dom'le, de vreme ce văd că puteți posta comentarii la foc automat iar pe nicodem a.k.a nicholas dinu din atlanta l-a apucat din nou diareea verbală înseamnă că în sfărșit lucrurile merg bine și sîntem în normal. dinule dacă tu chiar crezi că eu sînt ca tine, adică mă cobor la mîrlănisme din astea, te înșeli. și da, ce ai remarcat tu este și posibil și plauzibil. asta trecînd peste faptul că am avut niște probleme tehnice semnificative și oricare site se confruntă din cînd în cînd cu așa ceva. așa cum am spus, sper să se fi rezolvat majoritatea. dar testul tău este ceva posibil. în primul rînd nu există absolut nicăieri în lume o modalitate absolut perfectă de contorizare a vizitelor pe un site. ar trebui să îți încep acum o lecție lungă cu IP-uri, sesiuni, cash-uri și multe altele ca să îți explic că ceea ce e corect pentru unii nu e corect pentru alții și că computerele nu sînt oameni și pot tehnic vorbind oricînd să fie trișate pentru că nu gîndesc. în orice caz am spus că e plauzibil pentru că dacă tu îți accesezi textul de mai multe ori contorul „știe” (oarecum) că ești tu. asta s-a întîmplat și cînd ai accesat textul meu. ceea ce nu ai luat tu în calcul este că este foarte posibil și plauzibil ca și alții să fi accesat textul meu în același timp. asta în timp ce nimeni nu a fost interesat să îl acceseze pe al tău. asta este o explicație posibilă și plauzibilă. poate asta ar trebui să îți dea de gîndit să scrii mai bine și (eventual) să fii o pesoană mai puțin nasty (dacă asta ar putea fi posibil). în orice caz dacă tu îți imaginezi tot felul de teorii din astea conspiraționiste înseamnă că te-a năucit canicula de la atlanta.
Paul, când scriam poemul, nu aveam nici o lehamite, dar se pare ea era acolo, de vreme ce a răzbit lesne la suprafață.
mulțumesc, mă bucur că ți-a plăcut. mulțumesc pentru semnul de apreciere. Daniela
Katya, de la prima citire poezia ta m-a dus cu gândul la Frida Kahlo, la personalitatea ei atât de controversată, la aparentele "ruperi" în viața ei și, mai ales, la portretele ei suprarealiste, cu precădere "Cele două Fride". Nu știu dacă ai fost sau nu influențată în scrierea acestei poezii de această artistă, dar experimentul tău este foarte reușit. Doar ultimul vers mi se pare ușor superfluu, cu trimiterea sa.
Chiar că m-ai caracterizat fain aici Cristina ;-) admit, doar că în cazul de față nu am nici un motiv să fiu răutăcioasă, comentariul tău este cât se poate de pertinent. Nici nu vreau să spun nika 'în apărarea mea', doar că poemul este unul inspirat de o stare extrem de efemeră, dar foarte puternică pe moment. De unde probabil și 'pierderea de fir'. Mulțumesc pentru că rămâi aceeași atentă și inspirată 'colecționară' de poezie, de oase și de trupuri.
Margas
Nu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
Mulțumesc pentru intervenție Adrian, odată cu plăcerea de a afla că a fost un filmuleț savurat. Nu știu ce a fost mai întâi, intenția sau atmosfera.
Ca o precizare, la primele două versuri, din păcate, nu știu de ce, derularea sonorului se face puțin mai rapid și vocea pare ușor gâtuită (poate de aici ”amigdalita” de care spune Nicodem), abia apoi își revine. N-am reluat înregistrarea, căci țin la ineditul acesteia. Cred că o a doua înregistrare va fi artificială.
Dar dacă în general a plăcut, asta mă încurajează să mai fac așa ceva, ceea ce vă invit și pe dumneavoastră.
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
am scapat de e-ul cu pricina. nu l-am vazut nu stiu exact de ce. parca ar merge schimbat acel "stiam precis" (parca as spune "stiam exact":), d-aia spuneam ca e de lucru. cat despre datu cu mine de cer, ce sa zic, spor la treaba!:)
eu tot n-am înțeles de ce nu s-a putut numi textul "orb cu einstein". ce rost are această folosire aici a limbii engleze? doar așa, de amoru' artei..? Dacă e așa atunci iată un exemplu în favoarea celor care au oroare de folosirea aiuristică a limbii engleze în aceste încercări de poezie românească.
imaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
Am citit cu reală plăcere acest poem.
Are o construcție ritmică, un fel de du-te vino al metaforelor, ca o bătaie de inimă, ca o opțiune riscantă, pe muchie de cuțit, pentru viață. Pe final mărturisesc că aș fi vrut să mai citesc, să mai dau din coate pentru această viață dubitabilă dar inexorabilă (ca să mă exprim un pic pretențios, oarecum aiurea, recunosc) însă Paul a decis să rupă discursul puțin cam brusc.
Unul dintre poemele foarte închegate dpdv literar de pe site.
Merită recomandat, părerea mea.
cine e Alina Mihaela Manole? Pentru că Adrian A. Aghiorghesei știm la fel cum știm și Victor Viorel Ponta cine e.
Dar cine e Alina Mihaela Manole for Christ sake??
se pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
Mi-a facut placere sa tot recitesc comentariul tau, dupa o perioada in care lucrurile s-au estompat si poezia s-a retras undeva adanc in suflet. Poate ca am nevoie de un "hopa sus"... pentru ca nu vreau sa demonstrez nimic, si totusi ea iese incontrolabil la suprafata ca o puternica mema a spiritului.
Am incercat si eu candva poezia cu poanta la final insa cred ca are efect doar daca reusesti o intorsatura memorabila de situatie, un efect care sa modifice radical perspectiva... ar mai fi ideea ludicului, mai exact a autoironiei ca deznodamant... ce vreau sa spun este ca e uneori mai bine sa lasi finalurile nedeslusite, sa nu pui punctul pe i, lasand totodata libertate cititorului sa incorporeze (in sens samanic) textul citit si sa-l ia cu sine mai departe...
Uite chiar si titlul poate fi aranjat sa exprime altceva...
când ţineam cu dinţii
de iubire
ori varianta mea
când ţineam cu dinţii
de anima
Si pentru ca textul tau nu este defel unul rau, m-a inspirat spre o alta varianta, utilizand vocabularul poetic al textului si prezentul.
când ţin cu dinţii
de iubire
este bine alcătuit
orizontul nostru de la o tâmplă
la cealaltă
aliniate lucruri
în albastru caligrafic mâinile
se prelungesc
până spre dimineaţă
în simboluri
este neasemuită limba
cum întoarce cuvintele
apoi le dă drumul
să migreze în poeme calde
deși se vrea povestire nu cred ca e de fapt decît un poem în proză. Ca și conținut pentru mine e totuși puțin mai greu de înțeles. Ce se vrea a fi Marea Dragoste? Ideea că poți să treci pe lîngă ea și să nu îți dai seama, deși am mai auzit-o, mi se pare puțin forțată (poate de dragul dramatismului). E ca și cum ai spune că pentru a înțelege sau realiza Dragostea aceea ai nevoie de ceva mai multă atenție sau minte. Dar dacă ar fi așa atunci este Dragostea o chestiune dependentă de raționalitate și capacitatea de percepție? Atunci nu mai este dragoste. Deci, în final, eu am rezerve față de ideea asta, interesantă de altfel, cum că poți să treci pe lîngă Marea Dragoste și să nu îți dai seama. Poate nu este Mare pentru tine. Ce este Marea Dragoste? O femeie? Un bărbat? O relație? Dumnezeu? O iluzie? O coincidență circumstanțială favorabilă?
suferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
Sunt impresionat de substanţialitatea fiecărui vers, de felul în care imaginile poetice prind contur prin tuşe tot mai puternice. Imagistica primului vers e cinematografică: stropii limpezi ce cad. Apoi zgomote discrete sunt introduse cu cea mai mare fineţe: "dinţii de lapte/ ai primului înger", ori "umbrar de sunete", sau "vorbă risipită în somn".
Tandemul versurilor din strofa a treia are o alcătuire simfonică, o construcţie perfect cadenţată, probabil datorită ritmului amfibrahic, deschis şi înalt. Ultima silabă a tandemului este însă eliminată şi lasă expresia în suspendare, în aşteptarea unei explicaţii: "eu/ o gâză-ntre două ferestre..."
La nivel compoziţional aş remarca succesiunea privirii: odată ochiul priveşte-n afară, apoi înspre sine. La început tonul e reflexiv, apoi retoric, sfârşind din nou reflexiv, aceasta conferind o anumită construcţie sferică, în perfectă consonanţă cu intenţiile semantice ale textului. Detectez o nuanţă aproape de pioşenie în faţa micilor "minuni" ale lumii, un soi de bună-cuviinţă în faţa spectacolului fiinţei, care îl situează pe autor aidoma unei "gâze între două ferestre", un autor care se trezeşte integrat în acest palpit-respiraţie-cosmică.
O poezie nu bună, ci de-a dreptul impresionantă, profundă şi plină de subînţelesuri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bășină schizofrenică? trebuie să te hotărăști...
pentru textul : Martell XO detrage aer adânc în piept, nu te grăbi...
C'est surpris par trop. J'ai copié en hate Extrèmement est plus moderne pour peste poata: Merçi Nicole pour ton amabilité à bientôt!
pentru textul : Aproape de lume/Le monde est proche dedom'le, de vreme ce văd că puteți posta comentarii la foc automat iar pe nicodem a.k.a nicholas dinu din atlanta l-a apucat din nou diareea verbală înseamnă că în sfărșit lucrurile merg bine și sîntem în normal. dinule dacă tu chiar crezi că eu sînt ca tine, adică mă cobor la mîrlănisme din astea, te înșeli. și da, ce ai remarcat tu este și posibil și plauzibil. asta trecînd peste faptul că am avut niște probleme tehnice semnificative și oricare site se confruntă din cînd în cînd cu așa ceva. așa cum am spus, sper să se fi rezolvat majoritatea. dar testul tău este ceva posibil. în primul rînd nu există absolut nicăieri în lume o modalitate absolut perfectă de contorizare a vizitelor pe un site. ar trebui să îți încep acum o lecție lungă cu IP-uri, sesiuni, cash-uri și multe altele ca să îți explic că ceea ce e corect pentru unii nu e corect pentru alții și că computerele nu sînt oameni și pot tehnic vorbind oricînd să fie trișate pentru că nu gîndesc. în orice caz am spus că e plauzibil pentru că dacă tu îți accesezi textul de mai multe ori contorul „știe” (oarecum) că ești tu. asta s-a întîmplat și cînd ai accesat textul meu. ceea ce nu ai luat tu în calcul este că este foarte posibil și plauzibil ca și alții să fi accesat textul meu în același timp. asta în timp ce nimeni nu a fost interesat să îl acceseze pe al tău. asta este o explicație posibilă și plauzibilă. poate asta ar trebui să îți dea de gîndit să scrii mai bine și (eventual) să fii o pesoană mai puțin nasty (dacă asta ar putea fi posibil). în orice caz dacă tu îți imaginezi tot felul de teorii din astea conspiraționiste înseamnă că te-a năucit canicula de la atlanta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dePaul, când scriam poemul, nu aveam nici o lehamite, dar se pare ea era acolo, de vreme ce a răzbit lesne la suprafață.
pentru textul : mașină mecanică de tuns iarba demulțumesc, mă bucur că ți-a plăcut. mulțumesc pentru semnul de apreciere. Daniela
Katya, de la prima citire poezia ta m-a dus cu gândul la Frida Kahlo, la personalitatea ei atât de controversată, la aparentele "ruperi" în viața ei și, mai ales, la portretele ei suprarealiste, cu precădere "Cele două Fride". Nu știu dacă ai fost sau nu influențată în scrierea acestei poezii de această artistă, dar experimentul tău este foarte reușit. Doar ultimul vers mi se pare ușor superfluu, cu trimiterea sa.
pentru textul : pe umbra mea o cheamă Joline dePrin ce poate epata, prin subiect sau mijloacele de exprimare?
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deChiar că m-ai caracterizat fain aici Cristina ;-) admit, doar că în cazul de față nu am nici un motiv să fiu răutăcioasă, comentariul tău este cât se poate de pertinent. Nici nu vreau să spun nika 'în apărarea mea', doar că poemul este unul inspirat de o stare extrem de efemeră, dar foarte puternică pe moment. De unde probabil și 'pierderea de fir'. Mulțumesc pentru că rămâi aceeași atentă și inspirată 'colecționară' de poezie, de oase și de trupuri.
pentru textul : trupul tău mic deMargas
Nu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
pentru textul : o lățime de masă deMulțumesc pentru intervenție Adrian, odată cu plăcerea de a afla că a fost un filmuleț savurat. Nu știu ce a fost mai întâi, intenția sau atmosfera.
Ca o precizare, la primele două versuri, din păcate, nu știu de ce, derularea sonorului se face puțin mai rapid și vocea pare ușor gâtuită (poate de aici ”amigdalita” de care spune Nicodem), abia apoi își revine. N-am reluat înregistrarea, căci țin la ineditul acesteia. Cred că o a doua înregistrare va fi artificială.
Dar dacă în general a plăcut, asta mă încurajează să mai fac așa ceva, ceea ce vă invit și pe dumneavoastră.
pentru textul : Bilet să te găsească deInteresant, îmi place și acest al doilea text. Bună ideea și e bine transcrisă. Finalul reușit. Felicitări!
pentru textul : românia perfect II deNimeni. Poti sa-l descrii?
pentru textul : tablou cu cadă de baie deŞi încă o chestie:
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deam scapat de e-ul cu pricina. nu l-am vazut nu stiu exact de ce. parca ar merge schimbat acel "stiam precis" (parca as spune "stiam exact":), d-aia spuneam ca e de lucru. cat despre datu cu mine de cer, ce sa zic, spor la treaba!:)
pentru textul : născocire deeu tot n-am înțeles de ce nu s-a putut numi textul "orb cu einstein". ce rost are această folosire aici a limbii engleze? doar așa, de amoru' artei..? Dacă e așa atunci iată un exemplu în favoarea celor care au oroare de folosirea aiuristică a limbii engleze în aceste încercări de poezie românească.
pentru textul : blind cu einstein deşi acum, iniţiat, cum crezi că e?:)
pentru textul : atât de absurd deva batea - va bate.
pentru textul : Dragoste de buzunar dedin nou un frumos joc al luminii si intunericului din suflet
pentru textul : a fost odată... deimaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
pentru textul : smog deAm citit cu reală plăcere acest poem.
pentru textul : baladă pentru coatele mele deAre o construcție ritmică, un fel de du-te vino al metaforelor, ca o bătaie de inimă, ca o opțiune riscantă, pe muchie de cuțit, pentru viață. Pe final mărturisesc că aș fi vrut să mai citesc, să mai dau din coate pentru această viață dubitabilă dar inexorabilă (ca să mă exprim un pic pretențios, oarecum aiurea, recunosc) însă Paul a decis să rupă discursul puțin cam brusc.
Unul dintre poemele foarte închegate dpdv literar de pe site.
Merită recomandat, părerea mea.
cine e Alina Mihaela Manole? Pentru că Adrian A. Aghiorghesei știm la fel cum știm și Victor Viorel Ponta cine e.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deDar cine e Alina Mihaela Manole for Christ sake??
bun venit pe hermeneia. un text cu un aer nou, diferit
pentru textul : Tată de duminică dedomnule Antal, bucuros de trecere, mulţumiri şi "sărbători fericite."
pentru textul : uneori în decembrie, dese pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
pentru textul : Lunea se moare uniform deMi-a facut placere sa tot recitesc comentariul tau, dupa o perioada in care lucrurile s-au estompat si poezia s-a retras undeva adanc in suflet. Poate ca am nevoie de un "hopa sus"... pentru ca nu vreau sa demonstrez nimic, si totusi ea iese incontrolabil la suprafata ca o puternica mema a spiritului.
pentru textul : Cu glas adânc deAm incercat si eu candva poezia cu poanta la final insa cred ca are efect doar daca reusesti o intorsatura memorabila de situatie, un efect care sa modifice radical perspectiva... ar mai fi ideea ludicului, mai exact a autoironiei ca deznodamant... ce vreau sa spun este ca e uneori mai bine sa lasi finalurile nedeslusite, sa nu pui punctul pe i, lasand totodata libertate cititorului sa incorporeze (in sens samanic) textul citit si sa-l ia cu sine mai departe...
Uite chiar si titlul poate fi aranjat sa exprime altceva...
când ţineam cu dinţii
de iubire
ori varianta mea
când ţineam cu dinţii
de anima
Si pentru ca textul tau nu este defel unul rau, m-a inspirat spre o alta varianta, utilizand vocabularul poetic al textului si prezentul.
când ţin cu dinţii
de iubire
este bine alcătuit
orizontul nostru de la o tâmplă
la cealaltă
aliniate lucruri
în albastru caligrafic mâinile
se prelungesc
până spre dimineaţă
în simboluri
este neasemuită limba
cum întoarce cuvintele
apoi le dă drumul
să migreze în poeme calde
trăiesc aşa de când ţin cu dinţii
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii dede iubire
deși se vrea povestire nu cred ca e de fapt decît un poem în proză. Ca și conținut pentru mine e totuși puțin mai greu de înțeles. Ce se vrea a fi Marea Dragoste? Ideea că poți să treci pe lîngă ea și să nu îți dai seama, deși am mai auzit-o, mi se pare puțin forțată (poate de dragul dramatismului). E ca și cum ai spune că pentru a înțelege sau realiza Dragostea aceea ai nevoie de ceva mai multă atenție sau minte. Dar dacă ar fi așa atunci este Dragostea o chestiune dependentă de raționalitate și capacitatea de percepție? Atunci nu mai este dragoste. Deci, în final, eu am rezerve față de ideea asta, interesantă de altfel, cum că poți să treci pe lîngă Marea Dragoste și să nu îți dai seama. Poate nu este Mare pentru tine. Ce este Marea Dragoste? O femeie? Un bărbat? O relație? Dumnezeu? O iluzie? O coincidență circumstanțială favorabilă?
pentru textul : Marea Dragoste desuferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
pentru textul : angemon deSunt impresionat de substanţialitatea fiecărui vers, de felul în care imaginile poetice prind contur prin tuşe tot mai puternice. Imagistica primului vers e cinematografică: stropii limpezi ce cad. Apoi zgomote discrete sunt introduse cu cea mai mare fineţe: "dinţii de lapte/ ai primului înger", ori "umbrar de sunete", sau "vorbă risipită în somn".
Tandemul versurilor din strofa a treia are o alcătuire simfonică, o construcţie perfect cadenţată, probabil datorită ritmului amfibrahic, deschis şi înalt. Ultima silabă a tandemului este însă eliminată şi lasă expresia în suspendare, în aşteptarea unei explicaţii: "eu/ o gâză-ntre două ferestre..."
La nivel compoziţional aş remarca succesiunea privirii: odată ochiul priveşte-n afară, apoi înspre sine. La început tonul e reflexiv, apoi retoric, sfârşind din nou reflexiv, aceasta conferind o anumită construcţie sferică, în perfectă consonanţă cu intenţiile semantice ale textului. Detectez o nuanţă aproape de pioşenie în faţa micilor "minuni" ale lumii, un soi de bună-cuviinţă în faţa spectacolului fiinţei, care îl situează pe autor aidoma unei "gâze între două ferestre", un autor care se trezeşte integrat în acest palpit-respiraţie-cosmică.
O poezie nu bună, ci de-a dreptul impresionantă, profundă şi plină de subînţelesuri.
pentru textul : între două ferestre deMulţumesc de popas...Aşa scrie un poet liric când (mai poate) face haz de necaz :))
pentru textul : Motanul încercuit dedacă nu știi, află, caută, descoperă, inventează sau întreabă pe alții.
pentru textul : the only ones dePagini