penultima strofă, cea cu cheile, e surplus. nu ştiu ce vrea să spună.
ultima strofă, mă duce cu gândul la actualul masacru care se derulează în siria, per total, numai partea cu " lopata în dreapta şi cana în stânga" are ceva de spus. dar e doar o părere personală, nu sînt critic literar.

da și nu; faptul că repeți „mîna mea” în versurile 3 și 4 din strofa a doua este o redundanță neavenită. cam tot la fel se percepe și folosirea repetată a pronumelor „meu”, „mea”, „mine”, „îmi” ăn aceeași strofă. încearcă să o citești cu voce tare și cu atenție și procedează în consecință.

... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.

Virgil acum te lansezi tu in a face afirmatii gratuite si grave. Daca ai fi citit atent ai fi vazut ca unii in familia mea au murit in inchisoare tocmai pentru ca au fost impotriva regimului comunist. Stiu foarte bine despre ce este vorba si in cazul meu nu este vorba doar de o gagara ieftina. cum sa inteleg eu afirmatia ta? "Daca nu intelegi ce inseamna a colabora cu securitatea sau cu comunismul inseamna ca fie ai colaborat cu ei, fie nu intelegi limba romana" decat ca ofensatoare. Pentru aceasta, daca esti omul care cred eu ca esti, iti vei cere scuze. Oricum ar fi n-ai inteles ca eu ma refeream la ce ai scris tu, la faptul ca este ilogic sa colaborezi cu un curent ideologic la care poti eventual sa aderi si sa-l sustii. Poti colabora cu promotorii unei astfel de ideologii. deci problema strica de logica si scriere corecta. La fel nu ai inteles ca nu despre tine spuneam ca ai facut traduceri tendentioase ale Bibliei pentru ca nu ti-am dat atata credit ci despre cei care au pus bazele "noului crestinism". Aici rad in hohote "Ma tem ca ostiliatatea ta, mai degraba "antiintelectuala", fata de dramaturgie face un mare deserviciu crestinismului". Ma tem ca nu ai inteles. Mie imi place nespus de mult teatrul insa nu-l pot amesteca si substitui unei slujbe religioase.Despre asta era vorba. Eu ridic manusa in ceea ce priveste realizarea unei polemici pe teme teologice si sunt dispus sa discutam fara patima cu privire la credintele noastre. Am suficiente resurse pentru a sustine un astfel de dialog. Iti sugerez sa iti expui punctul de vedere pe un text de o jumatate de pagina in care sa problematizezi si in subsolul caruia sa ne expunem fiecare dintre noi parerile. Vom putea discuta civilizat si despre oratio mentis ori isihasm cum i se mai spune, despre coborarea mintii in inima, ca sa poti intelege ce a vrut sa spuna apostolul Pavel in fragmentul citat de tine. Vom putea discuta la obiect despre diferentele intre catolicism, ortodoxism si protestantism ori neoprotestanti, despre cum adevarul s-a trunchiat in asa masura incat nu exista o unitate spirituala ci o separatie la nivelul neoprotestantismului, despe cat de contestati au fost la inceput anabaptistii chiar de care lutherani (ajungandu-se chia la suprimarea fizica a taranilor care se botezau a doua oara), despre Helwys si impartiea in baptisti particulari si baptisti generali, depre calvini si puritani, despre adevarul fragmentat in baptistii vointei, baptistii vechi, baptistii de sambata, despre baptistii celor sase principii, despre unitarieni, baptistii cufundatori si care or mai fi. Apoi ar fi penticostalii, biserica crestina dupa evanghelie, adventistii de ziua a saptea, sectele milenariste, despre cum doi predicatori prezbiterieni au infiintat secta ucenicilor. Despre cum fiecare dintre acestia sunt convinsi ca spun adevarul. Despre succesiunea apostolică sacramentală in catolicism, despre aggiornamento etc. Daca in ortodoxie se pune mai mult accentul pe traire, poate ca nu stii, dragul meu, faptul ca in cazul catolicilor suntem destul de bine pusi la punct si din punct de vedere teoretic :)

un text care curge bland, ca o ploaie de iunie.
mi-a placut mult: "un heruvim a deschis curcubeul cu paloşul".

Mulțumesc pentru toate informațiile oferite, citesc cu mare interes tot ce ne așterni pe pagina ta pe hermeneia și nu numai. cu respect Djamal

Apăi, păcat! Eu o voi citi cu finalul original ca să o savurez pe deplin. Ăsta de-al doilea ți-l las pentru o altă poezie.

Ori, până la urmă, distrugerea propriei poezii tot efect poetic se cheamă?

si opinia sincera!

Faina rotativa si alternativele, ma duc cu gandul la cea mai buna dintre lumile posibile... tot ca mind game desigur. Exprimarea un pic cam prea lejera pe gustul meu azi, cand ma intorc la dulcele stil clasic :-) Nu vreau sa las sa treaca acest text chiar asa. Si daca ar fi doar pentru ca oricum, tot trece. Dar nu asa. Andu

Daca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...

din paranteza patrata nu-i al lui Godel, acum imi dau seama ca din redactarea mea asta rezulta. E mai de la rasarit, apartine lui Mevlana.

am spus eu că scriu prost și nu m-ați crezut. batranutragator ne amintește și că scriu neglijent. ehei, nu toată lumea poate să scrie așa îngrijit ca domnia sa despre mațe, vagine și sexul oral. deci, trebuie să recunosc, nu mă ridic la nivelul de prețiozitate literară al domniei sale.
are dreptate și mult stimata doamnă suse, va trebui să modific. îi rămîn îndatorat pentru obiectivitate, spirit critic și perseverență.

Scrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.

fara comentariul lui bobadil, sau domnului respectiv ma rog, acest poem si-ar pierde din farmec. iese singuratatea si cineva o prinde. am plans si eu pe aceeasi traiectorie, dar ca la filmele indiene, ca doar nu imi pasa.