apare "fetiţa, şotronul" . e ca şi cum ai spune te spun lu' mama că ai mâncat din cireşele mele, deci e binevenită partea asta agramată.
nu îmi place folosirea cuvântului urină, aici, chiar dacă înţeleg ce vrei să spui, îl văd strident iar poemul nu curge tot în sensul acesta ca să accept subst., chiar dacă se merge pe firesc, e disonant.
foloseşti prea des cuvântul şine, trenuri.
ca întreg, e bunicel, din punctul meu de vedere, evident, dar nu excelează.
D-le Cristea, perfect de acord cu tot ce spuneţi: geniul eminescian se putea observa şi în revelaţia pe care poeziile sale o conţineau (cel puţin acele texte pe care poetul le-a publicat în timpul vieţii), chiar dacă ele sufereau un lung travaliu. Eminescu reuşea aproape de fiece dată să păstreze prospeţimea şi nerepetabilitatea logosului. Din lirica românească, l-aş include în această categorie şi pe Bacovia... Şi pe alţii, dar nu în aceeaşi măsură.
Cred eu că şi acest factor reprezintă una dintre mizele poetului - respectiv a împăca travaliul cu spontaneitatea.
e o cascadă de cuvinte. îmi spunea cineva într-un tren că uneori citește o poezie, îi place și habar nu are ce să spună despre ea. așa se întâmplă cu mine acum. și-ar fi nedrept să trec așa nevăzut, e timp și pentru critică adevărată.
catedrala din modena pentru o clipa a devenit scena de teatru.. luciano pavarotti a lasat pana in cele mai mici detalii ,,regia'' acestui ultim concert mut... in fundal, un cor al robilor ...nabuccieni laici si clerici imprejurul unei sunet metamorfozat sub ochii lor in lebada apoi in fum... trioul carerras, pavarotti & domingo a adus laolalta un tenor spint, unul liric si unul dramatic o trinitate sonora impecabila tehnic si timbral...cladita pe scoala de bel canto italiana da, a avut si detractori cum sta bine oricarui demiurg....ca nu stia note? e hilar sa se spuna asta despre un om care a abordat un repertoriu vast epuizand toate rolurile specifice tipului sau de glas, a lasat interpretari de referinta intrand alaturi de marilyn horne si joan suttherland intr/o distributie care a tinut casa inchisa stagiuni intregi la marile teatre ... a impresionat prin acuratete intonationala, prin agilitate vocala intrucat era singurul barbat care putea executa triluri sublime!!!! a fost de o jovialitate extravaganta as putea spune cum doar cei nascuti in italia pot fi, a avut un trup maiestuos si totusi nu i/a incaput sufletul... era nevoie de o astfel de cutie de rezonanta pentru un instrument muzical de exceptie... ascultand inregistrarile lui acum cateva luni si reascultandu/le acum se simte pe pelicula ca a murit... ma uit si mi/e teama sunetul sa nu se deterioreze, fiecare opus in format audio sau video devenind un tablou ...artistul a murit , a murit , a murit... cand isi desfacea batista alba la concertele de caritate imi aduceam aminte de batranii care inodau un ban alb in stergar pentru zilele negre... spirit profund religios, si/a ales o data anume sa plece in ceruri..cu renumita curtoazie specifica italienilor a deschis cortinele cerurilor cu ave maria inchinandu/se Fecioarei pe care atat ortodocsii cat si catolicii o cinstesc in chip deosebit... as vrea sa mai adaug faptul ca a fost un cantaret atat al elitelor muzicale cat si al publicului larg, a dus opera in parc, pe stadion, mai mult a avut colaborari cu interpreti apartinand altor genuri muzicale innobiland prin glasul sau acele clipe dar revenind la opera si/a definit un stil inconfundabil... nu mai era nevoie sa vedem trupul imens era de ajuns sa auzim primul sunet si dadeam sonorul mai tare...ssst, canta pavarotti...
întotdeauna m-a atras poezia cu rimă şi de fiecare dată când vreau să scriu o poezie încep cu rimă.
e un mesaj profund aici ce se-ntoarce în timp, o amintire plăcută ce-şi păstrează parfumul seductibil din adolescenţă, cuvinte frumoase aşezate cu tâlc ce vibrează cu armonie în fiecare strofă.
e ca o poveste de dragoste ce continuă în timp pe un ton acustic plăcut.
si cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
Katy, mai întâi îți urez bun venit pe Hermeneia! Mie îmi sună bine versurile tale, nu le găsesc nici ermetice, nici copilărești. Chestie de gusturi. O viziune a artistul plastic descriind lumea înconjurătoare printr-o proiecție în canevasul palmei. Mult succes în continuare!
Un poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
Sixtus. oare nu gresesti fiind atit de "pozitivist"?, incercind atit de mult sa vezi lucrurile in alb si negru., fiind atit de sigur pe ceea ce afirmi. Tocmai asta ma ingrijoareaza la tine si la altii care la fel ca tine sint "convinsi". Mai ales ca eu nu sint chiar atit de convins ca tine ca am urmarit ce spui tu. Apoi privesc spiritul tau "contestator". Oare nu se hraneste din propria energie? Nu se auto-entusiasmeaza? Chiar nu exista "conditie postmodernista"? Daca nu ar exista atunci de ce naste o asa enorma opozitie? Intreb aproape retoric pentru ca realitate postmodernista intilnim oriunde, de la conflictul gastronomic dintre cheese-burger si vinul corsican si pina la evadarea in "mediaval renaisance". Hai sa fim seriosi, comunismul a murit de douazeci de ani si lumea nu are religie. DOUAZECI de ani!! Iti dai seama ce inseamna asta?? Mai ales acum cind sarim de la Mega la Giga si curind la Peta in doar un deceniu. Sentmentele sint doar frisca in poezie. Poezia adevarata are carne si oase si singe. Dar nu e vie. Decit in masura in care intram noi in ea.
"îi curgeau pe lângă buze ca apa de ploaie torenţială" - dacă ţie ţi se pare că sună ok, atunci e perfect!
Dar, întreb şi eu, ""îi curgeau pe lângă buze ca ploaia torenţială" ce are? Sau: care e miza "apei" - teama ca vreun cititor să nu creadă că e vorba de ploaie de metal?
Şi dacă tot am revenit:
"cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie" - o decriere a unui lucru + o alta a unui fenomen, făcute prin acelaşi mijloc artistic, la câteva cuvinte distanţă, nu pot să dea mai bine de atât, adică destul de îndoielnic.
este exact un amalgam, Virgil. am inversat un pic versurile, m-am "jucat" într-o gară de sticlă... știu că sunt câteva imagini forțate. am recitit poemul după comentariul tău și îți dau dreptate. mulțumesc pentru părere. Madim
cred si eu ca ar fi cazul sa renunti la "precis" pentru a fluidiza traficul din prima parte si "acum" este in plus prefer sa scrii prin cratima "de un" ce bine ti-ai pozitionat geamul, eu nu vad nimic in infundatura in care stau:)) cu respect Ion Nimerencu
Nu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
pentru AAA vezi că războiul produce victime colaterale.
pentru AL pe ce criterii se apreciază, fără motivare?. E periculos să vă pronunţaţi în numele altor membrii ai site-ului. Închei polemica pentru pentru că devine inutilă şi neproductivă. Vă doresc realizări artistice de excepţie apreciate şi de amatori.
E ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.
Prefer „contrastul [intre] liric[ul] pur și introspecție aridă” cum bine zice Doru, contrastant-sugestiv în locul unor „prtenții” integratoare de lucruri care nu se potrivesc și țipă, săracele, chinuit-discordant. Aici se aude un ecou din subtext (pentru urechea interioară).
da, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.
cred ca ai dreptate. parerea mea este ca usr este o gluma. sau, ca sa fiu mai serios, un container. adica o asociatie. la fel ca asociatia geamgiilor sau a brutarilor. asta nu are nici o legatura cu calitatea sau sansele de dezvoltare personala. iar premiile sint ca si penitele pe aici. depinde cine le ofera. in orice caz, calitatea a fost intotdeauna o functie inversa cantitatii. iar constringerea, dificultatea (chiar suferinta) au fost mult mai propice talentului decit baltirea sindrofiilor si a cumetriilor.
in ce priveste prezenta si "lupta" pe internet, desi este si ea pasibila sa fie plina de manelisme si gunoaie, faptul ca te expune la o competitie acerba este foarte benefic. ai mult mai multe sanse aici sa inveti sa scrii si sa fii critic cu tine si cu altii.
eu, și spun asta fără niscaiva aere, aș fi renunțat la icnet, și la împăturit absențe, (la icnet pentru că nu îmi pare poetic, iar la trop pentru că e facil) în rest îmi place.
ce mă deranjează cumva sunt cratimele tot mai frecvente, cam ca atunci când în poezia clasică nu ai încotro și vrei să-ți iasă măsura. desigur, subiectiv vorbind.
mie imi place sa stau deasupra. mereu deasupra. jos o haita sus o barbie cu salamul in undita. o sa incerc si retete cu papanasi insangerati. cine se ofera pentru masina de tocat? Castaneda? Eminescu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
apare "fetiţa, şotronul" . e ca şi cum ai spune te spun lu' mama că ai mâncat din cireşele mele, deci e binevenită partea asta agramată.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie denu îmi place folosirea cuvântului urină, aici, chiar dacă înţeleg ce vrei să spui, îl văd strident iar poemul nu curge tot în sensul acesta ca să accept subst., chiar dacă se merge pe firesc, e disonant.
foloseşti prea des cuvântul şine, trenuri.
ca întreg, e bunicel, din punctul meu de vedere, evident, dar nu excelează.
vă mulţumesc cu înţelegere sofistă pentru comentariul deosebit de la obiect
pentru textul : posesorul de realitate deOtilia, mulţumesc de trecere!
D-le Cristea, perfect de acord cu tot ce spuneţi: geniul eminescian se putea observa şi în revelaţia pe care poeziile sale o conţineau (cel puţin acele texte pe care poetul le-a publicat în timpul vieţii), chiar dacă ele sufereau un lung travaliu. Eminescu reuşea aproape de fiece dată să păstreze prospeţimea şi nerepetabilitatea logosului. Din lirica românească, l-aş include în această categorie şi pe Bacovia... Şi pe alţii, dar nu în aceeaşi măsură.
Cred eu că şi acest factor reprezintă una dintre mizele poetului - respectiv a împăca travaliul cu spontaneitatea.
Mulţumindu-vă,
pentru textul : p.s dede bine!
e o cascadă de cuvinte. îmi spunea cineva într-un tren că uneori citește o poezie, îi place și habar nu are ce să spună despre ea. așa se întâmplă cu mine acum. și-ar fi nedrept să trec așa nevăzut, e timp și pentru critică adevărată.
pentru textul : între c și î decatedrala din modena pentru o clipa a devenit scena de teatru.. luciano pavarotti a lasat pana in cele mai mici detalii ,,regia'' acestui ultim concert mut... in fundal, un cor al robilor ...nabuccieni laici si clerici imprejurul unei sunet metamorfozat sub ochii lor in lebada apoi in fum... trioul carerras, pavarotti & domingo a adus laolalta un tenor spint, unul liric si unul dramatic o trinitate sonora impecabila tehnic si timbral...cladita pe scoala de bel canto italiana da, a avut si detractori cum sta bine oricarui demiurg....ca nu stia note? e hilar sa se spuna asta despre un om care a abordat un repertoriu vast epuizand toate rolurile specifice tipului sau de glas, a lasat interpretari de referinta intrand alaturi de marilyn horne si joan suttherland intr/o distributie care a tinut casa inchisa stagiuni intregi la marile teatre ... a impresionat prin acuratete intonationala, prin agilitate vocala intrucat era singurul barbat care putea executa triluri sublime!!!! a fost de o jovialitate extravaganta as putea spune cum doar cei nascuti in italia pot fi, a avut un trup maiestuos si totusi nu i/a incaput sufletul... era nevoie de o astfel de cutie de rezonanta pentru un instrument muzical de exceptie... ascultand inregistrarile lui acum cateva luni si reascultandu/le acum se simte pe pelicula ca a murit... ma uit si mi/e teama sunetul sa nu se deterioreze, fiecare opus in format audio sau video devenind un tablou ...artistul a murit , a murit , a murit... cand isi desfacea batista alba la concertele de caritate imi aduceam aminte de batranii care inodau un ban alb in stergar pentru zilele negre... spirit profund religios, si/a ales o data anume sa plece in ceruri..cu renumita curtoazie specifica italienilor a deschis cortinele cerurilor cu ave maria inchinandu/se Fecioarei pe care atat ortodocsii cat si catolicii o cinstesc in chip deosebit... as vrea sa mai adaug faptul ca a fost un cantaret atat al elitelor muzicale cat si al publicului larg, a dus opera in parc, pe stadion, mai mult a avut colaborari cu interpreti apartinand altor genuri muzicale innobiland prin glasul sau acele clipe dar revenind la opera si/a definit un stil inconfundabil... nu mai era nevoie sa vedem trupul imens era de ajuns sa auzim primul sunet si dadeam sonorul mai tare...ssst, canta pavarotti...
pentru textul : Partir c’est mourir un peu - Luciano Pavarotti deîntotdeauna m-a atras poezia cu rimă şi de fiecare dată când vreau să scriu o poezie încep cu rimă.
e un mesaj profund aici ce se-ntoarce în timp, o amintire plăcută ce-şi păstrează parfumul seductibil din adolescenţă, cuvinte frumoase aşezate cu tâlc ce vibrează cu armonie în fiecare strofă.
e ca o poveste de dragoste ce continuă în timp pe un ton acustic plăcut.
Felicitările mele!
pentru textul : adolescentină desi cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
pentru textul : cheile deKaty, mai întâi îți urez bun venit pe Hermeneia! Mie îmi sună bine versurile tale, nu le găsesc nici ermetice, nici copilărești. Chestie de gusturi. O viziune a artistul plastic descriind lumea înconjurătoare printr-o proiecție în canevasul palmei. Mult succes în continuare!
pentru textul : port curajul deUn poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
pentru textul : Lauryannus's Land deSixtus. oare nu gresesti fiind atit de "pozitivist"?, incercind atit de mult sa vezi lucrurile in alb si negru., fiind atit de sigur pe ceea ce afirmi. Tocmai asta ma ingrijoareaza la tine si la altii care la fel ca tine sint "convinsi". Mai ales ca eu nu sint chiar atit de convins ca tine ca am urmarit ce spui tu. Apoi privesc spiritul tau "contestator". Oare nu se hraneste din propria energie? Nu se auto-entusiasmeaza? Chiar nu exista "conditie postmodernista"? Daca nu ar exista atunci de ce naste o asa enorma opozitie? Intreb aproape retoric pentru ca realitate postmodernista intilnim oriunde, de la conflictul gastronomic dintre cheese-burger si vinul corsican si pina la evadarea in "mediaval renaisance". Hai sa fim seriosi, comunismul a murit de douazeci de ani si lumea nu are religie. DOUAZECI de ani!! Iti dai seama ce inseamna asta?? Mai ales acum cind sarim de la Mega la Giga si curind la Peta in doar un deceniu. Sentmentele sint doar frisca in poezie. Poezia adevarata are carne si oase si singe. Dar nu e vie. Decit in masura in care intram noi in ea.
pentru textul : downloadez poezii de"îi curgeau pe lângă buze ca apa de ploaie torenţială" - dacă ţie ţi se pare că sună ok, atunci e perfect!
Dar, întreb şi eu, ""îi curgeau pe lângă buze ca ploaia torenţială" ce are? Sau: care e miza "apei" - teama ca vreun cititor să nu creadă că e vorba de ploaie de metal?
Şi dacă tot am revenit:
"cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie" - o decriere a unui lucru + o alta a unui fenomen, făcute prin acelaşi mijloc artistic, la câteva cuvinte distanţă, nu pot să dea mai bine de atât, adică destul de îndoielnic.
pentru textul : cântec candriu defainã! cu "pianul dintre riduri" nu mã împac... e o pretiozitate
pentru textul : Conjunctiv deAminteste-mi care si cand a fost prima avertizare! Si cate avertizari am voie? :))
pentru textul : story of a city deNu murim de tot niciodată. Ea numai vine cu manușile ei negre ca să ni le fluture în față. E și acesta un fel de a trăi, nu? Bun studiu.
pentru textul : studiu în alb și negru deun inceput care promitea ceva dar cu un sfirsit prozaic tern, indecis.
pentru textul : iluzie deeste exact un amalgam, Virgil. am inversat un pic versurile, m-am "jucat" într-o gară de sticlă... știu că sunt câteva imagini forțate. am recitit poemul după comentariul tău și îți dau dreptate. mulțumesc pentru părere. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă decred si eu ca ar fi cazul sa renunti la "precis" pentru a fluidiza traficul din prima parte si "acum" este in plus prefer sa scrii prin cratima "de un" ce bine ti-ai pozitionat geamul, eu nu vad nimic in infundatura in care stau:)) cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : liubliu ia vas dePerfect finalul cu "secolul..." "Necuvinte-cuvinte" e uzat. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Tora denu, Ialin, categoria Recycle Bin e mai potrivita, zic eu...
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator deNu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
pentru textul : Satul din vale depentru AAA vezi că războiul produce victime colaterale.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III depentru AL pe ce criterii se apreciază, fără motivare?. E periculos să vă pronunţaţi în numele altor membrii ai site-ului. Închei polemica pentru pentru că devine inutilă şi neproductivă. Vă doresc realizări artistice de excepţie apreciate şi de amatori.
E ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc dePrefer „contrastul [intre] liric[ul] pur și introspecție aridă” cum bine zice Doru, contrastant-sugestiv în locul unor „prtenții” integratoare de lucruri care nu se potrivesc și țipă, săracele, chinuit-discordant. Aici se aude un ecou din subtext (pentru urechea interioară).
pentru textul : despre altă călătorie deeseu depre... farfurii?
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deGlumesc, desigur. Speram sa nu fie asa previzibila cum spuneti, dar asta e. Multumesc!
da, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deEla, jos pălăria! E mai clar și contrastul de care zice Sis.
pentru textul : Umbra decred ca ai dreptate. parerea mea este ca usr este o gluma. sau, ca sa fiu mai serios, un container. adica o asociatie. la fel ca asociatia geamgiilor sau a brutarilor. asta nu are nici o legatura cu calitatea sau sansele de dezvoltare personala. iar premiile sint ca si penitele pe aici. depinde cine le ofera. in orice caz, calitatea a fost intotdeauna o functie inversa cantitatii. iar constringerea, dificultatea (chiar suferinta) au fost mult mai propice talentului decit baltirea sindrofiilor si a cumetriilor.
pentru textul : de ce se merită să citești hermeneia - sau despre sarcasm și sănătatea mintală dein ce priveste prezenta si "lupta" pe internet, desi este si ea pasibila sa fie plina de manelisme si gunoaie, faptul ca te expune la o competitie acerba este foarte benefic. ai mult mai multe sanse aici sa inveti sa scrii si sa fii critic cu tine si cu altii.
A.A.A. mulţumesc de trecere şi ai dreptate. am să încerc ceva.
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deAndule ai genială dreptate. am să modific şi am să văd ce iese.
eu, și spun asta fără niscaiva aere, aș fi renunțat la icnet, și la împăturit absențe, (la icnet pentru că nu îmi pare poetic, iar la trop pentru că e facil) în rest îmi place.
pentru textul : Cerneluri dece mă deranjează cumva sunt cratimele tot mai frecvente, cam ca atunci când în poezia clasică nu ai încotro și vrei să-ți iasă măsura. desigur, subiectiv vorbind.
mie imi place sa stau deasupra. mereu deasupra. jos o haita sus o barbie cu salamul in undita. o sa incerc si retete cu papanasi insangerati. cine se ofera pentru masina de tocat? Castaneda? Eminescu?
pentru textul : bebeluşul albastru dePagini