Ioana Geacar. In primul rind, multumesc, intr-adevar fragmentarea tine locul uni dozaj pe care ma stradui sa-l practic in asa fel incit sa nu cad in grafomanie, cum se intimpla in multe texte de-ale mele. In al doilea rind, putin malioasa a doua parte a comentariului , dar pe jumatate justificata. Nu citesc numai si numai textele mele, din contra. Sunt la curent cu mai toate postarile de pe site-urile de literatura. Personal, ma consider un cititor, rolul de critic nu ma prinde. Rareori las semne de lectura din doua motive: in primul rind e dificil sa gasesc ceva ce imi place si sa si gasesc cuvintele potrivite pentru a spune lucrul asta. In al doilea rind(aici e jumatatea adevarata din comentariul tau-lipsa de implicare), am avut o tentativa de implicare ce a esuat in mod lamentabil. Pe de alta parte, e un repros legitim de care voi tine cont.

Cred ca unele idei va scapa, din varii motive, poate o dorinta de epatare ? De exemplu acel "anacronic", care strica naturaletea limbajului de la inceputul textului inainte de a intra in acel amalgam. Anacronismul ar trebui sa fie sugerat de context, pare denotativ.

Sunt pasaje care capata o profunzime aparte. Mi-au placut:

"eşti pasăre pom victimă clown
câteodată zbori ca un fulg de zăpadă
alteori simţi că ai picioarele în butuci"

"percepţia de frumos ciopârţită
ca hiroshima în ziua fatidică"

si pasaje care pica in banal, aproape plictis

"deunăzi mă culcasem flămând
anticipând o plimbare prin restaurantul golden corral
- all you can eat -
m-am trezit undeva pe champs elysees"

"soldaţi roboţi beau hennessy sub un arbore ciung
câteva divizii blindate se îndreptau spre megiddo" (inteleg intentia, dar pare ca e pus acolo, negandit... doar sa se ajunga mai repede la final- pare fortat)

Mi-ar fi placut ca textul sa fie putin mai "concentrat", ma rog, parerea mea...

ialin

Nu mai e vremea astăzi a poeziei "cosmetizate", forțate de regulile prozodice:"Țipete fardează veșteda ninsoare". E tot o poezie veche? Are și lucruri grave, dar nu-mi place, e ca și când ai târî de statuia lui lenin prin oraș numai ca să ne amintim de vremea când mergeam pe la casa scânteii, nu știu de ce mi-am amintit imaginea asta, scuză-mă!

Prea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).

poezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.

să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.

interesant. nu știam că se mai scrie despre mitul iubirii. și chiar bine. cînd am citit textul acesta, ca de altfel și alte texte ale lui adrian, îmi reține atenția modul acesta oarecum brusc și totuși neostentativ de a rupe ritmul. chiar dacă puțin desuet, mi-a plăcut și începutul „Demult, demult,// când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri şi tămâie,”. remarc „Când lumea s-a stricat ca un ceas uitat într-un taxi,// un icnet am mai scos, doar atât,”. ar fi interesant de ascultat recitată.

Alma, autorii se exclud. Eugen.

nici nu stiu cum sa va multumesc. pentru ca Ana si mama ei chiar exista. pentru ca ele asa isi traiesc povestea. cred ca m-as fi simtit vinovata daca n-as fi reusit sa o redau asa cum e ea.

Verde albastru verde albastru ce curat curgi în acest poem.
"am văzut ultima zăpadă
am văzut cum punea clopoţei"... Îmi sugerează o înflorire aproape ireală.
E păcat să treacă sunetul acestei din urmă zăpezi înflorită pe ramuri, neuzit.

are o valoare personala.

promit să iau în considerare opinia ta, Adrian!
iar eu ce promit nu mă face să ies pe ușa din dos:)

o reverență deocamdată:)

Dragă Tincuța, comentariul tău inițial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puțin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, așa cum îți spuneam, nu spera că numai tu ești singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susții că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poți lua la fel de "ad literam", înțelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră ești tu când spui că ești alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost și sfatul lui să te cauți la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să recitești cu atenție comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentințe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, așa cum ți s-a mai atras atenția, NU vorbește despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalți doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citești despre asta pe hermeneia. Cât despre ce și cât ar trebui să ți se răspundă, da, sunt de acord, Tincuța, cu tine. Eu una mi-aș dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur și simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aș spune că este cea mai bună lecție... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în fața nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacții negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Așa că te rog încă o dată să îmi înțelegi demersul și să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reține, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi și alte comentarii ale tale, și am înțeles pe undeva că ești obișnuită să arunci ușor cu sentințe, așteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleași facilități ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de ușor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, și nici ședințe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici șirul comentariilor inutile demersului literar și să ne întoarcem cu toții la scriere și comentarii la obiect. Te așteptăm cu texte și comentarii în care să apreciez și eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.

ok, go ahead. dar as vrea sa renunti pe viitor la incalcari de regulament precum cea de ieri. daca ai probleme cu cineva, polite de platit sau nevoia de a scrie obscenitati te invit sa te desfasori in alta parte.

ultimele 4 versuri fac tot poemul. frumoasa germinatia ta.