mai Dorin, aici te apropii mai frumos de natural, ai renuntat la pretentiile literare incalcite si ai varsat un text imaginativ placut. Am o idee, ce-ai zice daca ai inventa un vers cu clorofila in prima strofa, ar da bine cu calofila. Ramane la latitudinea ta. Tot inainte mandru pionier al poeziei... si nu uita, poetul este o meduza...
Am găsit aici un text adânc. Foarte bine dusă ideea de la erotism la nevoia de Dumnezeu. Femeia, sânii, palmele, dorința, sângele, aripile, Domnul, toate au loc într-un timbru pe care eu îl văd mic și prețios. Un timbru angelic lipit totuși cu limba.(română)
Uuuu, legătura e una foarte-foarte strânsă. Nici vorbă de răzbunare; e un imens, colosal, cosmic cinism. Apoi e ironia absolută a acelui cinism. Dar, însă, ci: abia de aici încolo e chemat cititorul să se poziţioneze faţă de ea. E greu. E greu şi pentru autor acolo.
Nu o văd ca pe o poezie de stare. Ci ca pe o poezie înconjurată de stări.
Da, piesa e magnifică. Aici e doar un fragment.
Mulţumesc că ai trecut. Eram foarte curios de păreri.
şi o încărcătură emoţională deosebite, conţinute în versurile:
"cuvintele umede tac
pe crucile azi fumurii".
dar sunt şi zone în care fluiditatea cuvintelor se pierde, uite, de ex.: "storc coji".
În colind, cuvintele sunt prunci de lumină, și ei, în iubire, privirile au dalbul sfințit al iernii, pielea lor se curăță de cheaguri, în zăpezi, înspre nea, departe, neștiutul cântă colțurilor lunii troienite pe casă, mulțumesc, Ela, scuze pentru întârzierea răspunsului, Sărbători fericite!
Ai rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
ok, oricît aș vrea să spun că mă deranjează comentariul lui Andu Moldovan, sînt nevoit să îi dau dreptate. Deși l-aș ruga pe viitor să se abțină de la astfel de ieșiri în decor. Mai ales că ideea cu Tampax-ul chiar e cam ca nuca în perete aici. Mai degrabă pare să fie nevoie acolo de un colac de salvare. Dar problema eu o văd în altă parte. Întrebare: Chiar îi place autorului să citească toate acele „și”-uri cu care încep atît de multe versuri din text?
Versurile „două lopeţi se auzeau departe/ de trupul meu se îndepărtau” mie îmi sună vag agramat. Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic. Probabil că autorul a vrut ceva dar textul a ieșit doar un cîntecel relativ slăbuț. Părerea mea.
Cine-s eu sa-nchid Dihania intre doua verbe si o rima? Cum as putea sa-l conving pe Bobadil ca nu peste tot ploua cu tunuri de Sanziene? Cum as putea face sa fiu deja inramat in tabloul ce si-a pierdut fecioria la Artis Design, taiat de jur imprejur de marginea passepartout-ului? Toate aceste intrebari si multe altele sunt simple scorneli de scormonit pofta si bucuria de competitie. Cădere Căderea din rime Printre paginile albe Precum ninsoarea mieilor Înneaca în mine Verdele aspru Al mâinelui. Și-i noaptea de Sânziene Când miracolele se scutură Legănându-ne-n ciutură Pe sub țesutele flori Scăpându-ne, În cupă-adunându-ne. Soarele iubirii, orbitor Își alege dragaica Dintre toate clipele Prefirate. Holdă bogată A sufletului meu. Scăldarea în rouă De rimă nouă, să îmi aducă Tăcere caducă Și viata nouă. O dărui vouă Să vă alinte, Să vă descânte.
cred ca aveam nevoie si de un astfel de feedback unde sa vorbim de vibratii si emotii, multumesc mult!
acum ca spui, chiar vad aglomerarea ne_voita si aerul acela stanescian venit asa din subconstient, merg schimbarile, dar o las asa in momentul asta, ca-i d-aia scrisa dintr-o suflare:)) ma gandeam si eu pe undeva, departe...
sunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
mi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...
Am acordrat penita ca-mi place textul Nu tin de privilegiul acordarii penitelor si nici nu las comentarii ample. Cam atat. De pantofi, mancare si nedumeriri n-am sa zic nimic.
Cami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
oarecum ciudată forma acestui text. prima strofă nu are nici un fel de rimă. la a doua există o tentativă de rimă dar nu neaparat reușită. iar la umtima este ceva. nu îmi este clar dacă s-a urmărit această ambiguitate. un text quasi-ludic.
Francisc, nu te contrazic imi cunosc limitele dupa ce imi vei raspunde la intrebarea de la comentariul anterior am sa-l sterg sper ca nu supar pe nimeni ca-l sterg cu respect si drag, erika
Cristi, ti-ai facut vreun tatuaj? Poemul are o idee faina, dar rima e schioapa, daca tot e sa scrii astfel rimeaza cum trebuie omule (sau deloc) , nu asa aproximativ ca strici tot farmecul, parerea mea de cititor. Andu
draga Djamal, te rog frumos nu ma fa sa apelez la alte masuri. Citadinul ti-a vrut binele de mai multe ori si ti-a spus ceea ce as fi putut sa iti spun si eu dar de multe ori nu intervin tocmai pentru ca pozitia mea de director al site-ului este destul de ingrata, adica faptul ca trebuie sa incepi sa te autoevaluezi cu mult mai multa exigenta, sa scrii mai putin si mai bine, sa abandonezi solutiile facile, sa citesti mai multa poezie scrisa de altii eventual, si sa incerci sa te corectezi. Acuma, eu stiu ca toti avem orgolii, asta e foarte sanatos, dar cred ca energia ogoliului trebuie sa ti-o canalizezi la a te autoperfectiona si nu la incepe vendete. E posibil ca citadinul sa iti fi transmis un mesaj cam fatalist la un moment dat, ceva de genul "las-o balta ca poezia nu e de tine". E posibil sa aiba dreptate si e posibil sa greseasca, dar nu cu vendete vei convinge pe nimeni ca stii sa scrii poezie buna. Pe de alta parte comentariile sint si o posibilitate de a invata. L-ai intrebat vreodata ce exemple de formulari proaste gaseste la tine? La urma urmei faptul ca cineva te critica nu este sfirsitul lumii dar poate fi inceputul unei schimbari in bine. Cred ca tu ar trebui sa ii multumesti ca iti comenteza textele. La urma urmei te-a bagat in seama, nu crezi?
multumiri pentru comentarii tuturor! Alma, nu trebuie sa gasesti neaparat cuvintele "timp baroc" in text...nu e o conditie intr-o poezie, ci atmosfera trebuie sa te conduca la acest titlu. da, Cailean, Cannes 2001 este si data si face si parte din structura.(totul are o semnificatie) ; nimic nu este intamplator; Grand Jas este cimitirul celebritatilor din Cannes; ca si avenue de Vallauris, o zona unde celebritatile se intrec in a-si etala proprietatile... daca ati ajuns la Cannes le veti gasi. sunteti invitatii mei.
mi se pare oarecum macabru. poate ca acesta a si fost scopul urmarit. nu imi este clar. tot neclara imi este si expresia "si stiind-o asa". cum "asa"? hranindu-se? sau la ce anume? ramine o anumita ambiguitate in text.
Este evident scheletul textului si intentia de constructie in "poate nu suntem in". Scheletul constituie insa un stereotip conceptional. Imi place ideea de timp ca rostogolire. Ideea cu "matricea neprimitoare" mi se pare fortata in context. Noi (uman, profan, usor perceptibil ) simtim timpul rostogolindu-se catre o matrice (abstract, bizar ,aproape imperceptibil ). Poate ca am eu un fix, dar am remarcat mereu insinurea persoanelor in concepte gramaticale, idee pe care nu o pot numi nici macar abstracta . "să ne odihnim între subiect și predicat" La "promisiuni ospitaliere" superlativ stilistic slab forat in context. Ultimele trei strofe sunt construite bine , remarc "umbre par să ne urmărească în vis". Tonul oscileaza intre reverie, dezamagire si nesiguranta. Text destul de bun... Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mai Dorin, aici te apropii mai frumos de natural, ai renuntat la pretentiile literare incalcite si ai varsat un text imaginativ placut. Am o idee, ce-ai zice daca ai inventa un vers cu clorofila in prima strofa, ar da bine cu calofila. Ramane la latitudinea ta. Tot inainte mandru pionier al poeziei... si nu uita, poetul este o meduza...
pentru textul : podul suspinelor deAm găsit aici un text adânc. Foarte bine dusă ideea de la erotism la nevoia de Dumnezeu. Femeia, sânii, palmele, dorința, sângele, aripile, Domnul, toate au loc într-un timbru pe care eu îl văd mic și prețios. Un timbru angelic lipit totuși cu limba.(română)
pentru textul : Timbru deatmosfera poemului e cat se poate de romantica. ultima parte e putin neclara pentru mine, dar probabil face parte dintr-un mister.
pentru textul : suflete dezlegate deCred că aici merge gerunziul "împroșcându-mă" fiind mai expresiv pentru idee. De ce ai ales "mov" (mai moale) și nu "violet" (mai sonor)?
pentru textul : țipăt mov deUuuu, legătura e una foarte-foarte strânsă. Nici vorbă de răzbunare; e un imens, colosal, cosmic cinism. Apoi e ironia absolută a acelui cinism. Dar, însă, ci: abia de aici încolo e chemat cititorul să se poziţioneze faţă de ea. E greu. E greu şi pentru autor acolo.
Nu o văd ca pe o poezie de stare. Ci ca pe o poezie înconjurată de stări.
Da, piesa e magnifică. Aici e doar un fragment.
Mulţumesc că ai trecut. Eram foarte curios de păreri.
pentru textul : O viaţă perfectă deşi o încărcătură emoţională deosebite, conţinute în versurile:
"cuvintele umede tac
pe crucile azi fumurii".
dar sunt şi zone în care fluiditatea cuvintelor se pierde, uite, de ex.: "storc coji".
cu intenţii bune,
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deÎn colind, cuvintele sunt prunci de lumină, și ei, în iubire, privirile au dalbul sfințit al iernii, pielea lor se curăță de cheaguri, în zăpezi, înspre nea, departe, neștiutul cântă colțurilor lunii troienite pe casă, mulțumesc, Ela, scuze pentru întârzierea răspunsului, Sărbători fericite!
pentru textul : Prunci de lumină deas mai fi adaugat o imagine la poema dar zau ca nu reusesc, indiferent la care sectiune (experiment vizual, etc) intru. poate ma ajuta cineva...
pentru textul : ultraviolete deAi rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
pentru textul : noaptea cailor de fier deok, oricît aș vrea să spun că mă deranjează comentariul lui Andu Moldovan, sînt nevoit să îi dau dreptate. Deși l-aș ruga pe viitor să se abțină de la astfel de ieșiri în decor. Mai ales că ideea cu Tampax-ul chiar e cam ca nuca în perete aici. Mai degrabă pare să fie nevoie acolo de un colac de salvare. Dar problema eu o văd în altă parte. Întrebare: Chiar îi place autorului să citească toate acele „și”-uri cu care încep atît de multe versuri din text?
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deVersurile „două lopeţi se auzeau departe/ de trupul meu se îndepărtau” mie îmi sună vag agramat. Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic. Probabil că autorul a vrut ceva dar textul a ieșit doar un cîntecel relativ slăbuț. Părerea mea.
Adriana multumesc de feed-back.
pentru textul : tango deCine-s eu sa-nchid Dihania intre doua verbe si o rima? Cum as putea sa-l conving pe Bobadil ca nu peste tot ploua cu tunuri de Sanziene? Cum as putea face sa fiu deja inramat in tabloul ce si-a pierdut fecioria la Artis Design, taiat de jur imprejur de marginea passepartout-ului? Toate aceste intrebari si multe altele sunt simple scorneli de scormonit pofta si bucuria de competitie. Cădere Căderea din rime Printre paginile albe Precum ninsoarea mieilor Înneaca în mine Verdele aspru Al mâinelui. Și-i noaptea de Sânziene Când miracolele se scutură Legănându-ne-n ciutură Pe sub țesutele flori Scăpându-ne, În cupă-adunându-ne. Soarele iubirii, orbitor Își alege dragaica Dintre toate clipele Prefirate. Holdă bogată A sufletului meu. Scăldarea în rouă De rimă nouă, să îmi aducă Tăcere caducă Și viata nouă. O dărui vouă Să vă alinte, Să vă descânte.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deFoarte tare, tu l-ai facut? Cred ca ar fi mers si ceva explicatii, eventual o mica polemica sub aceasta vizuala, parerea mea. Remarcabil, Andu
pentru textul : preemptive love decred ca aveam nevoie si de un astfel de feedback unde sa vorbim de vibratii si emotii, multumesc mult!
pentru textul : ca în duh deacum ca spui, chiar vad aglomerarea ne_voita si aerul acela stanescian venit asa din subconstient, merg schimbarile, dar o las asa in momentul asta, ca-i d-aia scrisa dintr-o suflare:)) ma gandeam si eu pe undeva, departe...
sunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
pentru textul : să fii luat la bașcă demi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...
un text care se vrea rotund si intr-o anumita masura reuseste
pentru textul : omului cu valuri în suflet de... o scriitură superficială.
pentru textul : pentru că o chema iulia deAm acordrat penita ca-mi place textul Nu tin de privilegiul acordarii penitelor si nici nu las comentarii ample. Cam atat. De pantofi, mancare si nedumeriri n-am sa zic nimic.
pentru textul : Cântec deMulțumesc.
pentru textul : despre altă călătorie dePrecizarea mea era indirectă - a evita cacofonia "mă plec_cu". Sensurile sunt aceleași.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deCami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
pentru textul : Glasul tăcerilor deah, nu, eu nu am facilitatea de a sterge comentarii si daca as avea nu as folosi-o. multumesc de comentariul aplicat, o sa tin cont.
pentru textul : i. deoarecum ciudată forma acestui text. prima strofă nu are nici un fel de rimă. la a doua există o tentativă de rimă dar nu neaparat reușită. iar la umtima este ceva. nu îmi este clar dacă s-a urmărit această ambiguitate. un text quasi-ludic.
pentru textul : Ospitalitate deFrancisc, nu te contrazic imi cunosc limitele dupa ce imi vei raspunde la intrebarea de la comentariul anterior am sa-l sterg sper ca nu supar pe nimeni ca-l sterg cu respect si drag, erika
pentru textul : Cioplitorului de vers deCristi, ti-ai facut vreun tatuaj? Poemul are o idee faina, dar rima e schioapa, daca tot e sa scrii astfel rimeaza cum trebuie omule (sau deloc) , nu asa aproximativ ca strici tot farmecul, parerea mea de cititor. Andu
pentru textul : Dedat mi-e leșul, nemuririi dedraga Djamal, te rog frumos nu ma fa sa apelez la alte masuri. Citadinul ti-a vrut binele de mai multe ori si ti-a spus ceea ce as fi putut sa iti spun si eu dar de multe ori nu intervin tocmai pentru ca pozitia mea de director al site-ului este destul de ingrata, adica faptul ca trebuie sa incepi sa te autoevaluezi cu mult mai multa exigenta, sa scrii mai putin si mai bine, sa abandonezi solutiile facile, sa citesti mai multa poezie scrisa de altii eventual, si sa incerci sa te corectezi. Acuma, eu stiu ca toti avem orgolii, asta e foarte sanatos, dar cred ca energia ogoliului trebuie sa ti-o canalizezi la a te autoperfectiona si nu la incepe vendete. E posibil ca citadinul sa iti fi transmis un mesaj cam fatalist la un moment dat, ceva de genul "las-o balta ca poezia nu e de tine". E posibil sa aiba dreptate si e posibil sa greseasca, dar nu cu vendete vei convinge pe nimeni ca stii sa scrii poezie buna. Pe de alta parte comentariile sint si o posibilitate de a invata. L-ai intrebat vreodata ce exemple de formulari proaste gaseste la tine? La urma urmei faptul ca cineva te critica nu este sfirsitul lumii dar poate fi inceputul unei schimbari in bine. Cred ca tu ar trebui sa ii multumesti ca iti comenteza textele. La urma urmei te-a bagat in seama, nu crezi?
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă demultumiri pentru comentarii tuturor! Alma, nu trebuie sa gasesti neaparat cuvintele "timp baroc" in text...nu e o conditie intr-o poezie, ci atmosfera trebuie sa te conduca la acest titlu. da, Cailean, Cannes 2001 este si data si face si parte din structura.(totul are o semnificatie) ; nimic nu este intamplator; Grand Jas este cimitirul celebritatilor din Cannes; ca si avenue de Vallauris, o zona unde celebritatile se intrec in a-si etala proprietatile... daca ati ajuns la Cannes le veti gasi. sunteti invitatii mei.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante demi se pare oarecum macabru. poate ca acesta a si fost scopul urmarit. nu imi este clar. tot neclara imi este si expresia "si stiind-o asa". cum "asa"? hranindu-se? sau la ce anume? ramine o anumita ambiguitate in text.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse dehialin, francisc, bobadil va multumesc pentru pareri mai treceti cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu deEste evident scheletul textului si intentia de constructie in "poate nu suntem in". Scheletul constituie insa un stereotip conceptional. Imi place ideea de timp ca rostogolire. Ideea cu "matricea neprimitoare" mi se pare fortata in context. Noi (uman, profan, usor perceptibil ) simtim timpul rostogolindu-se catre o matrice (abstract, bizar ,aproape imperceptibil ). Poate ca am eu un fix, dar am remarcat mereu insinurea persoanelor in concepte gramaticale, idee pe care nu o pot numi nici macar abstracta . "să ne odihnim între subiect și predicat" La "promisiuni ospitaliere" superlativ stilistic slab forat in context. Ultimele trei strofe sunt construite bine , remarc "umbre par să ne urmărească în vis". Tonul oscileaza intre reverie, dezamagire si nesiguranta. Text destul de bun... Ialin
pentru textul : poate dePagini