text de dragoste frumos fara a depasi o medie a celor pe care le-am mai citit. poate prea explicit sau prea emotional pe alaturi. ultima parte mi se pare ceva mai reusita poetic.
probabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
Mă intreb oare din ce parte a început timpul să se "franjureze"?! Dinspre partea ta ori dinspre partea mea căci arată la fel și dinspre mine. Oricum mă întreb dacă are editorul destule penițe pentru a răspunde calității poemului. Felicitări și îți mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ai dăruit-o cu acest poem rar
Si eu am rezonat cu acest text in sensul in care toti avem reminiscente. Aproape perfect pentru o emotie adevarata de amator de poezie (vorbesc despre mine da) textul parca se auto-indeamna la ceva mai mult dar cade in derizoriu abordand cateva dintre cararile prea batatorite. La cea de a treia lectura insa m-am hotarat sa semnez aici laolalta cu aspiratiile mele. Si fara imagine. Andu
Marius Dragoș, aș vrea să pot să te încurajez și eu cum a făcut Profetul. Sigur că este un text enigmatic, aș spune aproape la fel de enigmatic ca PROSTIA, care pentru mine produce cele mai indescifrabile enigme de când mă știu viu. Dacă ai cea mai vagă intenție să așterni negru pe alb cuvinte pe care să spui apoi că sunt ale tale, îți recomand cu toată prietenia să aprofundezi mai mult, mult mai mult acest proces.
Ce ai postat deocamdată aici pe site este rubbish.
Cu drag,
Andu
un poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
am făcut o fotografie din spate din faţă din profil - neapărat cu margini zimţate că tot are aplecare pentru asta o altă poetă de pe h- expresiei linişte goală. am ajuns la concluzia că are toane ca o femeie. dar de ce iubim noi bărbaţii femeile, nu şi pentru toane? o lisandră de poezie în linştea ei.
virgil, nu te dezminti. iata de ce in ciuda slabelor citiri si tempoului lento pe care il are hermeneia revin periodic sa/mi ,,curat'' poemele in preajma ta. kestia cu anzii e perfect adevarata si ma bucur ca nu te pot duce de nas, in rest o sa ma gandesc. oricum, multumesc de comentariu. e la obiect si mai ales, constructiv. sincer, nu sunt multumita de poemul asta... inca are prea multa viata in el ca sa il privesc detasat si sa il curat de surplusuri. ochiul tau vigilent e de veghe... cu respect, katya
"aş fi vrut măcat o zi
o nenorocită de zi
în care să mă numesc el muerte
şi să nu-mi scoată ochii maică-mea că nu m-am bărbierit
să petrec cum se cuvine independenţa mexicului
să pun steagul independenţei şi să cînt inmul naţional al republicii din ţeastă
o nenorocită de zi în care să mă trezesc fără să regret
pasul făcut"
A fost o seară frumoasă, cu de toate (chiar şi bustul lui Eminescu a strâmbat puţin din ureche la un moment prea mult actoricesc, şi prea puţin literar).
Felicitări Almei, felicitări tuturor celor prezenţi în sală şi în volum, felicitări pentru "cronică", Maria!
Ciudata mai e si lumea asta... Gorun vrea sa fure ceea ce de fapt ii apartine ca asa e darul, e al celui care-l primeste, Profetului ii vine sa rada si mie sa il aplaud ca un aplaudac pui de comunist ce sunt iar hialin face explicatie de typo la un alt typo de ai zice ca face combinari de "n" (n! variante? brrr... ) "boiersim" vs. "bioerism" Pana la urma acest "Boiersim" ar putea fi patentat ca licenta poetica cu trimitere la informatica, adica un SIM de Boier Andu
... este într-adevăr o poveste, și una dureroasă... pleonastică dupe cum s-ar spune, m-ai dezamăgit... tocmai tu să greșești...:)! cu gânduri bune, fără arvune, paul
Tot incerc. Dar nu pot s-o fac dintr-o data. Am nevoie de mai multi "pasi". Pentru ca "eseistul [prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor] urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm [cum încearcă să] defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat". Asta ca sa ma auto-citez. Multumesc pt. interesul pe care l-ai acordat acestui text (puzzle) pus cu furca.
Ovidiu, Cristian... tare m-ar fi bucurat daca as fi primit si altceva in afara de "medalii"... ce rost au acestea in lipsa unor comentarii referitoare la text?
Dupa ce am citit comul lui Adrian, am avut curiozitatea sa citesc si textul. si-mi place. la ultima strofa as scoate pronumele explicativ si fânul tacerii ...
Observ un progres real ... Hermeneia isi face efectul! felicit si insistenta autorului
e un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
pentru: înverşunare, spontaneitate, exigenţă profesională, dar şi tonul zeflemitor cu care v-aţi năpustit asupra bietului pohem şi autoarea cu pricina. Vă consider maeştrii ai cuvântului şi-l manipulaţi pe placul vostru, uitând însă că "tonul face muzica". Îmi cer scuze, mă abat de la regulă şi răspund amândurora(şi ataşatului Bobadil, pe alocuri). În primul rând, nu uit ce scriu şi nici fandoseli cu pretenţii nu am demonstrat. Am scris cu decenţă, poate neinspirată, poate lipsită de experienţă, poate chiar prost. Am vrut să încerc un experiment, dar nu ţin să mă justific. Ar fi fost mai simplu să-l pui în şantier, dar ai fii pierdut prilejul de a-l cita pe Laurenţiu Belizan, a-l atinge la orgoliu( s-a observat că are o personalitate puternică şi nu vă trece cu vederea maliţia). E lesne de-nţeles că aţi fost atraşi de comentariul favorabil al citatului si laudatului Belizan( în încercare de repacificare a lui Bobadil,care-l desfiinţează şi-l elogiază de la un poem la altul). Un simplu "schelăcăind " şi " îndeletnicirea" lui( care nu e neapărat lucru manual) a declanşat în voi obsesia, antipatia voastră pentru acest autor. E ruşinos pentru un site literar şi directorul lui "cu pretenţii", care se vaită de oboseala mecenatului şi instigă bârfe să nu se plictisească. Deci, o ocazie de a-l provoca , de a se isca o alta contradicţie, doar aşa pare că vi se ridică testosteronul. Dacă te-apucă şi râsul şi plânsul, sau treci prin perioadă "nefastă" , sau eşti în toiul unei depresii, ori versurile mele te-au emoţionat. îţi sugerez duşuri scrotale. Critica lui Bobadil o accept şi mi-o însuşesc în parte, în special ca temă de studiu pe poetul Belizan, de aceea il voi folosi şi eu ca termen comparativ. Aveţi de învăţat din poezia lui, emoţionează. Virgil, scrii bine, calculat, rece, în căutarea inefabilului. Te citesc totuşi cu plăcere dar te uit imediat, îţi lipseşte ceva, ştii tu ce. Mă bucur că nu a intervenit Belizan( impulsiv cum arată că e), citindu-se chemat în cauză. Îl puteţi comenta la poezia lui, deunăzi a postat una, pâine pentru dinţii voştri, dar nu aveţi curaj să-i înfruntaţi nici talentul, nici caracterul. Puteţi doar să jigniţi dacă alege o temă, vouă imposibil de digerit, sau, pe cine utilizează umbre, icoane, spirale, etc vă e greaţă. Nu-ţi înghit modul cum mi te-ai adresat, cum m-ai descalificat cu un aer batjocoritor , inpermisibil. Răspunsul meu nu va fi niciodată pe măsură, mă caracterizează bunul simţ în orice postură, mai ales cea de conducere. Îţi mai amintesc că unul din poeme mi- a fost premiat cu o peniţă , de un autor de tot respectul. De asemenea, am fost comentată pertinent şi obiectiv de Cristina Stefan şi Adriana Lisandru , fără supărare, dimpotrivă. Din critica ta( destinată mie) nu am ce învăţa. Pe viitor dozează-ţi ironia, răutatea şi fii mai omenos cu cei care se cred phoeţi, vei curăţa mai bine hermeneia de bălării. Se vede cu ochiul liber( şi nefardat) că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi". M-am cam întins la vorbă( meteahna femeilor) şi am alte treburi. Ne-am lămurit cu toţii "NICI CAL, NICI MĂGAR - CUM E MAI RĂU"
Felicit ideea de ,,masă rotundă”!
Acum, vreau să mă conving că am înţeles bine ce am de făcut :)
Avem în faţă o întrebare ,, ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia?” cu trei răspunsuri implicite, iar fiecarea dintre acestea are două variante, adevărat sau fals. Sarcina noastră e să argumentăm acordul sau dezacordul faţă de acestea.
Prin disjuncţia ,,ce este sau ce ar trebuie să fie” înţeleg că se sugerează existenţa unui maxim, a unui ideal în ceea ce priveşte poezia definită prin unul dintre cele trei răspunsuri implicite.
Deci, avem ,,poezia” în raport cu autorul, cu arta şi cu cititorul. Cuvântul de legătură este ,,aşteptări”, iar acestea sunt nişte variabile independente.
Să le iau pe rând:
1. ,,ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia? Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei,
ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
În prima fază aşa e , ceva care ar trebui să îmi placă mie, şi în acest moment suntem noi înşine, la o anume distanţă, undeva între infimă şi colosală, faţă de aşteptările ,,artei” sau ale cititorului.
2. Dacă doresc perfecţionarea, înscrierea într-un anume curent literar, estetic etc., fac acele
,,renunţări”, dar cred că pe undeva tot plăcerea autorului este satisfăcută.
3. Dacă doresc musai împlinirea aşteptărilor cititorului, risc să scriu o poezie ,,comercială” care să
nu mă reprezinte. Mie, ca cititor, nu ştiu dacă mi-ar plăcea ca oricare dintre poeţi să scrie despre Dumnezeu ştiind că asta mă bucură pe mine. Mi-ar plăcea să mă surprindă, să ne suprindem în aceeaşi stare, el scriid, eu citind, descoperind asemănarea...
Pe de altă parte, ca autor, mi-ar plăcea ca textul meu să fie o bucurie pentru cititor, să fie acel fluid prin care noi putem comunica dincolo de cuvinte, să intrăm în aceeaşi stare.
Ok. Am roşit recitind ce am scris ( cuvântul ,,cheie” e ,,mi-ar plăcea” :) )
Aş îndrăzni să unesc cele trei răspunsuri implicite din întrebare şi să spun că poezia ar trebui să fie acea ,,bucurie în cerc” despre care am tot amintit de o vreme, stare în care toate aşteptările celor ,,trei” au acelaşi standard şi se regăsesc pe o culme taborică.
mi-a placut, desi nu-s genul de fata care se da in vant dupa rime. probabil e si felinarul ala din port care pe mine ma arunca sirect in the rime of the ancient mariner... nu stiu sigur de ce anume, dar mi-a placut foarte.
Fara argumente? Deci imi dai dreptate. Stii in timpul lui Ceausescu oamenii erau luati noaptea din case si dusi la inchisoare unde erau interogati, amenintati... stii ce m-a frapat intotdeauna? Nimeni nu le oferea explicatii... nu stiau de ce au fost adusi, nu se prezentau dovezi... era vorba doar de lipsa de respect pentru regim si faptul ca indrazneau sa spuna pe un glas mai putin soptit decat altii ce era gresit. Pe de alta parte cei fara coloana vertebrala macaneau la urechea reprezentantilor regimului minciuni despre colegi, cunoscuti, familie si astfel, desi erau doar niste jigodii, isi scapau existenta mizera moral. Acum nu ma astept sa intelegi. Iti spun doar ca procedezi gresit... unui om care este judecat ii sunt aduse la cunostinta acuzatiile si ii sunt probate. Suspendarea, in circumstantele prezente, a contului meu reprezinta un abuz de putere, o incercare de a pune pumnul in gura celui care indrazneste sa fie de alta parere cu tine. Cat despre cei doi membri hermeneia la care te raportezi si care sunt "obositi" le recomand odihna :) Fii pe pace... n-am sa mai scriu sub acest text si ma mai gandesc daca si pe site. Pana la urma mai sunt vreo 8 oameni care mai posteaza pe aici... restul au plecat sau nu activeaza. A cui sa fie vina? Nu ma pot abtine sa nu iti bat obrazul... macar putin respect coane pentru cele facute de mine pentru hermeneia, macar putin, in spiritul moralei crestine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
text de dragoste frumos fara a depasi o medie a celor pe care le-am mai citit. poate prea explicit sau prea emotional pe alaturi. ultima parte mi se pare ceva mai reusita poetic.
pentru textul : Buzele tale spun psalmi învățați pe de rost deprobabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deMă intreb oare din ce parte a început timpul să se "franjureze"?! Dinspre partea ta ori dinspre partea mea căci arată la fel și dinspre mine. Oricum mă întreb dacă are editorul destule penițe pentru a răspunde calității poemului. Felicitări și îți mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ai dăruit-o cu acest poem rar
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deSi eu am rezonat cu acest text in sensul in care toti avem reminiscente. Aproape perfect pentru o emotie adevarata de amator de poezie (vorbesc despre mine da) textul parca se auto-indeamna la ceva mai mult dar cade in derizoriu abordand cateva dintre cararile prea batatorite. La cea de a treia lectura insa m-am hotarat sa semnez aici laolalta cu aspiratiile mele. Si fara imagine. Andu
pentru textul : tăcerea după Simion decum citești tu în mine... Aliodor:)
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deMarius Dragoș, aș vrea să pot să te încurajez și eu cum a făcut Profetul. Sigur că este un text enigmatic, aș spune aproape la fel de enigmatic ca PROSTIA, care pentru mine produce cele mai indescifrabile enigme de când mă știu viu. Dacă ai cea mai vagă intenție să așterni negru pe alb cuvinte pe care să spui apoi că sunt ale tale, îți recomand cu toată prietenia să aprofundezi mai mult, mult mai mult acest proces.
pentru textul : Despărțire deCe ai postat deocamdată aici pe site este rubbish.
Cu drag,
Andu
da, există această retorică inoportună, uneori, pentru poem, iar "la cald" îmi scapă aceste nuanțe
pentru textul : peisaj cu individ I deun poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deam făcut o fotografie din spate din faţă din profil - neapărat cu margini zimţate că tot are aplecare pentru asta o altă poetă de pe h- expresiei linişte goală. am ajuns la concluzia că are toane ca o femeie. dar de ce iubim noi bărbaţii femeile, nu şi pentru toane? o lisandră de poezie în linştea ei.
pentru textul : postludiu devirgil, nu te dezminti. iata de ce in ciuda slabelor citiri si tempoului lento pe care il are hermeneia revin periodic sa/mi ,,curat'' poemele in preajma ta. kestia cu anzii e perfect adevarata si ma bucur ca nu te pot duce de nas, in rest o sa ma gandesc. oricum, multumesc de comentariu. e la obiect si mai ales, constructiv. sincer, nu sunt multumita de poemul asta... inca are prea multa viata in el ca sa il privesc detasat si sa il curat de surplusuri. ochiul tau vigilent e de veghe... cu respect, katya
pentru textul : akhtalee decontinui sa consider ca forma e gresita daca s-a intentionat diateza pasiva
pentru textul : în medalionul din piept de"aş fi vrut măcat o zi
o nenorocită de zi
în care să mă numesc el muerte
şi să nu-mi scoată ochii maică-mea că nu m-am bărbierit
să petrec cum se cuvine independenţa mexicului
să pun steagul independenţei şi să cînt inmul naţional al republicii din ţeastă
o nenorocită de zi în care să mă trezesc fără să regret
pasul făcut"
da, frumos...
pentru textul : patetic age deA fost o seară frumoasă, cu de toate (chiar şi bustul lui Eminescu a strâmbat puţin din ureche la un moment prea mult actoricesc, şi prea puţin literar).
Felicitări Almei, felicitări tuturor celor prezenţi în sală şi în volum, felicitări pentru "cronică", Maria!
pentru textul : Virtualia în real deCristina, după asemenea comentariu, simt nevoia să mă pipăi. și găsesc același corp... of! îmi spun - deci nu la mine se referea Eminescu! ;(
îmbrățișarea a ajuns, să știi! mulțumesc. ;)
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deCiudata mai e si lumea asta... Gorun vrea sa fure ceea ce de fapt ii apartine ca asa e darul, e al celui care-l primeste, Profetului ii vine sa rada si mie sa il aplaud ca un aplaudac pui de comunist ce sunt iar hialin face explicatie de typo la un alt typo de ai zice ca face combinari de "n" (n! variante? brrr... ) "boiersim" vs. "bioerism" Pana la urma acest "Boiersim" ar putea fi patentat ca licenta poetica cu trimitere la informatica, adica un SIM de Boier Andu
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o de... este într-adevăr o poveste, și una dureroasă... pleonastică dupe cum s-ar spune, m-ai dezamăgit... tocmai tu să greșești...:)! cu gânduri bune, fără arvune, paul
pentru textul : culoare de întoarcere comună deom mare cu urme vizibile, hmm , astept iarna:)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” debineinteles
pentru textul : Ad dedar de ce e încadrată la jurnal literar?
pentru textul : picioruşe de molii deam făcut corectarea, n-am observat şi gata!
mulţumesc!
pentru textul : iarnă deTot incerc. Dar nu pot s-o fac dintr-o data. Am nevoie de mai multi "pasi". Pentru ca "eseistul [prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor] urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm [cum încearcă să] defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat". Asta ca sa ma auto-citez. Multumesc pt. interesul pe care l-ai acordat acestui text (puzzle) pus cu furca.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deOvidiu, Cristian... tare m-ar fi bucurat daca as fi primit si altceva in afara de "medalii"... ce rost au acestea in lipsa unor comentarii referitoare la text?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deerata: "al unui Pygmalion".
pentru textul : urăsc deDupa ce am citit comul lui Adrian, am avut curiozitatea sa citesc si textul. si-mi place. la ultima strofa as scoate pronumele explicativ si fânul tacerii ...
pentru textul : pe o altă patină deObserv un progres real ... Hermeneia isi face efectul! felicit si insistenta autorului
e un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
pentru textul : Haiku depentru: înverşunare, spontaneitate, exigenţă profesională, dar şi tonul zeflemitor cu care v-aţi năpustit asupra bietului pohem şi autoarea cu pricina. Vă consider maeştrii ai cuvântului şi-l manipulaţi pe placul vostru, uitând însă că "tonul face muzica". Îmi cer scuze, mă abat de la regulă şi răspund amândurora(şi ataşatului Bobadil, pe alocuri). În primul rând, nu uit ce scriu şi nici fandoseli cu pretenţii nu am demonstrat. Am scris cu decenţă, poate neinspirată, poate lipsită de experienţă, poate chiar prost. Am vrut să încerc un experiment, dar nu ţin să mă justific. Ar fi fost mai simplu să-l pui în şantier, dar ai fii pierdut prilejul de a-l cita pe Laurenţiu Belizan, a-l atinge la orgoliu( s-a observat că are o personalitate puternică şi nu vă trece cu vederea maliţia). E lesne de-nţeles că aţi fost atraşi de comentariul favorabil al citatului si laudatului Belizan( în încercare de repacificare a lui Bobadil,care-l desfiinţează şi-l elogiază de la un poem la altul). Un simplu "schelăcăind " şi " îndeletnicirea" lui( care nu e neapărat lucru manual) a declanşat în voi obsesia, antipatia voastră pentru acest autor. E ruşinos pentru un site literar şi directorul lui "cu pretenţii", care se vaită de oboseala mecenatului şi instigă bârfe să nu se plictisească. Deci, o ocazie de a-l provoca , de a se isca o alta contradicţie, doar aşa pare că vi se ridică testosteronul. Dacă te-apucă şi râsul şi plânsul, sau treci prin perioadă "nefastă" , sau eşti în toiul unei depresii, ori versurile mele te-au emoţionat. îţi sugerez duşuri scrotale. Critica lui Bobadil o accept şi mi-o însuşesc în parte, în special ca temă de studiu pe poetul Belizan, de aceea il voi folosi şi eu ca termen comparativ. Aveţi de învăţat din poezia lui, emoţionează. Virgil, scrii bine, calculat, rece, în căutarea inefabilului. Te citesc totuşi cu plăcere dar te uit imediat, îţi lipseşte ceva, ştii tu ce. Mă bucur că nu a intervenit Belizan( impulsiv cum arată că e), citindu-se chemat în cauză. Îl puteţi comenta la poezia lui, deunăzi a postat una, pâine pentru dinţii voştri, dar nu aveţi curaj să-i înfruntaţi nici talentul, nici caracterul. Puteţi doar să jigniţi dacă alege o temă, vouă imposibil de digerit, sau, pe cine utilizează umbre, icoane, spirale, etc vă e greaţă. Nu-ţi înghit modul cum mi te-ai adresat, cum m-ai descalificat cu un aer batjocoritor , inpermisibil. Răspunsul meu nu va fi niciodată pe măsură, mă caracterizează bunul simţ în orice postură, mai ales cea de conducere. Îţi mai amintesc că unul din poeme mi- a fost premiat cu o peniţă , de un autor de tot respectul. De asemenea, am fost comentată pertinent şi obiectiv de Cristina Stefan şi Adriana Lisandru , fără supărare, dimpotrivă. Din critica ta( destinată mie) nu am ce învăţa. Pe viitor dozează-ţi ironia, răutatea şi fii mai omenos cu cei care se cred phoeţi, vei curăţa mai bine hermeneia de bălării. Se vede cu ochiul liber( şi nefardat) că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi". M-am cam întins la vorbă( meteahna femeilor) şi am alte treburi. Ne-am lămurit cu toţii "NICI CAL, NICI MĂGAR - CUM E MAI RĂU"
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deFelicit ideea de ,,masă rotundă”!
Acum, vreau să mă conving că am înţeles bine ce am de făcut :)
Avem în faţă o întrebare ,, ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia?” cu trei răspunsuri implicite, iar fiecarea dintre acestea are două variante, adevărat sau fals. Sarcina noastră e să argumentăm acordul sau dezacordul faţă de acestea.
Prin disjuncţia ,,ce este sau ce ar trebuie să fie” înţeleg că se sugerează existenţa unui maxim, a unui ideal în ceea ce priveşte poezia definită prin unul dintre cele trei răspunsuri implicite.
Deci, avem ,,poezia” în raport cu autorul, cu arta şi cu cititorul. Cuvântul de legătură este ,,aşteptări”, iar acestea sunt nişte variabile independente.
Să le iau pe rând:
1. ,,ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia? Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei,
ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
În prima fază aşa e , ceva care ar trebui să îmi placă mie, şi în acest moment suntem noi înşine, la o anume distanţă, undeva între infimă şi colosală, faţă de aşteptările ,,artei” sau ale cititorului.
2. Dacă doresc perfecţionarea, înscrierea într-un anume curent literar, estetic etc., fac acele
,,renunţări”, dar cred că pe undeva tot plăcerea autorului este satisfăcută.
3. Dacă doresc musai împlinirea aşteptărilor cititorului, risc să scriu o poezie ,,comercială” care să
nu mă reprezinte. Mie, ca cititor, nu ştiu dacă mi-ar plăcea ca oricare dintre poeţi să scrie despre Dumnezeu ştiind că asta mă bucură pe mine. Mi-ar plăcea să mă surprindă, să ne suprindem în aceeaşi stare, el scriid, eu citind, descoperind asemănarea...
Pe de altă parte, ca autor, mi-ar plăcea ca textul meu să fie o bucurie pentru cititor, să fie acel fluid prin care noi putem comunica dincolo de cuvinte, să intrăm în aceeaşi stare.
Ok. Am roşit recitind ce am scris ( cuvântul ,,cheie” e ,,mi-ar plăcea” :) )
Aş îndrăzni să unesc cele trei răspunsuri implicite din întrebare şi să spun că poezia ar trebui să fie acea ,,bucurie în cerc” despre care am tot amintit de o vreme, stare în care toate aşteptările celor ,,trei” au acelaşi standard şi se regăsesc pe o culme taborică.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? demai putin ultimul vers care in opinia mea strica totul fortind un melodramatic pe care ai reusit sa il eviti pina acolo
pentru textul : patul în formă de gondolă defoarte fain finalul.
mi-a placut, desi nu-s genul de fata care se da in vant dupa rime. probabil e si felinarul ala din port care pe mine ma arunca sirect in the rime of the ancient mariner... nu stiu sigur de ce anume, dar mi-a placut foarte.
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) deFara argumente? Deci imi dai dreptate. Stii in timpul lui Ceausescu oamenii erau luati noaptea din case si dusi la inchisoare unde erau interogati, amenintati... stii ce m-a frapat intotdeauna? Nimeni nu le oferea explicatii... nu stiau de ce au fost adusi, nu se prezentau dovezi... era vorba doar de lipsa de respect pentru regim si faptul ca indrazneau sa spuna pe un glas mai putin soptit decat altii ce era gresit. Pe de alta parte cei fara coloana vertebrala macaneau la urechea reprezentantilor regimului minciuni despre colegi, cunoscuti, familie si astfel, desi erau doar niste jigodii, isi scapau existenta mizera moral. Acum nu ma astept sa intelegi. Iti spun doar ca procedezi gresit... unui om care este judecat ii sunt aduse la cunostinta acuzatiile si ii sunt probate. Suspendarea, in circumstantele prezente, a contului meu reprezinta un abuz de putere, o incercare de a pune pumnul in gura celui care indrazneste sa fie de alta parere cu tine. Cat despre cei doi membri hermeneia la care te raportezi si care sunt "obositi" le recomand odihna :) Fii pe pace... n-am sa mai scriu sub acest text si ma mai gandesc daca si pe site. Pana la urma mai sunt vreo 8 oameni care mai posteaza pe aici... restul au plecat sau nu activeaza. A cui sa fie vina? Nu ma pot abtine sa nu iti bat obrazul... macar putin respect coane pentru cele facute de mine pentru hermeneia, macar putin, in spiritul moralei crestine.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dePagini