parcă propui războaie, profetule! necazul e că parcă te-ai uita împrejur când analizezi adaptarea, binele e că nu lași să stea închiși ochii lăuntrici... Ce să mai, scrii ca un om, profetule:) Iartă-mi veșnica problemă, a neputinței dezlipirii poetului de poezia lui.
cu toate ca nu-mi plac clepsidrele, poemul e plin de farmec si musteste de imagini reusite.
remarc strofele 3,4,5,6, indeosebi 5, pe care autorul (din cochetarie?) a pus-o intre paranteze. si-i sta bine asa...oricum, eu m-am recunoscut in fotografia de-acolo.
nu prea am inteles ce e cu luna sufocata...dar promit sa insist.:)
Cred ca daca ai citat corect, Nicolae. Impresia mea a fost (si este) ca iti motivezi retragerea prin faptul ca ti-o cere cineva. Mi s-a parut simptomatic acest lucru. Adica, daca vrei sa pleci, pleci. Dar pleci pentru ca tu hotarasti asta. Nu pentru ca ti-o cere cineva. De aici neclaritatea. Eu nu am sa intervin cind un autor pe Hermeneia ii spune altul autor ca scrie prost. Chiar daca nu este adevarat. Poate am sa scriu un comentariu in care am sa spun ca scriitura e buna. Dar incerc sa nu impiedic dialogul sau polemica. Apoi, cred ca sintem copii mari si cred ca putem sa nu ne luam jucariile si sa plecam ori de cite ori ne-a suparat cineva. Oamenii spun multe lucruri pe Hermeneia si in masura posibilitatilor ne straduim sa moderam ca dialogul sa fie regulamentar. Tu ne spui ca nu moderam suficient. Altii ne spun ca moderam prea mult. Cred ca iti dai seama de dilema. Dar voi investiga pentru ca nici un membru Hermeneia nu poate pur si simplu sa "recomade" altuia plecarea. Dar chiar daca se intimpla, asa cum spuneam, sintem copii mari si putem sa mai si spunem altora ca "nu mor caii cind vor ciinii". Parerea mea. Nu inteleg expresia "eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important." Pe Hermeneia sint tot felul de oameni. Eu de exemplu sint un om obisnuit. Nici elitist si nici altfel. Si cred ca am fost disponibil in masura posibilitatii la cit mai multi dintre membri. Cred insa ca absolut nimeni de aici nu are nici cel mai vag habar despre efortul acestor 4 ani de a mentine Hermeneia. Efort care de foarte multe ori l-am facut aproape singur. Si nici despre efortul pe care il fac absolut singur (tehnic si administrativ) ca sa migrez acum Hermeneia de pe v.1 pe 2.0. Tocmai de aceea toate aceste mici hirjoneli si capricii mi se par aproape copilarii pe linga nenumaratele ore de nesomn si munca migaloasa. Deci, ca sa fie clar, nu inteleg de ce defilezi cu o astfel de "smerenie". Nu inteleg ce vrei sa demonstrezi. Mai ales ca expresia "un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important" mi se pare relativ ipocrita. Parerea mea. " V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... " Faptul ca nu intelegi o creatie e problema ta. Nimeni nu e obligat sa inteleaga totul. Faptul insa ca urasti diacriticele sau comiti greseli de tiparire sau de gramatica intra sub incidenta regulamentului pe care te-ai angajat de buna voie si nesilit de nimeni sa il respecti. Pe de alta parte ma indoiesc ca vreun site de literatura care se respecta va accepta sa postezi texte neglijente ca aspect gramatical. Parerea mea. " Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune." Daca esti antisocial aceasta este problema ta. Nu cred ca ti-o pot rezolva eu sau altii de aici. Exista specialisti pentru asta. Iar daca chiar esti antisocial probabil ca nu iti vei gasi locul in nici o comunitate sociala. Iar asta mi se pare trist. Dar ramine parerea mea. "stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt." Cred ca faci o regretabila eroare semantica. Exista o diferenta fundamentala intre a scrie prost si a fi... prost. Iar daca nu o intelegi este foarte trist si nu cred ca te pot ajuta eu. In orice caz eu personal nu cred ca esti prost. Si nici nu cred ca Hermeneia a numit prost pe cineva vreodata. Dar eu nu te pot ajuta sau obliga sa vezi corect lucrurile daca tu insisti sa le vezi cum vrei tu. Devine un consm inutil de energie si timp. Se va face cum vrei tu. Iti doresc succes pe mai departe.
Înțeleg nerăbdarea ta de a posta dar sunt suficiente pentru început două texte...nu pentru că ar fi o regulă dar un cititor se poate plictisi deja la al treilea... În altă ordine de idei cred că impresiile chiar și cele de moment nu sunt goale au ceva... Ușor incert ceea ce vrei să fii: între perfecțiune și paradox... Bine ai venit!
queen margot, este ultima data cind voi mai tolera asa ceva. nu voi sterge textul acesta, nu pentru ca ar avea vreo valoare literara - pentru ca nu are - ci pentru ca exista aici niste comentarii care as vrea sa ramina vizibile. e poate pentru prima data cind spre rusinea unui text el ramine pe hermeneia in ciuda lipsei lui de valoare literara. as vrea sa fie cit se poate de clar ca nu ma intereseaza elucubratiile tale despre vulcanism, nuieluse de alun si cercurile lui arhimede. le poti emite oriunde dar nu aici. nu compara "constringerile" mele cu giumbuslucurile pe care le faci tu aici, pentru ca NU AU NIMIC IN COMUN. acolo, asa cum scriu, invit oamenii sa scrie la inspiratia unui text. nu imi bat joc de nimeni stergind textul la fiecare doua zile ca sa ma aflu in treaba. tu aici iti faci reclama si galerie la "picturi". eu zic sa devii om serios, daca e posibil, si sa intelegi limba romana. deocamdata scopul hermeneia este literatura in primul rind si nu pictura sau alte arte. motivul este de la sine inteles, pentru cine vrea sa inteleaga. nu mai incerca abureli de genul "liedurilor vizuale" sau mai stiu eu ce "simbioze" pentru ca nu asta este problema. de fapt m-as bucura mult sa vad o simbioza. DAR NU VAD. ceea ce vad e ca cineva arunca niste acuarele asa la intimplare, apoi la atentionarea moderatorilor catadicseste sa mai abureasca niste texte, apoi dupa doua zile le scoare, apoi baga alte poze, apoi alte texte si tot asa ajuge un fel de "ciulama vulcanica" pentru care zic eu exista medicamente dar nu le dau numele. eu zic ca am fost mai mult decit amabil si pozitiv in abordarea mea de pina acum. te-am invitat sa coagulezi un interes pentru o sectiune de arte iar daca fenomenul ar genera interes am putea incerca sa gasim o solutie. te-am rugat sa editezi textul si sa il aduci la acea forma si sa il incadrezi in acea categorie pe care o cere acest pat al lui procust asa cum numesti tu regulamentul. observ ca nu vrei sa faci asta. as vrea sa iti spun ca daca toti membri hermeneia s-ar comporta pe site asa cum o faci tu, in cel mai scurt timp acest site ar dispare. ma intreb daca nu cumva acesta este scopul tau. in orice caz, nu mor caii cind vor ciinii, si te avertizez cit se poate de serios ca la urmatoarea abatere din sirul celor pe care le-ai comis aici, se vor intimpla urmatoarele doua lucruri: textul iti va fi sters FARA NICI UN FEL DE AVERTISMENT si contul iti va fi suspendat pe o perioada determinata de consiliu. motivul pentru care pina acum nu s-a luat o astfel de masura este indelunga rabdare si bunavointa a consiliului hermeneia care a insistat fata de mine. dar nu vom mai putea contiuna cu o astfel de lipsa crasa de respect fata de cititorii hermeneia si fata de ceilalti autori care publica aici, au un comportament elegant si asteapata ca hermeneia sa fie un mediu pe masura.
Inserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să le spunem, empirico-adoristice: "un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic / nimic nu omoară mai sigur / m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte pe care-l arunci înapoi în apă". Poate că, pe alocuri, n-as fi formulat atât de, să-i zic, exact - exp: "un grup de copii", ci "copii cu porumbei în mâini".
"apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor" - fain.
Ce pot să spun mai mult decât îți mulțumesc pentu aceste cuvinte de mare valoare , oricum sunt încântat de prezența ta. Te mai aștept sigur cu drag Djamal
biletele lasate in usa sufletului sint intotdeauna fara prea multe cuvinte, sincopate, nestiute de nimeni, citeodata ignorate...ramin acolo o mie de ani pentru a imbraca nostalgia. un poem cit o lacrima.
@virgil: nici eu n-am vazut vreo suprapunere, de aceea am si zis ca mi se pare ciudat. In plus, as prefera sa fie sterse comentariile starnite de asa-zisa "incurcare a borcanelor", care nu au nicio legatura cu textul de mai sus (nici borcanele si nici comentariile :-)) Thanks.
Ca sa te dezdumnezeiesti trebuie mai intai sa ajungi la Theosis. "Aceasta unire (Theosis) se infaptuieste atunci cand omul a ajuns la asemanarea cu Dumnezeu si ea este totodata cunoastere si iubire". (Parintele Dumitru Staniloaie) In rest, nimeni in nicio credinta, nu poate fi mantuitorul celuilalt. Pentru ca fiecare moare Singur. Gheena si Paradisul sunt aici pe pamant. Textul are o calitate: expresivitatea. Pentru aceasta, o penita.
mult, mult umor - sensuri dezvelite/invelite, ca un joc de raze peste picior de cireș ludicul frunzișului de versuri și rime alandala - la fel, spiritual, ironic și poate și auto - întru panaceul cailor putere & verzi felicitari, "storsul creierilor" nu fuse-n zadar
Nu prea sunt sigură ce ai dorit tu să iasă aici, dar îți voi spune că a ieșit ceva mult prea aproape de manele, din nefericire. Cea mai relevantă sub acest aspect este strofa a patra. Nu salvează nici ușorul iz ironic, pentru că nu știu de ce am impresia că e mai mult involuntar. Încearcă să triezi singură ceea ce scrii, și să citești cât mai mult literatură. Din păcate, nu găsesc nici o soluție pentru textul acesta, altfel aș fi încercat.
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
Aranca, nu inteleg ce cauta numele meu aici, te rog sa-mi explici mai pe larg ca nu am inteles. Totusi, sper sa intelegi un lucru. Eu am venit pe acest site pentru LITERATURA, nu pentru prieteni si nimic altceva. Renunta la "draga", esti ridicola. P.S. Imi place cum scrii in ultimul timp.
rational vorbind, ma bucura reactia ta :) bine, eu nu cred ca este o capodopera d. p . d . v . poetic vorbind, dar daca ti-a tras atentia incat sa lasi un semn, e ok/ multumesc!
am inteles acum de ce ai incadrat asa. a fost vina mea ca nu a existat pentru NOU VENITI optiunea poezie. cred ca textul acesta poate fi incadrat la poezie sau eventual la cutia cu nisip
ce pot sa spun este ca sint zile si zile. oamenii care scriu sint, asa cum stii probabil, fiinte destul de capricioase. nici unul nu cred ca facem exceptie de la asta.
Oriana, multumesc pentru observatiile aduse textului meu,imi permit sa postez cu placere, varianta sugerata.
Ma bucur sa am un semn de la dvs.
Cu simpatie,
Iuri.
Imi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
ce poet cuminte si bun esti! nimic violent, nimic urat, periculos, frictional in inima ta si in versurile tale. niciodata. imi imaginez un pamant nou al poeziei, unde criticii sa fie aruncati in infern sau facuti presuri. bravo
o simpatică și imposibilă confuzie a divinității... o confuzie ce se petrece, de fapt, în imaginația debordantă și îndrăzneață a autorului. un poem simpatic. un joc fermecător care îmi amintește de Brumaru... oarecum, deoarece acela scrie astfel de poeme în rime... cu aleasă stimă, mircea nincu.
Nu știu, primele trei strofe curg bine, doar în două părți se rupe ritmul: "curioși căci" și "-am clipit măcar pentru că". Ultima strofă mi s-a părut însă expediată, de fapt nu strofa în sine, ci ideea. Poate ți-a fost teamă să nu te lungești, dar n-ai reuști balansul optim. Părerea mea. Iar "mintea lui urâcioasă" duce mai degrabă cu gândul la o glumă... Se simte o undă ironică prin toată poezia, dar din nou mi se pare ciudat că nu reușesc să-mi dau seama dacă e intenționată sau nu. Poate să fie vina mea, să nu fiu prea receptivă azi, habar n-am.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
parcă propui războaie, profetule! necazul e că parcă te-ai uita împrejur când analizezi adaptarea, binele e că nu lași să stea închiși ochii lăuntrici... Ce să mai, scrii ca un om, profetule:) Iartă-mi veșnica problemă, a neputinței dezlipirii poetului de poezia lui.
pentru textul : vinovați decu toate ca nu-mi plac clepsidrele, poemul e plin de farmec si musteste de imagini reusite.
remarc strofele 3,4,5,6, indeosebi 5, pe care autorul (din cochetarie?) a pus-o intre paranteze. si-i sta bine asa...oricum, eu m-am recunoscut in fotografia de-acolo.
nu prea am inteles ce e cu luna sufocata...dar promit sa insist.:)
pentru textul : Clepsidre dee un drum lung, dar merită. mulțumesc pentru trecere și pentru modul cum te-ai apropiat de poem:)
pentru textul : carmen a murit de crăciun deCred ca daca ai citat corect, Nicolae. Impresia mea a fost (si este) ca iti motivezi retragerea prin faptul ca ti-o cere cineva. Mi s-a parut simptomatic acest lucru. Adica, daca vrei sa pleci, pleci. Dar pleci pentru ca tu hotarasti asta. Nu pentru ca ti-o cere cineva. De aici neclaritatea. Eu nu am sa intervin cind un autor pe Hermeneia ii spune altul autor ca scrie prost. Chiar daca nu este adevarat. Poate am sa scriu un comentariu in care am sa spun ca scriitura e buna. Dar incerc sa nu impiedic dialogul sau polemica. Apoi, cred ca sintem copii mari si cred ca putem sa nu ne luam jucariile si sa plecam ori de cite ori ne-a suparat cineva. Oamenii spun multe lucruri pe Hermeneia si in masura posibilitatilor ne straduim sa moderam ca dialogul sa fie regulamentar. Tu ne spui ca nu moderam suficient. Altii ne spun ca moderam prea mult. Cred ca iti dai seama de dilema. Dar voi investiga pentru ca nici un membru Hermeneia nu poate pur si simplu sa "recomade" altuia plecarea. Dar chiar daca se intimpla, asa cum spuneam, sintem copii mari si putem sa mai si spunem altora ca "nu mor caii cind vor ciinii". Parerea mea. Nu inteleg expresia "eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important." Pe Hermeneia sint tot felul de oameni. Eu de exemplu sint un om obisnuit. Nici elitist si nici altfel. Si cred ca am fost disponibil in masura posibilitatii la cit mai multi dintre membri. Cred insa ca absolut nimeni de aici nu are nici cel mai vag habar despre efortul acestor 4 ani de a mentine Hermeneia. Efort care de foarte multe ori l-am facut aproape singur. Si nici despre efortul pe care il fac absolut singur (tehnic si administrativ) ca sa migrez acum Hermeneia de pe v.1 pe 2.0. Tocmai de aceea toate aceste mici hirjoneli si capricii mi se par aproape copilarii pe linga nenumaratele ore de nesomn si munca migaloasa. Deci, ca sa fie clar, nu inteleg de ce defilezi cu o astfel de "smerenie". Nu inteleg ce vrei sa demonstrezi. Mai ales ca expresia "un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important" mi se pare relativ ipocrita. Parerea mea. " V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... " Faptul ca nu intelegi o creatie e problema ta. Nimeni nu e obligat sa inteleaga totul. Faptul insa ca urasti diacriticele sau comiti greseli de tiparire sau de gramatica intra sub incidenta regulamentului pe care te-ai angajat de buna voie si nesilit de nimeni sa il respecti. Pe de alta parte ma indoiesc ca vreun site de literatura care se respecta va accepta sa postezi texte neglijente ca aspect gramatical. Parerea mea. " Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune." Daca esti antisocial aceasta este problema ta. Nu cred ca ti-o pot rezolva eu sau altii de aici. Exista specialisti pentru asta. Iar daca chiar esti antisocial probabil ca nu iti vei gasi locul in nici o comunitate sociala. Iar asta mi se pare trist. Dar ramine parerea mea. "stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt." Cred ca faci o regretabila eroare semantica. Exista o diferenta fundamentala intre a scrie prost si a fi... prost. Iar daca nu o intelegi este foarte trist si nu cred ca te pot ajuta eu. In orice caz eu personal nu cred ca esti prost. Si nici nu cred ca Hermeneia a numit prost pe cineva vreodata. Dar eu nu te pot ajuta sau obliga sa vezi corect lucrurile daca tu insisti sa le vezi cum vrei tu. Devine un consm inutil de energie si timp. Se va face cum vrei tu. Iti doresc succes pe mai departe.
pentru textul : hermeneia 2.0 delipsesc porumbei si o corrida cu tauri
pentru textul : Clișee demacar eu stiu ce-am scris nu ma hazardez in aberatii gratuite.
pentru textul : Pierdute umbre deÎnțeleg nerăbdarea ta de a posta dar sunt suficiente pentru început două texte...nu pentru că ar fi o regulă dar un cititor se poate plictisi deja la al treilea... În altă ordine de idei cred că impresiile chiar și cele de moment nu sunt goale au ceva... Ușor incert ceea ce vrei să fii: între perfecțiune și paradox... Bine ai venit!
pentru textul : intervenție pe impresii goale dequeen margot, este ultima data cind voi mai tolera asa ceva. nu voi sterge textul acesta, nu pentru ca ar avea vreo valoare literara - pentru ca nu are - ci pentru ca exista aici niste comentarii care as vrea sa ramina vizibile. e poate pentru prima data cind spre rusinea unui text el ramine pe hermeneia in ciuda lipsei lui de valoare literara. as vrea sa fie cit se poate de clar ca nu ma intereseaza elucubratiile tale despre vulcanism, nuieluse de alun si cercurile lui arhimede. le poti emite oriunde dar nu aici. nu compara "constringerile" mele cu giumbuslucurile pe care le faci tu aici, pentru ca NU AU NIMIC IN COMUN. acolo, asa cum scriu, invit oamenii sa scrie la inspiratia unui text. nu imi bat joc de nimeni stergind textul la fiecare doua zile ca sa ma aflu in treaba. tu aici iti faci reclama si galerie la "picturi". eu zic sa devii om serios, daca e posibil, si sa intelegi limba romana. deocamdata scopul hermeneia este literatura in primul rind si nu pictura sau alte arte. motivul este de la sine inteles, pentru cine vrea sa inteleaga. nu mai incerca abureli de genul "liedurilor vizuale" sau mai stiu eu ce "simbioze" pentru ca nu asta este problema. de fapt m-as bucura mult sa vad o simbioza. DAR NU VAD. ceea ce vad e ca cineva arunca niste acuarele asa la intimplare, apoi la atentionarea moderatorilor catadicseste sa mai abureasca niste texte, apoi dupa doua zile le scoare, apoi baga alte poze, apoi alte texte si tot asa ajuge un fel de "ciulama vulcanica" pentru care zic eu exista medicamente dar nu le dau numele. eu zic ca am fost mai mult decit amabil si pozitiv in abordarea mea de pina acum. te-am invitat sa coagulezi un interes pentru o sectiune de arte iar daca fenomenul ar genera interes am putea incerca sa gasim o solutie. te-am rugat sa editezi textul si sa il aduci la acea forma si sa il incadrezi in acea categorie pe care o cere acest pat al lui procust asa cum numesti tu regulamentul. observ ca nu vrei sa faci asta. as vrea sa iti spun ca daca toti membri hermeneia s-ar comporta pe site asa cum o faci tu, in cel mai scurt timp acest site ar dispare. ma intreb daca nu cumva acesta este scopul tau. in orice caz, nu mor caii cind vor ciinii, si te avertizez cit se poate de serios ca la urmatoarea abatere din sirul celor pe care le-ai comis aici, se vor intimpla urmatoarele doua lucruri: textul iti va fi sters FARA NICI UN FEL DE AVERTISMENT si contul iti va fi suspendat pe o perioada determinata de consiliu. motivul pentru care pina acum nu s-a luat o astfel de masura este indelunga rabdare si bunavointa a consiliului hermeneia care a insistat fata de mine. dar nu vom mai putea contiuna cu o astfel de lipsa crasa de respect fata de cititorii hermeneia si fata de ceilalti autori care publica aici, au un comportament elegant si asteapata ca hermeneia sa fie un mediu pe masura.
pentru textul : livada de sticlă deInserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să le spunem, empirico-adoristice: "un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic / nimic nu omoară mai sigur / m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte pe care-l arunci înapoi în apă". Poate că, pe alocuri, n-as fi formulat atât de, să-i zic, exact - exp: "un grup de copii", ci "copii cu porumbei în mâini".
"apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor" - fain.
pentru textul : Cruzimi deCe pot să spun mai mult decât îți mulțumesc pentu aceste cuvinte de mare valoare , oricum sunt încântat de prezența ta. Te mai aștept sigur cu drag Djamal
pentru textul : Scoarța bobului de grâu debiletele lasate in usa sufletului sint intotdeauna fara prea multe cuvinte, sincopate, nestiute de nimeni, citeodata ignorate...ramin acolo o mie de ani pentru a imbraca nostalgia. un poem cit o lacrima.
pentru textul : Bilet în ușă de@virgil: nici eu n-am vazut vreo suprapunere, de aceea am si zis ca mi se pare ciudat. In plus, as prefera sa fie sterse comentariile starnite de asa-zisa "incurcare a borcanelor", care nu au nicio legatura cu textul de mai sus (nici borcanele si nici comentariile :-)) Thanks.
pentru textul : Bătrâna clovn deCa sa te dezdumnezeiesti trebuie mai intai sa ajungi la Theosis. "Aceasta unire (Theosis) se infaptuieste atunci cand omul a ajuns la asemanarea cu Dumnezeu si ea este totodata cunoastere si iubire". (Parintele Dumitru Staniloaie) In rest, nimeni in nicio credinta, nu poate fi mantuitorul celuilalt. Pentru ca fiecare moare Singur. Gheena si Paradisul sunt aici pe pamant. Textul are o calitate: expresivitatea. Pentru aceasta, o penita.
pentru textul : rece liniște demult, mult umor - sensuri dezvelite/invelite, ca un joc de raze peste picior de cireș ludicul frunzișului de versuri și rime alandala - la fel, spiritual, ironic și poate și auto - întru panaceul cailor putere & verzi felicitari, "storsul creierilor" nu fuse-n zadar
pentru textul : Cai verzi pe pereți deS-a omis un cuvânt în versul „a plecat fără guste din struguri” - a plecat fără să guste...
pentru textul : rafale 1 deNu prea sunt sigură ce ai dorit tu să iasă aici, dar îți voi spune că a ieșit ceva mult prea aproape de manele, din nefericire. Cea mai relevantă sub acest aspect este strofa a patra. Nu salvează nici ușorul iz ironic, pentru că nu știu de ce am impresia că e mai mult involuntar. Încearcă să triezi singură ceea ce scrii, și să citești cât mai mult literatură. Din păcate, nu găsesc nici o soluție pentru textul acesta, altfel aș fi încercat.
pentru textul : reborn deAm citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
pentru textul : Paneraș cu ouă deAranca, nu inteleg ce cauta numele meu aici, te rog sa-mi explici mai pe larg ca nu am inteles. Totusi, sper sa intelegi un lucru. Eu am venit pe acest site pentru LITERATURA, nu pentru prieteni si nimic altceva. Renunta la "draga", esti ridicola. P.S. Imi place cum scrii in ultimul timp.
pentru textul : pietrele umbrei derational vorbind, ma bucura reactia ta :) bine, eu nu cred ca este o capodopera d. p . d . v . poetic vorbind, dar daca ti-a tras atentia incat sa lasi un semn, e ok/ multumesc!
pentru textul : e v a deam inteles acum de ce ai incadrat asa. a fost vina mea ca nu a existat pentru NOU VENITI optiunea poezie. cred ca textul acesta poate fi incadrat la poezie sau eventual la cutia cu nisip
pentru textul : Fetish, dece pot sa spun este ca sint zile si zile. oamenii care scriu sint, asa cum stii probabil, fiinte destul de capricioase. nici unul nu cred ca facem exceptie de la asta.
pentru textul : sîntem din lumi atît de diferite deOriana, multumesc pentru observatiile aduse textului meu,imi permit sa postez cu placere, varianta sugerata.
pentru textul : Bicicleta deMa bucur sa am un semn de la dvs.
Cu simpatie,
Iuri.
Imi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
pentru textul : cântecul lui Abigail dece poet cuminte si bun esti! nimic violent, nimic urat, periculos, frictional in inima ta si in versurile tale. niciodata. imi imaginez un pamant nou al poeziei, unde criticii sa fie aruncati in infern sau facuti presuri. bravo
pentru textul : Cerc deMoto: Dimov sau Brumaru? Inclin sa cred, Brumaru. Pe langa el, textul e palid
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii demi-a cam placut.
pentru textul : arrested poetry deo simpatică și imposibilă confuzie a divinității... o confuzie ce se petrece, de fapt, în imaginația debordantă și îndrăzneață a autorului. un poem simpatic. un joc fermecător care îmi amintește de Brumaru... oarecum, deoarece acela scrie astfel de poeme în rime... cu aleasă stimă, mircea nincu.
pentru textul : Cinci arginți dePoezia
Iubesc această horă de cuvinte,
Această frenezie parfumată
În sufletul uman cristalizată
Fierbinte, desuetă ori cuminte.
E ca un elixir al dimineţii,
Ori un calmant, când inima te doare;
O suferință binefăcătoare
Scăldând cu har stereotipul vieţii.
Simţi uneori că nu mai poţi trăi
Fără a respira o poezie!
A nu-nflori pe creanga ei mlădie
Înseamnă prin Sahare-a dârdăi!
De-aceea eu iubesc acest trabuc
Îmbietor ca mierea de april.
Când plânge-n mine sufletul copil
Să scriu o poezie, mă apuc.
nicholas dinu
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? de05/2007
Nu știu, primele trei strofe curg bine, doar în două părți se rupe ritmul: "curioși căci" și "-am clipit măcar pentru că". Ultima strofă mi s-a părut însă expediată, de fapt nu strofa în sine, ci ideea. Poate ți-a fost teamă să nu te lungești, dar n-ai reuști balansul optim. Părerea mea. Iar "mintea lui urâcioasă" duce mai degrabă cu gândul la o glumă... Se simte o undă ironică prin toată poezia, dar din nou mi se pare ciudat că nu reușesc să-mi dau seama dacă e intenționată sau nu. Poate să fie vina mea, să nu fiu prea receptivă azi, habar n-am.
pentru textul : Scrâșnitorul deChiar aveam de gând să închei.
Dar m-ai făcut să râd. Tu, cal? Eu zic că eşti un catâr bătrân şi pribeag care visează cai verzi pe pereţi.
PUNCT
pentru textul : fahrenheit game dePagini