E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.
(Bacovia)
Crin întărcat mi-e dragostea de-acuma?
Chiar dacă-ti pipăi soldul, sînul, ceafa,
În gură nu-mi mai plescăie lin apa,
Pe creieri mă apasă-n creturi bruma.
Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie
De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne?
O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne,
Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu stie
O mie de palate si-altă mie
De melci mirifici, de izvoare-ovale.
Asează-te-n genunchi si-a tale sale
Îndoaie-le. Clădesc o-mpărătie
De vorbe dulci ce-ti umplu pîn'la greată
Cu fluturi sparti de raze-ntreaga viată!
(Brumaru)
Cratima e indispensabilă poeziei fixe. Abia dacă vrei s-o ocoleşti înseamnă să cauţi versul cu lumânarea.
ioana, nici nu vreau sa se lege intre ele. vreau sa se lege doar de titlu. sunt o ilustare a lui. data viitoare zi-mi, te rog, țuțurel. ador diminutivele cu multe ț-uri. :) multumesc, am retinut
Mai întâi mă miştocăreşti, apoi mă faci complexat. Asta după ce-ţi spun în cel mai finuţ mod că versul cu pricina nu-i în limba română. Eu zic să ne oprim aici din agitare, iar cu scuzele să ne facem bocancii. Ok? Ziua bună!
Rafael, daca nu te-ai prins ce legatura este intre expresia ta si boacana mea din gimnaziu atunci cel mai bine e sa iti recitesti ce ai scris despre intentii. Nu cred ca a te adresa cu draga e echivalent cu a te tine de dupa git, cel putin din punctual meu de vedere. Daca nu intelegi ce inseamna a colabora cu securitatea sau cu comunismul inseamna ca fie ai colaborat cu ei, fie nu intelegi limba romana. Securitatea si comunismul nu au fost doar concepte in Romania. Cel putin in Romania in care am trait eu. N-am vorbit niciodata despre credinta ta sau a altcuiva cu dispret. Inainte sa faci afirmatii calomniatoare probabil ca ar fi de bun simt sa aduci dovezi. Luther si Calvin nu L-au reformat pe Dumnezeu. Ei au reformat Biserica. Nimeni (Luther in nici un caz nu, daca ii vei citi lucrarile si nici Calvin sau Melanchton) nu au negat vreodata existenta crestinismului inainte de ei sau inainte de anul 1000 sau cind vrei tu de la Hristos incoace. Cu atit mai putin eu nu am facut o astfel de afirmatie. Tu ma acuzi pe mine ca as veni cu "caseta cu "argumente" cunoscute" dar ma tem ca tu faci asta prin faptul ca nici macar nu incerci sa observi ca nu am facut nicaieri afirmatia ca nu ar fi existat crestinism pina la Reforma. Dar faptul ca imi imputi mie astfel de lucruri nu face decit sa demonstreze cine vine impotriva cui cu "casete" invatate mai dinainte. Eu nu am vorbit cu dispret despre credinta nimanui. Nu am facut decit sa iti raspund la intrebari si sa iti arat ca stiu foarte bine ce cred si de ce cred ceea ce cred. Tu insa ai vorbit cu dispret si batjocoritor. Ma indoiesc ca teologia protestanta a fost "descoperita intre doua sticle de tarie". Sa fie oare asta parerea ortodocsilor si a catolicilor despre teologia protestanta? As fi foarte dezamagit de ei in acest caz. Deocamdata insa cred ca este doar parerea ta. Si fiindca ti-a expus-o am sa iti spun ca teologic vorbind ideea de reforma nu apartine lui Melanchton sau lui Calvin. In esenta ideea de reforma porneste de la un adevar revolutionar, si anume adevarul ca exista un moment cind o biserica crestina (ortodoxa, protestanta, neoprotestanta, catolica, armeneasca, copta, etc, etc) inceteaza sa mai fie Biserica lui Hristos, adica moare, adica se auto-desfiinteaza, se autodistruge, fie prin imoralitate, hedonism, erezie, influx de paginism, disolutie spirituala si multe alte motive. Cu alte cuvinte inceteaza a mai fi Biserica lui Hristos chiar daca institutional sau traditional vorbind ea mai poate continua sa sa functioneze. Promotorul si initiatorul acestei idei revolutionare este, poate spre surprinderea ta, Isus Hristos despre care crestinii cred ca este Fiul lui Dumnezeu. S-ar putea sa te surprinda aceasta afirmatie dar daca vei avea bunavointa sa citesti cele 7 scrisori dictate de Isus lui Ioan in Patmos pentru 7 biserici din primul secol din Asia Mica, scrisori care sint parte din Apocalipsa si deci din canonul Noului Testament, este cu neputinta sa nu ajungi la aceeasi concluzie. N-ai nevoie nici macar de calauzire spirituala, e suficient sa ai un minim bun simt intelectual. Cu alte cuvinte, cu multe sute de ani ca Luther, Calvin si altii sa initieze Reforma Bisericii, teologia reformei era acolo in Scriptura, ei n-au facut decit sa o redescopere. Acolo Isus vorbeste despre o biserica "oarba", "goala", "moarta in ciuda faptului ca ii merge numele ca traieste", o biserica pe care El promite sa o pedepseasca, etc. E suficient sa citesti acele 7 scrisori si te vei lamuri. Acum, evident ca tu vei putea spune ca Hristos are dreptul sa vorbeasca asa dar nimeni nu da un astfel de drept lui Luther sau Calvin pentru ca ei sint oameni. Dar asta este pura ipocrizie. Papii de la Roma si alti slujitori ai bisericii au vorbit de mii de ori impotriva unei biserici sau alteia, au anatemizat, au condamnat biserici protestante sau pre-protestante, au initiat inchizitii, etc, etc. De ce acesti "oameni ai bisericii" au avut dreptul sa "judece" anumite biserici iar Luther si Calvin nu? Oare nu este o culme a arogantei necrestinesti sa pretinzi ca numai tie ti-a dat Dumnezeu "dreptul sa judeci si sa condamni" alte biserici iar altora nu? Tu vorbesti despre "opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala". Dragul meu, eu zic sa fim seriosi. Daca tu iti imaginezi ca eu n-am alta treaba decit sa ma lansez in giumbuslucuri si falsuri etimologice ca sa lansez aberatii teologice ma tem ca nu mai ai argumente de vreme ce apelezi la chestii din astea. Te asigur ca am foarte multe traduceri, versiuni si copii dupa diferite manuscrise ale cartilor Vechiului si Noului Testament si suficient de multe lexicoane si alte instrumente lexicografice care nu apartin unui "curent religios sau altuia" si ca stiu foarte bine despre ce vorbesc. Nu mi-as permite sa lansez minciuni din astea daca nu din respect pentru inteligenta celor ce citesc aici, atunci macar din frica de Dumnezeu. Cel care spera sa poata profita de ignoranta biblica a altora si care lanseaza tot felul de acuzatii din astea ieftine esti tu. De ce nu vii macar cu un singur text ca dovada daca sustii ca ai dreptate si nu te lansezi in acuzatii inflamatoare dar nefondate? Nu imi aduc aminte sa fi adus sau sa fi propus sa aducem "amendamente la Dumnezeu". Mi se pare din nou o acuzatie sforaitoare care nu spune nimic ci doar improasca de dragul de a improsca... crestineste probabil. Cine a spus sa renuntam "dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge"? Care sint acele lucruri? Preotii, Maria? Hai sa fim seriosi. Acesta este "argumentul" tau? Adica atunci cind nu mai ai argumente te refugiezi in convenabila reduta a "tainei" pe care nu o putem intelege? Cum ramine cu cuvintele lui Hristos care spunea "veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi"? Sau expresia Lui nu s-a referit la "orice" adevar ci numai la cele "convenabile" unei anumite biserici institutionalizate? Sa fie clar, eu cred ca exista enorm de multe lucruri pe care nu le cunoastem si nu le vom putea intelege probabil niciodata in viata aceasta sau in trupul acesta despre Dumnezeu. Dar nu cred ca aceasta poate fi folosita ca un pretext pentru a introduce adevaruri eretice in teologia crestina . Mai devreme sau mai tirziu trebuie sa existe un criteriu dupa care Biserica si crestinul poate fi sigur daca un anumit lucru este sau nu adevarul lui Hristos. Pina la proba contrarie pentru mine acest criteriu este Sfinta Scriptura si nu altceva. Prefer ca in ziua judecatii sa fiu "acuzat" ca m-am bizuit pe Scriptura si nu pe alte "surse", fie ele brosuri protestante sau scrierile "sfintilor parinti". Din punctul meu de vedere, si repet, al meu, ele ramin la fel de pasibile sa fie "infectate" cu opinii pur omenesti. Asta nu inseamna ca nu le citesc, si pe unele si pe altele, dar nu sint ele "criteriul" pentru mine. Nu stiu ce este rau in a face "piesa de teatru din nasterea Domnului". Ma tem ca ostiliatatea ta, mai degraba "antiintelectuala", fata de dramaturgie face un mare deserviciu crestinismului. Probabil ca din punctul tau de vedere si multele filme religioase pe care le-a facut sau sustinut biserica catolica sint tot anatema. Nu m-am gindit sa judec pe nimeni daca se roaga cu ochii inchisi sau deschisi sau daca striga cind se roaga. Ma tem ca daca tu ai fi fost in ziua coboririi Duhului Sfint in Ierusalim i-ai fi batjocorit pe toti cei care strigau pe acolo. Inclusiv pe Maria, mama lui Isus care era si ea acolo. Si pe ei i-au acuzat altii ca sint beti. Eu nu m-am rugat niciodata asa dar consider o chestiune de bun simt si de respect sa ii permit fratelui meu in Hristos sa se roage cum vrea. Nu cred ca exista nicaieri in Scriptura vreun decret strict cu privire la asta. Sau daca exista ceva, exista expresia apostolului Pavel care spune la un moment dat "ma voi ruga cu duhul dar ma voi ruga si cu mintea", asta fiindca la un moment dat veni vorba si imi spuneai ca experienta spirituala a rugaciunii elimina in mare masura aportul ratiunii. Rafael, tu spui "inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui". E foarte posibil. dar asta nu este fiindca ceea ce spun eu nu ar fi relvant ci pentru ca tu esti mult prea plin de prejudecati ca sa poti purta un dialog civilizat. Nu stiu ce intelegi tu prin "e comoda viata cind nu exista canoane". Ma tem ca habar nu ai ce inseamna ca Hristos este sfirsitul legii si inceputul harului. Ma tem ca pentru tine asta este echivalent cu "orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin". Daca este asa atunci probabil ca nu ai inteles niciodata teologia Noului Testament si o confunzi, in mod voit probabil, cu tot felul de aberatii liberale. Evident ar dura mult prea mult ca sa iti explic ce insemna libertate in Hristos si ma tem ca nu te intereseaza. Scopul meu insa nu a fost sa te invat pe tine ceva ci doar sa iti spun ca gogoritele cu care vii si acuzatiile ieftine se potrivesc probabil pentru o fituica propagandista dar nu se refera la mine. Ma cunosti mult prea putin ca sa faci afirmatiile pe care le faci. Tu spui ca "restul", adica ceea ce este in afara ortodoxiei si catolicismului, sint "doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu". Eu nu imi pot permite sa spun asa ceva despre catolicism sau ortodoxie. Dar te asigur ca un om care gindeste si vorbeste ca tine poate fi catolic sau ortodox dar cu siguranta nu este crestin. Adica nu are in el Spiritul lui Hristos. Sfirsitul poeziei mele se referea la altceva dar ma tem ca ai nevoie de o anumita capacitate de intelegere ca sa pricepi acel lucru. Nu am vrut sa te jignesc ci dimpotriva sint gata sa accept ca ai anumite limite de intelegere. Habar n-am cine este Padre Alberto si ce cauta in discutia asta. Daca este vorba de rugaciune de ce oare nu as fi putut eu sa ma rog pentru Padre Alberto sa i se risipeasca lui valul de pe ochi si sa poata sa vada? Avea sau are Padre Alberto sau tu monopol asupra adevarului spiritual? Oare o astfel de pretentie nu este aroganta? Nu stiu daca reactia ta este sau nu exagerata. mi se pare insa foarte plina de prejudecata si in multe locuri antiintelectuala si chiar anticrestina. Dar daca ramii totusi curios sa afli adevarul asta inseamna ca esti pe calea cea buna.
se simte afectiunea pe care o porti, si daruirea si neputinta, si asta e bine. textul tb sa spuna ceva, cuiva, cumva. sa comunice insa, la nivel de limbaj, mai ales prima parte, mi a creat senzatia ca nu reusesti sa treci dincolo de zidul cuvintelor si de ceea ce ai invatat prin alte locuri. aici e mult de lucru. Succes si bine ai venit printre monstri (cum zicea cineva bland ca un miel :D )!
profetului: aveti perfecta dreptate. sunt lucruri care inca nu-mi intra in cap (sau nu raman acolo). in consecinta, ma retrag de la această polemică cu spatele... al dvs, francisc, pajul
Da, o digestie maiestuoasa. Mi-a placut efectul acela de verdealbastraneagra si efectul de volta. Strofa a doua mi se pare aliniata perfect, ca o coloana vertebrala care sustine poemul. Nu ma impac cu "pescarusi fatalisti", mi se pare cam fortat. In rest un poem elegant, care se sfirseste cu un joc de cuvinte bine gindit si reusit.
cred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie
/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
Ovidiu, ...nu trebuie să fii uimit când vezi că ies scântei din penița cuiva. Și dacă tot te-ai mirat, atunci trebuie neapărat să îți transformi această mirare în certitudinea că „Hăruitorul” nu lasă pe nimeni să înghețe pe drumul dintre ignoranță și înțelegere pe care urcăm și coborâm laolaltă (poeți sau nu)… Primesc penița ca pe un prim cadou sub brad, mai mult decât ca pe un însemn aurit pe un poem. Crăciun fericit
Si eu sunt de acord cu toti antecomentatorii mei, cu mici diferente, primele patru versuri mi se par foarte frumoase, ca intr-un film de Oscar. Mai departe, intervin balcanismele, dar in lumea asta exista poemul pentru Chichere. Penita in locul creionului trecut pe inventar, la ingeri.
Asta da poezie de „stare”. Cu o prozodie perfect adecvată pentru a fi „transmisă” și altora. Altora care simt o astfel de „stare” dar refuză s-o conștientizeze. Orice iluzie „cumpărată” pentru distracție (orice, pe lumea asta se poate acum cumpăra dacă ai ajuns într-un fals Eden al consumului dezlănțuit – pentru cine a ajuns acolo): ’mi-am cumpărat un suflet gol și un înger de casă domesticit într-o singură seară îi privesc cum se joacă acum într-o colivie de oase cum scot colții unul la altul cum obosesc să se pîndească așteptîndu-mă de fiecare dată să le dau frunze din eden și apă nevarsată niciodată pe scară’ , devine, la un moment dat, ceea ce este: doar o iluzie. Și ce mai rămȃme? Doar ciclarea autoironică în jurul NIMICULUI pe o bandă moebius, căci: ’într-o zi le voi da drumul să se întoarcă fiecare în lumea lor îi voi elibera de sigilii și gramatici rudimentare se vor duce dincolo de geometriile triste ale pieții de carne’, adică în lumea „ficțunii” de unde au fost „cumpărate” și de unde, în mod „ficțional”: ” mă vor privi cum scot colții la mine însumi în colivia asta de oase legănată prin pulberi de zodii spectrale’ auto-ficționalizȃndu-mă (utilizez acest barbarism pt. că este sugestiv) într-o veselie de-a dreptul postmodermistă. Nu aș fi crezut niciodată că voi acorda o ”peniță” unui text postmodernist. Ȋnsă, așa cum am mai spus, textul de față, din punctul de vedere al tehnicii literare (prozodiei) „definește” atȃt de bine „starea” postmodernistă în general (devenind chiar un fel de „universal” al postmodernismului, „universal” de care acesta, i.e. postmodernismul, fuge ca dracu de tămȃie; dar ce să-i faci, de ce ți-e frică, nu scapi!) încȃt „penița” este pe deplin meritată. NOTA: A se vedea și Linda Hutcheon, „A Poetics of Postmodernism History, Theory, Fiction”, Routledge, 1988.
felicitări calde şi din partea mea! Adrian, Silvia, Raluca, Alexandru, mă bucur că sunt cu voi!
Adrian, lista oficială, o caut deja de câteva zile şi nu am dat de ea, ştiam că sunt printre finalişti, dar care este premiul, nu.
acum ştiu!
îmi pare rău că nu am reuşit cu viza, să vin la premiere, dar sper să vă întâlnesc cu alte ocazii.
mulţumesc frumos DOREL pentru articol şi felicitări (deci, acad.Cimpoi, încântător, e onoare pentru mine)
merci Adrian, Maria.
Alina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
Da bine scrieți. Încântat ca întotdeauna. Fragment exemplar : Nenea Mihai, care fumase liniștit pînă acum, trage tacticos ultimele fumuri, pînă la unghie. Apoi lasă chiștocul să cadă și îl strivește, buchisindu-l îndelung cu talpa tîrlicului. Pe urmă, după ce scuipă un fir de tutun rămas pe limbă și suduie tacticos, mai mult cu un fel de satisfacție decît cu ciudă („paștele mamii lor de basarabeni, cu Plaiul lor dai în primire”), zice:....
Doamna Ştefan, nu vă mai tăvăliţi atâta pe jos, că vă faceţi de râs. Încetaţi, vă rog, cu circul ăsta ieftin. Faceţi nişte deducţii "carte de drept penal" că am vrut să, că am vrut să...nu am vrut să...era doar acolo o poză, dar mă rog, nu vă place asta e, nu poate plăcea la toată lumea. Nici mie nu mi-a plăcut poezia domniei voastre, de grădiniţa, aia cu cipurile, cu invalidarea sau cam aşa ceva, şi v-am spus-o. Asta e.
Ultima dată când ne-am încrucişat pe acest site, parcă mă rugaţi să nu vă mai adresez nici un cuvânt. Invitaţia era univocă? Dv. da ?
Nu pot să spun că-n istericalele dv. nu aveţi şi ceva umor:)
Săru'mâna ! E o bucurie că v-am cunoscut !:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.
(Bacovia)
Crin întărcat mi-e dragostea de-acuma?
Chiar dacă-ti pipăi soldul, sînul, ceafa,
În gură nu-mi mai plescăie lin apa,
Pe creieri mă apasă-n creturi bruma.
Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie
De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne?
O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne,
Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu stie
O mie de palate si-altă mie
De melci mirifici, de izvoare-ovale.
Asează-te-n genunchi si-a tale sale
Îndoaie-le. Clădesc o-mpărătie
De vorbe dulci ce-ti umplu pîn'la greată
Cu fluturi sparti de raze-ntreaga viată!
(Brumaru)
Cratima e indispensabilă poeziei fixe. Abia dacă vrei s-o ocoleşti înseamnă să cauţi versul cu lumânarea.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deTest.
pentru textul : sonet cu noi deioana, nici nu vreau sa se lege intre ele. vreau sa se lege doar de titlu. sunt o ilustare a lui. data viitoare zi-mi, te rog, țuțurel. ador diminutivele cu multe ț-uri. :) multumesc, am retinut
pentru textul : punga de plastic deMai întâi mă miştocăreşti, apoi mă faci complexat. Asta după ce-ţi spun în cel mai finuţ mod că versul cu pricina nu-i în limba română. Eu zic să ne oprim aici din agitare, iar cu scuzele să ne facem bocancii. Ok? Ziua bună!
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deSau: scriu un cometnariu ceva mai lung, când să-l postez, oops!, apar delogat. Şi, normal, cometnariul, ioc!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – de"numeri privirile care nu le-am întors" - numeri privirile pe care nu le-am întors
cataclizmul - o fi exista cuvântul şi cu "z", dar eu aş scrie "cataclismul".
pentru textul : poem prefăcut numai al meu deRafael, daca nu te-ai prins ce legatura este intre expresia ta si boacana mea din gimnaziu atunci cel mai bine e sa iti recitesti ce ai scris despre intentii. Nu cred ca a te adresa cu draga e echivalent cu a te tine de dupa git, cel putin din punctual meu de vedere. Daca nu intelegi ce inseamna a colabora cu securitatea sau cu comunismul inseamna ca fie ai colaborat cu ei, fie nu intelegi limba romana. Securitatea si comunismul nu au fost doar concepte in Romania. Cel putin in Romania in care am trait eu. N-am vorbit niciodata despre credinta ta sau a altcuiva cu dispret. Inainte sa faci afirmatii calomniatoare probabil ca ar fi de bun simt sa aduci dovezi. Luther si Calvin nu L-au reformat pe Dumnezeu. Ei au reformat Biserica. Nimeni (Luther in nici un caz nu, daca ii vei citi lucrarile si nici Calvin sau Melanchton) nu au negat vreodata existenta crestinismului inainte de ei sau inainte de anul 1000 sau cind vrei tu de la Hristos incoace. Cu atit mai putin eu nu am facut o astfel de afirmatie. Tu ma acuzi pe mine ca as veni cu "caseta cu "argumente" cunoscute" dar ma tem ca tu faci asta prin faptul ca nici macar nu incerci sa observi ca nu am facut nicaieri afirmatia ca nu ar fi existat crestinism pina la Reforma. Dar faptul ca imi imputi mie astfel de lucruri nu face decit sa demonstreze cine vine impotriva cui cu "casete" invatate mai dinainte. Eu nu am vorbit cu dispret despre credinta nimanui. Nu am facut decit sa iti raspund la intrebari si sa iti arat ca stiu foarte bine ce cred si de ce cred ceea ce cred. Tu insa ai vorbit cu dispret si batjocoritor. Ma indoiesc ca teologia protestanta a fost "descoperita intre doua sticle de tarie". Sa fie oare asta parerea ortodocsilor si a catolicilor despre teologia protestanta? As fi foarte dezamagit de ei in acest caz. Deocamdata insa cred ca este doar parerea ta. Si fiindca ti-a expus-o am sa iti spun ca teologic vorbind ideea de reforma nu apartine lui Melanchton sau lui Calvin. In esenta ideea de reforma porneste de la un adevar revolutionar, si anume adevarul ca exista un moment cind o biserica crestina (ortodoxa, protestanta, neoprotestanta, catolica, armeneasca, copta, etc, etc) inceteaza sa mai fie Biserica lui Hristos, adica moare, adica se auto-desfiinteaza, se autodistruge, fie prin imoralitate, hedonism, erezie, influx de paginism, disolutie spirituala si multe alte motive. Cu alte cuvinte inceteaza a mai fi Biserica lui Hristos chiar daca institutional sau traditional vorbind ea mai poate continua sa sa functioneze. Promotorul si initiatorul acestei idei revolutionare este, poate spre surprinderea ta, Isus Hristos despre care crestinii cred ca este Fiul lui Dumnezeu. S-ar putea sa te surprinda aceasta afirmatie dar daca vei avea bunavointa sa citesti cele 7 scrisori dictate de Isus lui Ioan in Patmos pentru 7 biserici din primul secol din Asia Mica, scrisori care sint parte din Apocalipsa si deci din canonul Noului Testament, este cu neputinta sa nu ajungi la aceeasi concluzie. N-ai nevoie nici macar de calauzire spirituala, e suficient sa ai un minim bun simt intelectual. Cu alte cuvinte, cu multe sute de ani ca Luther, Calvin si altii sa initieze Reforma Bisericii, teologia reformei era acolo in Scriptura, ei n-au facut decit sa o redescopere. Acolo Isus vorbeste despre o biserica "oarba", "goala", "moarta in ciuda faptului ca ii merge numele ca traieste", o biserica pe care El promite sa o pedepseasca, etc. E suficient sa citesti acele 7 scrisori si te vei lamuri. Acum, evident ca tu vei putea spune ca Hristos are dreptul sa vorbeasca asa dar nimeni nu da un astfel de drept lui Luther sau Calvin pentru ca ei sint oameni. Dar asta este pura ipocrizie. Papii de la Roma si alti slujitori ai bisericii au vorbit de mii de ori impotriva unei biserici sau alteia, au anatemizat, au condamnat biserici protestante sau pre-protestante, au initiat inchizitii, etc, etc. De ce acesti "oameni ai bisericii" au avut dreptul sa "judece" anumite biserici iar Luther si Calvin nu? Oare nu este o culme a arogantei necrestinesti sa pretinzi ca numai tie ti-a dat Dumnezeu "dreptul sa judeci si sa condamni" alte biserici iar altora nu? Tu vorbesti despre "opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala". Dragul meu, eu zic sa fim seriosi. Daca tu iti imaginezi ca eu n-am alta treaba decit sa ma lansez in giumbuslucuri si falsuri etimologice ca sa lansez aberatii teologice ma tem ca nu mai ai argumente de vreme ce apelezi la chestii din astea. Te asigur ca am foarte multe traduceri, versiuni si copii dupa diferite manuscrise ale cartilor Vechiului si Noului Testament si suficient de multe lexicoane si alte instrumente lexicografice care nu apartin unui "curent religios sau altuia" si ca stiu foarte bine despre ce vorbesc. Nu mi-as permite sa lansez minciuni din astea daca nu din respect pentru inteligenta celor ce citesc aici, atunci macar din frica de Dumnezeu. Cel care spera sa poata profita de ignoranta biblica a altora si care lanseaza tot felul de acuzatii din astea ieftine esti tu. De ce nu vii macar cu un singur text ca dovada daca sustii ca ai dreptate si nu te lansezi in acuzatii inflamatoare dar nefondate? Nu imi aduc aminte sa fi adus sau sa fi propus sa aducem "amendamente la Dumnezeu". Mi se pare din nou o acuzatie sforaitoare care nu spune nimic ci doar improasca de dragul de a improsca... crestineste probabil. Cine a spus sa renuntam "dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge"? Care sint acele lucruri? Preotii, Maria? Hai sa fim seriosi. Acesta este "argumentul" tau? Adica atunci cind nu mai ai argumente te refugiezi in convenabila reduta a "tainei" pe care nu o putem intelege? Cum ramine cu cuvintele lui Hristos care spunea "veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi"? Sau expresia Lui nu s-a referit la "orice" adevar ci numai la cele "convenabile" unei anumite biserici institutionalizate? Sa fie clar, eu cred ca exista enorm de multe lucruri pe care nu le cunoastem si nu le vom putea intelege probabil niciodata in viata aceasta sau in trupul acesta despre Dumnezeu. Dar nu cred ca aceasta poate fi folosita ca un pretext pentru a introduce adevaruri eretice in teologia crestina . Mai devreme sau mai tirziu trebuie sa existe un criteriu dupa care Biserica si crestinul poate fi sigur daca un anumit lucru este sau nu adevarul lui Hristos. Pina la proba contrarie pentru mine acest criteriu este Sfinta Scriptura si nu altceva. Prefer ca in ziua judecatii sa fiu "acuzat" ca m-am bizuit pe Scriptura si nu pe alte "surse", fie ele brosuri protestante sau scrierile "sfintilor parinti". Din punctul meu de vedere, si repet, al meu, ele ramin la fel de pasibile sa fie "infectate" cu opinii pur omenesti. Asta nu inseamna ca nu le citesc, si pe unele si pe altele, dar nu sint ele "criteriul" pentru mine. Nu stiu ce este rau in a face "piesa de teatru din nasterea Domnului". Ma tem ca ostiliatatea ta, mai degraba "antiintelectuala", fata de dramaturgie face un mare deserviciu crestinismului. Probabil ca din punctul tau de vedere si multele filme religioase pe care le-a facut sau sustinut biserica catolica sint tot anatema. Nu m-am gindit sa judec pe nimeni daca se roaga cu ochii inchisi sau deschisi sau daca striga cind se roaga. Ma tem ca daca tu ai fi fost in ziua coboririi Duhului Sfint in Ierusalim i-ai fi batjocorit pe toti cei care strigau pe acolo. Inclusiv pe Maria, mama lui Isus care era si ea acolo. Si pe ei i-au acuzat altii ca sint beti. Eu nu m-am rugat niciodata asa dar consider o chestiune de bun simt si de respect sa ii permit fratelui meu in Hristos sa se roage cum vrea. Nu cred ca exista nicaieri in Scriptura vreun decret strict cu privire la asta. Sau daca exista ceva, exista expresia apostolului Pavel care spune la un moment dat "ma voi ruga cu duhul dar ma voi ruga si cu mintea", asta fiindca la un moment dat veni vorba si imi spuneai ca experienta spirituala a rugaciunii elimina in mare masura aportul ratiunii. Rafael, tu spui "inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui". E foarte posibil. dar asta nu este fiindca ceea ce spun eu nu ar fi relvant ci pentru ca tu esti mult prea plin de prejudecati ca sa poti purta un dialog civilizat. Nu stiu ce intelegi tu prin "e comoda viata cind nu exista canoane". Ma tem ca habar nu ai ce inseamna ca Hristos este sfirsitul legii si inceputul harului. Ma tem ca pentru tine asta este echivalent cu "orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin". Daca este asa atunci probabil ca nu ai inteles niciodata teologia Noului Testament si o confunzi, in mod voit probabil, cu tot felul de aberatii liberale. Evident ar dura mult prea mult ca sa iti explic ce insemna libertate in Hristos si ma tem ca nu te intereseaza. Scopul meu insa nu a fost sa te invat pe tine ceva ci doar sa iti spun ca gogoritele cu care vii si acuzatiile ieftine se potrivesc probabil pentru o fituica propagandista dar nu se refera la mine. Ma cunosti mult prea putin ca sa faci afirmatiile pe care le faci. Tu spui ca "restul", adica ceea ce este in afara ortodoxiei si catolicismului, sint "doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu". Eu nu imi pot permite sa spun asa ceva despre catolicism sau ortodoxie. Dar te asigur ca un om care gindeste si vorbeste ca tine poate fi catolic sau ortodox dar cu siguranta nu este crestin. Adica nu are in el Spiritul lui Hristos. Sfirsitul poeziei mele se referea la altceva dar ma tem ca ai nevoie de o anumita capacitate de intelegere ca sa pricepi acel lucru. Nu am vrut sa te jignesc ci dimpotriva sint gata sa accept ca ai anumite limite de intelegere. Habar n-am cine este Padre Alberto si ce cauta in discutia asta. Daca este vorba de rugaciune de ce oare nu as fi putut eu sa ma rog pentru Padre Alberto sa i se risipeasca lui valul de pe ochi si sa poata sa vada? Avea sau are Padre Alberto sau tu monopol asupra adevarului spiritual? Oare o astfel de pretentie nu este aroganta? Nu stiu daca reactia ta este sau nu exagerata. mi se pare insa foarte plina de prejudecata si in multe locuri antiintelectuala si chiar anticrestina. Dar daca ramii totusi curios sa afli adevarul asta inseamna ca esti pe calea cea buna.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dese simte afectiunea pe care o porti, si daruirea si neputinta, si asta e bine. textul tb sa spuna ceva, cuiva, cumva. sa comunice insa, la nivel de limbaj, mai ales prima parte, mi a creat senzatia ca nu reusesti sa treci dincolo de zidul cuvintelor si de ceea ce ai invatat prin alte locuri. aici e mult de lucru. Succes si bine ai venit printre monstri (cum zicea cineva bland ca un miel :D )!
pentru textul : me, myself & shadow deprofetului: aveti perfecta dreptate. sunt lucruri care inca nu-mi intra in cap (sau nu raman acolo). in consecinta, ma retrag de la această polemică cu spatele... al dvs, francisc, pajul
pentru textul : karuna detotuşi aş renunţa la: "tu nu ştii cum e să mori din afară spre înăuntru" - spre înăuntru, aş lăsa doar: "tu nu ştii cum e să mori din afară"
pentru textul : îmi imaginez că eşti peter pan deLuana, mulțumesc: ai văzut elementele de mitic, legendar, simbolic și metamorfoza spiritelor și în esențialitatea nașterilor-morților, prin iubire.
pentru textul : Ochi de leu deDa, o digestie maiestuoasa. Mi-a placut efectul acela de verdealbastraneagra si efectul de volta. Strofa a doua mi se pare aliniata perfect, ca o coloana vertebrala care sustine poemul. Nu ma impac cu "pescarusi fatalisti", mi se pare cam fortat. In rest un poem elegant, care se sfirseste cu un joc de cuvinte bine gindit si reusit.
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe decred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie
pentru textul : ferestrele nu au nume de/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
pentru textul : Mama dea fost o zi faină. acest text este mai bătrânel. a luat acum o formă aproape finală. m-a bucurat semnul tău gentil, Mariana! O seară frumoasă vouă!
pentru textul : mi s-ar lumina ochii de indiferență deOvidiu, ...nu trebuie să fii uimit când vezi că ies scântei din penița cuiva. Și dacă tot te-ai mirat, atunci trebuie neapărat să îți transformi această mirare în certitudinea că „Hăruitorul” nu lasă pe nimeni să înghețe pe drumul dintre ignoranță și înțelegere pe care urcăm și coborâm laolaltă (poeți sau nu)… Primesc penița ca pe un prim cadou sub brad, mai mult decât ca pe un însemn aurit pe un poem. Crăciun fericit
pentru textul : Tohu vabohu deda, ai dreptate, suna mai bine.
pentru textul : Eve postmoderne deSi eu sunt de acord cu toti antecomentatorii mei, cu mici diferente, primele patru versuri mi se par foarte frumoase, ca intr-un film de Oscar. Mai departe, intervin balcanismele, dar in lumea asta exista poemul pentru Chichere. Penita in locul creionului trecut pe inventar, la ingeri.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deun poem plin de patima. titlul ajuta cititorul in a intui gandul darnic al autoarei.
pentru textul : flowers de.
pentru textul : Misericordiae deAsta da poezie de „stare”. Cu o prozodie perfect adecvată pentru a fi „transmisă” și altora. Altora care simt o astfel de „stare” dar refuză s-o conștientizeze. Orice iluzie „cumpărată” pentru distracție (orice, pe lumea asta se poate acum cumpăra dacă ai ajuns într-un fals Eden al consumului dezlănțuit – pentru cine a ajuns acolo): ’mi-am cumpărat un suflet gol și un înger de casă domesticit într-o singură seară îi privesc cum se joacă acum într-o colivie de oase cum scot colții unul la altul cum obosesc să se pîndească așteptîndu-mă de fiecare dată să le dau frunze din eden și apă nevarsată niciodată pe scară’ , devine, la un moment dat, ceea ce este: doar o iluzie. Și ce mai rămȃme? Doar ciclarea autoironică în jurul NIMICULUI pe o bandă moebius, căci: ’într-o zi le voi da drumul să se întoarcă fiecare în lumea lor îi voi elibera de sigilii și gramatici rudimentare se vor duce dincolo de geometriile triste ale pieții de carne’, adică în lumea „ficțunii” de unde au fost „cumpărate” și de unde, în mod „ficțional”: ” mă vor privi cum scot colții la mine însumi în colivia asta de oase legănată prin pulberi de zodii spectrale’ auto-ficționalizȃndu-mă (utilizez acest barbarism pt. că este sugestiv) într-o veselie de-a dreptul postmodermistă. Nu aș fi crezut niciodată că voi acorda o ”peniță” unui text postmodernist. Ȋnsă, așa cum am mai spus, textul de față, din punctul de vedere al tehnicii literare (prozodiei) „definește” atȃt de bine „starea” postmodernistă în general (devenind chiar un fel de „universal” al postmodernismului, „universal” de care acesta, i.e. postmodernismul, fuge ca dracu de tămȃie; dar ce să-i faci, de ce ți-e frică, nu scapi!) încȃt „penița” este pe deplin meritată. NOTA: A se vedea și Linda Hutcheon, „A Poetics of Postmodernism History, Theory, Fiction”, Routledge, 1988.
pentru textul : moebius love for angels dePS. Textul acesta a fost publicat pe site-ul care trebuie? Sau doar în Tecuciul cultural?
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic defelicitări calde şi din partea mea! Adrian, Silvia, Raluca, Alexandru, mă bucur că sunt cu voi!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deAdrian, lista oficială, o caut deja de câteva zile şi nu am dat de ea, ştiam că sunt printre finalişti, dar care este premiul, nu.
acum ştiu!
îmi pare rău că nu am reuşit cu viza, să vin la premiere, dar sper să vă întâlnesc cu alte ocazii.
mulţumesc frumos DOREL pentru articol şi felicitări (deci, acad.Cimpoi, încântător, e onoare pentru mine)
merci Adrian, Maria.
multzumesc senior, încerc o reparațiune...
pentru textul : mărturisesc deE o cacofonie între ultimul cuvânt din al treilea vers și primul din versul următor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deAș schimba titlul.
Sunt câteva imagini frumoase.
Alina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
pentru textul : îngeri sub cărămizi desingura porțiune pe care o pot remarca este:
„îmi ascund carnea sub pielea copacilor,
pentru textul : Căzut din cer deîmi este cu neputinţă să înţeleg ce vor
şi fug.”
Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deDa bine scrieți. Încântat ca întotdeauna. Fragment exemplar : Nenea Mihai, care fumase liniștit pînă acum, trage tacticos ultimele fumuri, pînă la unghie. Apoi lasă chiștocul să cadă și îl strivește, buchisindu-l îndelung cu talpa tîrlicului. Pe urmă, după ce scuipă un fir de tutun rămas pe limbă și suduie tacticos, mai mult cu un fel de satisfacție decît cu ciudă („paștele mamii lor de basarabeni, cu Plaiul lor dai în primire”), zice:....
pentru textul : La taifas deDoamna Ştefan, nu vă mai tăvăliţi atâta pe jos, că vă faceţi de râs. Încetaţi, vă rog, cu circul ăsta ieftin. Faceţi nişte deducţii "carte de drept penal" că am vrut să, că am vrut să...nu am vrut să...era doar acolo o poză, dar mă rog, nu vă place asta e, nu poate plăcea la toată lumea. Nici mie nu mi-a plăcut poezia domniei voastre, de grădiniţa, aia cu cipurile, cu invalidarea sau cam aşa ceva, şi v-am spus-o. Asta e.
Ultima dată când ne-am încrucişat pe acest site, parcă mă rugaţi să nu vă mai adresez nici un cuvânt. Invitaţia era univocă? Dv. da ?
Nu pot să spun că-n istericalele dv. nu aveţi şi ceva umor:)
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deSăru'mâna ! E o bucurie că v-am cunoscut !:)
Pagini