şi încă ceva:
partea întâi la mine se opreşte înainte de "tac", ca să fim clari, că la părţile astea două m-am referit.
Partea a doua aduce, cumva, cu "de ce iubesc bărbaţii femeile" de M. Cărtărescu. Tu îţi păstrezi, însă, farmecul prin versul propriu ţie.
Am cam zâmbit/mustăcit dacă pot să spun aşa, cam pe unde am crezut şi am simţit să mustăcesc (sper să nu îmi crească mustaţa!)
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
Mulțumesc, Adriana! Vorbele tale mă pregătesc pentru încă o săptămână și mă fac să uit că mâine e luni, că e tot toamnă, că e tot 2010, dar ies eu din amnezia asta:)
Dorule, intai sa-ti multumesc pentru aplecarea atenta asupra cuvintelor, este poate cea mai mare recompensa pe care o pot primi de la un confrate si nu vreau sa sune deloc demagogic ceea ce spun. Asa-i, ideea este aceasta ambiguitate, o renuntare la comparatie in interiorul poemului si o revenire la ea pe final astfel incat totul poate fi "ca o punte fragila", chiar asa cum ai spus tu. Chiar si Michael Jackson poate iubi copiii cu adevarat "ca o punte fragila" de exemplu sau pielea ta la fel, tatuata cu poeme ca o punte fragila... etc :-) Multumesc de apreciere, mi-as dori sa o merit si pe viitor. Andu
emiemi, esti liber sa-i dai ce interpretare doresti...sau trebuia sa spun si asta, in logoreea ferbei? :))) ce relevanta ar avea, dealminteri, un raspuns ce sta sub semnul delirului, nu? :) cu medicamentatia in buzunar, (plus reverentele de rigoare) Adriana
Ioana, eu te rog pe tine sa fii rationala si sa intelegi ca pe Hermeneia nu prea merge nimic cu adresarea de ultimatumuri sau amenintari. Totodata nu am inteles pentru ce ar trebui sa iti ceara Bianca scuze. Poate ma lamuresti, dar fara datul pe dupa sura ci clar si la obiect.
Alma, eu nu m-am referit la poemul lui Blaga. uite ca eu nu citesc comentariile anterioare, acum am citit intamplator si m-am gandit sa-ti raspund. eu cred ca Virgil are de castigat din parerile noastre. este f. interesanta si parerea ta. dar nu cred ca este bine sa facem comentariu la comentariu. p.s. - eu simt lumini in jurul meu. cred ca e de bine. :)
poate există un genom al frigului undeva la capătul celălalt de lume. despre text: există o parte ce ar merita încă puțin stilizată: "la început a fost mulțimea aceasta de mere de sticlă roșie rece apoi cruzimea" (epitetele "roșie rece" sunt pentru sticlă sau pentru mulțime?) pentru a primi restul care mi se pare mult mai bine realizat stilistic.
Ritmul interior al acestor versuri, recitabilitatea este ceea ce mă reține pe această pagină. Cifre magice, cărări transcedentale între cele două lumi, o călătorie de poveste spre Eldorad, despre care nu pot să spun decît atît: m-a fascinat.
Kevin Carter s-a sinucis pe 27 iulie 1994. Imi cer scuze dar am crezut ca am voie sa postez respectiva fotografie. In urma atentionarilor voastre am sters-o. La celelalte atentionari voi mai medita si in timp poate voi mai face modificari. Multumesc mult pentru trecerea voastra pe aici! Violeta
chiar daca poezia pare putin incarcata de anumite imagini (nu vorbesc neaparat de balast, ci de folosirea anumitor imagini in alte poezii), nu poate sa nu surprinda originalitatea, nota personala a autorului pe care nu si-o ascunde. suntem departe de manierism (parerea mea). titlul este placut, si deja anunta cititorul avizat ca va urma un tur de forta.
Valdimir, ti-am citit comentariul...stii ce-i ciudat? :) ca autoarea nu falsa pe nicaieri. pur si simplu striga.nu, nu e vorba de o traire mimata... da, stiu, privit din afara, trebuie sa para absolut patetic...:) e un text pe care nu mai pot interveni. fireste ca subiectul are si variante de abordare dezvoltate in vers alb...dar asta asa s-a scris. multumesc pentru interventie si comentariu.
În timp vei înţelege
Sunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
Francisc - sigur că nu e nouă ideea, dar tot eu am lansat-o. Câteva sonete din această categorie au apărut, de altfel, și în revista APOSTROF de la Cluj, a doamnei Marta Petreu. Acum încearcă unul să mă copieze, realizând parafraze, dar uitând să precizeze de unde s-a inspirat. Câteva - dar nu prea multe, ca să nu se alarmeze lumea - vor fi prezente și în volumul al doilea de sonete, a cărui lansare va avea loc luna viitoare. Continuarea o văd în intenția de a termina, în timp, întregul alfabet. Printre picături, există și alte variante, cum ar fi sonete alcătuite din combinații de două sau trei vocale sau un sonet în care cuvintele încep cu literele alfabetului, în ordinea prestabilită. Oriana - recunosc că e mai greu decât un sonet tradițional. După ce că forma îți impune restricții, mai apar și altele, noi, datorate restrângerii lexicale la care te înarmezi. Pe asta mizez și eu și voi mai adăuga câte unul, din când în cînd : pe faptul că se formează asocieri inedite între termeni. Cu drag
Virgil, eu cred ca este o poezie scrisa pe seama simbolurilor legendei Sfantului Graal. "Virgina" are o semnificatie anume acolo; este traditia hiperboreana care isi asteapta "cavalerul" eliberator. sau principul feminin care nu se poate manifesta in absenta celui masculin, sortit ei. sabia poarta si ea niste simboluri - este, de fapr, "intrebarea"; "a-ti pune intrebarea" inseamna a constientiza. "femeia fara judecata"simbolizeaza vanitatea, cea care poate aduce cavalerului pieirea. regatul dobandit este traditia (intelepciunea) la care se va re-ajunge...si asa mai departe. iar cele 5 stele..nu, nu se refera nici la holet, nici la coniac...:)
Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
un poem frumos, metafora e la ea acasă, de citit şi de răscitit. Remarc:
"tata continua să cioplească aerul
deasupra umerilor noştri
ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi". Super.
LIM.
Cat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
scrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
Privirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
E genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
Din păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
Am prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.
Paul, dacă tot apreciezi tu activitatea mea de moderator, te rog să te întorci pe textele pe care doar "ai lăsat semn" astăzi și să faci încurajări mai substanțiale și mai la obiect. Pentru că merită! Desigur, desigur, dau un exemplu cu tine. Atentă, Bianca.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
şi încă ceva:
pentru textul : studiul femeii îndrăgostite departea întâi la mine se opreşte înainte de "tac", ca să fim clari, că la părţile astea două m-am referit.
Partea a doua aduce, cumva, cu "de ce iubesc bărbaţii femeile" de M. Cărtărescu. Tu îţi păstrezi, însă, farmecul prin versul propriu ţie.
Am cam zâmbit/mustăcit dacă pot să spun aşa, cam pe unde am crezut şi am simţit să mustăcesc (sper să nu îmi crească mustaţa!)
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
pentru textul : joy to the sword de1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
pentru textul : A 7-a zi deMulțumesc, Adriana! Vorbele tale mă pregătesc pentru încă o săptămână și mă fac să uit că mâine e luni, că e tot toamnă, că e tot 2010, dar ies eu din amnezia asta:)
pentru textul : ... the last alibi for death deDorule, intai sa-ti multumesc pentru aplecarea atenta asupra cuvintelor, este poate cea mai mare recompensa pe care o pot primi de la un confrate si nu vreau sa sune deloc demagogic ceea ce spun. Asa-i, ideea este aceasta ambiguitate, o renuntare la comparatie in interiorul poemului si o revenire la ea pe final astfel incat totul poate fi "ca o punte fragila", chiar asa cum ai spus tu. Chiar si Michael Jackson poate iubi copiii cu adevarat "ca o punte fragila" de exemplu sau pielea ta la fel, tatuata cu poeme ca o punte fragila... etc :-) Multumesc de apreciere, mi-as dori sa o merit si pe viitor. Andu
pentru textul : Legea 61 deemiemi, esti liber sa-i dai ce interpretare doresti...sau trebuia sa spun si asta, in logoreea ferbei? :))) ce relevanta ar avea, dealminteri, un raspuns ce sta sub semnul delirului, nu? :) cu medicamentatia in buzunar, (plus reverentele de rigoare) Adriana
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții deIoana, eu te rog pe tine sa fii rationala si sa intelegi ca pe Hermeneia nu prea merge nimic cu adresarea de ultimatumuri sau amenintari. Totodata nu am inteles pentru ce ar trebui sa iti ceara Bianca scuze. Poate ma lamuresti, dar fara datul pe dupa sura ci clar si la obiect.
pentru textul : e bună tipa deAlma, eu nu m-am referit la poemul lui Blaga. uite ca eu nu citesc comentariile anterioare, acum am citit intamplator si m-am gandit sa-ti raspund. eu cred ca Virgil are de castigat din parerile noastre. este f. interesanta si parerea ta. dar nu cred ca este bine sa facem comentariu la comentariu. p.s. - eu simt lumini in jurul meu. cred ca e de bine. :)
pentru textul : sarea pămîntului depoate există un genom al frigului undeva la capătul celălalt de lume. despre text: există o parte ce ar merita încă puțin stilizată: "la început a fost mulțimea aceasta de mere de sticlă roșie rece apoi cruzimea" (epitetele "roșie rece" sunt pentru sticlă sau pentru mulțime?) pentru a primi restul care mi se pare mult mai bine realizat stilistic.
pentru textul : étude pentru frig și genom deRitmul interior al acestor versuri, recitabilitatea este ceea ce mă reține pe această pagină. Cifre magice, cărări transcedentale între cele două lumi, o călătorie de poveste spre Eldorad, despre care nu pot să spun decît atît: m-a fascinat.
pentru textul : Acolo unde realitatea nu are nimic real deVezi pe poezie.ro andrei ruse cauta pe google
pentru textul : Umbra. deai acolo manifest impotriva cuvantului curva si mai ai si poezia madona.
Kevin Carter s-a sinucis pe 27 iulie 1994. Imi cer scuze dar am crezut ca am voie sa postez respectiva fotografie. In urma atentionarilor voastre am sters-o. La celelalte atentionari voi mai medita si in timp poate voi mai face modificari. Multumesc mult pentru trecerea voastra pe aici! Violeta
pentru textul : Foame de vultur dechiar daca poezia pare putin incarcata de anumite imagini (nu vorbesc neaparat de balast, ci de folosirea anumitor imagini in alte poezii), nu poate sa nu surprinda originalitatea, nota personala a autorului pe care nu si-o ascunde. suntem departe de manierism (parerea mea). titlul este placut, si deja anunta cititorul avizat ca va urma un tur de forta.
pentru textul : Intrat în cântec deValdimir, ti-am citit comentariul...stii ce-i ciudat? :) ca autoarea nu falsa pe nicaieri. pur si simplu striga.nu, nu e vorba de o traire mimata... da, stiu, privit din afara, trebuie sa para absolut patetic...:) e un text pe care nu mai pot interveni. fireste ca subiectul are si variante de abordare dezvoltate in vers alb...dar asta asa s-a scris. multumesc pentru interventie si comentariu.
pentru textul : Autodafé deda, e un text patetic
pentru textul : lasoul de aur deÎn timp vei înţelege
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 deSunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
"A trăi murind în fiecare clipă e destul.
Mai puţin nu este îndeajuns."
Zic şi eu:
pentru textul : (1) Aforeme deA trăi nu este îndeajuns - ar putea să avem un silogism aici
Francisc - sigur că nu e nouă ideea, dar tot eu am lansat-o. Câteva sonete din această categorie au apărut, de altfel, și în revista APOSTROF de la Cluj, a doamnei Marta Petreu. Acum încearcă unul să mă copieze, realizând parafraze, dar uitând să precizeze de unde s-a inspirat. Câteva - dar nu prea multe, ca să nu se alarmeze lumea - vor fi prezente și în volumul al doilea de sonete, a cărui lansare va avea loc luna viitoare. Continuarea o văd în intenția de a termina, în timp, întregul alfabet. Printre picături, există și alte variante, cum ar fi sonete alcătuite din combinații de două sau trei vocale sau un sonet în care cuvintele încep cu literele alfabetului, în ordinea prestabilită. Oriana - recunosc că e mai greu decât un sonet tradițional. După ce că forma îți impune restricții, mai apar și altele, noi, datorate restrângerii lexicale la care te înarmezi. Pe asta mizez și eu și voi mai adăuga câte unul, din când în cînd : pe faptul că se formează asocieri inedite între termeni. Cu drag
pentru textul : efigia edenului eretic deVirgil, eu cred ca este o poezie scrisa pe seama simbolurilor legendei Sfantului Graal. "Virgina" are o semnificatie anume acolo; este traditia hiperboreana care isi asteapta "cavalerul" eliberator. sau principul feminin care nu se poate manifesta in absenta celui masculin, sortit ei. sabia poarta si ea niste simboluri - este, de fapr, "intrebarea"; "a-ti pune intrebarea" inseamna a constientiza. "femeia fara judecata"simbolizeaza vanitatea, cea care poate aduce cavalerului pieirea. regatul dobandit este traditia (intelepciunea) la care se va re-ajunge...si asa mai departe. iar cele 5 stele..nu, nu se refera nici la holet, nici la coniac...:)
pentru textul : profeții deBianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată deun poem frumos, metafora e la ea acasă, de citit şi de răscitit. Remarc:
pentru textul : Anotimpul păpuşilor de"tata continua să cioplească aerul
deasupra umerilor noştri
ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi". Super.
LIM.
Francisc, aici se "dă pagina". După cum se "vede", nimic nu e întâmplător. ;)
pentru textul : lumen slide 1 deCat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
pentru textul : nimic artificial detaraborez - Ventriculul meu stang are suruburi asa ca nu ajuta cheia de treispe :) Eu cred ca are un final execrabil.
pentru textul : atelier de vechituri descrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
vă mulţumesc pentru atenţie, remus ştefan
pentru textul : Alb şi roşu dePrivirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deE genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
pentru textul : amintire deDin păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
Nicodem, mă bucur că ai trecut pe acest drum şi ai lăsat un semn.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi deAm prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.
pentru textul : zborul precum scoicile dePaul, dacă tot apreciezi tu activitatea mea de moderator, te rog să te întorci pe textele pe care doar "ai lăsat semn" astăzi și să faci încurajări mai substanțiale și mai la obiect. Pentru că merită! Desigur, desigur, dau un exemplu cu tine. Atentă, Bianca.
pentru textul : viitorul ochilor în lume dePagini