nici nu mai conteaza ca ti-a placut sau nu textul...ma bucur tare mult ca te-ai intors! :) multumesc pentru timpul alocat lecturii si comentariului, Luminita.
Aalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
Explicaţia nu o cunosc, dar ar putea fi: alegerea titlului, conţinutul poemului, chiar şi erorile comentate. În orice caz, acest miraj mă umple de bucurie,fără vreun premiu...doar umbra unui gând contabil, o poate înnegura. Toţi de pe aici, avem asul nostru în mâneca poeziei. Scoate-l şi tu !
mă voi, te vei, te voi, îţi voi, ne vom, vom, mă vei, prea multe pere mălăieţe în gura lui ...paul. apoi, două strofe din trei folosesc aceeaşi rimă: primăvară, chitară, fugară, domnişoară. inadmisibil, pentru corpul mic al poeziei. probabil ai vrut să te răzbuni pe adrian?
Mircea, poemul tau imi aminteste de un film cu Al Pacino si cu baiatul acela care simtea orice miros si pana la urma a cautat pe cel de-al treisprezecelea in trupul omenesc, omorand. Vreau sa-ti spun ca eu continuu sa cred ca tu ai capacitatea de a scrie poezie, pentru ca mi-ai dovedit nu doar o singura data ca receptezi poezia frust.. iar asta e primul necesar pas. Eu acum inteleg cum ai incercat tu aici sa descrii un fel de cosmogonie a femeii dar e atat de stangace Mircea... of, of... Live and let die, Andu
emi, nu trebuia sa te sperii asa de com meu. de altceva ar trebui sa te temi: cu astfel de texte nu vrajesti nici una gagika, care sa merite. ce te bucuri atata ca mi-a placut ceva la textul tau? a? sau ca progresezi? ce, suntem comunisti, a? si crezi ca argumentele pertinente vin asa, la cerere? si daca iti spun ca textul nu are nimic bun, desi am zis ca mi-a placut , crezi ca iti mai trece din nevoia de comunicare? ce nevoi mai ai, măi? si ce vrei tu sa comunici? a? crezi ca trenuletele si inimoarele ceaiurile tarnacoapele si hramurile țin de barbatzia poetica pe care, pana ieri, o ascundeai? si, brusc, ma enervai cucom din astea a la bine-desteptule-eu-sunt-slab-tu-fa-ma-women. vaaai, ce nervi pe mine. crezi ca daca nu se permite aici sa-ti spuna omu in fata ce are pe sufletul lui nu o fac? fireste ca nu crezi. iar daca mi se suspenda contul, vreau sa mi se permita sa-mi sterg personal toate textele. e dreptul meu. gaudeamus!
Cristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
Într-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
Imi plac ideile "masini sprijinite-n baston", "ghipsul starnuta petale".Versul final mi se pare nepotrivit.Partea centrala mi se pare scoasa din context, din aceasta cauza se pierde coernta textului in acel punct. Ialin
da, ati avut o idee grozava, Virgil, felicitari!
chiar se simte o atmosfera mai vioaie pe site cu concursul asta.
dar zici ca "Oare cînd vor învăța românii să se relaxeze și să priceapă că toată această dramă a eului care nu le dă pace este o prostie fundamentală și că semnificația personală nu ți-o găsești călcînd peste alții ci învățînd să conviețuiești în mod creativ cu ei?!"
hm, cred ca e boala mondiala, sunt atatea orgolii tutindeni, nu numai pe aici :)
felicitari, inca o data!
Am stat mult pe gânduri dacă să comentez sau nu. Şi o fac asumându-mi răspunderea de a mă trezi îngropat în proteste.
Eu nu sunt chiar încântat de acest text gen de cimilitură, alţii zic „aforisme”. Trec peste introducere, mai ales peste:
[când]„apare omul./Nu ştii niciodată de unde vine sau unde se duce ”, - o banalitate care s-a fumat demult, eventual de la Eugène Henri Paul Gauguin, (îmi spune ceva, totuşi, ”până îl striveşti în ochi,/ până trece prin tine.”) Şi mă opresc la:
„Când pierzi oameni,/rătăceşti cheile,/nu uşa;/ când te pierd ei pe tine,/ rătăcesc uşa,/ nu cheile.” Ceea ce ar vrea să fie un paradox, da nu e decât o altă banalitate emfatică.
Şi ajung la final:
„Atunci,/ iei drumul ca pe un covor cu arabescuri,/ îl scuturi de praf până aduni de-o icoană” – frumos spus, ca apoi să: „ te culci cu faţa în jos,” autorul ştie precis că icoanele înşeală şi pe aici, dar şi pe lumea ailaltă, deşi nimeni (încă) nu s-a întors de-acolo, şi nu îţi rămâne altceva de făcut decât să plonjezi „ca într-un lan de apă roşie” în care oricum te afli dacă, doamne fereşte, ai murit într-un accident de circulaţie (să zicem), şi te priveşti „de sus”, ca în experienţele alea de moarte clinică – metaforă plasticizantă şi nu revelatoare (de la Blaga citire), i.e. într-o baltă de sânge dacă decriptarea nu mă înşeală. Concluzia: un nihilism spus cu preţiozitate, fără trăire.
ehe, doua penite! sa zicem ca e de bine, desi Virgil, chiar nu ma gandisem c-ar putea face impresia asta de izbucnire hormonala, chiar daca, intr-adevar, textul uzeaza de multe expresii cu nuanta erotica. Ce sa zic, textele mele au o tenta de senzualitate, dar in alt sens decat cel pe care l-ai perceput tu, adica e o voluptate constient strecurata printre cuvinte, neavand insa tenta sexuala ( e o chestie specifica felinelor - a vana cu pasiune, a savura prada - chestii de-astea / vezi "asfalt"). Cat despre cinemtografie, asta s-a vrut - trei scenarii fotografice a unor poeme scrise anterior. Chiar mi-ar fi placut sa pot surprinde in obiectiv secventele astea. Am ramas doar la cuvinte.
iti multumesc frumos, gestul tau este de apreciat, domnul Eugen Evu e un om si poet valoros , cu prietenia caruia sunt onorat chiar daca este doar virtuala.
doamnelor, domnisoarelor, va salut cu mana la inima si ma aplec in fata cuvintelor dvs. fie sa aveti mereu ultimul cuvant. eu zic da, daca ziceti da; nu daca ziceti nu, ba zic si da si nu in acelasi timp, daca trebuie.
acuma tac. trec coviltirile...moare poetii.
...Andule, jos pălăria!:)) textul tău l-am gustat din plin. ești un băiat informat. poate chiar deștept. povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața chiar și așa, rostogolită în țărână și că toți cei de față, până la unul au râs în fine de s-au prăpădit când capul lui jester rânjea așa despărțit de trup partea asta m-a fascinat! ai previziuni nu numai în poezie și mie îmi plac acestea. am mai remarcat: istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un început clar cu aceleași gânduri bune, paul you're back! tks God! (nu degeaba se spune: I'll be back! prin filmele proaste!)
Dinu, multumesc pentru cuvinte scrise si rostite. De rostit, cuvintele se pot rosti in seara de 20 decembrie 2008, la Cenaclul Virtualia din Iasi, unde te asteptam si pe tine!
Nu-mi place finalul desi stiu ca mereu exista tentatia inchiderii cercului... textul e sugestiv si am ramas cu imaginea "lumină vărsată pe ochi" cu toata bogatia de sensuri pe care o implica.
În colind, cuvintele sunt prunci de lumină, și ei, în iubire, privirile au dalbul sfințit al iernii, pielea lor se curăță de cheaguri, în zăpezi, înspre nea, departe, neștiutul cântă colțurilor lunii troienite pe casă, mulțumesc, Ela, scuze pentru întârzierea răspunsului, Sărbători fericite!
niște cai își sparg genunchiul în mine îi închid între pleoape și merg mai departe mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu este ceea ce remarc si imi place in poem. observ, de asemenea, ca declarativa propozitie a faptului ca autorul nu se considera poet este rupta de contextul si continutul poemului. un poem, de altfel prin figuile de stil folosite la tot pasul "se cațără lepra cuvintelor", "cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt", " sînt colivia cu lacăt și stele", dovada a unui om care a muncit cuvantul, aici, insa, nu suficient.
Dargă Marina, mulțumesc pentru comentariu. Am corectat greșeala de tipar. Și mie îmi place mult Sofia Vicoveanca, și nu numai pentru că e bucovineancă. După părerea mea e una din cele mai valoroase voci ale folclorului românesc. Cum i-am promis și Leei, va veni și continuarea cum găsesc ceva timp și inspirație. Iar când se vor strânge destule istorii din munții unde am copilărit, poate că voi încerca și să le public într-un mic volumaș. Povestea cu ciobanii ("Așa ceva nu se există") a apărut deja în "Nord Literar" la Baia Mare...
o confesiune inchegata, complexa, care valorizeaza "portretele genetice" ale istoriei autorului, puternice si clasice in opozitie cu "papusile" prezentului. sunt multe de spus la poem, dar ii las si pe ceilalti la analiza, mie fiindu-mi suficiente observatiile pentru o prima recomandare. congrat!
Vio_B trebuia sa imi dau seama ca imi bat gura degeaba. comparam conceptele nu oamenii. nici nu stiu daca la tine e incapacitatea de a pricepe sau insistenta de a te face ca nu.
Tu ai citit cartea Lucruri de Capatai? Scrisa pe la 950 AD de o curtezana la o curte imperiala nipona? Probabil ca da. E o remarca deosebita acolo despre lucruri vulgare. Unul ar fi un paravan de matase Dankin facut chiar in Dankin. Obrazul stang al Mona Lisei e chiar o insulta. Dar ce ai cu caprele ? cu ciresele amare? Daca iti arat partea dulce-amara a Lunii, unde o clasezi? Si cei care se nasc exact in noaptea de 31 Dec, te intrebi cum e viata lor? Eu zic ca lista e de departe neterminata..
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nici nu mai conteaza ca ti-a placut sau nu textul...ma bucur tare mult ca te-ai intors! :) multumesc pentru timpul alocat lecturii si comentariului, Luminita.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deAalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
pentru textul : kansas in june deExplicaţia nu o cunosc, dar ar putea fi: alegerea titlului, conţinutul poemului, chiar şi erorile comentate. În orice caz, acest miraj mă umple de bucurie,fără vreun premiu...doar umbra unui gând contabil, o poate înnegura. Toţi de pe aici, avem asul nostru în mâneca poeziei. Scoate-l şi tu !
pentru textul : sfârcurile întăresc ziua deun titlu care mi*a atras atentia, la fel si unele versuri. mi-ar fi placut repetitia integrala la final sau altceva... :)
pentru textul : Mult-prea-vederea demă voi, te vei, te voi, îţi voi, ne vom, vom, mă vei, prea multe pere mălăieţe în gura lui ...paul. apoi, două strofe din trei folosesc aceeaşi rimă: primăvară, chitară, fugară, domnişoară. inadmisibil, pentru corpul mic al poeziei. probabil ai vrut să te răzbuni pe adrian?
pentru textul : icoană hoinară demixul cultural si pluralismul fac sens . Planeta e mica anyhow. E loc si de paranteze. Nice Text.
pentru textul : automata hari deMircea, poemul tau imi aminteste de un film cu Al Pacino si cu baiatul acela care simtea orice miros si pana la urma a cautat pe cel de-al treisprezecelea in trupul omenesc, omorand. Vreau sa-ti spun ca eu continuu sa cred ca tu ai capacitatea de a scrie poezie, pentru ca mi-ai dovedit nu doar o singura data ca receptezi poezia frust.. iar asta e primul necesar pas. Eu acum inteleg cum ai incercat tu aici sa descrii un fel de cosmogonie a femeii dar e atat de stangace Mircea... of, of... Live and let die, Andu
pentru textul : Esență de Marie deda emil, mi a scapat viata, multam ecaterina
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec deemi, nu trebuia sa te sperii asa de com meu. de altceva ar trebui sa te temi: cu astfel de texte nu vrajesti nici una gagika, care sa merite. ce te bucuri atata ca mi-a placut ceva la textul tau? a? sau ca progresezi? ce, suntem comunisti, a? si crezi ca argumentele pertinente vin asa, la cerere? si daca iti spun ca textul nu are nimic bun, desi am zis ca mi-a placut , crezi ca iti mai trece din nevoia de comunicare? ce nevoi mai ai, măi? si ce vrei tu sa comunici? a? crezi ca trenuletele si inimoarele ceaiurile tarnacoapele si hramurile țin de barbatzia poetica pe care, pana ieri, o ascundeai? si, brusc, ma enervai cucom din astea a la bine-desteptule-eu-sunt-slab-tu-fa-ma-women. vaaai, ce nervi pe mine. crezi ca daca nu se permite aici sa-ti spuna omu in fata ce are pe sufletul lui nu o fac? fireste ca nu crezi. iar daca mi se suspenda contul, vreau sa mi se permita sa-mi sterg personal toate textele. e dreptul meu. gaudeamus!
pentru textul : Misericordiae deCristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
pentru textul : me and mr. you deÎntr-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
Imi plac ideile "masini sprijinite-n baston", "ghipsul starnuta petale".Versul final mi se pare nepotrivit.Partea centrala mi se pare scoasa din context, din aceasta cauza se pierde coernta textului in acel punct. Ialin
pentru textul : primăvară de ghips decu scuzele de rigoare, imposibilitatea de a se regasi
pentru textul : Suflet androgin deda, ati avut o idee grozava, Virgil, felicitari!
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dechiar se simte o atmosfera mai vioaie pe site cu concursul asta.
dar zici ca "Oare cînd vor învăța românii să se relaxeze și să priceapă că toată această dramă a eului care nu le dă pace este o prostie fundamentală și că semnificația personală nu ți-o găsești călcînd peste alții ci învățînd să conviețuiești în mod creativ cu ei?!"
hm, cred ca e boala mondiala, sunt atatea orgolii tutindeni, nu numai pe aici :)
felicitari, inca o data!
Am stat mult pe gânduri dacă să comentez sau nu. Şi o fac asumându-mi răspunderea de a mă trezi îngropat în proteste.
pentru textul : Perpetuum robia deEu nu sunt chiar încântat de acest text gen de cimilitură, alţii zic „aforisme”. Trec peste introducere, mai ales peste:
[când]„apare omul./Nu ştii niciodată de unde vine sau unde se duce ”, - o banalitate care s-a fumat demult, eventual de la Eugène Henri Paul Gauguin, (îmi spune ceva, totuşi, ”până îl striveşti în ochi,/ până trece prin tine.”) Şi mă opresc la:
„Când pierzi oameni,/rătăceşti cheile,/nu uşa;/ când te pierd ei pe tine,/ rătăcesc uşa,/ nu cheile.” Ceea ce ar vrea să fie un paradox, da nu e decât o altă banalitate emfatică.
Şi ajung la final:
„Atunci,/ iei drumul ca pe un covor cu arabescuri,/ îl scuturi de praf până aduni de-o icoană” – frumos spus, ca apoi să: „ te culci cu faţa în jos,” autorul ştie precis că icoanele înşeală şi pe aici, dar şi pe lumea ailaltă, deşi nimeni (încă) nu s-a întors de-acolo, şi nu îţi rămâne altceva de făcut decât să plonjezi „ca într-un lan de apă roşie” în care oricum te afli dacă, doamne fereşte, ai murit într-un accident de circulaţie (să zicem), şi te priveşti „de sus”, ca în experienţele alea de moarte clinică – metaforă plasticizantă şi nu revelatoare (de la Blaga citire), i.e. într-o baltă de sânge dacă decriptarea nu mă înşeală. Concluzia: un nihilism spus cu preţiozitate, fără trăire.
ehe, doua penite! sa zicem ca e de bine, desi Virgil, chiar nu ma gandisem c-ar putea face impresia asta de izbucnire hormonala, chiar daca, intr-adevar, textul uzeaza de multe expresii cu nuanta erotica. Ce sa zic, textele mele au o tenta de senzualitate, dar in alt sens decat cel pe care l-ai perceput tu, adica e o voluptate constient strecurata printre cuvinte, neavand insa tenta sexuala ( e o chestie specifica felinelor - a vana cu pasiune, a savura prada - chestii de-astea / vezi "asfalt"). Cat despre cinemtografie, asta s-a vrut - trei scenarii fotografice a unor poeme scrise anterior. Chiar mi-ar fi placut sa pot surprinde in obiectiv secventele astea. Am ramas doar la cuvinte.
pentru textul : cutia cu nade deiti multumesc frumos, gestul tau este de apreciat, domnul Eugen Evu e un om si poet valoros , cu prietenia caruia sunt onorat chiar daca este doar virtuala.
pentru textul : Poeme Djamal şi Evu dedoamnelor, domnisoarelor, va salut cu mana la inima si ma aplec in fata cuvintelor dvs. fie sa aveti mereu ultimul cuvant. eu zic da, daca ziceti da; nu daca ziceti nu, ba zic si da si nu in acelasi timp, daca trebuie.
pentru textul : Happy birthday, my friend! deacuma tac. trec coviltirile...moare poetii.
în contextul de faţă, cu încadrarea poemului la poezie generală, subtitlul trebuie extirpat. nu-şi are locul.
pentru textul : ...dacă de...Andule, jos pălăria!:)) textul tău l-am gustat din plin. ești un băiat informat. poate chiar deștept. povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața chiar și așa, rostogolită în țărână și că toți cei de față, până la unul au râs în fine de s-au prăpădit când capul lui jester rânjea așa despărțit de trup partea asta m-a fascinat! ai previziuni nu numai în poezie și mie îmi plac acestea. am mai remarcat: istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un început clar cu aceleași gânduri bune, paul you're back! tks God! (nu degeaba se spune: I'll be back! prin filmele proaste!)
pentru textul : jester deDinu, multumesc pentru cuvinte scrise si rostite. De rostit, cuvintele se pot rosti in seara de 20 decembrie 2008, la Cenaclul Virtualia din Iasi, unde te asteptam si pe tine!
pentru textul : și eu te iubesc deNu-mi place finalul desi stiu ca mereu exista tentatia inchiderii cercului... textul e sugestiv si am ramas cu imaginea "lumină vărsată pe ochi" cu toata bogatia de sensuri pe care o implica.
pentru textul : brb deÎn colind, cuvintele sunt prunci de lumină, și ei, în iubire, privirile au dalbul sfințit al iernii, pielea lor se curăță de cheaguri, în zăpezi, înspre nea, departe, neștiutul cântă colțurilor lunii troienite pe casă, mulțumesc, Ela, scuze pentru întârzierea răspunsului, Sărbători fericite!
pentru textul : Prunci de lumină deTitlul și câteva versuri (din cele câteva ale textului) sunt reușite. Ai o idee exprimată ambiguu ("iar eu l-am strâns").
pentru textul : fericire închisă rotund denici nu îmi imaginam că versurile acestea vor stîrni una așa interes
pentru textul : februarie deUPDATE!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deniște cai își sparg genunchiul în mine îi închid între pleoape și merg mai departe mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu este ceea ce remarc si imi place in poem. observ, de asemenea, ca declarativa propozitie a faptului ca autorul nu se considera poet este rupta de contextul si continutul poemului. un poem, de altfel prin figuile de stil folosite la tot pasul "se cațără lepra cuvintelor", "cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt", " sînt colivia cu lacăt și stele", dovada a unui om care a muncit cuvantul, aici, insa, nu suficient.
pentru textul : eu nu sînt poet deDargă Marina, mulțumesc pentru comentariu. Am corectat greșeala de tipar. Și mie îmi place mult Sofia Vicoveanca, și nu numai pentru că e bucovineancă. După părerea mea e una din cele mai valoroase voci ale folclorului românesc. Cum i-am promis și Leei, va veni și continuarea cum găsesc ceva timp și inspirație. Iar când se vor strânge destule istorii din munții unde am copilărit, poate că voi încerca și să le public într-un mic volumaș. Povestea cu ciobanii ("Așa ceva nu se există") a apărut deja în "Nord Literar" la Baia Mare...
pentru textul : Fiarele (I) deo confesiune inchegata, complexa, care valorizeaza "portretele genetice" ale istoriei autorului, puternice si clasice in opozitie cu "papusile" prezentului. sunt multe de spus la poem, dar ii las si pe ceilalti la analiza, mie fiindu-mi suficiente observatiile pentru o prima recomandare. congrat!
pentru textul : la un ceai cu păpuşile deVio_B trebuia sa imi dau seama ca imi bat gura degeaba. comparam conceptele nu oamenii. nici nu stiu daca la tine e incapacitatea de a pricepe sau insistenta de a te face ca nu.
pentru textul : abjectivalia deTu ai citit cartea Lucruri de Capatai? Scrisa pe la 950 AD de o curtezana la o curte imperiala nipona? Probabil ca da. E o remarca deosebita acolo despre lucruri vulgare. Unul ar fi un paravan de matase Dankin facut chiar in Dankin. Obrazul stang al Mona Lisei e chiar o insulta. Dar ce ai cu caprele ? cu ciresele amare? Daca iti arat partea dulce-amara a Lunii, unde o clasezi? Si cei care se nasc exact in noaptea de 31 Dec, te intrebi cum e viata lor? Eu zic ca lista e de departe neterminata..
pentru textul : lucruri care nu-mi plac dePagini