eu aștept și un volum de poezie. pînă ce.... felicitări!

Şi mie mi-a plăcut! Eu cred că e un text memorialistic, un fel de sinteză a unor pagini de jurnal, drept pentru care eu cred nu sunt necesare cele cinci momente ale subiectului literar.
Printre descrieri şi mici fragmente de naraţiune, printre impresii personale şi referiri directe la personaje, se prevede "indicatorul" către locul acela, către betel, un demers literar voluntar din partea autorului. Locurile ne rămân pline de semnificaţie când le asociem cu evenimente deosebite sau cu persoane dragi.

Dacă ai inversa primele două versuri, n-ar suna mai bine? Aș înlocui "mincinoase" cu un sinonim sau cu un adjectiv care doar să sugereze estompat ideea. Interesant cum ai spus despre pulsația amintirii, în final.

da, acesta e un pacat mai vechi de-al meu. imi mai scapa. uneori incerc sa il estompez si sa il las doar asa ca un parfum vetust dar nu imi reuseste intotdeauna. e o arta si asta probabil, sa jonglezi cu propriile slabiciuni. si nu intotdeauna cel mai bine minuita.

un text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu

texte care pentru mine sună „școlărește” sau anti-literar:
„Eram echipaţi corespunzător pentru urcat pe munte, iar în rucsac aveam doar lucruri de strictă necesitate.”
„aşa că era indicat ca bagajul să fie cât mai uşor.”
„loc de popas, la intrarea în pădure” - sună a inutilitate pe care o găsești de obicei în pliantele turistice.
„acolo unde locuiau mineri care se pregăteau să plece la şut, în schimbul I.” - inutilitate care nu are nici o legătură cu restul povestirii.
„Am luat muntele pieptiş” - tocmai ne-ai spus că ai început urcușul. Repetarea acestui lucru sub altă formă seamănă mai degrabă cu un fel de slogan de tipul „Bumbești-Livezeni”. Adică e ridicolă.
„Am trecut pe lângă stâna din Morişoara, unde ciobanii tocmai mulgeau oile, şi ne-am îndreptat spre Cabana Pasul Vâlcan.” - ai mai multe fraze din astea care seamănă mai degrabă cu notițe de itinerar decît cu un jurnal cu pretenții literare.
„De acolo, de sus, localităţile Văii Jiului, aşezate pe malul râului, păreau nişte mărgele înşirate pe aţă. Această depresiune, înconjurată de munţi şi dealuri, a fost dintotdeauna leagăn al tradiţiei. Aici sălăşluiesc prezentul, purtând pecetea exploatării cărbunelui, şi trecutul, izvorând din fiecare petic de pământ şi din vorba domoală şi plină de înţelepciune a bătrânilor.” - Asta chiar că aduce a Cîntarea României. (caricatura comunistoidă și nu lucrarea lui Alecu Russo). Ar trebui să îți dai seama că sună ridicol.
„Un astfel de bătrân sfătos am cunoscut şi noi, acolo, aproape de cer.” - expresie cu gravitate ridicolă. Să fim serioși. E vorba doar de un jurnal de călătorie nu de o epifanie.
Și exemplele pot continua.

Virgil, de ajuns mai departe n-aveam cum, cu asa blocaj in trafic - no, pe bune, tema e una simpla, peisagistica, tratata corespunzator ("cu targa"), iar fortajele de ritm/rima, din pacate, nu le percep - Alina, ironicul de aici e un pic mai agresiv, ma bucur ca iti place, mai ales in conditiile in care nu te stiu nici pe tine o admiratoare a versificarilor clasice multumesc, scuzati intarzierea raspunsurilor

eu as zice ca esti tu intr-o pasa proasta astazi bobadile, ceva depresii de duminica...

repetarea lui "scot" a fost o gafa

salutul prietenos şi sfaturile constructive,pe care le-am şi urmat.

erate* :in text si vorbit. daca mai sunt si altele, imi cer scuze.

„la un concurs de reciclat metafore”...
exact la asta te invită, Margas.:) a se citi (cu atenție) titlui.

Deși pare un gest relaxat, firesc, evenimentul anunțat de titlu are subtilități dramatice, un fel de dureri negate, ca formă de autoapărare pentru îngroparea unui trecut, a unei iubiri. Niciun cuvânt nu este în plus, niciun gest inutil, niciun sentiment expandat. Totul e ținut sub control precum cafeaua pe foc. Totuși, unele formulări sunt atât de sugestive, încât nu poți să nu lași empatia să te facă să ai același tremur al mâinii și al pleoapei când rupe "fiecare filă dăruită ...". Remarc:
nimic dramatic
nicio legătură între metafore și foc
niciun meta-limbaj subtil
...
o ceașcă desperecheată
o rămășiță a unui set mai vechi
mi-a amintit de predilecția ta
pentru baroc

Pentru acuratețe, pentru subtilitate, pentru dozarea sentimentelor și a gesturilor, pentru cuvântul folosit cu măiestrie, semnul meu de apreciere, Virgil.

Ottilia, n-o lăsa să plece în străinătate, pe-aici mai sînt dolari de cîştigat, legi de legiferat, melodii de fluierat şi cîte altele...

îţi stă bine să nu-ţi pese, ignoro şi scrie, ca să mai citim şi noi despre-ai lui mitrache şi rudele lor şi despre cei rămaşi cu sufletul ca miriştea :)