În momentul în care sunt suficiente tâmpenii ce sunt chiar înpeniţate, mi se pare corect ca aceste tâmpenii ale mele să nu mai existe. Într-adevăr, cerşetorul nu poate sta la aceiaşi masă nici măcar cu slugile.
Cezar
Ionuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
"se abandonează gemând" - gaseste altceva aici, e cam uzitata imaginea. si intri intr-o atmosfera de erotism care nu se sustine pe parcurs, ci reinvie pe neasteptate in final. "îmi place să privesc cum repari mecanismele stelelelor de pe umerii tăi" - poate fi spus mai simplu, in mai putine cuvinte (te privesc reparandu-ti mecanismele stelelor de pe umeri) si ai grija ca ai un typo la stele. "bărbatul meu duce cerul în spate cu dragoste spun privindu-ți pielea lucind de atingeri" - iarasi o exprimare greoaie, care impiedica oarecum mesajul. imi place imaginea pieii lucind de atingeri. "drumul, ca un pliu printre șuruburi, icre de gânduri și vase de sânge e o apă cu petrol" - nu prea vad sensul acestor versuri. ne introduci in cadrul vostru apropiat pentru a ne duce spre drum, pentru a ne intoarce apoi la voi. rupi firul. "vom dormi aici, sub coroana copacului pe bancheta din spate a mașinii trasezi pereți străvezii de cort improvizând" - imagine reusita a jocului imaginatiei "lângă noi se odihnește un animal uriaș, îi încerci inima din când în când, ne privește deschizând ochii galbeni ca un câine bolnav și suflarea lui mirosind nu a tutun, ci a benzină îmi ridică faldurile negre ale rochiei dezgolindu-mi genunchii" - finalul e jos fata de restul textului, nu are aceeasi energie. intoarcerea la tenta erotica prin dezgolirea genunchilor. per total, un text reusit. poate putin cam povestit, datorita unor cuvinte de legatura care pot fi eliminate cu usurinta. imi place candoarea lui, mi-a placut sa privesc o fractiune de secunda prin ochii tai. spor in continuare! Nati
aceeasi senzatie o aveam si eu fata de un coleg arab care privea undeva, dincolo de mine, prin sticla, fara sa schiteze vreun salut ca exist linga el in banca... "nu ne-am vorbit niciodată îl privesc îmi răspunde cu distanță și precizie ca o tăietură fină de carne" deosebita mi se pare ultima parte, acest cadru suprarealist in care proiectezi sufletul tau de zapada, fragil de femeie... "dar ce ne facem când vine iarna erhan o să ne intre zăpadă în gât o să ne crească de acolo alte flori o să ne intre zăpadă în gât și sufletul meu se va chirci tot mai frumos" cred ca este cea mai frumoasa poezie a ta, Adina draga.
Fraudă fraudă, dar să o știm și noi :-) Consecventă principiului meu că un text rar stârnește în doi cititori aceleași imagini, eu spun că mie mi-a plăcut de turistul acela, e autentic :) Azi nu e vineri, încă.
Trecand peste unele pasajele amuzante, voi spune doar atat: sunt destui poeti care scriu f bine in stil clasic: Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Horia Zilieru, Ioan Peia... Este mult mai greu sa scrii cu rima, chiar daca la prima vedere pare facil, ca o simpla expunere de cuvinte. Este foarte greu sa armonizezi sentimentele, cuvintele, ritmul, rima, ideea, sensurile. De fapt, poezia cu rima nu trebuie sa te chinui sa o scrii. Ea vine sau nu vine deloc. Ai cateva minute la dispozitie sa o prinzi de mijloc si sa o dansezi.... Dupa ce ai dansat-o, o iei la intrebari... Secretul poeziei in vers alb este insasi poezia in stil clasic, abecedarul oricarui mare poet. Pentru ca si versul alb are nevoie de ritm si de rima interioara. Numai bine.
Rotarescu Traian, nu este cazul sa jignesti pe nimeni. era doar o propunere, un comentariu intr-un atelier literar. in schimb, tu iti pui singur o eticheta.
Titlul acesta m-ar fi adus și de la capătul pămîntului, dragă Alma. Tocmai a plouat pe aici, ceaiul de salvie cu miere polifloră de iunie inundă cu miresmele altui timp peisajul din polietilenă, carton, papier mache și iat-o pe micuța June îmbrăcată în uniforma colegiului național cum se luptă cu o plapumă ai cărei cîlți ieșiți prin rosături par a spune eu sînt urîtul și dacă ceea ce fac este urît, oamenii au nevoie de urît. Nu este urîtul lui Rodin, devenit frumos și nobil prin geniul artistului, este urîtul cinic al zdrențelor second - hand, al picturii de gang, al fotografiilor sepia, al balivernelor pretențioase împănate cu declarații civice, al cimitirelor de automobile, al vitezei, al kitschu-lui... Măi ce mi-a făcut micuța June în dimineața aceasta, nici prea tîrziu, nici prea devreme ci chiar la începutul Renașterii Mileniului III. Să-ți trăiască finuța, dragă Alma, să ne bucurăm de ea!
o extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
știi, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
nu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
da Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii atribui valente ce tin de o rostire pretentioasa, mai putin lirica...
cred ca stii ce vreau sa spun.
"n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor", mie imi suna mai mult a discurs politic decat poetic, o spun cu zambetul de rigoare pentru ca stiu ca nu o sa schimbi nimic, dar acolo am simtit eu ca poezia isi pierde un pic tonul senin-ironic.
ganduri bune!
Acuma, de ce să pui virgulă între subs. şi atribut? De corectat şi "se-aşează " - (se aşază). Câteva aritmii, câteva stereotipii, unele accente prea dramatice - ca să nu zic patetice - dar şi câteva imagini frumoase.
"-uh, mon cher, cum să fie comode niște cavouri, e prea mult spațiu, parol!" Ești foarte grav Paul, acest umor de culoare aproape neagră ! Mă trec fiorii. Poate că totuși nu va fi nici o înmormîntare, poate că mai sînt încă destule suflete de români care să poarte povara fagurelui de miere. Pentru profunzimea textului, pentru modul mai mult sau mai puțin discret, dar parol!, autentic, pentru că dă un bobîrnac curentului jemonfisist pe limba lui...
Discuţia a ajuns într-un punct care, pentru mine, devine extrem de interesant. Şi anume cel care pleacă de la ipoteza Whorf – Sapir. Lansată în prima jumătate a secolului trecut. „Pe scurt, aceasta ipoteza argumenteaza ideea conform careia, limba pe care-o vorbim ne influenteaza modul in care gandim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaza vorbitorilor perceptia asupra lumii”. Nu voi intra aici într-o discuţie extinsă. O voi face ulterior, mai devreme sau mai târziu, după ce această căldură năucitoare va trece. Am adunat suficient material. Voi menţiona numai că această ipoteză (numită, uneori greşit, şi teorie) a fost cam de multişor abandonată chiar de epistemologia promovată de filosofia analitică a limbajului. După ce a făcut oarece valuri la început. După părerea mea ea nu reprezintă nimic altceva decât un reducţionism drastic al „Matricei stilistice” (Blaga). Şi chiar a paradigmei/ paradigmaticului (Khun) care a depăşit demult graniţele cunoaşterii ştiinţifice intrând în ceea ce numim „cultură” (concept mult mai general). Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la lina maternă.
poezia ca refugiu, o mica infricosare in fata cotidianeitatii si o delimitare a discursului poetic de logica faptului stiut si coercitiv. sau altfel spus, cuvantul e un caine care vorbeste.
aritmosa, credeam ca nu mai treci pe la mine. ai vorbit frumos aici. despre problema amintita cred ca fiecare va intelege asa cum trebuie. multumesc si te mai astept.
Boba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
Andu, cred ca nu este o noutate ca pe hermeneia comentariile nu trebuie sa aduca jigniri celorlalti membri ai site-ului. Nu solicita nimeni sa nu iti expui parerile argumentat, dar parerile tale nu se vor referi la persoana unui autor sau a unui comentator, ci numai la texte. De asemenea, pe cat posibil, nu se vor comenta alte comentarii. Considera, te rog, in spiritul regulamentului, aceasta interventie drept un avertisment la revenirea la politete si respect, indiferent de circumstante. De asemenea, daca atragi atentia asupra unei greseli gramaticale, poate e mai indicat sa o faci fara ironii, altfel risti sa ti se raspunda cu aceeasi moneda si sa nu se mai ia in considerare mesajul. Marian, intelegem cu totii nevoia de a ne prefectiona si de a dedica mai mult timp scrisului, dar feed-back-ul asupra comentariilor, ca si comentariile in sine asupra textelor altora este incurajat (as spune chiar mai mult decat atat). Hermeneia este un site din care toti ne dorim sa crestem si sa invatam sa scriem; nimeni nu este obligat sa comenteze, dar in lipsa parerilor celorlalti, nu vad de ce nu ne tinem pur si simplu creatiile in sertar. Prin urmare, in situatia in care primesti o atentionare cum a fost aceea a lui Andu, te rog sa o iei in considerare cu intelepciune si prietenie, nu in bascalie, pentru ca timpul tuturor aici este limitat si intr-adevar nu ne dorim decat dezbateri de idei, nu conflicte personale. Marina, poate ar fi fost mai potrivit daca spuneai si de ce ti-a placut aceasta parodie.
Da Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În momentul în care sunt suficiente tâmpenii ce sunt chiar înpeniţate, mi se pare corect ca aceste tâmpenii ale mele să nu mai existe. Într-adevăr, cerşetorul nu poate sta la aceiaşi masă nici măcar cu slugile.
pentru textul : Trebuie să mor deCezar
Ionuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
pentru textul : arabescurile dorului deas spune ca nostalgia si imagines ideii fac dragoste in acest poem... de frumos ce e
pentru textul : amintire de"se abandonează gemând" - gaseste altceva aici, e cam uzitata imaginea. si intri intr-o atmosfera de erotism care nu se sustine pe parcurs, ci reinvie pe neasteptate in final. "îmi place să privesc cum repari mecanismele stelelelor de pe umerii tăi" - poate fi spus mai simplu, in mai putine cuvinte (te privesc reparandu-ti mecanismele stelelor de pe umeri) si ai grija ca ai un typo la stele. "bărbatul meu duce cerul în spate cu dragoste spun privindu-ți pielea lucind de atingeri" - iarasi o exprimare greoaie, care impiedica oarecum mesajul. imi place imaginea pieii lucind de atingeri. "drumul, ca un pliu printre șuruburi, icre de gânduri și vase de sânge e o apă cu petrol" - nu prea vad sensul acestor versuri. ne introduci in cadrul vostru apropiat pentru a ne duce spre drum, pentru a ne intoarce apoi la voi. rupi firul. "vom dormi aici, sub coroana copacului pe bancheta din spate a mașinii trasezi pereți străvezii de cort improvizând" - imagine reusita a jocului imaginatiei "lângă noi se odihnește un animal uriaș, îi încerci inima din când în când, ne privește deschizând ochii galbeni ca un câine bolnav și suflarea lui mirosind nu a tutun, ci a benzină îmi ridică faldurile negre ale rochiei dezgolindu-mi genunchii" - finalul e jos fata de restul textului, nu are aceeasi energie. intoarcerea la tenta erotica prin dezgolirea genunchilor. per total, un text reusit. poate putin cam povestit, datorita unor cuvinte de legatura care pot fi eliminate cu usurinta. imi place candoarea lui, mi-a placut sa privesc o fractiune de secunda prin ochii tai. spor in continuare! Nati
pentru textul : the little black dress demă bucur. Luca, îţi mulţumesc pentru lectură şi semn.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deaceeasi senzatie o aveam si eu fata de un coleg arab care privea undeva, dincolo de mine, prin sticla, fara sa schiteze vreun salut ca exist linga el in banca... "nu ne-am vorbit niciodată îl privesc îmi răspunde cu distanță și precizie ca o tăietură fină de carne" deosebita mi se pare ultima parte, acest cadru suprarealist in care proiectezi sufletul tau de zapada, fragil de femeie... "dar ce ne facem când vine iarna erhan o să ne intre zăpadă în gât o să ne crească de acolo alte flori o să ne intre zăpadă în gât și sufletul meu se va chirci tot mai frumos" cred ca este cea mai frumoasa poezie a ta, Adina draga.
pentru textul : e r h a n devăd că aici uitasem de peniță. e un eseu care chiar merită citit.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deFraudă fraudă, dar să o știm și noi :-) Consecventă principiului meu că un text rar stârnește în doi cititori aceleași imagini, eu spun că mie mi-a plăcut de turistul acela, e autentic :) Azi nu e vineri, încă.
pentru textul : &%^$&$! deTrecand peste unele pasajele amuzante, voi spune doar atat: sunt destui poeti care scriu f bine in stil clasic: Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Horia Zilieru, Ioan Peia... Este mult mai greu sa scrii cu rima, chiar daca la prima vedere pare facil, ca o simpla expunere de cuvinte. Este foarte greu sa armonizezi sentimentele, cuvintele, ritmul, rima, ideea, sensurile. De fapt, poezia cu rima nu trebuie sa te chinui sa o scrii. Ea vine sau nu vine deloc. Ai cateva minute la dispozitie sa o prinzi de mijloc si sa o dansezi.... Dupa ce ai dansat-o, o iei la intrebari... Secretul poeziei in vers alb este insasi poezia in stil clasic, abecedarul oricarui mare poet. Pentru ca si versul alb are nevoie de ritm si de rima interioara. Numai bine.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deRotarescu Traian, nu este cazul sa jignesti pe nimeni. era doar o propunere, un comentariu intr-un atelier literar. in schimb, tu iti pui singur o eticheta.
pentru textul : Pierdute umbre deTitlul acesta m-ar fi adus și de la capătul pămîntului, dragă Alma. Tocmai a plouat pe aici, ceaiul de salvie cu miere polifloră de iunie inundă cu miresmele altui timp peisajul din polietilenă, carton, papier mache și iat-o pe micuța June îmbrăcată în uniforma colegiului național cum se luptă cu o plapumă ai cărei cîlți ieșiți prin rosături par a spune eu sînt urîtul și dacă ceea ce fac este urît, oamenii au nevoie de urît. Nu este urîtul lui Rodin, devenit frumos și nobil prin geniul artistului, este urîtul cinic al zdrențelor second - hand, al picturii de gang, al fotografiilor sepia, al balivernelor pretențioase împănate cu declarații civice, al cimitirelor de automobile, al vitezei, al kitschu-lui... Măi ce mi-a făcut micuța June în dimineața aceasta, nici prea tîrziu, nici prea devreme ci chiar la începutul Renașterii Mileniului III. Să-ți trăiască finuța, dragă Alma, să ne bucurăm de ea!
pentru textul : june deo extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
pentru textul : „Je est l’autre” deștii, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
pentru textul : despre inundaţii. altfel denu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" decineva de Chianti? este cumva si Roscato?
well done girl, you're good in this, royal language. I miss the willpower to coment any further.
pentru textul : Well... deda Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii atribui valente ce tin de o rostire pretentioasa, mai putin lirica...
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei decred ca stii ce vreau sa spun.
"n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor", mie imi suna mai mult a discurs politic decat poetic, o spun cu zambetul de rigoare pentru ca stiu ca nu o sa schimbi nimic, dar acolo am simtit eu ca poezia isi pierde un pic tonul senin-ironic.
ganduri bune!
Acuma, de ce să pui virgulă între subs. şi atribut? De corectat şi "se-aşează " - (se aşază). Câteva aritmii, câteva stereotipii, unele accente prea dramatice - ca să nu zic patetice - dar şi câteva imagini frumoase.
pentru textul : boaba de strugure deîndrăzneţ
pentru textul : Dilema creştinului de"-uh, mon cher, cum să fie comode niște cavouri, e prea mult spațiu, parol!" Ești foarte grav Paul, acest umor de culoare aproape neagră ! Mă trec fiorii. Poate că totuși nu va fi nici o înmormîntare, poate că mai sînt încă destule suflete de români care să poarte povara fagurelui de miere. Pentru profunzimea textului, pentru modul mai mult sau mai puțin discret, dar parol!, autentic, pentru că dă un bobîrnac curentului jemonfisist pe limba lui...
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deAlma, iti multumesc pentru parere. Nu stiu... cred ca am dorit aceasta frantura, aceasta ruptura din dureros.
pentru textul : madame demultuimesc de adastare si de ochiul treaz. Mac PS: sporul vine cand ai pentru cine.
pentru textul : Hansel și Gretel demultumesc de vizita si de parere. numai bine.
pentru textul : lumină în jurul meu deDiscuţia a ajuns într-un punct care, pentru mine, devine extrem de interesant. Şi anume cel care pleacă de la ipoteza Whorf – Sapir. Lansată în prima jumătate a secolului trecut. „Pe scurt, aceasta ipoteza argumenteaza ideea conform careia, limba pe care-o vorbim ne influenteaza modul in care gandim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaza vorbitorilor perceptia asupra lumii”. Nu voi intra aici într-o discuţie extinsă. O voi face ulterior, mai devreme sau mai târziu, după ce această căldură năucitoare va trece. Am adunat suficient material. Voi menţiona numai că această ipoteză (numită, uneori greşit, şi teorie) a fost cam de multişor abandonată chiar de epistemologia promovată de filosofia analitică a limbajului. După ce a făcut oarece valuri la început. După părerea mea ea nu reprezintă nimic altceva decât un reducţionism drastic al „Matricei stilistice” (Blaga). Şi chiar a paradigmei/ paradigmaticului (Khun) care a depăşit demult graniţele cunoaşterii ştiinţifice intrând în ceea ce numim „cultură” (concept mult mai general). Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la lina maternă.
pentru textul : oolong tea depoezia ca refugiu, o mica infricosare in fata cotidianeitatii si o delimitare a discursului poetic de logica faptului stiut si coercitiv. sau altfel spus, cuvantul e un caine care vorbeste.
pentru textul : casa de pe colină dearitmosa, credeam ca nu mai treci pe la mine. ai vorbit frumos aici. despre problema amintita cred ca fiecare va intelege asa cum trebuie. multumesc si te mai astept.
pentru textul : crucile deaaa...Virgil? ce-i asta? :)
pentru textul : în celălalt vis deBoba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
pentru textul : Axis Mundi deAndu, cred ca nu este o noutate ca pe hermeneia comentariile nu trebuie sa aduca jigniri celorlalti membri ai site-ului. Nu solicita nimeni sa nu iti expui parerile argumentat, dar parerile tale nu se vor referi la persoana unui autor sau a unui comentator, ci numai la texte. De asemenea, pe cat posibil, nu se vor comenta alte comentarii. Considera, te rog, in spiritul regulamentului, aceasta interventie drept un avertisment la revenirea la politete si respect, indiferent de circumstante. De asemenea, daca atragi atentia asupra unei greseli gramaticale, poate e mai indicat sa o faci fara ironii, altfel risti sa ti se raspunda cu aceeasi moneda si sa nu se mai ia in considerare mesajul. Marian, intelegem cu totii nevoia de a ne prefectiona si de a dedica mai mult timp scrisului, dar feed-back-ul asupra comentariilor, ca si comentariile in sine asupra textelor altora este incurajat (as spune chiar mai mult decat atat). Hermeneia este un site din care toti ne dorim sa crestem si sa invatam sa scriem; nimeni nu este obligat sa comenteze, dar in lipsa parerilor celorlalti, nu vad de ce nu ne tinem pur si simplu creatiile in sertar. Prin urmare, in situatia in care primesti o atentionare cum a fost aceea a lui Andu, te rog sa o iei in considerare cu intelepciune si prietenie, nu in bascalie, pentru ca timpul tuturor aici este limitat si intr-adevar nu ne dorim decat dezbateri de idei, nu conflicte personale. Marina, poate ar fi fost mai potrivit daca spuneai si de ce ti-a placut aceasta parodie.
pentru textul : Un întreg fragmentat deVirgil, nu trebuia decât să ai răbdare cel mult un minut. Trebuie dat "play", lăsat să se încarce (câteva secunde), apoi, vei putea derula.
Numele televiziunii nu este "telem" (te-lem, două silabe), ci "te-le M" (te-le-em, trei silabe, cu accent pe a treia), so, nici vorbă de brânză :).
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deDa Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
pentru textul : Scrie în locul meu dePagini