Reusit experiment, schimbarea registrului bine aleasa, ca si istoria in sine interesant spusa. Tocmai citeam deunazi un roman in care anumite personaje aleg sa traiasca tragandu-si viata dintr-un singur om, traind toti printr-un singur om, tocmai pentru a izbavi o moarte absurda, neluata in seama... Poate as renunta la sublinierea aceea "de o moarte crunta"... sau cel putin eu n-as folosi cuvantul "crunt" intr-o poezie. PS Rezolvarea a venit elegant pana la urma, nu? :) Daca te gandesti ca anumite reguli sunt facute sa ne protejeze chiar pe noi, in ultima instanta, daca iti aduci aminte cat te-am batut la cap cu o chestie oarecum inutila pentru noi, dar utila ca posibila protectie pentru R.I., pe un alt text, cred ca nu te vei mai gandi la solutii imposibile si improbabile. Va astept sa recidivati.
Am observat o absenta de doi ani intre penultimul text si acesta si ma intreb de ce, cred ca e normal sa te intrebi asa ceva. Apoi am citit si biografia Dvs impresionanta si m-am simtit dintr-o data mic-mic, apoi am citit cateva texte "impenitate" si mi-a mai venit inima la loc (intro) Acum, daca tot m-am apucat de scris, ma gandesc, oare ce ar dori sa auda autorul de la mine (daca ar dori asa ceva desigur) vs. ce as dori eu sa ii transmit si daca aceste doua aspecte ale aceleiasi realitati totusi antagonice prin natura lor ar putea, in cele din urma sa fie impacate. Laurentiu Ulici... cat de interesant mi se pare sa imi amintesc atat de persoana Domniei Sale cat si de acele vremuri, eram elev la liceul de matematica-fizica nr.3 cartierul Balta Alba si la cenaclul de limba romana venea... si veneau si Nichita si Marin si Ana si Nina... ce mai vremuri, Domnule autor, ce mai vremuri! Acum sa revin la textul de fata cu observatia ca Profetul (adica Directorul Hermeneia in caz ca nu stiti, omul de la butoane ii spun eu folosind un jargon din industria IT in care (inca) mai lucrez) va urmareste foarte atent si asta pot doar sa presupun ca este datorita reputatiei Dvs care ii stimuleaza un ego care se masoara in parseci. Deci, textul mi se pare o cantare in stilul clasic si cand spun clasic nu vreau sa genealizez, imi aminteste intai de Minulescu, apoi de Toparceanu si de ce nu, pe alocuri de Arghezi. Si spun asta de aceasta data ca un bucurestean cu acte in regula :-) Mi-a placut. Un asemenea text nu ar trebui analizat prin prisma unei logici modale care este cam maximul atins de mintile mai luminate de aici de pe site (vezi Manolescu Gorun de ex). Acest text trebuie citit si simtit are un ritm interior suprapus peste o imagine-sintagma "sinele de diamant". Paleta coloristica si sezoriala a poemului ar fi fost vaduvita fara aceste "sine de diamant". Nu vreau sa ma lungesc, deci penita din partea mea Andu
Lucian, felicitări. Ai o poezie din ce în ce mai bună. Mai seducătoare. Cineva te trage într-acolo. Bine te trage. Nici nu se compară cu ce scriai înainte.
Silviu nici eu n-am zis ca-ti pare tie bine. Ideea era (e drept ca m-am exprimat total stupid) ca incercam sa citez versul
"când spui tu că îți pare bine" (de ce iti pare bine ?) .
A doua replica era lasata in eventualitatea in care Virgil sau vreun editor/moderator ar citi comentariul asta.
Stimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
... găsesc aici un produs finit. Pe care îl salut. În special pentru: "ca și cum viața m-ar șantaja se atîrnă de mine/ încă o zi...". În particular pentru peisajul proaspăt, alcătuit din cuvinte ca : aripă, umbre, salvate prin figurile de stil în a căror componență intră. Și totuși parcă, parcă ar mai trebui ceva...
Cristina, tocmai am deschis pagina ta de autor si totul pare bine si la locul lui. ce browser folosesti? este posibil sa iti stergi cache-ul si sa restartezi browser-ul? ma tem ca siteul nu are probleme si s-ar putea ca browser-ul tau sa nu fie configurat cum trebuie.
daca vei continua sa ai probleme te rog sa faci un screen-shot cu Alt-PrintScreen si sa il salvezi ca jpeg si sa mi-l trimiti.
multumesc
Bianca, mulțam. Eu am luat atitudine nu la conținutul cuvintelor Almei, ea știe acest fapt. Și mai știe că eu am mai scris în acest stil și chiar în alt stil mai hard și mai altfel decât acesta. Și mai știe și schimbărileîn scrierea mea de un an jumate. M-a provocat, tocmai fiindcă știe de ce și știe că reușesc să îmi asum interior ce am de făcut. Însă în momentul în care m-a provocat a folosit alt registru, mai ales la 2 noaptea, și la avalanșa de comentarii, când era de ajuns să mi se spună: "impuls pentru nou, îndrăznește, dezvăluie schimbarea, curaj". În fine, cu alte cuvinte, cu altă formulare, însă acesta ar fi trebuit să fie tonul la ora aceea. La el, la ton, am reacționat eu, cumva în aceeași tonalitate, fiindcă eram și constrânsă de lipsa computerului personal și de lipsa diacriticelor și alte asemenea. Pe care nu am vrut să le adaug atunci în discuție. Promit însă un lucru: nu voi mai răspund ela comentarii instant, cum fac de obicei, ci voi lăsa ceva vreme să se aștearnă lucrurile. Nu mult, ci cât să treacă reverberările inițiale. Da, ai dreptate cu acele modificări. Deocamdată încă simt așa, în momentul în care voi desprinde și cojile acestea lingvistice, se va observa. Însă: acolo chiar sunt degetele altor mâini, acolo chiar sunt pereții dinspre sud. Poate doar departe-le să fie înlocuit cu plecate. Da, acesta îl pot modifica, are sens, în logica construcției de aici. :) Te mai aștept.
Doru, micropoemele îți dau posibilitatea să condensezi stări și imagini, să le dai o strălucire aparte într-un moment de inspirație, dacă muza îți e alături... Îți mulțumesc pentru trecere, cu amiciție
Cristina, felicitări pentru perspicacitate şi intuiţie! Alte omagii ţi le voi prezenta sub forma de altă provocare. Hi hi, nu scapi! :). Mulţumesc de participare!
Silvia, brava pentru soluţia nr 6. Sper să te revăd la următoarele. Mulţumesc!
adriana, ma bucur ca-ti pot scrie aici unde e un pic mai liniste. :) mie poemul tau mi-a placut, important este, zic eu, ca transmite o stare si, in acest sens, finalul strofei 1 este relevant. nu mi-a placut comparatia ceea cu tigara, e superflua, sa nu zic ca e un drum batatorit si...fumat. as evita fluturii, pasarile le-as opri, "pasari scrum" da imagine, dar ai nevoie, intr-adevar, de o repetitie acolo. e o sugestie doar, sa incerci sa vezi daca poti inlocui fluturii. poate cu banale gaze, poate cu libelule, e nevoie, da, de ceva fragil si inaripat, ca sa fie izbutita trecerea apoi la pasari. cu placerea lecturii, Claudia Radu
Cum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
Frumos subiect însă dezvoltat sec, personajul nu e lecturabil în canoanele acceptării sale de către cititor și nici bine conturat în timp sau în spațiu iar proza e facilă și aproximativă. Ți-am citit și celelalte două proze, este ceva bun aici prin scrierile tale dar trebuie să te iei mult mai în serios dacă vrei să depășești episodul nu-știu-care din povestea cu zâna măseluță.
Cu drag,
Andu
Nu, Virgil. Am vrut doar să atrag atenția asupra drumului spre care evoluează literatura, arta contemporană datorită unor astfel de lucruri trecute cu prea multă superficialitate cu vederea. Iată un alt exemplu de impactul nefast pe care o atare evoluție îl poate avea asupra conștiinței umane. I " In 2007, artistul Guillermo Vargas Habacuc a luat un caine, l-a legat de un perete intr-o galerie de arta si l-a lasat sa moara, lent, de foame si sete. Intre timp, vizitatorii priveau si admirau lucrul acesta. Imaginile de mai jos sunt facute la galeria de "arta" despre care vorbesc. Acum, asociatia Biennale Centroamericana di Arte a hotarat ca ceea ce a facut artistul de mai sus era arta si a propus ca acest lucru sa fie realizat din nou in 2008."Tematica stabilită: "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume! "Mă tem de momentul acela în care spiritul divin va părăsi cu desăvărșire arta, lăsînd-o la latitudinea unui astfel de auditoriu.
Când mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
Si eu am rezonat cu acest text in sensul in care toti avem reminiscente. Aproape perfect pentru o emotie adevarata de amator de poezie (vorbesc despre mine da) textul parca se auto-indeamna la ceva mai mult dar cade in derizoriu abordand cateva dintre cararile prea batatorite. La cea de a treia lectura insa m-am hotarat sa semnez aici laolalta cu aspiratiile mele. Si fara imagine. Andu
I like so much: "I am the shell of her memory yet silent" It's not a word games, it's just a lyric poem characterizing the future life of you and Iulia.
Un poem care merge pe linia "războiului" lui Llosa. Evident, fără a compara prea mult și ieșind de sub efectul de "sfârșit de lume", întâlnim "un predicator" care ne arată, ne învață despre drumul nostru, un drum despre care doar se vorbește, un drum pe care trebuie să-l parcurgem. Suntem conduși prin mitologie de firul Ariadnei și sperăm să ieșim la un liman. Construcția poeziei este verticală, fără fason, puțin cam explicită însă. Aș fi mers pe o latură puțin mai adâncă, dar, firește, autorul își cunoaște scrisul mai bine și cred că primul merit al poemului începe exact cu începutul acestuia. Bun. Silvia
Costel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu
Intr-adevar e ceva diafan si delicat in acest poem. "Papusile plang" reveleaza fragilitatea feminina si disperarea evanescentei pe care o induce aceasta. Femeile - eterne papusi intr-un teatru mai mult sau mai putin absurd, oniric sau dimporiva realist. In aceasta cheie am citit poezia. Felicitari, Tincuta, pentru o poezie frumoasa!
Este vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Reusit experiment, schimbarea registrului bine aleasa, ca si istoria in sine interesant spusa. Tocmai citeam deunazi un roman in care anumite personaje aleg sa traiasca tragandu-si viata dintr-un singur om, traind toti printr-un singur om, tocmai pentru a izbavi o moarte absurda, neluata in seama... Poate as renunta la sublinierea aceea "de o moarte crunta"... sau cel putin eu n-as folosi cuvantul "crunt" intr-o poezie. PS Rezolvarea a venit elegant pana la urma, nu? :) Daca te gandesti ca anumite reguli sunt facute sa ne protejeze chiar pe noi, in ultima instanta, daca iti aduci aminte cat te-am batut la cap cu o chestie oarecum inutila pentru noi, dar utila ca posibila protectie pentru R.I., pe un alt text, cred ca nu te vei mai gandi la solutii imposibile si improbabile. Va astept sa recidivati.
pentru textul : După Pompei dewelcome, master. bun sfatul!
pentru textul : apa trece, pietrele trec deAm observat o absenta de doi ani intre penultimul text si acesta si ma intreb de ce, cred ca e normal sa te intrebi asa ceva. Apoi am citit si biografia Dvs impresionanta si m-am simtit dintr-o data mic-mic, apoi am citit cateva texte "impenitate" si mi-a mai venit inima la loc (intro) Acum, daca tot m-am apucat de scris, ma gandesc, oare ce ar dori sa auda autorul de la mine (daca ar dori asa ceva desigur) vs. ce as dori eu sa ii transmit si daca aceste doua aspecte ale aceleiasi realitati totusi antagonice prin natura lor ar putea, in cele din urma sa fie impacate. Laurentiu Ulici... cat de interesant mi se pare sa imi amintesc atat de persoana Domniei Sale cat si de acele vremuri, eram elev la liceul de matematica-fizica nr.3 cartierul Balta Alba si la cenaclul de limba romana venea... si veneau si Nichita si Marin si Ana si Nina... ce mai vremuri, Domnule autor, ce mai vremuri! Acum sa revin la textul de fata cu observatia ca Profetul (adica Directorul Hermeneia in caz ca nu stiti, omul de la butoane ii spun eu folosind un jargon din industria IT in care (inca) mai lucrez) va urmareste foarte atent si asta pot doar sa presupun ca este datorita reputatiei Dvs care ii stimuleaza un ego care se masoara in parseci. Deci, textul mi se pare o cantare in stilul clasic si cand spun clasic nu vreau sa genealizez, imi aminteste intai de Minulescu, apoi de Toparceanu si de ce nu, pe alocuri de Arghezi. Si spun asta de aceasta data ca un bucurestean cu acte in regula :-) Mi-a placut. Un asemenea text nu ar trebui analizat prin prisma unei logici modale care este cam maximul atins de mintile mai luminate de aici de pe site (vezi Manolescu Gorun de ex). Acest text trebuie citit si simtit are un ritm interior suprapus peste o imagine-sintagma "sinele de diamant". Paleta coloristica si sezoriala a poemului ar fi fost vaduvita fara aceste "sine de diamant". Nu vreau sa ma lungesc, deci penita din partea mea Andu
pentru textul : Podul Grant deLucian, felicitări. Ai o poezie din ce în ce mai bună. Mai seducătoare. Cineva te trage într-acolo. Bine te trage. Nici nu se compară cu ce scriai înainte.
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor denu ma supar, draga mea, inca ofer pareri pe gratis. sper sa nu fie si gratuite
pentru textul : O depărtare deSigur! Ne mai citim!
pentru textul : Meditație deSilviu nici eu n-am zis ca-ti pare tie bine. Ideea era (e drept ca m-am exprimat total stupid) ca incercam sa citez versul
"când spui tu că îți pare bine" (de ce iti pare bine ?) .
A doua replica era lasata in eventualitatea in care Virgil sau vreun editor/moderator ar citi comentariul asta.
pentru textul : părere deStimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
pentru textul : a catedralei grea singurătate deo personificare cuminte si atat...din pacate mi se pare mai curand scrisoare decat poezie.
"porumbei aşteptaţi soseau tot mai rar
razbeau cu greu să-mi dea de veste"
aici se impun doua mici corecturi.
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul de... găsesc aici un produs finit. Pe care îl salut. În special pentru: "ca și cum viața m-ar șantaja se atîrnă de mine/ încă o zi...". În particular pentru peisajul proaspăt, alcătuit din cuvinte ca : aripă, umbre, salvate prin figurile de stil în a căror componență intră. Și totuși parcă, parcă ar mai trebui ceva...
pentru textul : fluturele metalic deCristina, tocmai am deschis pagina ta de autor si totul pare bine si la locul lui. ce browser folosesti? este posibil sa iti stergi cache-ul si sa restartezi browser-ul? ma tem ca siteul nu are probleme si s-ar putea ca browser-ul tau sa nu fie configurat cum trebuie.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – dedaca vei continua sa ai probleme te rog sa faci un screen-shot cu Alt-PrintScreen si sa il salvezi ca jpeg si sa mi-l trimiti.
multumesc
Bianca, mulțam. Eu am luat atitudine nu la conținutul cuvintelor Almei, ea știe acest fapt. Și mai știe că eu am mai scris în acest stil și chiar în alt stil mai hard și mai altfel decât acesta. Și mai știe și schimbărileîn scrierea mea de un an jumate. M-a provocat, tocmai fiindcă știe de ce și știe că reușesc să îmi asum interior ce am de făcut. Însă în momentul în care m-a provocat a folosit alt registru, mai ales la 2 noaptea, și la avalanșa de comentarii, când era de ajuns să mi se spună: "impuls pentru nou, îndrăznește, dezvăluie schimbarea, curaj". În fine, cu alte cuvinte, cu altă formulare, însă acesta ar fi trebuit să fie tonul la ora aceea. La el, la ton, am reacționat eu, cumva în aceeași tonalitate, fiindcă eram și constrânsă de lipsa computerului personal și de lipsa diacriticelor și alte asemenea. Pe care nu am vrut să le adaug atunci în discuție. Promit însă un lucru: nu voi mai răspund ela comentarii instant, cum fac de obicei, ci voi lăsa ceva vreme să se aștearnă lucrurile. Nu mult, ci cât să treacă reverberările inițiale. Da, ai dreptate cu acele modificări. Deocamdată încă simt așa, în momentul în care voi desprinde și cojile acestea lingvistice, se va observa. Însă: acolo chiar sunt degetele altor mâini, acolo chiar sunt pereții dinspre sud. Poate doar departe-le să fie înlocuit cu plecate. Da, acesta îl pot modifica, are sens, în logica construcției de aici. :) Te mai aștept.
pentru textul : too late for an iron life dee imensa fotografia si iese din formatul paginii. e dezavantajos. as aprecia daca ai micsora-o. voi reveni pentru texte.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante denu știu ce să zic... mă lasi fără cuvinte...
pentru textul : dragoste la periferie deDoru, micropoemele îți dau posibilitatea să condensezi stări și imagini, să le dai o strălucire aparte într-un moment de inspirație, dacă muza îți e alături... Îți mulțumesc pentru trecere, cu amiciție
pentru textul : spirală în timp deCristina, felicitări pentru perspicacitate şi intuiţie! Alte omagii ţi le voi prezenta sub forma de altă provocare. Hi hi, nu scapi! :). Mulţumesc de participare!
Silvia, brava pentru soluţia nr 6. Sper să te revăd la următoarele. Mulţumesc!
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deadriana, ma bucur ca-ti pot scrie aici unde e un pic mai liniste. :) mie poemul tau mi-a placut, important este, zic eu, ca transmite o stare si, in acest sens, finalul strofei 1 este relevant. nu mi-a placut comparatia ceea cu tigara, e superflua, sa nu zic ca e un drum batatorit si...fumat. as evita fluturii, pasarile le-as opri, "pasari scrum" da imagine, dar ai nevoie, intr-adevar, de o repetitie acolo. e o sugestie doar, sa incerci sa vezi daca poti inlocui fluturii. poate cu banale gaze, poate cu libelule, e nevoie, da, de ceva fragil si inaripat, ca sa fie izbutita trecerea apoi la pasari. cu placerea lecturii, Claudia Radu
pentru textul : dispersie deCum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc deFrumos subiect însă dezvoltat sec, personajul nu e lecturabil în canoanele acceptării sale de către cititor și nici bine conturat în timp sau în spațiu iar proza e facilă și aproximativă. Ți-am citit și celelalte două proze, este ceva bun aici prin scrierile tale dar trebuie să te iei mult mai în serios dacă vrei să depășești episodul nu-știu-care din povestea cu zâna măseluță.
pentru textul : Amintiri cu miros de sânziene deCu drag,
Andu
Nu, Virgil. Am vrut doar să atrag atenția asupra drumului spre care evoluează literatura, arta contemporană datorită unor astfel de lucruri trecute cu prea multă superficialitate cu vederea. Iată un alt exemplu de impactul nefast pe care o atare evoluție îl poate avea asupra conștiinței umane. I " In 2007, artistul Guillermo Vargas Habacuc a luat un caine, l-a legat de un perete intr-o galerie de arta si l-a lasat sa moara, lent, de foame si sete. Intre timp, vizitatorii priveau si admirau lucrul acesta. Imaginile de mai jos sunt facute la galeria de "arta" despre care vorbesc. Acum, asociatia Biennale Centroamericana di Arte a hotarat ca ceea ce a facut artistul de mai sus era arta si a propus ca acest lucru sa fie realizat din nou in 2008."Tematica stabilită: "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume! "Mă tem de momentul acela în care spiritul divin va părăsi cu desăvărșire arta, lăsînd-o la latitudinea unui astfel de auditoriu.
pentru textul : keep my secret well deCând mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! deSi eu am rezonat cu acest text in sensul in care toti avem reminiscente. Aproape perfect pentru o emotie adevarata de amator de poezie (vorbesc despre mine da) textul parca se auto-indeamna la ceva mai mult dar cade in derizoriu abordand cateva dintre cararile prea batatorite. La cea de a treia lectura insa m-am hotarat sa semnez aici laolalta cu aspiratiile mele. Si fara imagine. Andu
pentru textul : tăcerea după Simion deFrumos poem, titlul mi-a dat idei și am adăugat și eu unul. Mulțumesc. Marian
pentru textul : pisicile deI like so much: "I am the shell of her memory yet silent" It's not a word games, it's just a lyric poem characterizing the future life of you and Iulia.
pentru textul : Grandma deinduce, cumva, spre meditaţie: cine se schimbă, oare? noi? sau... anotimpurile?
pentru textul : Anotimpuri deUn poem care merge pe linia "războiului" lui Llosa. Evident, fără a compara prea mult și ieșind de sub efectul de "sfârșit de lume", întâlnim "un predicator" care ne arată, ne învață despre drumul nostru, un drum despre care doar se vorbește, un drum pe care trebuie să-l parcurgem. Suntem conduși prin mitologie de firul Ariadnei și sperăm să ieșim la un liman. Construcția poeziei este verticală, fără fason, puțin cam explicită însă. Aș fi mers pe o latură puțin mai adâncă, dar, firește, autorul își cunoaște scrisul mai bine și cred că primul merit al poemului începe exact cu începutul acestuia. Bun. Silvia
pentru textul : primul pas demă onorează aprecierile şi peniţa acordată acvariului meu fluorescent,venite din partea unui autor preţios şi sensibil estimator al poeziei
pentru textul : o inimă ca o sepie deCostel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu
pentru textul : Concerto for flute, harp & orchestra deIntr-adevar e ceva diafan si delicat in acest poem. "Papusile plang" reveleaza fragilitatea feminina si disperarea evanescentei pe care o induce aceasta. Femeile - eterne papusi intr-un teatru mai mult sau mai putin absurd, oniric sau dimporiva realist. In aceasta cheie am citit poezia. Felicitari, Tincuta, pentru o poezie frumoasa!
pentru textul : Păpușile plâng deEste vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
pentru textul : Încă ceva despre frumoasa, adânca și trista singurătate dePagini