si ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
Poezia e de fapt construită pe doua părți, efemerul și durabilul (aș spune chiar o încercare a perpetuumului prin transformare). Astfel privită, e explicabilă senzația de dezechilibru. Mie chiar mi-a plăcut, Călin, și voi căuta mai pe seară o poză care cred că se potrivește foarte bine aici... cel puțin așa mi se pare în acest moment. Nu însă și folosirea verbului "desenează" în versul 5, aș sugera, dacă îmi permiți, "sub degetele tale / se conturează o amfora" sau, simplu, "sub degetele tale / amfora / chip al unui pământ / urcat de mult / înapoi în oameni" OT: este bine să ne abținem de la referiri la persoana celui care comentează. E mai elegant, în orice situație.
As putea si eu sa insir cateva randuri referitor la semnificatia numerelor si daca stam bine sa ne gandim lumea poate fi sugerata intr-un mod mai fericit prin utilizarea lui 1 (primul motor), 2 (fiind un spatiu al contrariilor; dualitatea care se opune principiului ordonator universal), 3 (sinteza si transcenderea dualului intru intelegere etc) 7 (7 note muzicale, cele 7 porti ale omului, universul metalifer al alchimistilor, 7 forme de cristalizare, 7 zile ale saptamânii, 7 culori ale curcubeului, 7 chakre), 9, 12, 22 (arcanele majore ale tarotului, impreuna cu 11 cifre majore in numerologie etc), a lui 1+2+3+4 adica 10 - cifra perfecta pitagoreica sau cei 10 sephiroti ai misticii iudaice, 72 - numele lui Dumnezeu in aceeasi traditie etc Oricum ma bucur ca acel 4 semnifica pana la urma ceva si nu era vorba doar de apartamentul tau cu patru camere :) Referitor la decizia respectiva cred ca am fost destul de clar iar semnificatia termenului de pasivitate este cea cuprinsa in DEX. Sunt incredintat ca aspiratiile tale poetice vor fi conjuncte interesului general al hermeneia.
dinu, dragul meu, tu chiar nu vezi cît ești de ridicol cînd îți (auto)dai atîta importanță? tu chiar crezi că interesează pe cineva cît de prețios este timpul tău de parcă al nostru ar fi de mîna a doua.. apoi, tu chiar crezi că părerile tale au chiar așa o mare valoare? iar dacă vorbești de șlefuire, eu tot n-am înțeles, tu „șlefuiești”(sic!) pe alții (adică pe amărîții de noi) iar noi trebuie să stăm cuminți și să dăm ascultare valoroaselor tale îndrumări? tu chiar nu îți dai seama că e absolut ridicol modul în care pui problema? dar trec peste asta. la urma urmei, dacă preferi să fii clown e ok cu mine. au mai fost și alții. vor mai veni și alții. cu aplombul ăsta cărturăresc de atotcunoscători în ale poeziei și literaturii. pînă una alta eu ți-am pus o întrebare care avea enorm de multă legătură cu modul tău înțepenit de a te apropia de poezie. dar nu ai catadicsit să răspunzi. probabil este de la faptul că singura persoană care are într-adevăr ceva valoros de spus în ce privește poezia ești tu. no problem, am înțeles.
Un poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
Cezar
Cailean, îți mulțumesc... o surpriză plăcută și neașteptată. Ca și coincidența cu genele păpușii. O fi aceeași păpușă? or fi crescut la loc? verifici tu și îmi spui? eu nu am mai avut curajul să mă uit în sac de ani de zile...
Pentru a răspunde care este menirea poeziei nu poți răspunde decât tot poetic. Profetul ne întreabă la ce bun poetul pe vreme de seceta? Pai ca să ne aducă aminte de ploaie. Poezia nu are nevoie decât de acest răspuns în perspectiva mea, dar ca să ne înfundăm lucid în raționamente, aș mai adăuga câte ceva. 1. De curând m-a pus pe gânduri un comentariu al lui Ionuț Caragea adresat undeva unui alt poet. Chiar este adevărat că pentru a respecta drepturile de autor ale unor edituri, poetul nu mai are drepturi totale asupra cărții, și nu mai are voie să-și publice acele poezii în altă parte? Dacă da, ar fi tragic și catastrofal pentru actul creator în sine. Și ar însemna că poetul respectiv pentru faima de a fi publicat la o editură importantă, renunță la propria creație. Sau chiar înseamnă că-și vine creația ca să-și cumpere "faima". Mi se pare de neconceput. Ar însemna că Ionuț Caragea chiar are dreptate: poetul se închide într-un cerc foarte restrâns și înțeleg atunci și de ce "poeții consacrați" nu-și fac cunoscute publicului larg creațiile, nu și le pun pe net, spune I.C. Răspunde tot el: n-au voie! Eu credeam că nu o fac din orgoliu și aroganță. 2. Dar ce să ne mai mirăm, căci știm că există acum chiar site-uri care își propun așa ceva, să acorde beneficii materiale unor "elite" care până la urmă sunt alese tot de o mediocritate ambiguă, o mediocritate care chiar se vrea evitată. Se promovează, astfel, anticultura și noncreația, se introduc criterii artificiale și un sistem valoric șubred din start. Creația nu poate fi considerată un fel de darwinism al proncipiului că cine e mai "puternic", supraviețuiește. Valoarea unei creații nu o dă niciodată prezentul, ci doar posteritatea. 3. În legătură cu profitul, aș spune că așa ar fi ideal, ca un poet să poată trăi din scris. Dar limita e foarte sensibilă aici. Să faci orice pentru a fi vandabil e o prostituție intelectuală. Poezia contemporană de mult timp se deteriorează tocmai pentru a fi la modă, pentru a se coborî la nivelul cultural tot mai scăzut al marii mase de necititori, pe care vrea să-i transforme în cumpărători de poezie abjectă. Unii autori chiar își fac un crez din asta.
sunt si destule inadvertente in text, si o graba a ideilor retezate, cumva, inainte de a se desprinde frumos (ex: "pentru fiecare om care caută/există un om care așteaptă" - ce asteapta?), dar procesul functioneaza, se aud capetele lovite de pereti, se vad si crapaturile si haul care se casca. mereu surprinzator.
după cum cred din toată suflarea că autorul, amplificând un pic aici maniera soresciană, a reușit un text bun. dar eu aștept mai mult de la tine, Virgil. și cu toate acestea îmi place aici umorul care se vrea involuntar și amoros, discret, într-o romanță poate și existențială. citatul următor mi-a adus un rictus satisfăcut pe buze: dar m-am luat cu vorba și am uitat să îți spun că ești specială mai ales cînd parchezi lateral seara lîngă librăria din colț dintr-o singură încercare
Acum, drept e, si eu ascult sex pistols si motorhead si am erectii vanjoase dar nu vad ce are sula cu prefectura. Virgil explicatia ta e subtirica, penita mea e de apreciere la adresa acestui poem de dragoste pe care l-am simtit. Iar tu cand iti pierzi atentia (in sensul dat de castaneda) devii grobian mai ceva ca un broker de asigurari literare. Bine ca nu ti-ai pierdut si simtul umorului, iar daca e sa vorbim de ego cred ca pe acest site nu exista nimeni, absolut njimeni care sa aibe un ego mai mare decat al tau, inflamat ca baloanele acelea pe care le lansau pink floyd la concerte (stii ce reprezentau nu?) si care ajungeau finalmente sa incurce zborurile regulate de pe heathrow. Revenind, sa nu amestecam autorul cu opera intr-atat incat sa ajungem sa spunem ca dali a fost schizofrenic iar van gogh nebun (poate ca au fost, dar ce importanta are asta?) Eu n-am ras ca tine, dar m-am distrat amar pe seama comentariului tau, la urma urmei fiecare cu ce-l doare. Andu
virgil, am priceput subtilitatea ironică a comentariului tău. răspuns: dacă e să mă apuc de ceva, o fac fără a recurge la sapiențe de împrumut. dacă vrei să fiu la fel de subtil ironic, va trebui să remarc imparțialitatea ta mult prea evidentă, pentru a te felicita din toată inima mea de prozator de ocazie!
Cred că nu e foarte simplu să scrii în acest stil (m-aș gândi mereu dacă nu cumva "s-a mai zis" o anumită expresie...). E deosebit finalul, deși l-aș scrie în formă inversată: "ochii dragonului oglindesc cerul / oricînd mai albastru", e alt sens, dar îmi pare că lasă loc mai mult imaginației.
Plus, pentru că am uitat să spun în primul comentariu, acest poem mi se pare desprins de realitatea materială. Este scris sub impuls, cred, sau călăuzit de inspiraţie sau revelat pentru că se observă lejeritatea versului. Uite, aici, de exemplu: soarele își lipește limba de cer și tace/într-o pasăre un copac fără ploi se răstignește deja/doar strigătele noastre plutesc turmă pestriță - îl simt prim "turma pestriţa" (aici, a fost un val venit pur şi simplu de sus şi scris fiind, a devenit frumos.) Consider că acesta este rolul poeziei, de a se naşte pur şi simplu prin mirarea a însuşi autorului ei. Evident, tot părere.
Dragă Petru Hamat, bine ai venit pe hermeneia. Îți recomand să citești (sau să recitești cu mare atenție) regulamentul acestui site, și apoi să încerci să te familiarizezi puțin cu modalitatea de abordare a facilității comentariilor aici. Te rog să folosești un ton decent, chiar atunci când intri în polemică. Iar polemica te sfătuiesc să o menții în limite de literatură, fără aprecieri la adresa comentatorilor tăi. Pe hermeneia încercăm să ne folosim în egală măsură de comentariile negative, ca și de cele pozitive. Dacă ai ceva de combătut, fă-o cu eleganță și argumente. Mai mult decât atât, având în vedere că există moderatori care să încerce să mențină climatul de care vorbeam, te-aș ruga să păstrezi o egală atitudine indiferent de comportamentul comentatorilor tăi chiar. Cu alte cuvinte, încercăm să evităm exact acest fel de discuții cum se întâmplă acum în subsolul textului tău. Consideră această intervenție a mea ca pe un avertisment și sper ca de acum înainte să ne revedem numai în discuții literare.
Multumesc de primire... Stiu ca mai toate regulile mele la capitolul poezie cu rima sunt inca in stadiul de "raw"... Tin sa precizez ca mai toate scrierile mele apar in momente...mai putin agreabile si nu vreau a intra in detalii...de aici si "schiopatarile mele metrice"... Cat despre diacritice...nu stiu sa-mi setez functiile de la tastatura pt ele...daca aceasta este o problema de obligativitate in politica site-ului atunci imi cer scuze...si pe viitor voi cauta a-mi seta tastatura corespunzator...
Frumoasă idee, câteva imagini proaspete 'fată speriată cu picioare murdare' 'când s-a întors soarele jumătate murise în somn' însă mai e de lucru pe aici, de renunțat părerea mea la stângăcii voite sau nevoite 'aproape nudă' 'privirile reprobabile' 'liniștea mesei goale' ca să numesc doar pe cele mai disonante. Oricum, bottom line un poem cu o idee și câteva imagini proaspete pe care l-am citit cu multă plăcere.
Andu
Sunt câteva imagini interesante și de reținut: "De ce-i atâta gol între silabe" (de ce-i?), "ne dizolvăm căzuți în rugă". Și în rest, chiar mi-a plăcut poemul tău. Ce nu sună tocmai bine: rima precuvânt / cuvânt. 'nnebunește cu 3 de n. :)
imi place mult: "într-o cameră goală poate locui viața ta"... "lagarul de papusi" "suburbia de gheata" si "masa neintinsa" ar putea fi trecerea spre lumea aceea reala, de care fugim scriind, scrijelind pe trupul ei litere ca o manturie a neputintei, o lume in care "fericirea iti cere bani de chirie", unde "ce dai" nu e intotdeauna egal cu "ce primesti", dar fereastra exista yester, are vedere inspre visele acelea dinspre miazazi, care incep cu "buna dimineata :)
Un poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
Am uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.
Ma bucura trecerea ta pe aici, te mai astept cu drag pe pagina mea de poeme. Comparatia cu eticheta se refera mai mult la acel sentiment care defineste "sunt aici, dar nu fac parte din tine si totusi inca iti apartin", nu stiu cum sa defindesc intr-un cuvant acea stare, de aceea m-am folosit de aceasta comparatie, un fel de frunza moarta intr-un copac gol. Amical, Siana
Textul ar putea fi unul dintre cele mai bune ale tale / voastre dacă nu ar fi aplatizat de expresii puerile de genul "prin piețe", "tare idiot", "tot așa", "în piață". De asta are slash-uri, pentru că e scris la patru mâini? Se citește greoi așa.
N-am putut să stau prea mult în fața calculatorului și imaginii tale, Virgil, dar sper că "un instantaneu" tot a surprins memoria mea. Tocmai voiam să fac azi un astfel de experiment. Mi-a plăcut. Duc poemul si-n pagina mea. unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiș visele alungate se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe niște bigudiuri somnoroase mă furișez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mișc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc de timpul șerpuitor al acoperișurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze și cârpe suprapune pe un șasiu repede când schița cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
pentru textul : REM dePoezia e de fapt construită pe doua părți, efemerul și durabilul (aș spune chiar o încercare a perpetuumului prin transformare). Astfel privită, e explicabilă senzația de dezechilibru. Mie chiar mi-a plăcut, Călin, și voi căuta mai pe seară o poză care cred că se potrivește foarte bine aici... cel puțin așa mi se pare în acest moment. Nu însă și folosirea verbului "desenează" în versul 5, aș sugera, dacă îmi permiți, "sub degetele tale / se conturează o amfora" sau, simplu, "sub degetele tale / amfora / chip al unui pământ / urcat de mult / înapoi în oameni" OT: este bine să ne abținem de la referiri la persoana celui care comentează. E mai elegant, în orice situație.
pentru textul : Desen desancho panza,/parcă un zmeu,/avea eleganța/de-a fi ceasul rău.
pentru textul : Pisica neagră deAs putea si eu sa insir cateva randuri referitor la semnificatia numerelor si daca stam bine sa ne gandim lumea poate fi sugerata intr-un mod mai fericit prin utilizarea lui 1 (primul motor), 2 (fiind un spatiu al contrariilor; dualitatea care se opune principiului ordonator universal), 3 (sinteza si transcenderea dualului intru intelegere etc) 7 (7 note muzicale, cele 7 porti ale omului, universul metalifer al alchimistilor, 7 forme de cristalizare, 7 zile ale saptamânii, 7 culori ale curcubeului, 7 chakre), 9, 12, 22 (arcanele majore ale tarotului, impreuna cu 11 cifre majore in numerologie etc), a lui 1+2+3+4 adica 10 - cifra perfecta pitagoreica sau cei 10 sephiroti ai misticii iudaice, 72 - numele lui Dumnezeu in aceeasi traditie etc Oricum ma bucur ca acel 4 semnifica pana la urma ceva si nu era vorba doar de apartamentul tau cu patru camere :) Referitor la decizia respectiva cred ca am fost destul de clar iar semnificatia termenului de pasivitate este cea cuprinsa in DEX. Sunt incredintat ca aspiratiile tale poetice vor fi conjuncte interesului general al hermeneia.
pentru textul : apartament cu 4 camere dedinu, dragul meu, tu chiar nu vezi cît ești de ridicol cînd îți (auto)dai atîta importanță? tu chiar crezi că interesează pe cineva cît de prețios este timpul tău de parcă al nostru ar fi de mîna a doua.. apoi, tu chiar crezi că părerile tale au chiar așa o mare valoare? iar dacă vorbești de șlefuire, eu tot n-am înțeles, tu „șlefuiești”(sic!) pe alții (adică pe amărîții de noi) iar noi trebuie să stăm cuminți și să dăm ascultare valoroaselor tale îndrumări? tu chiar nu îți dai seama că e absolut ridicol modul în care pui problema? dar trec peste asta. la urma urmei, dacă preferi să fii clown e ok cu mine. au mai fost și alții. vor mai veni și alții. cu aplombul ăsta cărturăresc de atotcunoscători în ale poeziei și literaturii. pînă una alta eu ți-am pus o întrebare care avea enorm de multă legătură cu modul tău înțepenit de a te apropia de poezie. dar nu ai catadicsit să răspunzi. probabil este de la faptul că singura persoană care are într-adevăr ceva valoros de spus în ce privește poezia ești tu. no problem, am înțeles.
pentru textul : poezie pe (contra)sens deUn poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
pentru textul : despre iubire deCezar
Silvia iti multumesc.
pentru textul : prin fereastra trenului roșu devlad iti multumesc si tie. e un semn pe care o sa-l port in buzunarul de la piept. stii, nu?
Cailean, îți mulțumesc... o surpriză plăcută și neașteptată. Ca și coincidența cu genele păpușii. O fi aceeași păpușă? or fi crescut la loc? verifici tu și îmi spui? eu nu am mai avut curajul să mă uit în sac de ani de zile...
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... dePentru a răspunde care este menirea poeziei nu poți răspunde decât tot poetic. Profetul ne întreabă la ce bun poetul pe vreme de seceta? Pai ca să ne aducă aminte de ploaie. Poezia nu are nevoie decât de acest răspuns în perspectiva mea, dar ca să ne înfundăm lucid în raționamente, aș mai adăuga câte ceva. 1. De curând m-a pus pe gânduri un comentariu al lui Ionuț Caragea adresat undeva unui alt poet. Chiar este adevărat că pentru a respecta drepturile de autor ale unor edituri, poetul nu mai are drepturi totale asupra cărții, și nu mai are voie să-și publice acele poezii în altă parte? Dacă da, ar fi tragic și catastrofal pentru actul creator în sine. Și ar însemna că poetul respectiv pentru faima de a fi publicat la o editură importantă, renunță la propria creație. Sau chiar înseamnă că-și vine creația ca să-și cumpere "faima". Mi se pare de neconceput. Ar însemna că Ionuț Caragea chiar are dreptate: poetul se închide într-un cerc foarte restrâns și înțeleg atunci și de ce "poeții consacrați" nu-și fac cunoscute publicului larg creațiile, nu și le pun pe net, spune I.C. Răspunde tot el: n-au voie! Eu credeam că nu o fac din orgoliu și aroganță. 2. Dar ce să ne mai mirăm, căci știm că există acum chiar site-uri care își propun așa ceva, să acorde beneficii materiale unor "elite" care până la urmă sunt alese tot de o mediocritate ambiguă, o mediocritate care chiar se vrea evitată. Se promovează, astfel, anticultura și noncreația, se introduc criterii artificiale și un sistem valoric șubred din start. Creația nu poate fi considerată un fel de darwinism al proncipiului că cine e mai "puternic", supraviețuiește. Valoarea unei creații nu o dă niciodată prezentul, ci doar posteritatea. 3. În legătură cu profitul, aș spune că așa ar fi ideal, ca un poet să poată trăi din scris. Dar limita e foarte sensibilă aici. Să faci orice pentru a fi vandabil e o prostituție intelectuală. Poezia contemporană de mult timp se deteriorează tocmai pentru a fi la modă, pentru a se coborî la nivelul cultural tot mai scăzut al marii mase de necititori, pe care vrea să-i transforme în cumpărători de poezie abjectă. Unii autori chiar își fac un crez din asta.
pentru textul : Ce rost are poezia? desunt si destule inadvertente in text, si o graba a ideilor retezate, cumva, inainte de a se desprinde frumos (ex: "pentru fiecare om care caută/există un om care așteaptă" - ce asteapta?), dar procesul functioneaza, se aud capetele lovite de pereti, se vad si crapaturile si haul care se casca. mereu surprinzator.
pentru textul : no new messages in your inbox dedupă cum cred din toată suflarea că autorul, amplificând un pic aici maniera soresciană, a reușit un text bun. dar eu aștept mai mult de la tine, Virgil. și cu toate acestea îmi place aici umorul care se vrea involuntar și amoros, discret, într-o romanță poate și existențială. citatul următor mi-a adus un rictus satisfăcut pe buze: dar m-am luat cu vorba și am uitat să îți spun că ești specială mai ales cînd parchezi lateral seara lîngă librăria din colț dintr-o singură încercare
pentru textul : cioburi la modul general deAcum, drept e, si eu ascult sex pistols si motorhead si am erectii vanjoase dar nu vad ce are sula cu prefectura. Virgil explicatia ta e subtirica, penita mea e de apreciere la adresa acestui poem de dragoste pe care l-am simtit. Iar tu cand iti pierzi atentia (in sensul dat de castaneda) devii grobian mai ceva ca un broker de asigurari literare. Bine ca nu ti-ai pierdut si simtul umorului, iar daca e sa vorbim de ego cred ca pe acest site nu exista nimeni, absolut njimeni care sa aibe un ego mai mare decat al tau, inflamat ca baloanele acelea pe care le lansau pink floyd la concerte (stii ce reprezentau nu?) si care ajungeau finalmente sa incurce zborurile regulate de pe heathrow. Revenind, sa nu amestecam autorul cu opera intr-atat incat sa ajungem sa spunem ca dali a fost schizofrenic iar van gogh nebun (poate ca au fost, dar ce importanta are asta?) Eu n-am ras ca tine, dar m-am distrat amar pe seama comentariului tau, la urma urmei fiecare cu ce-l doare. Andu
pentru textul : Lauryannus's Land devirgil, am priceput subtilitatea ironică a comentariului tău. răspuns: dacă e să mă apuc de ceva, o fac fără a recurge la sapiențe de împrumut. dacă vrei să fiu la fel de subtil ironic, va trebui să remarc imparțialitatea ta mult prea evidentă, pentru a te felicita din toată inima mea de prozator de ocazie!
pentru textul : Cel mai, Cea mai deCred că nu e foarte simplu să scrii în acest stil (m-aș gândi mereu dacă nu cumva "s-a mai zis" o anumită expresie...). E deosebit finalul, deși l-aș scrie în formă inversată: "ochii dragonului oglindesc cerul / oricînd mai albastru", e alt sens, dar îmi pare că lasă loc mai mult imaginației.
pentru textul : Hoh, Tenger! dePlus, pentru că am uitat să spun în primul comentariu, acest poem mi se pare desprins de realitatea materială. Este scris sub impuls, cred, sau călăuzit de inspiraţie sau revelat pentru că se observă lejeritatea versului. Uite, aici, de exemplu: soarele își lipește limba de cer și tace/într-o pasăre un copac fără ploi se răstignește deja/doar strigătele noastre plutesc turmă pestriță - îl simt prim "turma pestriţa" (aici, a fost un val venit pur şi simplu de sus şi scris fiind, a devenit frumos.) Consider că acesta este rolul poeziei, de a se naşte pur şi simplu prin mirarea a însuşi autorului ei. Evident, tot părere.
Mi-a plăcut foarte mult. Chiar te felicit. Bravo!
pentru textul : nesărbătoare deIată poezia! Din care poate, spre binele ei, să dispară ultima strofă.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deDragă Petru Hamat, bine ai venit pe hermeneia. Îți recomand să citești (sau să recitești cu mare atenție) regulamentul acestui site, și apoi să încerci să te familiarizezi puțin cu modalitatea de abordare a facilității comentariilor aici. Te rog să folosești un ton decent, chiar atunci când intri în polemică. Iar polemica te sfătuiesc să o menții în limite de literatură, fără aprecieri la adresa comentatorilor tăi. Pe hermeneia încercăm să ne folosim în egală măsură de comentariile negative, ca și de cele pozitive. Dacă ai ceva de combătut, fă-o cu eleganță și argumente. Mai mult decât atât, având în vedere că există moderatori care să încerce să mențină climatul de care vorbeam, te-aș ruga să păstrezi o egală atitudine indiferent de comportamentul comentatorilor tăi chiar. Cu alte cuvinte, încercăm să evităm exact acest fel de discuții cum se întâmplă acum în subsolul textului tău. Consideră această intervenție a mea ca pe un avertisment și sper ca de acum înainte să ne revedem numai în discuții literare.
pentru textul : I have a dream deMultumesc de primire... Stiu ca mai toate regulile mele la capitolul poezie cu rima sunt inca in stadiul de "raw"... Tin sa precizez ca mai toate scrierile mele apar in momente...mai putin agreabile si nu vreau a intra in detalii...de aici si "schiopatarile mele metrice"... Cat despre diacritice...nu stiu sa-mi setez functiile de la tastatura pt ele...daca aceasta este o problema de obligativitate in politica site-ului atunci imi cer scuze...si pe viitor voi cauta a-mi seta tastatura corespunzator...
pentru textul : Simțire deFrumoasă idee, câteva imagini proaspete 'fată speriată cu picioare murdare' 'când s-a întors soarele jumătate murise în somn' însă mai e de lucru pe aici, de renunțat părerea mea la stângăcii voite sau nevoite 'aproape nudă' 'privirile reprobabile' 'liniștea mesei goale' ca să numesc doar pe cele mai disonante. Oricum, bottom line un poem cu o idee și câteva imagini proaspete pe care l-am citit cu multă plăcere.
pentru textul : cînd s-a întors soarele deAndu
Sunt câteva imagini interesante și de reținut: "De ce-i atâta gol între silabe" (de ce-i?), "ne dizolvăm căzuți în rugă". Și în rest, chiar mi-a plăcut poemul tău. Ce nu sună tocmai bine: rima precuvânt / cuvânt. 'nnebunește cu 3 de n. :)
pentru textul : Si de ai fost deimi place mult: "într-o cameră goală poate locui viața ta"... "lagarul de papusi" "suburbia de gheata" si "masa neintinsa" ar putea fi trecerea spre lumea aceea reala, de care fugim scriind, scrijelind pe trupul ei litere ca o manturie a neputintei, o lume in care "fericirea iti cere bani de chirie", unde "ce dai" nu e intotdeauna egal cu "ce primesti", dar fereastra exista yester, are vedere inspre visele acelea dinspre miazazi, care incep cu "buna dimineata :)
pentru textul : lumea lui Viceversa deUn poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
pentru textul : gourmet deAm uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.
pentru textul : Ciorapii / Les chaussettes deMa bucura trecerea ta pe aici, te mai astept cu drag pe pagina mea de poeme. Comparatia cu eticheta se refera mai mult la acel sentiment care defineste "sunt aici, dar nu fac parte din tine si totusi inca iti apartin", nu stiu cum sa defindesc intr-un cuvant acea stare, de aceea m-am folosit de aceasta comparatie, un fel de frunza moarta intr-un copac gol. Amical, Siana
pentru textul : abuz emoțional deadaugire: un endecasilab si un decasilab iambic
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deTextul ar putea fi unul dintre cele mai bune ale tale / voastre dacă nu ar fi aplatizat de expresii puerile de genul "prin piețe", "tare idiot", "tot așa", "în piață". De asta are slash-uri, pentru că e scris la patru mâini? Se citește greoi așa.
pentru textul : nu despre penibil deserios, nu înțeleg de ce deranjează acel „o sută de ani”. poate îmi explică cineva
pentru textul : smalț deSi unde este poezia?
pentru textul : I have a dream deDa' autorul fotografiilor e Sf. Google?
pentru textul : Șoarecele și Pisica deN-am putut să stau prea mult în fața calculatorului și imaginii tale, Virgil, dar sper că "un instantaneu" tot a surprins memoria mea. Tocmai voiam să fac azi un astfel de experiment. Mi-a plăcut. Duc poemul si-n pagina mea. unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiș visele alungate se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe niște bigudiuri somnoroase mă furișez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mișc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc de timpul șerpuitor al acoperișurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze și cârpe suprapune pe un șasiu repede când schița cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 dePagini