da, pe acolo. crima. tot tu ai declanșat în mintea mea această senzație pentru că ”Bag mâna. Curge. Sau sare. Iulia e arteziană”. Eu am citit ”sau sare” și ca substantiv. și, în tradiția populară cucuveaua se alungă cu un drob de sare. ( nu mă întreba de ce). Hei, jocul între verb și substantiv m-a dus cu gândul la o subtilitate care, sub pretextul unui final de roman polițist, ( suspans) ar cuprinde sensurile cu care tu ai încărcat acest text plin. condensat.

adriana, iti raspund socratic : daca vei cauta, vei regreta, daca nu vei cauta, iarasi vei regreta...:P

Andreea Iancu: simpatic text, zici...:) ( si eu, care credeam ca nu-mi scosesem catelusul la plimbare pe Hermenia! ) ca sa folosessc acest simpatic adjectiv, iti raspund: simpatic si comentariul tau, dar irelevant; exemplifica si dezvolta ideea, sa aflu si eu de ce e simpatic si de ce e cliseistic.

Un poem adânc, parcă scris în miezul în care plouă noaptea dintre anotimpuri. Remarc ineditul imaginii: ploile sînt covoare țesute din toamne și nopți Spre final cred că ar mai fi de lucrat ("ropotul stropilor" spus în alt registru, mai subtil). Am regăsit aici atmosfera de liniște din poemele "Yerba mate".

Dacă tot am amintit de cântec, iată-l aici http://www.youtube.com/watch?v=xDIZxvZJfYc
E un altfel de invitație la Iași, prin muzică, alături de cea pe care o face însăși poezia de dincolo de privirea caldă și calmă de pe copertă.
Mulțumiri pentru tot ceea ce mă face să revin aici și să mai zăbovesc o vreme.

Te rog să mă ierți Mariana și dacă tot veni vorba... spor la viață! (sper că agreezi urarea, nu e a mea, e plagiată!)
Despre text am spus ce am avut de spus, îmi cer scuze că nu m-am limitat strict la text.
Poate că asta este problema mea.
Nu mă limitez strict la nimic.
Când e nevoie desigur îmi cer scuze... uneori o spun nepotrivit... dar eu nu cred în limite, garduri, ziduri sau teritorii pe care le delimitezi cu un frecat de gard sau cu un strop de urină, pentru simplul fapt că suntem oameni, nu suntem animale... pe care le iubesc! oare ceea ce iubesti trebuie sa devii??
Andu

Dragul meu Paul Blaj, dupa cum stii, comentariile se fac pe text, tu facusi ce facusi si sarisi calul. Nu-mi aduc aminte sa fi dat exemple de critici care te-au discreditat pe tine, nu mi-aduc aminte sa fi spus ca te-a luat cineva la misto, nu mi-aduc aminte sa fi facut referire la activitatea ta literara sau competenta ta de poet sau critic. Sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza, ca daca m-ar fi interesat te-as fi cautat si te-as fi citit. Repet, este treaba mea cu cine polemizez si de cine sunt criticat pozitiv sau negativ, nu am intentia de a ma lauda prin comentarii cu acele critici (nu ca ar lipsi), nu am intentia sa vorbesc despre activitatea autorilor, competenta lor, ci fac referire doar la texte, pasaje din texte, surse. Tu ai tinut de prima data sa aduci in discutie opinia un anumit critic din masa celor care m-au criticat, spunand ca ma ia la misto si alte lucruri gratuite, care conform regulamentului, sunt interzise. Un om educat ca tine, un om cu bun simt, ar trebui sa fi citit acel regulament inainte de a intra intr-o discutie cu mine. Ia sa vedem:

23. De asemenea comentariile trebuie:

23.1. să se refere în primul rînd la
textul publicat, (nu stiu ce legatura are alex stefanescu si dicreditarea mea aici)

23.2. să conţină observaţii pertinente, (informatii pe care ti le-am cerut, pentru ca nu imi placea ca generalizezi)

23.3. să evite pe cît posibil formularea
de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei
altui comentator al textului (lucru pe care nu l-ai respectat si ai facut referiri la persoana mea)

23.4. să se abţină cît mai mult posibil
de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile
cititorilor trebuie să fie reacţii artificiale şi reci. Scopul lor însă este
folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuţii legate de
conţinutul textului şi nu pentru schimbul de amabilităţi. (nici la acest punct nu ai respectat regulamentul, facand referiri si remarci care nu sunt legate de continutul textului ci de subsemnatul)

Tinand cont ca ai o vechime pe acest sit, ar fi trebuit sa stii ca intepaturile tale gratuite, cu privire la persoana mea, nu au ce cauta in comentarii. Asta tine cont de regulament, de bun simt, de educatie, lucruri pe care sunt sigur ca le cunosti, fiind un om inteligent, cult, citit, respectuos, asa cum il stiam eu mai demult. Deci, ar fi frumos din partea ta sa-ti ceri scuze ca ai deviat de la subiect si ai facut referire la persoana mea in comentarii, iar dupa aceasta sa fii mult mai atent la derapajele de acest gen. Multumesc.

Vlad, imi cer scuze, dar trebuia sa-i aduc aminte lui yester care sunt normele de conduita si regulamentul, ca sa nu mai intre in acest gen de derapaje.

și de data aceasta îndemnul este spre a lua moartea în râs. amestec de angoasă și umor. strofa a doua se desprinde într-un altceva decât umorul negru din celelalte două. interesantă starea zacerii din ultima strofă - topire. până aici mirosea un pic a sorescu. finalul merge spre strofa a doua. se șterge umorul reîncepe angoasa.

Tincuța, și textul în sine este scris pe nerăsuflate, și chiar de când l-am scris am fost conștientă că "am dat peste ceva", că voi fi nevoită să revin și să fac mai mult decât o proză scurtă din el, pentru că sunt atâtea direcții în care pot merge cu acest început. Mă bucură să-mi confirmi a fi privit și tu bucățica aceasta de proză la fel. Mulțumesc. Vlad. Dacă am scris textul pe nerăsuflate, cum spuneam mai sus, atunci vei vrea să afli poate că alegerea numelui mi-a luat mult mai mult timp. Mult mai mult decât mi-a luat la oricare alt text, aș spune, și da, ai reușit să prinzi câteva dintre valențele sale cu o atenție care mă onorează. Când scrii un text plin de detalii, e plăcut să ai cititori atenți la aceste detalii. Iar Amsterdamul... ehei, Amsterdamul. Aveam nevoie, I guess, de un oraș nu numai libertin, dar unul care să sugereze tocmai lipsa memoriei. Pentru că Amsterdamul cel puțin mie asta îmi spune. E un oraș în care prezentul este copleșitor (prezentul personal, dacă pot spune asta, nu vorbesc despre istorie). Finalul, zâmbesc. Știi că ai dreptate? Știi că nici eu n-am remarcat schimbarea asta? Uite că m-a luat și pe mine prin surprindere. Bine că mi-ai atras atenția. Dorin. Toată povestirea a pornit de la imaginea propusă de Virgil. Personajul principal, cel care vorbește, este doar atât: un cap. Un creier, cu alte cuvinte, un receptacul de amintiri și de vise - nu numai ale ei - , într-o lume imaginată în care copiii se nasc fără puterea de a își mai imagina, visa, aminti, și în care se servesc de aceste "receptacule" pentru a-i învăța și ghida în aceste locuri, ca într-o călătorie permanentă. Copilul nostru, Arius, este imaginea distorsionată a acestui viitor al copiilor cărora le lipsește exact atributul copilăriei - imaginația, jocul. În această lume, personajul principal are într-adevăr nevoia unui reper propriu, care aparent se manifestă în dorința de a avea corp și senzații asemenea celor vii, dar care la nivel de subconștient -și ce fel de subconștient poate avea cineva în care s-au îndesat memorii și vise colective? - se refugiază în această bătrână care da, ai intuit bine, este un fel de moira. Îți mulțumesc și ție pentru citirea de dincolo de rânduri, și cred că mi-ați încurajat toți dorința de a transforma fragmentul acesta în ceva mult mai consistent.

Eu nu ştiu cine, unde şi când a spus că textele pentru concurs (cele postate acum) sunt proaste... Numărul acestora e îngrijorător, asta este problema acestui topic. Sperăm ca el, numărul, să crească, iar textele să fie cât mai bune.

Oriana multumesc de trecere. Eu am de mult impresia ca sexele s-au departat enorm si nu in folosul barbatilor. Sistemul ne priveste ca pe niste entitati statistice, de departe parem mici cu probleme mici , vise mici .. etc

Sunt câteva construcţii cu care nu mă împac: " până când am alunecat în ochii lui pe marginea şoldurilor
era o prăpastie crăpată într-un munte sec"

"aveam o durere de cap de îngheţau fântânile arteziene".

În rest, mi-a plăcut. Şi cred că am şi priceput.

gradinărit, Îmi perimteți să , dimplomatul, Niciodată nu vorbi același timp cu clientul., lacrmile le curgeau . Sunt conștientă că am aruncat buzduganul și-am plecat, dar de atâtea ori îmi spun că notey direct tzpos când citesc, pentru că la a doua lectură nu le mai văd nici eu :-) În fine, asta este ce am observat acum. Data viitoare vei fi, probabil, și tu mult mai atentă ;-)

prima strofa parca ar fi scrisa de "chiorul colorat in rasarit" a doua autoidentifica "artistul": "sunt biet pustiu" iar in a treia artistul stranuta in asteptarea asteptarii. m-a apucat asa, dintr-o data o ...ciuda hoata pe tine.