in exercitiile de dialectica recreativa a clubului de filosofie, imi amintesc ca alegeam diverse teme pentru relasche, cum ar fi cea conform careia telu e unealta diavolului. sau mijlocul prin care messia ne va salva...intr-un astfel de peisaj, ai dreptate, pana si scaunele oftau de prea spleen ul lor feciorelnic... mi a placut numai imaginea cu rufele, semn ca emanciparea barbatului incepe, in romania, in caminul studentesc...dar modul in care o spui, c est very comique.... mai am o intrebare si fug: nu i asa ca multul din privirea ei te fastaceste si nu mai stii unde dracu sa ti pui mainile? parol?
Short stories nu depășesc în general 10000 de semne, au o anume constituție în care centrele de interes și greutate de fapt se găsesc în final (acolo unde eu vorbeam de "poantă" dar nu în sens peiorativ), ca de exemplu la Ray Bradbury sau Fredric Brown. Bineînțeles că textul tău nu e sf dar dau ca exemplu acest gen convinsă fiind că multora dintre cititori le-a trecut mai degrabă texte de astea prin mână. Deși cel mai scurt text (short short stories) despre care nu mai știu dacă depășea 10 rânduri, a fost unul cu o invazie a extratereștrilor care însă nu au suportat atmosfera terriană: aterizaseră pe lamă de cuțit ce toca ceapă... Genul acesta de flash fiction nu este abandonat la ora actuală, nu poate fi numit demodat, s-a practicat și se mai practică încă de pe vremea când nu se știa (și se țineau intense dezbateri) dacă genul sf e meanstream sau nu ("prietenii știu de ce" spun asta) cel puțin în cenaclurile studențești din tinerețea lui Cristian Tudor Popescu (cel care multă vreme nu recunoștea că mediul sf a fost cel în care a debutat literar, cred eu că doar din snobism). Poate voi avea timp să prezint într-o zi un autor interesant de gen de la noi, extrem de talentat și mai ales apreciat, dar asta e altă poveste... Să revenim la textul tău! Finalul "maturizat" prin așa-zisa "poantă" (se poate citi cheia întregului text), se găsește în rândurile: "Și fotografia: jumătate din el în fața unei ceainării din Oxford, el privind undeva în dreapta; o încadrare ciudată, el și copertina roz bonbon pe care scrie „Little secrets”, în albastru aprins, te inundă culorile privind fotografia asta, știu bine că e făcută de o femeie, totul e perfect rotund, totul e perfect rotund știe bine și el, o știu și eu. Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea. Plouă în București, iar in Oxford e soare; cineva mă prinde într-un fir nevăzut de umbră, cu mâini umede și cu obraji de ceară. Dați-mi un labirint." Pentru că întreaga ta goană prin ploaia orașului (ploaia fiind o metaforă interesantă), o goană protejată de altfel, în taxi, tipică structurii tale ("Sunt prea rațională. Mă bazez mai mult pe statistici"), din care remarci detașată existența celorlalți, precum și disperarea cronicizată de a nu avea umbrela proprie (asta e o altă metaforă frumoasă) se cristalizează într-o propoziție clară: "Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." Mi-ar place să îți pot citi și texte de gen evitând persoana I singular și atunci sigur stilul confesiv (gen pagină de jurnal de care te-am "acuzat") ar dispare. Mai mult, având în vedere feeling-ul tău pentru engleză, mi-ar mai place să traduci propriile tale texte în engleză și să le oferi chiar magazinelor de gen (de ex. "SmokeLong Quarterly). Mai am răbdare și încredere. PS Nu m-ai păcălit în ceea ce privește Vatra și Labirintul, mă alintam și eu imaginându-mi un traseu concret, comun la amândouă, tocmai să nu dau verdictul de sf textului pentru că nu e cazul.
da, trebuie scris despre asta. cred ca toţi cei care am fost acolo, mai mult sau mai puţin, în trup sau în spirit, ar trebui să scrie despre asta. nu ştiu de ce dar am avut întotdeauna senzaţia că este probabil singurul eveniment, singura revoltă politică autentică a româniei moderne. singura revoltă cu spirit clar anticomunist. în zilele acelea am fost mai europeni decît am putut să ne imaginăm vreodată. am fost mai americani decît am fi visat vreodată. în zilele acelea am fost noi înşine. cred că pînă şi politologic vorbind aceea a fost singura revoluţie din istoria românilor. singura dată cînd o parte din români vroiau să facă o transformare politică. nu doar un cinism apolitic sau o cerşetorie economică. în zilele acelea o parte din români chiar credeau într-o filozofie politică, într-un mecaninsm politic care poate administra ţara şi a o face să fie ea însăşi. chiar şi astăzi cred că singura şansă autentică a româniei este spiritul "revoluţiei de la universitate". şi s-ar putea spune multe despre asta.
e aici o scoatere a imaginii din functia ei curenta de comunicare, un discurs confirmat de experienta, constituit de anumite sentimente lamurite, digerate pana la extaz. poetul dispare in senzatii pe care nu le poate controla decat prin cuvinte care capata putere regeneratoare. da, cu siguranta... merita evidentiata!
Imi pare rau, poti mai mult de-atit. Stii ca sint corect de fiecare data cind intervin, dar textul asta, in opinia mea, ar trebui sa stea in cuita cu nisip. Exista texte pe care poti aduce argumente de ce sint proaste, dar sint si texte despre care nu poti spune decit damn.Aici sintem sa ne ajutam toti sa scriem mai bine, n-au rost laudele.
Părerea mea este că natura problemei este alta, anume că dacă astăzi furi un ou mâine vei fura un bou, iar la noi în țară se fură prea în progresie geometrică, e un concurs care pare că nu se mai termină, înseamnă că avem o țară bogată, nu?
Toți au furat și toți vor să fure în continuare.
Interesant însă (la modul trist) mi se pare că la ora actuală în România ca să înmoi poporul pe când furi de rupi merge să mai defileazi cu anti-comunismul.
Și cu Laslo Tokes.
Aștialalți de stânga săracii n-au o marotă, asta le lipsește, parerea mea... dacă n-o s-o găsească repede, or să piardă!
Or să fure tot ăia cu marota comunismului, or să aducă iar salvatorii din diaspora printr-un software făcut să ne scape de comunismul din capul lor de pe vremea când dădeau cu subsemnatul.
Happy ass-kissing
Prima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.
Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.
Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.
Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.
mă intrigă puțin chitara electronică. eu știam că se cheamă electrică, dar... pînă una-alta, ia-ți una "rece". și toate englezismele - dar știu că nu te zgîrcești la ele! "punctul" moțaie pe canapea. ce zici de un "și de la capăt"? de la altul, adică!
Îmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
Profetule,
Prostia e universală, deci poate fi și a mea desigur, dar și a ta în egală măsură.
Eu doar am invocat-o în context pentru că i-am simțit prezența în preajma textului.
A cui este ea de fapt it's TBD later in the day.
Așa vrei, să aducă cărbuni, să fie o licență? Discretul parfum mistico oriental, spulberat de fumul locomotivei, mătasea albă, semn de doliu în cultura orientală, simbolismul celor trei cifre în descreștere, care să fie mesajul scrierii în ebraică ?
In general nu comentez cand vine vorba de o comparatie de genul, dar aici mi se pare ca este putin fortata comparatia cu Isus. Nu stiu de ce, asa am simtit-o. Apoi, cum ai putea rasturna toate calabalacurile astea care ocupa spatiu degeaba, daca in a doua parte a poemului iti vine sa stai fara sa mai faci nimic, ocrotit de un oarecare simt de auto-conservare impotriva haosului si degradarii? ( fara nicio ironie)
o poezie la fel de sărată ca sarea slăvită la ospeţe. îmi pare că transmite excepţional starea, fără fasoane şi alambicuri. cred că este suficientă motivaţia pentru:
Dragul meu Marian, Tin sa te atentionez, pentru binele tau literar desigur :-) ca parodia sigur nu i-a placut Marinei Nicolaev pentru cum este ea scrisa (parodia), ci pentru ca este scrisa la adresa unui poem de-al meu. Marinei Nicolaev, aceastei arhitecte de puscarii pe Hermeneia.com cum i-am mai spus, i-ar placea orice chestie insalubra la adresa vreunui poem de-al meu. Iar in alta ordine de idei, vezi ca in limba romana se spune corect "cunosc si persoane CARORA parodia nu le-a placut" si nu "LA CARE parodia nu le-a placut". Nu stiu cum se spune corect in hutula, esperanto sau japoneza, dar in romaneste asa se spune. Bobadil.
Adrian, este de datoria mea să reamintesc Regulamentul site-ului Hermeneia acolo unde este cazul. Am înțeles că între timp s-a remediat problema. Aștept să vă citesc în continuare, cu aceeași considerație ca și până acum.
Eu vă mulțumesc de semne. După două luni în care n-am scris nimic, și mă uram profund pentru asta, mă credeam uitat, și-acum văd c-ați trecut pe aici, cei pe care mi doream să treacă. Să nu mai spun că v-ați "agățat" și chiar de linia care m-a readus printre viețuitori.
Nu e rău deloc :), nu mi-au sunat mie în context, "sperioasă" e pleonastic pentru că în următorul vers explici ideea, iar pentru "zăludă" - acolo aș fi fragmentat rima prin înlocuirea epitetului. Tu te pricepi mai bine la "ludice", vei găsi varianta cea mai potrivită.
Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
știi cum se spune, nu este bine să te abții....că... nu știi ce se mai întîmplă.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. dep de la textul de dinaintea acestuia
in exercitiile de dialectica recreativa a clubului de filosofie, imi amintesc ca alegeam diverse teme pentru relasche, cum ar fi cea conform careia telu e unealta diavolului. sau mijlocul prin care messia ne va salva...intr-un astfel de peisaj, ai dreptate, pana si scaunele oftau de prea spleen ul lor feciorelnic... mi a placut numai imaginea cu rufele, semn ca emanciparea barbatului incepe, in romania, in caminul studentesc...dar modul in care o spui, c est very comique.... mai am o intrebare si fug: nu i asa ca multul din privirea ei te fastaceste si nu mai stii unde dracu sa ti pui mainile? parol?
pentru textul : fuga de titlu deai pus-o pe foaie cam devreme. ca lipsesc unele cuvinte inspre intelegere:) sau e doar o trambulina de pe care odata aruncat poti trece dincolo?!
pentru textul : devreme deam ami trecut prin text, am mai cu pensula (sau mai bine zis cu penița)
pentru textul : cea mai mare problemă deShort stories nu depășesc în general 10000 de semne, au o anume constituție în care centrele de interes și greutate de fapt se găsesc în final (acolo unde eu vorbeam de "poantă" dar nu în sens peiorativ), ca de exemplu la Ray Bradbury sau Fredric Brown. Bineînțeles că textul tău nu e sf dar dau ca exemplu acest gen convinsă fiind că multora dintre cititori le-a trecut mai degrabă texte de astea prin mână. Deși cel mai scurt text (short short stories) despre care nu mai știu dacă depășea 10 rânduri, a fost unul cu o invazie a extratereștrilor care însă nu au suportat atmosfera terriană: aterizaseră pe lamă de cuțit ce toca ceapă... Genul acesta de flash fiction nu este abandonat la ora actuală, nu poate fi numit demodat, s-a practicat și se mai practică încă de pe vremea când nu se știa (și se țineau intense dezbateri) dacă genul sf e meanstream sau nu ("prietenii știu de ce" spun asta) cel puțin în cenaclurile studențești din tinerețea lui Cristian Tudor Popescu (cel care multă vreme nu recunoștea că mediul sf a fost cel în care a debutat literar, cred eu că doar din snobism). Poate voi avea timp să prezint într-o zi un autor interesant de gen de la noi, extrem de talentat și mai ales apreciat, dar asta e altă poveste... Să revenim la textul tău! Finalul "maturizat" prin așa-zisa "poantă" (se poate citi cheia întregului text), se găsește în rândurile: "Și fotografia: jumătate din el în fața unei ceainării din Oxford, el privind undeva în dreapta; o încadrare ciudată, el și copertina roz bonbon pe care scrie „Little secrets”, în albastru aprins, te inundă culorile privind fotografia asta, știu bine că e făcută de o femeie, totul e perfect rotund, totul e perfect rotund știe bine și el, o știu și eu. Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea. Plouă în București, iar in Oxford e soare; cineva mă prinde într-un fir nevăzut de umbră, cu mâini umede și cu obraji de ceară. Dați-mi un labirint." Pentru că întreaga ta goană prin ploaia orașului (ploaia fiind o metaforă interesantă), o goană protejată de altfel, în taxi, tipică structurii tale ("Sunt prea rațională. Mă bazez mai mult pe statistici"), din care remarci detașată existența celorlalți, precum și disperarea cronicizată de a nu avea umbrela proprie (asta e o altă metaforă frumoasă) se cristalizează într-o propoziție clară: "Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." Mi-ar place să îți pot citi și texte de gen evitând persoana I singular și atunci sigur stilul confesiv (gen pagină de jurnal de care te-am "acuzat") ar dispare. Mai mult, având în vedere feeling-ul tău pentru engleză, mi-ar mai place să traduci propriile tale texte în engleză și să le oferi chiar magazinelor de gen (de ex. "SmokeLong Quarterly). Mai am răbdare și încredere. PS Nu m-ai păcălit în ceea ce privește Vatra și Labirintul, mă alintam și eu imaginându-mi un traseu concret, comun la amândouă, tocmai să nu dau verdictul de sf textului pentru că nu e cazul.
pentru textul : Labirint de ceară deda, trebuie scris despre asta. cred ca toţi cei care am fost acolo, mai mult sau mai puţin, în trup sau în spirit, ar trebui să scrie despre asta. nu ştiu de ce dar am avut întotdeauna senzaţia că este probabil singurul eveniment, singura revoltă politică autentică a româniei moderne. singura revoltă cu spirit clar anticomunist. în zilele acelea am fost mai europeni decît am putut să ne imaginăm vreodată. am fost mai americani decît am fi visat vreodată. în zilele acelea am fost noi înşine. cred că pînă şi politologic vorbind aceea a fost singura revoluţie din istoria românilor. singura dată cînd o parte din români vroiau să facă o transformare politică. nu doar un cinism apolitic sau o cerşetorie economică. în zilele acelea o parte din români chiar credeau într-o filozofie politică, într-un mecaninsm politic care poate administra ţara şi a o face să fie ea însăşi. chiar şi astăzi cred că singura şansă autentică a româniei este spiritul "revoluţiei de la universitate". şi s-ar putea spune multe despre asta.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded dee aici o scoatere a imaginii din functia ei curenta de comunicare, un discurs confirmat de experienta, constituit de anumite sentimente lamurite, digerate pana la extaz. poetul dispare in senzatii pe care nu le poate controla decat prin cuvinte care capata putere regeneratoare. da, cu siguranta... merita evidentiata!
pentru textul : don't die before i do deIoane,vezi ca dai in prea mult in rural, poezia anterioara, cea cu sufletul cald al unui cal, mi se pare mai buna
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer deImi pare rau, poti mai mult de-atit. Stii ca sint corect de fiecare data cind intervin, dar textul asta, in opinia mea, ar trebui sa stea in cuita cu nisip. Exista texte pe care poti aduce argumente de ce sint proaste, dar sint si texte despre care nu poti spune decit damn.Aici sintem sa ne ajutam toti sa scriem mai bine, n-au rost laudele.
pentru textul : septembrie deîn secțiunea Revistă Literară există subsecțiunea Lansare de Carte
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia dePărerea mea este că natura problemei este alta, anume că dacă astăzi furi un ou mâine vei fura un bou, iar la noi în țară se fură prea în progresie geometrică, e un concurs care pare că nu se mai termină, înseamnă că avem o țară bogată, nu?
pentru textul : Naţiune şi populaţie deToți au furat și toți vor să fure în continuare.
Interesant însă (la modul trist) mi se pare că la ora actuală în România ca să înmoi poporul pe când furi de rupi merge să mai defileazi cu anti-comunismul.
Și cu Laslo Tokes.
Aștialalți de stânga săracii n-au o marotă, asta le lipsește, parerea mea... dacă n-o s-o găsească repede, or să piardă!
Or să fure tot ăia cu marota comunismului, or să aducă iar salvatorii din diaspora printr-un software făcut să ne scape de comunismul din capul lor de pe vremea când dădeau cu subsemnatul.
Happy ass-kissing
sungura chestie care imi place e "Dansul păsării curcubeu și moartea din ea." Daca te gindesti intens la asta ai sa ajungi sa scrii ceva
pentru textul : Arșița verii noastre dePrima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.
Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.
Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.
Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 demă intrigă puțin chitara electronică. eu știam că se cheamă electrică, dar... pînă una-alta, ia-ți una "rece". și toate englezismele - dar știu că nu te zgîrcești la ele! "punctul" moțaie pe canapea. ce zici de un "și de la capăt"? de la altul, adică!
pentru textul : "try walking in my shoes" deÎmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
pentru textul : exercițiul umilinței deNu chiar orice înşiruire de litere înseamnă, măcar, scriere.
pentru textul : .Din jurnalul unei zile ( strigătul neantului) deProfetule,
pentru textul : Despărțire deProstia e universală, deci poate fi și a mea desigur, dar și a ta în egală măsură.
Eu doar am invocat-o în context pentru că i-am simțit prezența în preajma textului.
A cui este ea de fapt it's TBD later in the day.
Așa vrei, să aducă cărbuni, să fie o licență? Discretul parfum mistico oriental, spulberat de fumul locomotivei, mătasea albă, semn de doliu în cultura orientală, simbolismul celor trei cifre în descreștere, care să fie mesajul scrierii în ebraică ?
pentru textul : Mireasa Mecanică devirgil, femeile sunt mai inspirate, mai talentate si mai inteligente. K nu are nevoie de story ca sa se exprime. eu te acuz. cand avem infatisarea?
pentru textul : trandafirul guarani deOk, am rectificat
pentru textul : nimicul deIn general nu comentez cand vine vorba de o comparatie de genul, dar aici mi se pare ca este putin fortata comparatia cu Isus. Nu stiu de ce, asa am simtit-o. Apoi, cum ai putea rasturna toate calabalacurile astea care ocupa spatiu degeaba, daca in a doua parte a poemului iti vine sa stai fara sa mai faci nimic, ocrotit de un oarecare simt de auto-conservare impotriva haosului si degradarii? ( fara nicio ironie)
pentru textul : coloanele lui noe deo poezie la fel de sărată ca sarea slăvită la ospeţe. îmi pare că transmite excepţional starea, fără fasoane şi alambicuri. cred că este suficientă motivaţia pentru:
pentru textul : Mere târzii deReușită prima strofă, însă spre final am senzația că poemul pierde din valoare. Sau poate că aceasta e și intenția autorului.
pentru textul : adrift deDragul meu Marian, Tin sa te atentionez, pentru binele tau literar desigur :-) ca parodia sigur nu i-a placut Marinei Nicolaev pentru cum este ea scrisa (parodia), ci pentru ca este scrisa la adresa unui poem de-al meu. Marinei Nicolaev, aceastei arhitecte de puscarii pe Hermeneia.com cum i-am mai spus, i-ar placea orice chestie insalubra la adresa vreunui poem de-al meu. Iar in alta ordine de idei, vezi ca in limba romana se spune corect "cunosc si persoane CARORA parodia nu le-a placut" si nu "LA CARE parodia nu le-a placut". Nu stiu cum se spune corect in hutula, esperanto sau japoneza, dar in romaneste asa se spune. Bobadil.
pentru textul : Un întreg fragmentat deAdrian, este de datoria mea să reamintesc Regulamentul site-ului Hermeneia acolo unde este cazul. Am înțeles că între timp s-a remediat problema. Aștept să vă citesc în continuare, cu aceeași considerație ca și până acum.
pentru textul : După Pompei deEu vă mulțumesc de semne. După două luni în care n-am scris nimic, și mă uram profund pentru asta, mă credeam uitat, și-acum văd c-ați trecut pe aici, cei pe care mi doream să treacă. Să nu mai spun că v-ați "agățat" și chiar de linia care m-a readus printre viețuitori.
pentru textul : Gemene-asemene deNu e rău deloc :), nu mi-au sunat mie în context, "sperioasă" e pleonastic pentru că în următorul vers explici ideea, iar pentru "zăludă" - acolo aș fi fragmentat rima prin înlocuirea epitetului. Tu te pricepi mai bine la "ludice", vei găsi varianta cea mai potrivită.
pentru textul : din lumile mele deÎmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
pentru textul : Mulţimi deva multumesc frumos, orice opinie pertinenta e binevenitam, numai as pot sa progresez! multumesc frumos cu respect,adelina
pentru textul : kore3 deinspirat si simpatic. mai ales: "dar niciodată n-o să înțeleg de ce teii/ înfloresc pe furiș/ la fel ca oasele mele duminica".
pentru textul : portret cu duminică dePagini