Bun venit, Viorel! Ai scris mai întâi în limba franceză poezia aceasta alegorică al cărei farmec stă mai ales jocul omofonic al cuvintelor "paire" (pereche), și "pair" (titlu nobiliar). În limba română, al doilea sens s-a pierdut, dar a rămas o poveste simplă și frumoasă...terestră...universală
Un text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
acesta era titlul initial? mie imi place... poezia are patina tristetii, dezolarii...viata insasi e o trecere ca un scirtait de bicicleta, daca nu este ca o prada (dar asta a spus-o altcineva, stii tu), sau noi sintem prada ei, ne devora pina la ultima suflare... evita "crucea aceea"... eventual chiar "bărbatul acela" ; poate ar merge "acel barbat"...
hermeneia.com este configurată în așa fel încît cu puțină bunăvoință să poată fi vazută chiar și pe o rezoluție de 600X800 deși mai puțin de 2% din vizitatorii hermeneia mai folosesc așa ceva. orice rezoluție mai mare de aceasta poate vedea hermeneia.com de la foarte bine în sus. evident unele rezoluții (mai exotice) se pot comporta mai ciudat dar în principiu ar trebui să funcționeze. bineînțeles este de recomandat să folosiți versiuni mai noi ale browserelor. cel puțin firefox, chrome și IE acceptă hermeneia.com fără probleme. vizitatorii care le folosesc sînt în jur de 85%.
Frumos poem, dar fără femeia frumoasă de la final. Poemul se termină aici: "cum vara îmbătrîneşte în mine".
Spunea Leoveanu - azi se împlinesc 2 ani de la trecerea sa dincolo - că există doar câteva silabe în care poţi termina un poem şi întotdeauna ultimul sunet este o vocală, dar nu oricare, ci doar câteva au acest privilegiu, şi vreo două consoane sonore. Am mai discutat despre asta, cu ani în urmă.
ok, 'intre' imi trimite un link spre titlu: winter love, dragostea banuiesc intre el/ ea, ea/ea, el/el (ca sa fim corecti din punct de vedere politic aici). Mai ales ca secundelor le era frig...cuibareala parca are sens intre 2 trupuri... 'in' este mai izolant dar mai adinc...ai dreptate, cred ca e o nuanta de gindire: Venus vs Marte, n-o s-o scoatem la capat, niciodata.. in plus cred ca perfectiunea unei poezii sta in imperfectiune:))
un poem bine stapanit de la un capat la celalat. Luciditate asumata, sublimand discret in (auto)ironie, un univers liric tributar simplului, privit ca solutie singulara... "prefer ceaiul englezesc în dimineți limpezite prin aerul de septembrie privind mușcatele despre care nu se scriu poeme nici acolade albastre" impresionata, Marina. asez o penita. Adriana
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
Luminita, multumesc mult de apreciere. Ca idee, probabil sunt unul dintre putinii care nu au citit o boaba din Cartarescu. Textul asta reprezinta de fapt o schimbare, de stil si constructie interioara.
sunteti exigent domnul Zdroba, dar asta nu e niciun pacat, asa cum nici a fi mediocru nu e un pacat, pacat este ceea ce spuneti despre site-ul hermeneia, pentru ca asta chiar nu este adevarat si e clar ca nu cunoasteti activitatea de pe alte site-uri literare daca ati facut aceasta remarca, cum ca e este pe primul loc in promovarea liricii artificiale si dubioase.
asta nu e doar o parere eronata, este o acuzatie persiflanta, grava si gratuita, cred eu.
e adevarat ca nu toti membri site-ului au acelasi nivel, dar general vorbind este locul unde o sa gasiti cele mai bune texte de poezie si proza, cu mici exceptii si recunosc ca eu as putea fi una dintre ele... dar va asigur ca eu nu imit pe nimeni, eu am lirismul meu asa prafuit cum e, mi-l asum, si am propriile mele mijloace de exprimare, iar daca nu reusesc mai mult, cel putin alaturarile mele de cuvinte, nu sunt "fabricate" cu scopul de a impresiona sau a soca, ele au o idee la baza si o fluenta, zic si eu.
apreciez sinceritatea dumneavoastra, daca asa se numeste ceea ce faceti dar va rog inainte de a arunca cu pietre in cei care scriu prost sau mediocru, incercati sa le spuneti ceva care sa ii ajute sa-si depaseasca aceste minusuri, faceti-o macar asa de dragul cuvantului, in care banuiesc ca mai credeti.
toate textele mele sînt geniale Alma. Acum, revenind la ceva mai serios, faptul că nu comunici, că nu spui toate astea mai des, că nu te implici, este numai vina ta Alina. Nu ne-o reproșa nouă. Despre top, aștept propuneri, idei, cum să fie făcut, la ce fel de top sau topuri te referi, etc? Am așa o indispoziție cînd aud oameni aruncînd vorbe și idei dar fără latură concretă. E ușor să visezi, e mai greu să vizualizezi și e și mai important să concretizezi. Deci aștept.
Ottilia,
chiar este multă muncă răbdare atenţie la detalii şi să ştii să te opreşti acolo unde trebuie.
Virgil,
uite îţi voi da un exemplu. urmăresc zilnic pagini în format electronic sau clasic dedicate graficii digitale. pe un site structurat pe taburi căutam secţiunea photoshop retouching. după cîteva răsfoiri eşuate o găsesc la capitolul photo manipulation structurat la rîndul lui pe retuş, fashion, retuş&fashion şi manipulări foto. surpriză: în alt tab găsesc de data asta clar secţiunea portrait retouching urmată de fashion unde portretele sînt completate cu tatuaje, fantasy make-up, accesorii etc. în concluzie nu greşeşti dar în breaslă chiar dacă secţiunile au elemente înrudite utilizatorii folosesc un limbaj al lor prin care definesc elemente şi proceduri specifice de abordare.
Dacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
Virgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
Textul e unul care nu trece nici bariera ideatică, nici pe cea stilistică. Nu transmite pe niciun palier, iar izul arhaic (voit sau nevoit) nu se justifică. Scrierea începe prin a mima confesiunea revelată printr-un limbaj aparent simplist şi se termină într-o filosofie creaţionist-livrescă.
Frecvenţa postărilor nu are nimic de-a face cu judecata editorială, dar are, cu siguranţă, efect negativ asupra valorii literare intrinseci.
E curios, cel puţin pentru mine, cum unii useri cer lămuriri pentru propriile texte trimise la şantier, dar niciodată pentru textele care nu le aparţin... Personal, m-aş minuna până la fericire să văd cum un user participă efectiv la scoaterea din şantier a unui text care nu stă sub semnătura sa. Iar acest lucru îl spun la modul general, nu mă refer numai la Ottilia.
îți răspunde Constantin Abăluță, Matei, în Ziarul de Duminică, 31 aug. 2007: (...)Și el poet metonimic, după catalogarea lui Eugen Negrici, poet al golului și al urmei amintitoare, al cotidianului citit ca o runa straveche, Paul Blaj are șansa(s. m.) să fie aproape de filonul neglijat deocamdată al literaturii române, cel al nezgomotoșilor, cei ce scriu cu lucrurile, cu ecourile și cu distanțele sufletești. El e alături de Vasile Petre Fati și de Almosnino, de Grigurcu și de Constanța Buzea.(...), & btw, Matei, îmi place stilul tău, din ultima vreme, țapăn, cu vână, când arăți că ești sigur pe tine și ceea ce afirmi. mersi!
Inceputul este o trimitere la filmele americane vechi, numai ca aici este vorba despre mai multe dorinte, mai multe culori. O fi vorba despre obsesia romanilor cu superoferta, 2 in 1 etc Frumoasa rau treaba cu incheieturile de apa dulce. Ceva atat de sugestiv nu e la indemana oricui si te felicit pentru imagine. In rest n-am prea inteles. Cohorte de barbati care bat cu sabiile in scuturi poate n-o mai sforai cucoana din palat, apoi cineva naste numai ca nu se stie sigur ce pentru ca viata gafaia, un profet facea spume la gura pentru ca desigur vorbea in pustie, la pustiu sau se lua pe sine in desert, ca tot cheste de beduin este pana la urma.
Problema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
N-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bun venit, Viorel! Ai scris mai întâi în limba franceză poezia aceasta alegorică al cărei farmec stă mai ales jocul omofonic al cuvintelor "paire" (pereche), și "pair" (titlu nobiliar). În limba română, al doilea sens s-a pierdut, dar a rămas o poveste simplă și frumoasă...terestră...universală
pentru textul : Ciorapii / Les chaussettes deUn text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
pentru textul : despre moarte și alte obsesii decorect.
pentru textul : unui hermenel deacesta era titlul initial? mie imi place... poezia are patina tristetii, dezolarii...viata insasi e o trecere ca un scirtait de bicicleta, daca nu este ca o prada (dar asta a spus-o altcineva, stii tu), sau noi sintem prada ei, ne devora pina la ultima suflare... evita "crucea aceea"... eventual chiar "bărbatul acela" ; poate ar merge "acel barbat"...
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte dehermeneia.com este configurată în așa fel încît cu puțină bunăvoință să poată fi vazută chiar și pe o rezoluție de 600X800 deși mai puțin de 2% din vizitatorii hermeneia mai folosesc așa ceva. orice rezoluție mai mare de aceasta poate vedea hermeneia.com de la foarte bine în sus. evident unele rezoluții (mai exotice) se pot comporta mai ciudat dar în principiu ar trebui să funcționeze. bineînțeles este de recomandat să folosiți versiuni mai noi ale browserelor. cel puțin firefox, chrome și IE acceptă hermeneia.com fără probleme. vizitatorii care le folosesc sînt în jur de 85%.
pentru textul : hermeneia 3.0-b deFrumos poem, dar fără femeia frumoasă de la final. Poemul se termină aici: "cum vara îmbătrîneşte în mine".
pentru textul : copacul dinăuntru deSpunea Leoveanu - azi se împlinesc 2 ani de la trecerea sa dincolo - că există doar câteva silabe în care poţi termina un poem şi întotdeauna ultimul sunet este o vocală, dar nu oricare, ci doar câteva au acest privilegiu, şi vreo două consoane sonore. Am mai discutat despre asta, cu ani în urmă.
mi-a fost frică de şantier, Ioane. La vârsta noastră munca pe şantier e indezirabilă.
pentru textul : too little too late deok, 'intre' imi trimite un link spre titlu: winter love, dragostea banuiesc intre el/ ea, ea/ea, el/el (ca sa fim corecti din punct de vedere politic aici). Mai ales ca secundelor le era frig...cuibareala parca are sens intre 2 trupuri... 'in' este mai izolant dar mai adinc...ai dreptate, cred ca e o nuanta de gindire: Venus vs Marte, n-o s-o scoatem la capat, niciodata.. in plus cred ca perfectiunea unei poezii sta in imperfectiune:))
pentru textul : winter love I denu există titlu românesc sau neromânesc. există doar titlu
pentru textul : dark glaze deScuze pentru apariția repetată a comentariului. A fost din cauza unor probleme cu internetul. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : Madlenă 2 deDa, setcarii...nu-mi sunt străini. Cu drag.
pentru textul : nimeni nu va ști deun poem bine stapanit de la un capat la celalat. Luciditate asumata, sublimand discret in (auto)ironie, un univers liric tributar simplului, privit ca solutie singulara... "prefer ceaiul englezesc în dimineți limpezite prin aerul de septembrie privind mușcatele despre care nu se scriu poeme nici acolade albastre" impresionata, Marina. asez o penita. Adriana
pentru textul : Tetley deP.S.
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deLuminita, multumesc mult de apreciere. Ca idee, probabil sunt unul dintre putinii care nu au citit o boaba din Cartarescu. Textul asta reprezinta de fapt o schimbare, de stil si constructie interioara.
pentru textul : convulsii febrile desunteti exigent domnul Zdroba, dar asta nu e niciun pacat, asa cum nici a fi mediocru nu e un pacat, pacat este ceea ce spuneti despre site-ul hermeneia, pentru ca asta chiar nu este adevarat si e clar ca nu cunoasteti activitatea de pe alte site-uri literare daca ati facut aceasta remarca, cum ca e este pe primul loc in promovarea liricii artificiale si dubioase.
pentru textul : celălalt mal deasta nu e doar o parere eronata, este o acuzatie persiflanta, grava si gratuita, cred eu.
e adevarat ca nu toti membri site-ului au acelasi nivel, dar general vorbind este locul unde o sa gasiti cele mai bune texte de poezie si proza, cu mici exceptii si recunosc ca eu as putea fi una dintre ele... dar va asigur ca eu nu imit pe nimeni, eu am lirismul meu asa prafuit cum e, mi-l asum, si am propriile mele mijloace de exprimare, iar daca nu reusesc mai mult, cel putin alaturarile mele de cuvinte, nu sunt "fabricate" cu scopul de a impresiona sau a soca, ele au o idee la baza si o fluenta, zic si eu.
apreciez sinceritatea dumneavoastra, daca asa se numeste ceea ce faceti dar va rog inainte de a arunca cu pietre in cei care scriu prost sau mediocru, incercati sa le spuneti ceva care sa ii ajute sa-si depaseasca aceste minusuri, faceti-o macar asa de dragul cuvantului, in care banuiesc ca mai credeti.
toate textele mele sînt geniale Alma. Acum, revenind la ceva mai serios, faptul că nu comunici, că nu spui toate astea mai des, că nu te implici, este numai vina ta Alina. Nu ne-o reproșa nouă. Despre top, aștept propuneri, idei, cum să fie făcut, la ce fel de top sau topuri te referi, etc? Am așa o indispoziție cînd aud oameni aruncînd vorbe și idei dar fără latură concretă. E ușor să visezi, e mai greu să vizualizezi și e și mai important să concretizezi. Deci aștept.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 desi iti multumesc pentru asta.
pentru textul : singura piele depoate ne spui și de ce, alma. altfel comentariul tău nu rămîne decît o ofensă gratuită. și evident, nefondată.
pentru textul : rețeaua de inutil demă amuzi Alina. am să mă gîndesc la asta
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deYounger Sister,
…sau cîte măşti purtăm
Ottilia,
chiar este multă muncă răbdare atenţie la detalii şi să ştii să te opreşti acolo unde trebuie.
Virgil,
pentru textul : retuş fotografie deuite îţi voi da un exemplu. urmăresc zilnic pagini în format electronic sau clasic dedicate graficii digitale. pe un site structurat pe taburi căutam secţiunea photoshop retouching. după cîteva răsfoiri eşuate o găsesc la capitolul photo manipulation structurat la rîndul lui pe retuş, fashion, retuş&fashion şi manipulări foto. surpriză: în alt tab găsesc de data asta clar secţiunea portrait retouching urmată de fashion unde portretele sînt completate cu tatuaje, fantasy make-up, accesorii etc. în concluzie nu greşeşti dar în breaslă chiar dacă secţiunile au elemente înrudite utilizatorii folosesc un limbaj al lor prin care definesc elemente şi proceduri specifice de abordare.
Dacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
pentru textul : poem pentru aliona deVirgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui decata naivitate =))
pentru textul : nonșalanța iubirii deTextul e unul care nu trece nici bariera ideatică, nici pe cea stilistică. Nu transmite pe niciun palier, iar izul arhaic (voit sau nevoit) nu se justifică. Scrierea începe prin a mima confesiunea revelată printr-un limbaj aparent simplist şi se termină într-o filosofie creaţionist-livrescă.
Frecvenţa postărilor nu are nimic de-a face cu judecata editorială, dar are, cu siguranţă, efect negativ asupra valorii literare intrinseci.
E curios, cel puţin pentru mine, cum unii useri cer lămuriri pentru propriile texte trimise la şantier, dar niciodată pentru textele care nu le aparţin... Personal, m-aş minuna până la fericire să văd cum un user participă efectiv la scoaterea din şantier a unui text care nu stă sub semnătura sa. Iar acest lucru îl spun la modul general, nu mă refer numai la Ottilia.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deîți răspunde Constantin Abăluță, Matei, în Ziarul de Duminică, 31 aug. 2007:
pentru textul : springfield & treehouses de(...)Și el poet metonimic, după catalogarea lui Eugen Negrici, poet al golului și al urmei amintitoare, al cotidianului citit ca o runa straveche, Paul Blaj are șansa(s. m.) să fie aproape de filonul neglijat deocamdată al literaturii române, cel al nezgomotoșilor, cei ce scriu cu lucrurile, cu ecourile și cu distanțele sufletești. El e alături de Vasile Petre Fati și de Almosnino, de Grigurcu și de Constanța Buzea.(...), & btw, Matei, îmi place stilul tău, din ultima vreme, țapăn, cu vână, când arăți că ești sigur pe tine și ceea ce afirmi. mersi!
Ideea e foarte interesantă. Mie chiar îmi place poemul şi l-am citit cu bucurie. Aştept următoarea poezie. Chiar cu interes. Ioan.
pentru textul : Femeia arteziană deInceputul este o trimitere la filmele americane vechi, numai ca aici este vorba despre mai multe dorinte, mai multe culori. O fi vorba despre obsesia romanilor cu superoferta, 2 in 1 etc Frumoasa rau treaba cu incheieturile de apa dulce. Ceva atat de sugestiv nu e la indemana oricui si te felicit pentru imagine. In rest n-am prea inteles. Cohorte de barbati care bat cu sabiile in scuturi poate n-o mai sforai cucoana din palat, apoi cineva naste numai ca nu se stie sigur ce pentru ca viata gafaia, un profet facea spume la gura pentru ca desigur vorbea in pustie, la pustiu sau se lua pe sine in desert, ca tot cheste de beduin este pana la urma.
pentru textul : excalibur deProblema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
pentru textul : le pouvoir des mots deN-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
corect. promit să lucrez la el. pe cuvînt de pionier
pentru textul : poveste cu păsări și pești deMulțumesc Adriana, mulțumesc Vlad. Sper să decurgă totul bine. Vlad, cu siguranță voi apela și sînt sigur că nu vor lipsi și surprizele din partea ta.
pentru textul : hermeneia 3.0-a dePagini