Scuze, Andu, n-am vrut să te supăr. Vrei să fiu sincer? N-am găsit mai mult altruism și obiectivitate în comentarii, nicăieri pe site-uri, așa cum o faci tu. Din punctul meu de vedere, m-ar avantaja chiar o colaborare. Voi incerca să caut soluții, acolo unde mi-ai sugerat. Mulțumesc.
ASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
Un poem frumos, se simte trăirea autentică iar asta este poate cel mai important.
Însă d.p.d.v. tehnic (ca să citez un antecomentator) este neglijent, frazarea este nu doar previzibilă ci și seacă, 'le înclei' cred că nu e pe românește, iar lui 'rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri' parcă îi lipsește ceva. Un poem pe care, dacă nu ar fi fost atât de vizibil implicat și sensibil scris, l-aș fi parodiat imediat transformînd cerul într-un closet. Apoi restul parodiei ar fi venit de la sine, ca un fel de eliberare de sub o presiune imensă.
desi se vede o noua orientare conceptuala a vietii din poezia ta din ultima vreme,
mie imi placeau textele tale din anii trecuti. minimalismul de aici e bun pentru alte site-uri pseudo-literare, mie nu-mi place. e doar un moft personal, desigur.
n-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
Adela, multumesc pentru aceasta lectura deosebita! Daca prinzi momentul, te rog sa-l saluti pe maestrul Rudy din partea lui bobadil, au fost cateva dati cand ne-am incrucisat sabiile cu mare zgomot, dar apoi s-a semnat o pace stranie la masa verde si a doua zi nu s-a mai auzit nimic. Andu.
multumesc pentru citire si comentariu! chestia am pus-o ca sa echilibrez "ordinarul" de extra-ordinar. nu mi-a iesit:)) si iar multumesc, spor la viata!
mie mi-a plăcut abordarea filosofică şi mai ales finalul cu tema lui paulină.
"pentru că nicio orânduire, niciodată, nimicul
nu va reuși să ne despartă de dragostea Sa!
de aceea, sunt unii gata să privească abisul și dincolo de abis,
spre răsărit, mereu..."
un poem stanescian (daca imi e ingaduita comparatia). poate ca ar fi mers un alt titlu, insa asta este doar o parere personala. in rest este un poem frumos, mi-a placut... :)
Textul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
Putini,în afara de tine,au darul simplitatii limbajului.Desi se spune ca poezia e în primul rând metafora,tu ai darul de a scrie bijuterii aproape fara a o folosi.Minunat!
Spirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
eu imi cer scuze de intirzierea reacţiei. am rectifictat doar acum. nu eram acasă cînd am postat textul, ci chiar în zona de pericol. apoi am uitat pur şi simplu de text. totul e ok acum. mulţumesc de păreri.
încă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
Absolut încântat de noul (vechiul) meu statut unic şi autoreferenţial pe de-asupra. Precum identitatea picioarelor unei găini (mai ales dreptul).
Bay the way (şi nu Pink Floyd), ce dracului e „litHera” aia unde nu e prima dată că mă inviţi? O fi fo’ varintă nouă a Hermeneiei roasă de cancer de n-a mai rămas decât „H” din ea?
Asta nu mai e polemică ci doar, aşa, o întrebare nevinovată.
Exceptional, cred ca Marian ar trebui sa scrie mai multe haiku-uri in dialectul hutul, sonoritatea e remarcabila. Bobadil. P.S. L-am notat si muncesc cu sarg la varianta in limba sparga. Un prieten tatar l-a preluat deja iar un altul aroman mazgaleste de zor. P.P.S. Nefiind in stare sa analizez altceva decat varianta in limba romana (fiind cam incult de felul meu) zic si eu, versul de final e nereusit. Globalizarea perceptiei, conculzia, inefabila gogorita occidentala :-)
poemul nu are un mesaj clar de sine statator; este o parte dintr-o, sa-i zicem, trilogie. poate citind si celelalte doua scrieri se intrevede un sens. multam' pentru comentariu..
Ma asteptam sa gasesc strofele deschise, adica ultimul vers sa lase loc la variante. Le inchizi si nu lasi loc la indoieli, noi toti suntem incarcati cu indoieli, mergem intotdeauna pe margine, deci si poeziile ar trebui sa fie la fel. Voi fi mai explicit, strofa intai: Repetabilă zi / şi totuşi alte tresăriri / o fac să aibă un loc anume / în jurnalul meu fără sens
Ce zici de o simplificare?
Repetabilă zi / şi totuşi atâtea tresăriri / o fac să aibă un loc anume
Mergand pe ideea aceasta ai putea reduce versurile si sintetiza mesajul.
Nu vreau sa te supar, asa am simtit citind poezia ta: este o creatie buna pe care poti sa o perfectezi prin condensare. Adica merita sa fie lucrata.
domnilor Sebi şi Adrian , poate voi accepta provocarea :)
dar m-am obişnuit aşa de mult să scriu povestiri veridice încât ar trebui să îmi iau un psudonim sau să jur strâmb la icoane şi moaşte ca să încep să scriu povestiri de ficţiune! Mă gândeam că poate nişte povestiri de spionaj sau despre servicii secrete s-ar potrivi atmosferei :)
oricum adaug aici ce am scris şi pe alt site literar, unde cineva mă întreba care era adevărul despre casa aceea:
"Ciudat e că nu ştiu tot adevărul...dar de-a lungul anilor a trebuit să învăţ să nu fiu curioasă fiindcă prea multe întrebări legate de trecut, dacă nu au răspuns, creează o stare de disconfort. Ceea ce poate şi trebuie să facă un om e să privească lucid ceea ce este cert despre trecutul său şi să considere ca atare fragmentele neelucidate, fără interpretări greşite. Când în sfârşit m-am mutat de acolo, proprietarul a avut totuşi bunul simţ să îmi returneze garanţia din chirie. În rest a fost oricum oribil."
ei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andu Moldovean, vorbesti in necunostinta de cauza departe de continutul textului meu.
pentru textul : adieu deScuze, Andu, n-am vrut să te supăr. Vrei să fiu sincer? N-am găsit mai mult altruism și obiectivitate în comentarii, nicăieri pe site-uri, așa cum o faci tu. Din punctul meu de vedere, m-ar avantaja chiar o colaborare. Voi incerca să caut soluții, acolo unde mi-ai sugerat. Mulțumesc.
pentru textul : Popor supus, valet la curtea lumii deASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
pentru textul : hermeneia 2.0 deMulţumesc pentru citiri şi mă bucur că v-au plăcut măcar câteva versuri. Vă mai aştept, bucuros de observaţii.
pentru textul : Poate mâine... deUn poem frumos, se simte trăirea autentică iar asta este poate cel mai important.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deÎnsă d.p.d.v. tehnic (ca să citez un antecomentator) este neglijent, frazarea este nu doar previzibilă ci și seacă, 'le înclei' cred că nu e pe românește, iar lui 'rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri' parcă îi lipsește ceva. Un poem pe care, dacă nu ar fi fost atât de vizibil implicat și sensibil scris, l-aș fi parodiat imediat transformînd cerul într-un closet. Apoi restul parodiei ar fi venit de la sine, ca un fel de eliberare de sub o presiune imensă.
desi se vede o noua orientare conceptuala a vietii din poezia ta din ultima vreme,
pentru textul : cerul de dincolo demie imi placeau textele tale din anii trecuti. minimalismul de aici e bun pentru alte site-uri pseudo-literare, mie nu-mi place. e doar un moft personal, desigur.
n-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
pentru textul : Memento depaul, eu zic să mai citești încă o dată ce am scris, și cu atenție.
pentru textul : icoană hoinară denicodem, a fost un typo.
Adela, multumesc pentru aceasta lectura deosebita! Daca prinzi momentul, te rog sa-l saluti pe maestrul Rudy din partea lui bobadil, au fost cateva dati cand ne-am incrucisat sabiile cu mare zgomot, dar apoi s-a semnat o pace stranie la masa verde si a doua zi nu s-a mai auzit nimic. Andu.
pentru textul : Mă doare, mitocane, în cot demultumesc pentru citire si comentariu! chestia am pus-o ca sa echilibrez "ordinarul" de extra-ordinar. nu mi-a iesit:)) si iar multumesc, spor la viata!
pentru textul : Jocul deIar despre lungimea exagerată a mot(t)o-ului - nu e unul intrinsec. Aparţinându-mi, e o stilizare, o introducere in scenă, una cronologică.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deintotdeauna un panaceu*
pentru textul : la vest de mine însămi demie mi-a plăcut abordarea filosofică şi mai ales finalul cu tema lui paulină.
"pentru că nicio orânduire, niciodată, nimicul
pentru textul : vis a vis denu va reuși să ne despartă de dragostea Sa!
de aceea, sunt unii gata să privească abisul și dincolo de abis,
spre răsărit, mereu..."
un poem stanescian (daca imi e ingaduita comparatia). poate ca ar fi mers un alt titlu, insa asta este doar o parere personala. in rest este un poem frumos, mi-a placut... :)
pentru textul : sim deDe ce nu apare în pagina "Hermeneia"? Sunt greşeli?
pentru textul : poemul care nu are încă un nume frumos deTextul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
pentru textul : a se lua o noapte dePutini,în afara de tine,au darul simplitatii limbajului.Desi se spune ca poezia e în primul rând metafora,tu ai darul de a scrie bijuterii aproape fara a o folosi.Minunat!
pentru textul : despre ea, niciodată deSpirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
pentru textul : feng shui în lucernă deeu imi cer scuze de intirzierea reacţiei. am rectifictat doar acum. nu eram acasă cînd am postat textul, ci chiar în zona de pericol. apoi am uitat pur şi simplu de text. totul e ok acum. mulţumesc de păreri.
pentru textul : scrisoare deîncă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
pentru textul : Poema del Piccolo Principe deAbsolut încântat de noul (vechiul) meu statut unic şi autoreferenţial pe de-asupra. Precum identitatea picioarelor unei găini (mai ales dreptul).
Bay the way (şi nu Pink Floyd), ce dracului e „litHera” aia unde nu e prima dată că mă inviţi? O fi fo’ varintă nouă a Hermeneiei roasă de cancer de n-a mai rămas decât „H” din ea?
Asta nu mai e polemică ci doar, aşa, o întrebare nevinovată.
pentru textul : octopus deExceptional, cred ca Marian ar trebui sa scrie mai multe haiku-uri in dialectul hutul, sonoritatea e remarcabila. Bobadil. P.S. L-am notat si muncesc cu sarg la varianta in limba sparga. Un prieten tatar l-a preluat deja iar un altul aroman mazgaleste de zor. P.P.S. Nefiind in stare sa analizez altceva decat varianta in limba romana (fiind cam incult de felul meu) zic si eu, versul de final e nereusit. Globalizarea perceptiei, conculzia, inefabila gogorita occidentala :-)
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) depoemul nu are un mesaj clar de sine statator; este o parte dintr-o, sa-i zicem, trilogie. poate citind si celelalte doua scrieri se intrevede un sens. multam' pentru comentariu..
pentru textul : trei cinci opt deMa asteptam sa gasesc strofele deschise, adica ultimul vers sa lase loc la variante. Le inchizi si nu lasi loc la indoieli, noi toti suntem incarcati cu indoieli, mergem intotdeauna pe margine, deci si poeziile ar trebui sa fie la fel. Voi fi mai explicit, strofa intai: Repetabilă zi / şi totuşi alte tresăriri / o fac să aibă un loc anume / în jurnalul meu fără sens
Ce zici de o simplificare?
Repetabilă zi / şi totuşi atâtea tresăriri / o fac să aibă un loc anume
Mergand pe ideea aceasta ai putea reduce versurile si sintetiza mesajul.
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie deNu vreau sa te supar, asa am simtit citind poezia ta: este o creatie buna pe care poti sa o perfectezi prin condensare. Adica merita sa fie lucrata.
Apropo, Villon n-a scris săracul în secolul 13, pentru simplul fapt că s-a născut prin 1400 și ceva...sau poate știți Dvs. ceva ce noi nu știm...
pentru textul : Anotimp deun typo in subtitlu, repetat si in strofa a treia...
pentru textul : Nu ştiu cum va fi mai departe deuf! nu se poate sa redactezi cu mai multa atentie?
venit, citit, și vorba Biancăi, aștept și continuarea! bine structurat. atent cu drag, Paul
pentru textul : Postmodernism&experimentalism dedomnilor Sebi şi Adrian , poate voi accepta provocarea :)
dar m-am obişnuit aşa de mult să scriu povestiri veridice încât ar trebui să îmi iau un psudonim sau să jur strâmb la icoane şi moaşte ca să încep să scriu povestiri de ficţiune! Mă gândeam că poate nişte povestiri de spionaj sau despre servicii secrete s-ar potrivi atmosferei :)
oricum adaug aici ce am scris şi pe alt site literar, unde cineva mă întreba care era adevărul despre casa aceea:
"Ciudat e că nu ştiu tot adevărul...dar de-a lungul anilor a trebuit să învăţ să nu fiu curioasă fiindcă prea multe întrebări legate de trecut, dacă nu au răspuns, creează o stare de disconfort. Ceea ce poate şi trebuie să facă un om e să privească lucid ceea ce este cert despre trecutul său şi să considere ca atare fragmentele neelucidate, fără interpretări greşite. Când în sfârşit m-am mutat de acolo, proprietarul a avut totuşi bunul simţ să îmi returneze garanţia din chirie. În rest a fost oricum oribil."
pentru textul : Scrinul negru decâteodată suntem aproape, alteori departe... dar El este mereu exact acolo unde trebuie... mulțam de citire și semn!
pentru textul : al doilea psalm mondial deei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
pentru textul : abjectivalia dePagini