Alina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
Domnule Manolescu, aș vrea să fac o precizare. Și anume faptul că toată povestea aceea cu „mulsul vacii” și cu „șura bunicii” nu m-a afectat în mod personal. Spun asta pentru că observ că ați șters textul. Nu m-a afectat în mod personal (și nici impersonal, sic!), pentru că toată povestea aia cu bunica era pur poetică acolo. Bunica mea a trăit la oraș cam de pe la 12-13 ani, așa că nu a avut șură. Deci textul nu a fost o reprezentare a unei experiențe personale. Spre deosebire de ceaiul oolong.
a, dar fiti atent putin: nu mi spuneti ca exista cuvinte sau expresii care n ar fi poetice! un mare poet nu lucreaza cu astfel de prejudecati. tocmai aici intervine acel techne care face totul posibil. apoi, nu e nicio gafa alternanta vers alb-rime. nu cred ca scrie undeva ca n-am voie. si daca scrie, cu atat mai rau pt scrierea cu pricina. o, daca as fi un fidel, de ce as mai scrie poezie? in plus, nu vad parodia. ludic, da. ambiguitate a sensului, voita, da. si in loc de feminin as rupe cuvantul acesta si as zice "fin" imi permit sa arunc manusa, tocmai aici si acum
Un amestec de astrologie si religie crestina. Am incercat sa vad cele doua planuri, sa vad legatura dintre ele. Se pare ca este o legatura de cauzalitate. Cred ca se intentioneaza atat sugestia degradarii universale, cat si o anume ciclicitate: chiar daca luna e in descrestere, chiar daca merii sunt uscati, va fi iar o luna noua, de mai multe ori, dar si alti meri tineri plini de rod. E un haiku ce indeamna la multa reflectie. Mi-a placut!
adica inima ta e contrabandista? :) cica se castiga mai bine din whiskey si tigari. :) candva mergea si aurul, dar s-a scumpit rau si s-au inmultit controalele vamale.
lasand gluma la o parte, chiar nu stiu ce castig aduc poeziei insertiile astea turcesti. am citit-o si cu, si fara ele. mi-a placut mai mult fara.
(inceputul, mai ales, si strofa a treia)
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
bastarzii sunt copiii perfecti pentru parintii rasi. iti dai seama ce tare ar fi sa nu fii niciodata chemat la sedintele cu parintii, dar tu sa te poti strecura in clasa, in timpul sedintei, fara niciun fosnet dezagreabil, cu o atingere catifelata, n'avede n'aude?! super
imi plac 1&2. restul e balast.
fireste, parerea mea
Ioane, micul tau fragment de proza este frumos si sensibil, transmite o emotie pe care doar poetul din tine o putea transmite. un mic univers patriarhal presarat cu nelinisti si îndoieli, cu dorinta de a uita ceva, din ceea ce, oricum, nu este de uitat.o natura statica de Rubens, în care totul se misca, dar care ramâne, totusi, neschimbata atunci când vine peste noi, prin timpuri.De remarcat.
Seamănă-a Baudelaire – „Un hoit” „…. - Și totuși ai să semeni cu-această-ngrozitoare Putreziciune cu duhoare grea, Tu ochilor mei astru și firii mele soare, Tu îngerul și pasiunea mea! Așa vei fi, o! dulce a nurilor crăiasă, Cȃnd, după-mpărtășania de veci, Ai să te duci sub stratul de flori și iarbă grasă Să mucezești printre ciolane reci …….” De unde rezultă ca spiritele mari se întȃlnesc totdeauna. Dar, totuși, există și originalitate. Atunci cȃnd autorul devine necrofag. Ceea ce, să recunoaștem, lui B. nu i-a prea trecut prin cap. Mai evoluează lumea! Lăsȃnd gluma la o parte. Efortul autorului e lăudabil. „Produsul” se citește cu interes. Și chiar cu o oarecare plăcere perversă. Spor la treabă.
Scuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
cred că „însuși” din penultima strofă a vrut să fie „însăși” nu știu de ce dar poate că aș fi renunțat la ultima strofă sau aș fi scris altceva mai puțin previzibil
Privirea mea asupra acestei poezii, după o vreme în care am citit mai puțin aici, este o încercare de revelare a sensurilor. Dacă rămân cumva pe marginea lor, mi se va spune. :) "coase-mi buzele pleoapele nările cu sârmă ghimpată să nu uiți să faci fundă" Poezia începe cu cerința unei închideri, unei reduceri la tăcere, la irespirabil, la orbire; simțurile abolite fiind, insuportabil de dureros ("cu sârmă ghimpată), nu mai rămâne nimic. Ca apoi să apară cumva detașarea: "să nu uiți să faci fundă", ca și cum s-ar ironiza și actul și semnificația lui. Și încă se mai poate îndura. "spune-mi de ce colecționez cotoare de gutui și timbre ștampilate de ce tai cu lama ambalajele" - dialogul se păstrează, "colecționarul" de "nimicuri" este întotdeauna cel ce trăiește intens deposedarea de sine. Și atunci, orice "cotor", "rest", "timbru", orice semn al existenței devine vital. "Rămășițe ale zilei", care dau sens interior: ceea ce nu se poate pierde, sau o pierdere care nu mai poate fi resimțită dureros. "fă-mă să nu mai semăn cu scorojitul taxator i s-a dus albul de prea multele compostări în gol" - asemănarea cu un altfel de "moară de vânt", de trăire în van, de mers în gol, de inutilitate, dă greutate primei strofe, aduce cumva în prim plan neputința, pe când durerea încă era ceva viu. Aici, lipsa de sens e mai greu de trăit ("blankul, vidul, golul) decât violența sârmei ghimpate. "răstignit între atâtea bilete dus mereu în celălalt sens" - un om printre oameni, ca și cum răstignirea își are încă "prețul ei", zeciuiala; "celălalt sens" este cel al ducerii, cred, cel în care deja nu te mai găsești pe tine (generic vorbind) "cuvântează-mi pașii ce caută urme gleznele astea din calcar pe care nu poți scrijeli nimic" - aici este o re-întregire, o rugă spre a fi redat vieții, spre a relua umbletul, a continua mersul vertical,chiar dacă neputința este încă păstrată în sensul "gleznelor de calcar", fragilitate și sfărâmare inclusă. Pe ele nu se poate scrijeli nimic, nici un alt destin. Finalul trimite la o urmă (gând-cuvânt) de sine, ceea ce poate fi simultan început și sfârșit. Ideea de tine deschide existența. Mi-a plăcut deosebit poemul, mi-am permis acum să las semnul meu fiindcă uneori am nevoie de un anume curaj pentru a cuvânta. Sper să fi fost cât de cât aproape de ideile, stările și imaginile autorului. Felicitări. tu, ideea de mine
Calin, parerea mea e ca sfarsitul se cam pierde, adica versurile " de dincolo, de pe cealalta fata" nu prea se regasesc.. e doar o parere.. in rest mi-a placut mult.. apoi, considera aici raspuns la comm. tau pe Bulk mail, fiindca am sters-o .. merci pentru sinceritate, aveai totata dreptate..de obicei preferam sa postez pe poezie.ro... sper sa gasesti ceva bun pe viitor.. cu apreciere
Nici eu nu m-am impacat cu acel "caci" si voi renunta la el pentru a reduce gradul determinismului. Insa timpul verbului il voi pastra, pentru a reda nota de cauzalitate dorita la momentul respectiv. Va multumesc pentru sfat.
Hmm...domnule Virgil, sa fie "sanctionat un text" fiindca nu reusesti sa exprimi ceea ce simti? De fapt sanctionati sufletul care il scrie. Novice? hmmm, e o etichetare. Nu patrund esenta unui haiku, ok, dar am asteptat un feed-back, v-am raspuns la haiku dv tot cu un haiku.... feed-backul dumneavoastră este doar : NU Nu-mi place sa fiu sanctionata si nici etichetata, dumneavoastra v-ar place? cu respect, erika Hermeneia ati spus dv este un site poetic al elegantei scrierii in care inveti fara sa te simti umilit
Cailean, nici mie nu imi vine sa cred. Dar nu spun nici ce imi vine sa cred despre mine. Asta apropos de bolovani in buzunare. Multumesc ca scrii pe Hermeneia Aranca, nu stiu, chiar nu stiu daca mi-au fost harazite. tare ma tem ca mi-am facut-o cu mina mea. Adrian, iata ca ai reusit sa ma cam lasi fara replica. Iar un barbat nu are voie sa se emotioneze, nu-i asa? Ma simt onorat de prezenta ta aici. Sapphire, vom vedea, vom vedea ce se dovedeste hermeneia pina la urma. Deocamdata inca nu a ajuns la un nivel prea mare de interes. Dar poate este si vina mea. Multumesc ca esti moderator pe Hermeneia. Ela, multumesc si eu ca scrii aici
Virgil Titarenco, ca tot scrii romania ta, pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate", care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei.
adevarat, razbate o unda de infantilitate aici insa se pare ca tocmai aceasta a fost intentia autorului. plus pentru: "de fiecare data cand urc trei etaje spre cer/obosesc in mine toate dorurile" nici finalul nu este rau, insa de la "ar mai fi problema, doctore..." eu zic ca se poate lucra altfel textul.
tu cel ce simți - metaforizând - prăbușirea zborului fără păsări, dez-nimicește timpul amintirii, întoarce-l agale spre un sens al adevărului netăgăduit, acolo unde prietenia nu are falsul închipuirilor.seama ia la oamenii cei nevăzători. "m-am prăbușit ca o pasăre" - m-am înălțat liră din poem. primește-te azi înapoi. întreg. e ziua Nașterii Domnului. Ela
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
pentru textul : Adoratio deDomnule Manolescu, aș vrea să fac o precizare. Și anume faptul că toată povestea aceea cu „mulsul vacii” și cu „șura bunicii” nu m-a afectat în mod personal. Spun asta pentru că observ că ați șters textul. Nu m-a afectat în mod personal (și nici impersonal, sic!), pentru că toată povestea aia cu bunica era pur poetică acolo. Bunica mea a trăit la oraș cam de pe la 12-13 ani, așa că nu a avut șură. Deci textul nu a fost o reprezentare a unei experiențe personale. Spre deosebire de ceaiul oolong.
pentru textul : gorunul cunoaşterii dea, dar fiti atent putin: nu mi spuneti ca exista cuvinte sau expresii care n ar fi poetice! un mare poet nu lucreaza cu astfel de prejudecati. tocmai aici intervine acel techne care face totul posibil. apoi, nu e nicio gafa alternanta vers alb-rime. nu cred ca scrie undeva ca n-am voie. si daca scrie, cu atat mai rau pt scrierea cu pricina. o, daca as fi un fidel, de ce as mai scrie poezie? in plus, nu vad parodia. ludic, da. ambiguitate a sensului, voita, da. si in loc de feminin as rupe cuvantul acesta si as zice "fin" imi permit sa arunc manusa, tocmai aici si acum
pentru textul : lucia denu e o zicere înțeleaptă, e un poem de stare. eu nu aș reveni pe un poem de factura asta.
pentru textul : dincolo de politică e camera mea deUn amestec de astrologie si religie crestina. Am incercat sa vad cele doua planuri, sa vad legatura dintre ele. Se pare ca este o legatura de cauzalitate. Cred ca se intentioneaza atat sugestia degradarii universale, cat si o anume ciclicitate: chiar daca luna e in descrestere, chiar daca merii sunt uscati, va fi iar o luna noua, de mai multe ori, dar si alti meri tineri plini de rod. E un haiku ce indeamna la multa reflectie. Mi-a placut!
pentru textul : Haiku deuitasem
cristina, da, mi-am dorit o fragmentare prin stelute. nu neaparat de imagini, cat de idei.
1. izolare
2. intruziune, lipsa de empatie
3. fuga
neplacut (din vina mea, desigur) c-am dat explicatii, asa-mi doresc sa nu trebuiasca, inca mai lucrez la asta.
pentru textul : Geamantan cu pisică deadica inima ta e contrabandista? :) cica se castiga mai bine din whiskey si tigari. :) candva mergea si aurul, dar s-a scumpit rau si s-au inmultit controalele vamale.
lasand gluma la o parte, chiar nu stiu ce castig aduc poeziei insertiile astea turcesti. am citit-o si cu, si fara ele. mi-a placut mai mult fara.
pentru textul : despre inima mea de(inceputul, mai ales, si strofa a treia)
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
pentru textul : la liberté promise debastarzii sunt copiii perfecti pentru parintii rasi. iti dai seama ce tare ar fi sa nu fii niciodata chemat la sedintele cu parintii, dar tu sa te poti strecura in clasa, in timpul sedintei, fara niciun fosnet dezagreabil, cu o atingere catifelata, n'avede n'aude?! super
imi plac 1&2. restul e balast.
pentru textul : go fishing defireste, parerea mea
Ioane, micul tau fragment de proza este frumos si sensibil, transmite o emotie pe care doar poetul din tine o putea transmite. un mic univers patriarhal presarat cu nelinisti si îndoieli, cu dorinta de a uita ceva, din ceea ce, oricum, nu este de uitat.o natura statica de Rubens, în care totul se misca, dar care ramâne, totusi, neschimbata atunci când vine peste noi, prin timpuri.De remarcat.
pentru textul : poveste de noiembrie deSeamănă-a Baudelaire – „Un hoit” „…. - Și totuși ai să semeni cu-această-ngrozitoare Putreziciune cu duhoare grea, Tu ochilor mei astru și firii mele soare, Tu îngerul și pasiunea mea! Așa vei fi, o! dulce a nurilor crăiasă, Cȃnd, după-mpărtășania de veci, Ai să te duci sub stratul de flori și iarbă grasă Să mucezești printre ciolane reci …….” De unde rezultă ca spiritele mari se întȃlnesc totdeauna. Dar, totuși, există și originalitate. Atunci cȃnd autorul devine necrofag. Ceea ce, să recunoaștem, lui B. nu i-a prea trecut prin cap. Mai evoluează lumea! Lăsȃnd gluma la o parte. Efortul autorului e lăudabil. „Produsul” se citește cu interes. Și chiar cu o oarecare plăcere perversă. Spor la treabă.
pentru textul : Mai dă-mi să mușc o dată din sânul tău de viermi deScuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
pentru textul : profeții decred că „însuși” din penultima strofă a vrut să fie „însăși” nu știu de ce dar poate că aș fi renunțat la ultima strofă sau aș fi scris altceva mai puțin previzibil
pentru textul : Aleargă Alis deasta-i plagiat domnu' buricea. dumneata plagiezi folclorul clasei muncitoare
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator dePrivirea mea asupra acestei poezii, după o vreme în care am citit mai puțin aici, este o încercare de revelare a sensurilor. Dacă rămân cumva pe marginea lor, mi se va spune. :) "coase-mi buzele pleoapele nările cu sârmă ghimpată să nu uiți să faci fundă" Poezia începe cu cerința unei închideri, unei reduceri la tăcere, la irespirabil, la orbire; simțurile abolite fiind, insuportabil de dureros ("cu sârmă ghimpată), nu mai rămâne nimic. Ca apoi să apară cumva detașarea: "să nu uiți să faci fundă", ca și cum s-ar ironiza și actul și semnificația lui. Și încă se mai poate îndura. "spune-mi de ce colecționez cotoare de gutui și timbre ștampilate de ce tai cu lama ambalajele" - dialogul se păstrează, "colecționarul" de "nimicuri" este întotdeauna cel ce trăiește intens deposedarea de sine. Și atunci, orice "cotor", "rest", "timbru", orice semn al existenței devine vital. "Rămășițe ale zilei", care dau sens interior: ceea ce nu se poate pierde, sau o pierdere care nu mai poate fi resimțită dureros. "fă-mă să nu mai semăn cu scorojitul taxator i s-a dus albul de prea multele compostări în gol" - asemănarea cu un altfel de "moară de vânt", de trăire în van, de mers în gol, de inutilitate, dă greutate primei strofe, aduce cumva în prim plan neputința, pe când durerea încă era ceva viu. Aici, lipsa de sens e mai greu de trăit ("blankul, vidul, golul) decât violența sârmei ghimpate. "răstignit între atâtea bilete dus mereu în celălalt sens" - un om printre oameni, ca și cum răstignirea își are încă "prețul ei", zeciuiala; "celălalt sens" este cel al ducerii, cred, cel în care deja nu te mai găsești pe tine (generic vorbind) "cuvântează-mi pașii ce caută urme gleznele astea din calcar pe care nu poți scrijeli nimic" - aici este o re-întregire, o rugă spre a fi redat vieții, spre a relua umbletul, a continua mersul vertical,chiar dacă neputința este încă păstrată în sensul "gleznelor de calcar", fragilitate și sfărâmare inclusă. Pe ele nu se poate scrijeli nimic, nici un alt destin. Finalul trimite la o urmă (gând-cuvânt) de sine, ceea ce poate fi simultan început și sfârșit. Ideea de tine deschide existența. Mi-a plăcut deosebit poemul, mi-am permis acum să las semnul meu fiindcă uneori am nevoie de un anume curaj pentru a cuvânta. Sper să fi fost cât de cât aproape de ideile, stările și imaginile autorului. Felicitări. tu, ideea de mine
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deEu pornită?! Și pe care "toți"? Dacă e vorba de culoarea aceea, înseamnă că are legătură și cu titlul, no? Hm.
pentru textul : îmi este teamă de femeie demultumesc mult pentru trecere si semnul de lectura, Elena.
pentru textul : când stele sunt o mie deCalin, parerea mea e ca sfarsitul se cam pierde, adica versurile " de dincolo, de pe cealalta fata" nu prea se regasesc.. e doar o parere.. in rest mi-a placut mult.. apoi, considera aici raspuns la comm. tau pe Bulk mail, fiindca am sters-o .. merci pentru sinceritate, aveai totata dreptate..de obicei preferam sa postez pe poezie.ro... sper sa gasesti ceva bun pe viitor.. cu apreciere
pentru textul : Camuflaj deNici eu nu m-am impacat cu acel "caci" si voi renunta la el pentru a reduce gradul determinismului. Insa timpul verbului il voi pastra, pentru a reda nota de cauzalitate dorita la momentul respectiv. Va multumesc pentru sfat.
pentru textul : Sărutul deHmm...domnule Virgil, sa fie "sanctionat un text" fiindca nu reusesti sa exprimi ceea ce simti? De fapt sanctionati sufletul care il scrie. Novice? hmmm, e o etichetare. Nu patrund esenta unui haiku, ok, dar am asteptat un feed-back, v-am raspuns la haiku dv tot cu un haiku.... feed-backul dumneavoastră este doar : NU Nu-mi place sa fiu sanctionata si nici etichetata, dumneavoastra v-ar place? cu respect, erika Hermeneia ati spus dv este un site poetic al elegantei scrierii in care inveti fara sa te simti umilit
pentru textul : Durere deCailean, nici mie nu imi vine sa cred. Dar nu spun nici ce imi vine sa cred despre mine. Asta apropos de bolovani in buzunare. Multumesc ca scrii pe Hermeneia Aranca, nu stiu, chiar nu stiu daca mi-au fost harazite. tare ma tem ca mi-am facut-o cu mina mea. Adrian, iata ca ai reusit sa ma cam lasi fara replica. Iar un barbat nu are voie sa se emotioneze, nu-i asa? Ma simt onorat de prezenta ta aici. Sapphire, vom vedea, vom vedea ce se dovedeste hermeneia pina la urma. Deocamdata inca nu a ajuns la un nivel prea mare de interes. Dar poate este si vina mea. Multumesc ca esti moderator pe Hermeneia. Ela, multumesc si eu ca scrii aici
pentru textul : jurnal de nesomn V deŞi, Virgil, să nu uiţi să îi dai nivel de autor lui Leonard, să scoţi textul lui Sebi din şantier şi să pui anunţul cu Virtualia pe prima pagină.
pentru textul : să nu îți faci prieteni dealtfel ceee ce faci tu...
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deVirgil Titarenco, ca tot scrii romania ta, pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate", care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deadevarat, razbate o unda de infantilitate aici insa se pare ca tocmai aceasta a fost intentia autorului. plus pentru: "de fiecare data cand urc trei etaje spre cer/obosesc in mine toate dorurile" nici finalul nu este rau, insa de la "ar mai fi problema, doctore..." eu zic ca se poate lucra altfel textul.
pentru textul : alergie la îngeri detu cel ce simți - metaforizând - prăbușirea zborului fără păsări, dez-nimicește timpul amintirii, întoarce-l agale spre un sens al adevărului netăgăduit, acolo unde prietenia nu are falsul închipuirilor.seama ia la oamenii cei nevăzători. "m-am prăbușit ca o pasăre" - m-am înălțat liră din poem. primește-te azi înapoi. întreg. e ziua Nașterii Domnului. Ela
pentru textul : în nimicnicia amintirilor demerci Adrian, paul, bucură semnele lasate.
pentru textul : punct şi încă unul demi se pare un text undeva între simplu și banal. poate încearcă ceva dar nu reușește să transmită decît nesemnificativ. finalul copleșitor prin banal.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w dela?..
Dear Mr Picky,
F l-am lasat in caz ca francezii mi-ar declara razboi (nu ca l-ar si cistiga!) iar I-ul din principiu..
so, thank you!:p
Corina
pentru textul : Optimus Anonymous deÎmi place mult titlul și ideea din el! cu respect, d3mona
pentru textul : Mașina de scame dePagini