când toată lumea urlă în căutarea trecutului
îmi imaginez hamurile dimineții
ceața țâșnind dintr-o herghelie de sânge
înspre nicăieri
.
mă așez la masă și mușc din răbdarea mâinilor
gloanțele îmi intră în piept
ca într-o bucată de pământ uscat

când toată lumea urlă în căutarea viitorului
îmi imaginez intrarea în curte
via tăiată mereu înainte de vreme
bazinul de ciment umplut cu flori înalte
un scaun uitat în fața casei
.
pământul trece prin mașinile de plâns
îmi leg apusul în jurul gâtului
și aștept să-mi tragă cineva cerul de sub picioare