hanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
Accept părerile divergente, asta este la urma urmei frumusețea dialogului.
Ție Virgil simt nevoia să-ți răspund însă direct cu un ferm NU la ceea ce insinuezi acolo.
O să mă apuc să postez și eu câteva mâzgăleli dintr-astea, ca să mă crucificați voi.
Atunci poate o să fim chit.
Aranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.
Interesanta modalitate de a expune in cuvinte relativ simple, extrase parca din matca derizoriului, ideea nedesavarsirii inteleasa ca un blestem... asa cum uneori nemurirea ne oboseste (Ahasverus), asa cum uneori zeul se retrage satul de creatia sa ori cum in mod dilematic iluminatul este pus in situatia de a alege intre a fi Buddha ori Bodhisattva... omul are in el, prin natura ori prin har, samburi din toate cele enuntate de mine mai devreme... As spune in loc de "Cameleonicele"... "Cameleonice"... expresia "sferele transparente ale eternității" cat am vrea sa fie de poetica sufera din prin multa abstractizare si se face greu ingurgitabila de lector... Eu iti urez bun venit printre noi... dupa cum vezi aici nimeni nu te exileaza la atelier asa cum se intampla prin alte parti :)
Anca, se accepta in poezie inversiunea aceea. Ca si cea de mai sus cu "out there". Oriana s-a referit la alte versuri. In care am si produs modificari deja. Si, da, voi adauga It, acolo unde ai semnalat. Multumesc.
queen margot, dar dumitale ti-a "spus" vreodata leopoldina balanuta "masura, masura, masura"? Ca, dupa cum stii, esti faimoasa tocmai pentru lipsa de masura (pe linga alte lipsuri cum ar fi cea de bun simt in modul in care vorbesti despre editorii Hermeneia). Cu dumneata oricum am vorbi tot prost este. I-am lasat pe ei (a se nota ca nu am strigat dupa nimeni si nu am tratat pe nimeni ca sluga pe hermeneia - aveti un limbaj mitocanesc si o atitudine mirlaneasca queen margot, asta ca sa nu mai vorbesc despre distorsionarea realitatii), deci i-am lasat pe ei sa intervina pentru ca este treaba lor in primul rind si pentru ca incerc pe cit se poate sa nu dau pricina nimanui sa ma acuze de injustete. Mi se pare insa ridicol sa numesti scandalul pe care il incepi drept... "demers literar". Hai sa fim seriosi, chiar in halul asta am ajuns?! La fel, daca queen margot ar fi fost atenta ar fi observat ca abereaza (dar e cam dificil sa fii atent cind aberezi) spunind ca eu as fi atacat acest text din cauza interventiei ei. As fi facut-o oricum. Sint multe alte texte sub care intervin si imi spun parerea. La fel de aspru. Nu are si nu a avut nici o legatura cu interventia ei. Acuzatia are logica doar pentru ea. In ce priveste peroratiile de-a dreptul vadimiste cu "hermeneia nu e a mea, nu e a voastra, ...blah, blah, bla..." imi rezerv dreptul unui ris sanatos. Doamna margot, queen sau nequeen, eu zic sa incetati sa va mai luati chiar asa de mult in serios. Dauneaza, si la ten si la sanatate. Ati luat-o rau pe aratura. Lasa-ti posteritatea judece si lasati-ne pe noi sa ne facem treaba. Si luati o gura de apa rece sa va mai racoriti. In ce priveste ce drepturi am sau nu am eu (doamne, abia ma pot stapini sa nu ma inec de ris) nu mai zic nimic. E de-a dreptul caragialesc ce scrieti. Pe bune, nu ne confundati cu o sala de spectacol. Nu sinteti pe scena. Coboriti cu picioarele pe pamint. Iar in ce priveste viitorul Hermeneii, eu zic sa nu va faceti grija. Nici fericirea si nici nefericirea mea nu atirna de el. E doar un website, doamna. Nu uitati de paharul cu apa rece. Si putina lamiie. Ajuta la tensiune.
E destul de clar că, în primul rând, acestui text îi lipseşte ideea. Din cauza asta, lipseşte unitatea discursivă, lipiturile ori secvenţele (să le spunem lirice) sunt evidente.
Se pare că autorul şi-a spus "hai să scriu şi eu ceva prin care sa arăt ce imagini ştiu eu să compun". Şi a început să lălăie, chiar dacă "a lălăi" pare un cuvânt dur, lucrurile chiar aşa stau:
pentru că, debutând cu titlul (unul semănătorist-păşunist, a la Bolintineanu ori Ienăchiță Văcărescu) şi continuând cu "crîmpeiul acesta de an..." (ca să înceapă frumos şi poetic scrierea), "frigul cu degetul dus la buze" (nu simplu - "frigul cu degetul la buze", ci, neapărat, "dus la buze"), ..."îmi spune să tac" (asta ca cititorul să se prindă, idiotul, că de aia frigul are degetul dus la buze... Ce-i aia sugestie?"), "iarna care cerne făina" (asta pentru a susţine imaginea secolului 18 de la început şi, de ce nu, celebrul "a-nceput de ieri să [cadă] cearnă/ câte-un fulg... sau un fulgoi), apoi reporterul care pretinde toate apocalipsele, bineînţeles " toate pe fondul apropiatelor jocuri olimpice" (neapărat apropiate, şi neapărat într-un limbaj gazetăresc-şcolăresc, asta ca nu cumva să avem impresia că citim o poezie), apoi puţin strop sensibil de tată - "tata mi-a lăsat cu limbă de moarte" (ca poetizarea să nu pară, firesc, insensibilă şi fără nuanţă pe limbă de moare ispiresciană), apoi câte ceva despre singurătate, lansări/expoziţii de carte şi, neapărat, ceva cu caracter religios, apoi, inevitabil, ceva sirop de dragoste cu ton existenţial, într-o notă intim-universală, bazată pe motivul măştilor teatrale, apoi, ca finalul supei de cirobă să fie apoteotic, ni se serveşte o superbă alegorie despre totul şi nimic, toate acestea într-un festival toxic de imagini care mai de care mai suspecte şi lipsite de substanţă.
Aşadar, cum spuneam, o lălăială generală despre... lume, cu pretenţii homerice şi instrumente şi mijloace artistice îndoielnice.
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
Vlad, îmi voi permite să îți subliniez câteva aspecte: 1) Hermeneia și consiliul său editorial nu se erijează și nu se vor erija niciodată în nimic asemănător unui organ de împărțire a justiției. Eu zic că am spus aici cât în zeci de pagini, pentru cine are obiectivitate să înțeleagă. 2) Un regulament exhaustiv perfect nu există și nu va exista niciodată. Prin urmare, nici nu ne-am propus așa ceva. Din contră, încercăm să lăsăm cât mai puține reguli. Asta este o mare ispită să crezi că dacă ai să pui tot în regulament ai să poți să îl administrezi mai bine. 3) De aceea există moderatori, și îmi permit să îți atrag atenția că nu facem un regulament la botul calului, ci purtăm un dialog. Pe care Katya îl ignoră cu desăvârșire. Cum a ignorat chiar și propunerile lui Virgil ca ea să aducă, să centralizeze un interes pentru astfel de artă. Ceea ce îmi spune mie că nu îi este nimic neclar cu privire la ce are de postat unde și cum, ci pur și simplu o interesează să procedeze doar cum crede ea de cuviință. Hermeneia nu este prin urmare pentru ea decât un SPV (Special Purpose Vehicle), dar noi ne dorim și respect reciproc în promovarea individuală a fiecăruia. 4) În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, Vlad, nu este prima dată când intervii off topic. Mai mult decât atât, ultima ta frază, deși politicoasă și invitând la dialog, arată o ignorare cu bună știință a rugăminților noastre repetate de a nu se mai transforma spațiul acesta în polemici de principii. Pentru că o excepție, pe care tu o consideri excepție, va atrage după sine nevoia sau justificarea unei alte excepții șamd. Pentru aceasta, deși am răspuns și eu, și Virgil, nevoii tale de clarificare, tocmai pentru că nu ne dorim un regulament la botul calului, tocmai pentru că noi continuăm să credem cu încăpățânare că nu regulamentul ne definește, ci bunul simț, că nu omul e făcut pentru lege, ci legea pentru om, tocmai pentru aceea te voi ruga să fi fost aceasta ultima ta intervenție off topic, pentru a nu fi nevoiți să aplicăm regulamentul, așa șontâc cum îl acuzi tu a fi.
Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
chiar mi-au placut primele doua strofe. mie imi plac poemele bucolice, astea in care dragostea este vazuta dintr-un alt unghi si in care inocenta este ca o intimitate necesara. " Ți-am dat întâlnire în lanul de floarea-soarelui. În colțul unde era mai coaptă și mai înaltă. Credeam că acolo vom fi numai noi Cu picioare pline de praf."
Matei - nu cred că poezia este adevărată numai dacă este de un anumit fel. Toate astea sînt mode, mofturi, în ultimă instanță.
Adrian, poate ai dreptate la primele versuri. Am să mă mai gîndesc.
De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox? Iar „facilitatea” este neaparat un defect? Trebuie sa scriem contorsionat, dificil? Matei mai sus susținea (apreciativ bănuiesc) că „te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare”. Deci probabil că „beauty is in the eye of the beholder”. Poate că "bucuria cuvântului nerostit" sună cam prăfuit dar se întîmplă că acolo are semnificație pentru mine. Nu e pus doar de amorul artei (cum ar spune un junimist probabil).
iată că trebuie să exprim tot eu și prima opinie pe site-ul Hermeneia. mă așteptam să o facă alcineva. citind textul acesta trebuie să recunosc că am perceput o mînă destul de sigură păstrîndu-și totuși feminitatea. sînt totuși curios ce ai vrut să spui prin acest termen "bal mascat". de obicei are o notă tragic existențialistă. sau poate greșesc eu?
Întrebarea e nu doar incitantă, dar şi justificată. Mi-am amintit că am răspuns la ea într-un interviu, dar referindu-mă la literatură, în general. Reproduc aici acel răspuns: "Literatura va continua să existe în orice circumstanţe, chiar şi dacă omul, o fiinţă care stă cu un picior pe lună şi cu altul în preistorie, ar face mişcarea fatală. Artele tradiţionale nu presupun altceva decât existenţa umană. Simplu, cu un beţişor pe nisip, cu palmele, cu limba şi vălul palatului, cu trupul şi cu expresivitatea lui, omul va continua să producă artă. Nu ştiu de ce, pentru că ea nu ne scapă de moarte. Poate, doar un pic, de prostie."
poemul a reusit sa-mi dea ceva deosebit. deocamdata simt doar ca îmi place si ca as vrea sa-l remarc, dar vreau mai întâi sa-l aprofundez. nu am înca timpul necesar, dar îl voi avea. cele bune.
Virgil, ți-am răspuns la întrebare în primul comm... 'de dragul inițiativei tale'... că dacă aș fi zis 'de dragul tău', ceea ce ar fi fost mai adevărat, aș fi fost imediat luată de pupincuristă și n-ar fi fost prima oară când aș fi fost acuzată de faptele altora. Nu înțeleg însă ce are 'insolența' mea (oare chiar știi ce înseamnă asta sau zici ca și Paul, doar așa, ca să sune mai 'intelectual'?) cu cititorul de poezie căruia în comentariul tău îi aduci o serie de jigniri fără ca să-l portretizezi măcar. La fel cum nu mă cunoști nici pe mine, o cititoare de poezie care, sincer, nu mă simt caracterizată deloc de cuvintele tale acolo. Asta e 'insolența' mea, tot 'escatologică'.
Margas
Consider ca e dreptul fiecaruia dintre noi de a cauta un feed-back in circumstante diferite de timp si spatiu... ca sa nu mai zic de faptul ca oamenii evolueaza/involueaza atat in calitate de creatori dar mai ales de lectori.
Ştefan, ce faci tu e ca şi cum ai compara fotbalul cu tenisul de câmp pentru că amândoua se joacă cu... o minge. :), în speţă, ambele texte vorbesc de femei. De ce nu-l compari cu femeile lui Cărtărescu?! Sau cu ale lui Prâslea cel Voinic? Are oare rost, are oare rost, îmi zic şi-ţi zic privindu-te adânc în frunte, să înşir juma de pagină cu diferenţe de 1. motor ideatic, 2. abordare discursivă, 3. miză, 4. stil, 5. metatext, 6. semantică, topică, lexic, 7. fragmentare, etc etc --> tehnică interioară, tehnică exterioară? Merci pentru zâmbet!
acu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
una peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
hanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase de...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 delet them pass
I'm worth everything you are
and a sunset
...
Din pacate nu prea reusesc sa inserez imaginea. Nu mai stiu prea bine html.
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deMulţumesc pentru vizită şi părere.
pentru textul : meditaţie deAccept părerile divergente, asta este la urma urmei frumusețea dialogului.
pentru textul : Rune deȚie Virgil simt nevoia să-ți răspund însă direct cu un ferm NU la ceea ce insinuezi acolo.
O să mă apuc să postez și eu câteva mâzgăleli dintr-astea, ca să mă crucificați voi.
Atunci poate o să fim chit.
Aranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deInteresanta modalitate de a expune in cuvinte relativ simple, extrase parca din matca derizoriului, ideea nedesavarsirii inteleasa ca un blestem... asa cum uneori nemurirea ne oboseste (Ahasverus), asa cum uneori zeul se retrage satul de creatia sa ori cum in mod dilematic iluminatul este pus in situatia de a alege intre a fi Buddha ori Bodhisattva... omul are in el, prin natura ori prin har, samburi din toate cele enuntate de mine mai devreme... As spune in loc de "Cameleonicele"... "Cameleonice"... expresia "sferele transparente ale eternității" cat am vrea sa fie de poetica sufera din prin multa abstractizare si se face greu ingurgitabila de lector... Eu iti urez bun venit printre noi... dupa cum vezi aici nimeni nu te exileaza la atelier asa cum se intampla prin alte parti :)
pentru textul : Ultimul plâns deAnca, se accepta in poezie inversiunea aceea. Ca si cea de mai sus cu "out there". Oriana s-a referit la alte versuri. In care am si produs modificari deja. Si, da, voi adauga It, acolo unde ai semnalat. Multumesc.
pentru textul : In-between dequeen margot, dar dumitale ti-a "spus" vreodata leopoldina balanuta "masura, masura, masura"? Ca, dupa cum stii, esti faimoasa tocmai pentru lipsa de masura (pe linga alte lipsuri cum ar fi cea de bun simt in modul in care vorbesti despre editorii Hermeneia). Cu dumneata oricum am vorbi tot prost este. I-am lasat pe ei (a se nota ca nu am strigat dupa nimeni si nu am tratat pe nimeni ca sluga pe hermeneia - aveti un limbaj mitocanesc si o atitudine mirlaneasca queen margot, asta ca sa nu mai vorbesc despre distorsionarea realitatii), deci i-am lasat pe ei sa intervina pentru ca este treaba lor in primul rind si pentru ca incerc pe cit se poate sa nu dau pricina nimanui sa ma acuze de injustete. Mi se pare insa ridicol sa numesti scandalul pe care il incepi drept... "demers literar". Hai sa fim seriosi, chiar in halul asta am ajuns?! La fel, daca queen margot ar fi fost atenta ar fi observat ca abereaza (dar e cam dificil sa fii atent cind aberezi) spunind ca eu as fi atacat acest text din cauza interventiei ei. As fi facut-o oricum. Sint multe alte texte sub care intervin si imi spun parerea. La fel de aspru. Nu are si nu a avut nici o legatura cu interventia ei. Acuzatia are logica doar pentru ea. In ce priveste peroratiile de-a dreptul vadimiste cu "hermeneia nu e a mea, nu e a voastra, ...blah, blah, bla..." imi rezerv dreptul unui ris sanatos. Doamna margot, queen sau nequeen, eu zic sa incetati sa va mai luati chiar asa de mult in serios. Dauneaza, si la ten si la sanatate. Ati luat-o rau pe aratura. Lasa-ti posteritatea judece si lasati-ne pe noi sa ne facem treaba. Si luati o gura de apa rece sa va mai racoriti. In ce priveste ce drepturi am sau nu am eu (doamne, abia ma pot stapini sa nu ma inec de ris) nu mai zic nimic. E de-a dreptul caragialesc ce scrieti. Pe bune, nu ne confundati cu o sala de spectacol. Nu sinteti pe scena. Coboriti cu picioarele pe pamint. Iar in ce priveste viitorul Hermeneii, eu zic sa nu va faceti grija. Nici fericirea si nici nefericirea mea nu atirna de el. E doar un website, doamna. Nu uitati de paharul cu apa rece. Si putina lamiie. Ajuta la tensiune.
pentru textul : Descoperirea deDomnule. dumneata ai talent. De aceea am spus că e păcat.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deE destul de clar că, în primul rând, acestui text îi lipseşte ideea. Din cauza asta, lipseşte unitatea discursivă, lipiturile ori secvenţele (să le spunem lirice) sunt evidente.
Se pare că autorul şi-a spus "hai să scriu şi eu ceva prin care sa arăt ce imagini ştiu eu să compun". Şi a început să lălăie, chiar dacă "a lălăi" pare un cuvânt dur, lucrurile chiar aşa stau:
pentru că, debutând cu titlul (unul semănătorist-păşunist, a la Bolintineanu ori Ienăchiță Văcărescu) şi continuând cu "crîmpeiul acesta de an..." (ca să înceapă frumos şi poetic scrierea), "frigul cu degetul dus la buze" (nu simplu - "frigul cu degetul la buze", ci, neapărat, "dus la buze"), ..."îmi spune să tac" (asta ca cititorul să se prindă, idiotul, că de aia frigul are degetul dus la buze... Ce-i aia sugestie?"), "iarna care cerne făina" (asta pentru a susţine imaginea secolului 18 de la început şi, de ce nu, celebrul "a-nceput de ieri să [cadă] cearnă/ câte-un fulg... sau un fulgoi), apoi reporterul care pretinde toate apocalipsele, bineînţeles " toate pe fondul apropiatelor jocuri olimpice" (neapărat apropiate, şi neapărat într-un limbaj gazetăresc-şcolăresc, asta ca nu cumva să avem impresia că citim o poezie), apoi puţin strop sensibil de tată - "tata mi-a lăsat cu limbă de moarte" (ca poetizarea să nu pară, firesc, insensibilă şi fără nuanţă pe limbă de moare ispiresciană), apoi câte ceva despre singurătate, lansări/expoziţii de carte şi, neapărat, ceva cu caracter religios, apoi, inevitabil, ceva sirop de dragoste cu ton existenţial, într-o notă intim-universală, bazată pe motivul măştilor teatrale, apoi, ca finalul supei de cirobă să fie apoteotic, ni se serveşte o superbă alegorie despre totul şi nimic, toate acestea într-un festival toxic de imagini care mai de care mai suspecte şi lipsite de substanţă.
Aşadar, cum spuneam, o lălăială generală despre... lume, cu pretenţii homerice şi instrumente şi mijloace artistice îndoielnice.
pentru textul : din analele scrisului deSucces şi felicitări!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deun poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
pentru textul : într-o zi deVlad, îmi voi permite să îți subliniez câteva aspecte: 1) Hermeneia și consiliul său editorial nu se erijează și nu se vor erija niciodată în nimic asemănător unui organ de împărțire a justiției. Eu zic că am spus aici cât în zeci de pagini, pentru cine are obiectivitate să înțeleagă. 2) Un regulament exhaustiv perfect nu există și nu va exista niciodată. Prin urmare, nici nu ne-am propus așa ceva. Din contră, încercăm să lăsăm cât mai puține reguli. Asta este o mare ispită să crezi că dacă ai să pui tot în regulament ai să poți să îl administrezi mai bine. 3) De aceea există moderatori, și îmi permit să îți atrag atenția că nu facem un regulament la botul calului, ci purtăm un dialog. Pe care Katya îl ignoră cu desăvârșire. Cum a ignorat chiar și propunerile lui Virgil ca ea să aducă, să centralizeze un interes pentru astfel de artă. Ceea ce îmi spune mie că nu îi este nimic neclar cu privire la ce are de postat unde și cum, ci pur și simplu o interesează să procedeze doar cum crede ea de cuviință. Hermeneia nu este prin urmare pentru ea decât un SPV (Special Purpose Vehicle), dar noi ne dorim și respect reciproc în promovarea individuală a fiecăruia. 4) În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, Vlad, nu este prima dată când intervii off topic. Mai mult decât atât, ultima ta frază, deși politicoasă și invitând la dialog, arată o ignorare cu bună știință a rugăminților noastre repetate de a nu se mai transforma spațiul acesta în polemici de principii. Pentru că o excepție, pe care tu o consideri excepție, va atrage după sine nevoia sau justificarea unei alte excepții șamd. Pentru aceasta, deși am răspuns și eu, și Virgil, nevoii tale de clarificare, tocmai pentru că nu ne dorim un regulament la botul calului, tocmai pentru că noi continuăm să credem cu încăpățânare că nu regulamentul ne definește, ci bunul simț, că nu omul e făcut pentru lege, ci legea pentru om, tocmai pentru aceea te voi ruga să fi fost aceasta ultima ta intervenție off topic, pentru a nu fi nevoiți să aplicăm regulamentul, așa șontâc cum îl acuzi tu a fi.
pentru textul : livada de sticlă deAdriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
pentru textul : amărui de"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
chiar mi-au placut primele doua strofe. mie imi plac poemele bucolice, astea in care dragostea este vazuta dintr-un alt unghi si in care inocenta este ca o intimitate necesara. " Ți-am dat întâlnire în lanul de floarea-soarelui. În colțul unde era mai coaptă și mai înaltă. Credeam că acolo vom fi numai noi Cu picioare pline de praf."
pentru textul : Madlenă 2 deRevin cu precizarea că textul are și o greșeală, să zic, typo: "umblii". Corect e "umbli".
pentru textul : După Pompei deMatei - nu cred că poezia este adevărată numai dacă este de un anumit fel. Toate astea sînt mode, mofturi, în ultimă instanță.
pentru textul : un tren numit eu deAdrian, poate ai dreptate la primele versuri. Am să mă mai gîndesc.
De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox? Iar „facilitatea” este neaparat un defect? Trebuie sa scriem contorsionat, dificil? Matei mai sus susținea (apreciativ bănuiesc) că „te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare”. Deci probabil că „beauty is in the eye of the beholder”. Poate că "bucuria cuvântului nerostit" sună cam prăfuit dar se întîmplă că acolo are semnificație pentru mine. Nu e pus doar de amorul artei (cum ar spune un junimist probabil).
iată că trebuie să exprim tot eu și prima opinie pe site-ul Hermeneia. mă așteptam să o facă alcineva. citind textul acesta trebuie să recunosc că am perceput o mînă destul de sigură păstrîndu-și totuși feminitatea. sînt totuși curios ce ai vrut să spui prin acest termen "bal mascat". de obicei are o notă tragic existențialistă. sau poate greșesc eu?
pentru textul : Bal mascat deÎntrebarea e nu doar incitantă, dar şi justificată. Mi-am amintit că am răspuns la ea într-un interviu, dar referindu-mă la literatură, în general. Reproduc aici acel răspuns: "Literatura va continua să existe în orice circumstanţe, chiar şi dacă omul, o fiinţă care stă cu un picior pe lună şi cu altul în preistorie, ar face mişcarea fatală. Artele tradiţionale nu presupun altceva decât existenţa umană. Simplu, cu un beţişor pe nisip, cu palmele, cu limba şi vălul palatului, cu trupul şi cu expresivitatea lui, omul va continua să producă artă. Nu ştiu de ce, pentru că ea nu ne scapă de moarte. Poate, doar un pic, de prostie."
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? depoemul a reusit sa-mi dea ceva deosebit. deocamdata simt doar ca îmi place si ca as vrea sa-l remarc, dar vreau mai întâi sa-l aprofundez. nu am înca timpul necesar, dar îl voi avea. cele bune.
pentru textul : kodak film depoemul este un remember pentru ceea ce ar trebui întreținut și nu, neapărat, reparat. frumos gând.
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deVirgil, ți-am răspuns la întrebare în primul comm... 'de dragul inițiativei tale'... că dacă aș fi zis 'de dragul tău', ceea ce ar fi fost mai adevărat, aș fi fost imediat luată de pupincuristă și n-ar fi fost prima oară când aș fi fost acuzată de faptele altora. Nu înțeleg însă ce are 'insolența' mea (oare chiar știi ce înseamnă asta sau zici ca și Paul, doar așa, ca să sune mai 'intelectual'?) cu cititorul de poezie căruia în comentariul tău îi aduci o serie de jigniri fără ca să-l portretizezi măcar. La fel cum nu mă cunoști nici pe mine, o cititoare de poezie care, sincer, nu mă simt caracterizată deloc de cuvintele tale acolo. Asta e 'insolența' mea, tot 'escatologică'.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deMargas
Consider ca e dreptul fiecaruia dintre noi de a cauta un feed-back in circumstante diferite de timp si spatiu... ca sa nu mai zic de faptul ca oamenii evolueaza/involueaza atat in calitate de creatori dar mai ales de lectori.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă desunt onorată Virgil, sincer mă bucur, mai ales fiindcă m-am străduit să găsesc o formă cât mai bună. sărbători fericite!
pentru textul : de Anul Nou deehe, destul de sensibil si secsi acest text - ce ai vedea dincolo de zbaterea lor - O Captain! My Captain! oh oh :)
pentru textul : de vorbă cu tine demerci Bobadil. ai adus niste observatii valide. am sa incerc sa schimb. merci de trecere. nu ca nu m-as fi asteptat sa treci. care idila?
pentru textul : ars poetica II deŞtefan, ce faci tu e ca şi cum ai compara fotbalul cu tenisul de câmp pentru că amândoua se joacă cu... o minge. :), în speţă, ambele texte vorbesc de femei. De ce nu-l compari cu femeile lui Cărtărescu?! Sau cu ale lui Prâslea cel Voinic? Are oare rost, are oare rost, îmi zic şi-ţi zic privindu-te adânc în frunte, să înşir juma de pagină cu diferenţe de 1. motor ideatic, 2. abordare discursivă, 3. miză, 4. stil, 5. metatext, 6. semantică, topică, lexic, 7. fragmentare, etc etc --> tehnică interioară, tehnică exterioară? Merci pentru zâmbet!
Raluca, nu era nevoie. Sau era?
pentru textul : Alb şi roşu deam produs citeva schimbari. dar am pornit de la imaginea initiala
pentru textul : fluturele metalic deacu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
pentru textul : last night deuna peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
Pagini