Ai sesizat bine: e boala veche virgula. Promit sa fiu cuminte (daca o sa ma tutuiesti pe viitor) si s-o dau la curatatorie.
Placut impresionat de vizita si de criticile binevenite!
Ma provoci sa mai postez, inteleg. Pentru inceput, o sa incerc sa "simt" durerea.
Cu drag,
Nu este vorba de nicio glumă. Nu înţeleg unde aţi văzut glumă. Eu nu scriu în sentinţe poetice, nu cred că termenul se potriveşte, cred că e totuşi o poezie. Mai demult chiar am avut ghinionul să îmi intre o muscă în gură când beam apă. Nu văd nimic amuzant în poezia mea. Şi nicio trecere de la ludic la dramatic. Dar chiar dacă ar fi fost, nu înţeleg de ce ar fi o problemă, e doar un poem mai condimentat, dar în esenţă trist, o tristeţe reliefată prin bufonerie, aşa cum au făcut mulţi scriitori. Ţânţarul este metaforic, aici unde personajul uman doarme.
mda. mereu uimesti. remarc limbajul care aduce o alt fel de perspectiva si finalul " asciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt are ceva dacă pun o cămașă de-a ta pe mine?" introspectia anunta ceva.
Nu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
Dar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
Las aici un comentariu, eu nu am citit textele Helenei C., dar mă deranjează că apar pe pagina mea. Voi trimite un mail administraţiei. Este probabil o amalagmare de conturi. Este a doua oară când se întâmplă.
aveam nişte nelămuriri legate de peniţe, biografie dar m-am lămurit citintind comentariile, vă felicit pt tot ce faceţi domnule Virgil şi vă urez un an nou plin de bucurii, succese, inspiraţie în poezie şi la mulţi ani fericiţi alături de familie şi cei dragi.
O aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
draga stefan, cred ca daca decizi sa vezi lucrurile doar in alb si negru cel care pierde in afacerea asta esti doar tu. universul are mult mai multe nuante decit extremele in care am senzatia ca alegi tu sa cazi. eu nu am spus sa nu mai oferi penite. eu am spus, daca imi aduc bine aminte, sa fii mai cumpatat si mai exigent cu ele. si te asigur ca am fost purtatorul de cuvint al intregului Consiliu Hermeneia care mi-a atras de mai multe ori atentia asupra activitatii tale in acest sens. evident, e posibil sa ne fi inselat, dar te asigur ca daca vei adopta o atitudine exagerata nu ne vei convinge ca noi am gresit in concluzia noastra. eu zic sa revii la ginduri mai bune si sa intelegi ca singurul motiv pentru care s-a facut aceasta atentionare a fost dorinta ca hermeneia, despre care spui ca este un site bun, sa continue sa fie bun
imi cer scuze ca am sa folosesc un exemplu din textul tau. dar nu-ti fa probleme, si eu fac greseli.
"Se simţea gol pe dinăuntru
ca o-ntrebare fără răspuns"
acesta este un text fundamental nepoetic. Pentru ca daca spuneai ca "Se simtea pe dinauntru ca o intrebare fara raspuns" atunci avea inefabil, avea acel ceva ce face un text sa poata aspira la poezie. dar modul acesta mecanic de a folosi comparatii si metafore nu poate fi poezie. pentru ca macar un lucru ar trebui sa intelegem, poezia nu este comunicare, este reprezentare.
parerea mea este ca am citit texte mult mai bune scrise de alma pe teme asemanatoare sau pornind de la inspiratii asemanatoare. aici mi se pare ca nu a avut rabdarea si poate dispozitia suficienta pentru a scrie ceva pe masura
sapphire, comentariul tau incurajator m/a bucurat. poemul este scris din suflet, cum ai si remarcat. am corectat ceea ce era de corectat si am schimbat si finalul poemului. nu stiu cat mi/a iesit sau cum de data asta, pentru ca nu mai am starea din momentul scrierii poemului. mircea.
Hai s-o dam si pe gluma. Ce sa fac, Profetule? Am invatat, pe vremuri, niste smecherii, de la niste "curve" mai batrane (sper sa nu se ofuscheze nimeni) decat mine atunci. Ca m-a invatat unu' cum sa am succes la o prezentare in public. Reteta era urmatoarea: (1) sa te limitezi la maximum 20 de minute; (2) sa incepi cu niste lucruri ultra elementare ca sa-i faci p-aia de te asculta sa gandeasca cu superioritate bleaga distrandu-se "ia uite ce tampit e asta" ;(3) sa treci apoi la lucruri mai acatarii si sa se zica: "stai, dom'le ca asta parca mai stie cate ceva"; (4) bagi acum niste chestii care le mai pricep doar doi: ti si Dumnezeu - lumea incepe sa freamate; (5) ajungi la ce se poate banui din precedenta: intri in chestii care le mai pricepe unu' singur (nu esti tu ala) - lumea e in extaz. Lasand gluma la o parte, ori de cate ori am respectat reteta, am avut succes. Si cand nu, am dat-o in bara. Acum incerc si eu s-o extind si adaptez la seria asta de texte pe care am inceput-o. Si pe care o tot rescriu si, probabil, nu se va mai termina decat in posteritatea mea si nu a lor. Cu speranta ca nu am ajuns inca la pasul (4), iti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai parcurs textul de fata.
Adrian, ma bucura trecerea ta. aproape am tresarit cand am citit de ingamfarea lirica, mai apoi m-am gandit ca trebuie sa fie de bine, in contextul in care ai spus-o.:)
de dragul ilenei am sa scot slash-urile, desi mie imi plac. fragmenteaza mai bine, subliniaza ideea. dar bine, ma pliez.
referitor la primele versuri nu vad cum as putea rezolva problema. stiu ca e un retorism acolo, dar e pus cu cap ( cel putin al meu:P)
imi pare rau, cred ca m-am exprimat aiurea, ma refeream la anumite sintagme folosite intens de altii, incat ajung sa fie recunoscuti dupa ele si astfel ii impiedica oarecum pe alti autori sa le utilizeze. nu am apucat sa il citesc pe claudiu in perioada aceea. multumesc pentru sugestie si iarta-ma inca o data.
îmi place. e acea intimitate cu care m-ai obișnuit și care induce o stare de confort. o stare ce vine din duios, stare în care nimic nu poate fi mișcat de la locul lui. este posibil să fiu subiectiv, dar oare cine te-a citit cu mai multă prețuire și atenție în vremuri?! când același ton familiar trezea în tânărul de atunci respectul pentru ceea ce scrii. respect păstrat cu drag. aha, un poem care mă proiectează direct într-o tandrețe specifică ție. pe la noi plouă turbat. las și semnul meu de apreciere cu foarte puține rezerve, nedemne de amintit. mi-era dor de acest poem :)
linistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete"
simplu si emotionant txt, ludicul il echilibrează (jumătatea de sferă: "până la pământ nu e mult" :)
un crochiu a două generaţii ...adverse!!!
si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
ai putea pune " cu toate cuvintele" ca sa nu mai fie acea alaturare nepotrivita. ar suna cam asa:"atat de bine stii sa ranesti/ cu toate cuvintele spuneai candva" sau ar mai putea fi " cu aceste cuvinte". e ceea ce mi-a trecut acum, in graba, prin minte.
în sfârșit, am reușit să ajung și la textul meu. am înteles acum care-i problema lui "cum." e o sugestie bună cea pe care mi-ai dat-o, da, se poate reformula. o să văd cum...(iarăși "cum"?) nu, n-am schimbat nimic...ba da, am eliminat două versuri din prima strofă; recitind, mi s-au părut inutile și obositoare. atât. mă bucur că ți-a plăcut, chiar mă bucur. mulțumirile se subînțeleg, nu? :)
Superfluu într-un act cu frustrări hau hau fără ecou Scena căminului cultural Dîlga. Joacă brigada artistică de amatori Umne Umne. Spectatori- fără carte dar cu un pic de minte. Precizări: intrarea în sală fără semințe de floarea soarelui este interzisă. Afinități spirituale: apa e udă, cerul e albastru, pasărea zboară, muntele e înalt, cîmpia e șes. Pe scurt din spectacol: Pe dușumeaua dată cu gaz intră Sofica, fîstîcită; unu doi unu doi hauuuuu, probă de microfon și se aprinde ca mușcata. În rochița de stambă, parcă e o rîndunică speriată de coada ei. Începe pierită toată, copleșită de originalitatea mesajului: “oamenii nu sînt de fapt oameni oamenii nu sînt cîini nu sînt animale oamenii nu sînt porci nu sînt de piatră oamenii nu sînt gîndaci oamenii nu sînt liane nici frunze nici putregai oamenii nu sînt șerpi nici ciuperci sau fiare nu sînt îngeri sau demoni oamenii sînt dumnezei dumeaozeauei douamneazeauai oamenii sînt duuuuuuuuuuuuuu umne umne umne zoaie zemuri” Prin scenă trece tanti Jana. De cînd cu reducerea de personal, ea e bună pentru orice rol; face pe croitoreasa, pe iubita părăsită de Gore, vinde bilete ( unde sînt vremurile cînd un bilet la film costa 1,25 lei, nu 2 lei grei cum zice un contemporan!). Acum desenează cu mopul în aer copaci uscați, aruncă detergent pe ei, apoi suflă cu aspiratorul și pune de un mic viscol. Ah, cum se mai pricepe Jana la recuzită, ce iarnă ca în povești din nimic! Apoteotic: “Gârbovă ca o feștilă/Într-un cap de lumânare;/ Ca o mutră imobilă/De harap cu nasul mare”, Jana se face cioară pe o creangă. Janeto te iubim, tu ești în toate, în cele ce sînt… Din culise se aude lupul, hauuuuu, hauuuuuu! În pantaloni scurți cu bretele, intră Truism a lu’ Mărin Coșcovete. Dă replica Soficăi, plin de emfază: Iarna nu-i ca vara! Spectatorii aplaudă frenetic, pătrunși de așa revelație. Cortina! Vezi bă ăsta a lu’ Anica, ce e omu? Făceai tu pe deșteptu, porc de cîine ce ești! Te-am cîștigat, hai la bufet să dai mastica! zice Costică Marghioală. Doar Sara, o tînără domnișoară nevrotică, bolnavă de prea mult văz, dă din cap nedumerită-mare e grădina ta Doamne! E drept, Sara e o intelectuală subțire, a absolvit școala de menaj de la Găești. Reporter la munca de jos, Poate revenim cu afișul spectacolului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc frumos de semn, Cristina!
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" deAi sesizat bine: e boala veche virgula. Promit sa fiu cuminte (daca o sa ma tutuiesti pe viitor) si s-o dau la curatatorie.
pentru textul : În vizită dePlacut impresionat de vizita si de criticile binevenite!
Ma provoci sa mai postez, inteleg. Pentru inceput, o sa incerc sa "simt" durerea.
Cu drag,
astazi am luat banii si maine dis de dimineata ma duc la colindat librariile. ;)) multumesc, andu, și felicitari inca o data pentru concurs
pentru textul : some rule rules some rules descuze pentru numele scris gresit, Emanuel.
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deNu este vorba de nicio glumă. Nu înţeleg unde aţi văzut glumă. Eu nu scriu în sentinţe poetice, nu cred că termenul se potriveşte, cred că e totuşi o poezie. Mai demult chiar am avut ghinionul să îmi intre o muscă în gură când beam apă. Nu văd nimic amuzant în poezia mea. Şi nicio trecere de la ludic la dramatic. Dar chiar dacă ar fi fost, nu înţeleg de ce ar fi o problemă, e doar un poem mai condimentat, dar în esenţă trist, o tristeţe reliefată prin bufonerie, aşa cum au făcut mulţi scriitori. Ţânţarul este metaforic, aici unde personajul uman doarme.
pentru textul : Amnezie demda. mereu uimesti. remarc limbajul care aduce o alt fel de perspectiva si finalul " asciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt are ceva dacă pun o cămașă de-a ta pe mine?" introspectia anunta ceva.
pentru textul : ce să fac decare este
pentru textul : Scrisoare de toamnă deNu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
pentru textul : călcîiul lui hermes deDar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
Las aici un comentariu, eu nu am citit textele Helenei C., dar mă deranjează că apar pe pagina mea. Voi trimite un mail administraţiei. Este probabil o amalagmare de conturi. Este a doua oară când se întâmplă.
pentru textul : Incienso decorzile pielii în loc de coardele pielii.
scuze.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 deaveam nişte nelămuriri legate de peniţe, biografie dar m-am lămurit citintind comentariile, vă felicit pt tot ce faceţi domnule Virgil şi vă urez un an nou plin de bucurii, succese, inspiraţie în poezie şi la mulţi ani fericiţi alături de familie şi cei dragi.
la mulţi ani tuturor colegilor
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAlina, poti dezvolta putin? Adrian...eu nadajduiam ca textul e (un pic) mai mult de-atat... multumesc pentru lectura.
pentru textul : (meta)morfoze deO aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu dedraga stefan, cred ca daca decizi sa vezi lucrurile doar in alb si negru cel care pierde in afacerea asta esti doar tu. universul are mult mai multe nuante decit extremele in care am senzatia ca alegi tu sa cazi. eu nu am spus sa nu mai oferi penite. eu am spus, daca imi aduc bine aminte, sa fii mai cumpatat si mai exigent cu ele. si te asigur ca am fost purtatorul de cuvint al intregului Consiliu Hermeneia care mi-a atras de mai multe ori atentia asupra activitatii tale in acest sens. evident, e posibil sa ne fi inselat, dar te asigur ca daca vei adopta o atitudine exagerata nu ne vei convinge ca noi am gresit in concluzia noastra. eu zic sa revii la ginduri mai bune si sa intelegi ca singurul motiv pentru care s-a facut aceasta atentionare a fost dorinta ca hermeneia, despre care spui ca este un site bun, sa continue sa fie bun
pentru textul : continuum explosion deimi cer scuze ca am sa folosesc un exemplu din textul tau. dar nu-ti fa probleme, si eu fac greseli.
"Se simţea gol pe dinăuntru
ca o-ntrebare fără răspuns"
acesta este un text fundamental nepoetic. Pentru ca daca spuneai ca "Se simtea pe dinauntru ca o intrebare fara raspuns" atunci avea inefabil, avea acel ceva ce face un text sa poata aspira la poezie. dar modul acesta mecanic de a folosi comparatii si metafore nu poate fi poezie. pentru ca macar un lucru ar trebui sa intelegem, poezia nu este comunicare, este reprezentare.
pentru textul : Ulbis la pătrat deparerea mea este ca am citit texte mult mai bune scrise de alma pe teme asemanatoare sau pornind de la inspiratii asemanatoare. aici mi se pare ca nu a avut rabdarea si poate dispozitia suficienta pentru a scrie ceva pe masura
pentru textul : după douăzeci de ani desapphire, comentariul tau incurajator m/a bucurat. poemul este scris din suflet, cum ai si remarcat. am corectat ceea ce era de corectat si am schimbat si finalul poemului. nu stiu cat mi/a iesit sau cum de data asta, pentru ca nu mai am starea din momentul scrierii poemului. mircea.
pentru textul : Talpă stricată deda și eu căutam o soluție pentru că mă deranja ceva acolo. e un text mai vechi și am încercat să revin peste el. merci pentru trecere.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ deHai s-o dam si pe gluma. Ce sa fac, Profetule? Am invatat, pe vremuri, niste smecherii, de la niste "curve" mai batrane (sper sa nu se ofuscheze nimeni) decat mine atunci. Ca m-a invatat unu' cum sa am succes la o prezentare in public. Reteta era urmatoarea: (1) sa te limitezi la maximum 20 de minute; (2) sa incepi cu niste lucruri ultra elementare ca sa-i faci p-aia de te asculta sa gandeasca cu superioritate bleaga distrandu-se "ia uite ce tampit e asta" ;(3) sa treci apoi la lucruri mai acatarii si sa se zica: "stai, dom'le ca asta parca mai stie cate ceva"; (4) bagi acum niste chestii care le mai pricep doar doi: ti si Dumnezeu - lumea incepe sa freamate; (5) ajungi la ce se poate banui din precedenta: intri in chestii care le mai pricepe unu' singur (nu esti tu ala) - lumea e in extaz. Lasand gluma la o parte, ori de cate ori am respectat reteta, am avut succes. Si cand nu, am dat-o in bara. Acum incerc si eu s-o extind si adaptez la seria asta de texte pe care am inceput-o. Si pe care o tot rescriu si, probabil, nu se va mai termina decat in posteritatea mea si nu a lor. Cu speranta ca nu am ajuns inca la pasul (4), iti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai parcurs textul de fata.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deAdrian, ma bucura trecerea ta. aproape am tresarit cand am citit de ingamfarea lirica, mai apoi m-am gandit ca trebuie sa fie de bine, in contextul in care ai spus-o.:)
pentru textul : cinema victoria dede dragul ilenei am sa scot slash-urile, desi mie imi plac. fragmenteaza mai bine, subliniaza ideea. dar bine, ma pliez.
referitor la primele versuri nu vad cum as putea rezolva problema. stiu ca e un retorism acolo, dar e pus cu cap ( cel putin al meu:P)
imi pare rau, cred ca m-am exprimat aiurea, ma refeream la anumite sintagme folosite intens de altii, incat ajung sa fie recunoscuti dupa ele si astfel ii impiedica oarecum pe alti autori sa le utilizeze. nu am apucat sa il citesc pe claudiu in perioada aceea. multumesc pentru sugestie si iarta-ma inca o data.
pentru textul : somn deîmi place. e acea intimitate cu care m-ai obișnuit și care induce o stare de confort. o stare ce vine din duios, stare în care nimic nu poate fi mișcat de la locul lui. este posibil să fiu subiectiv, dar oare cine te-a citit cu mai multă prețuire și atenție în vremuri?! când același ton familiar trezea în tânărul de atunci respectul pentru ceea ce scrii. respect păstrat cu drag. aha, un poem care mă proiectează direct într-o tandrețe specifică ție. pe la noi plouă turbat. las și semnul meu de apreciere cu foarte puține rezerve, nedemne de amintit. mi-era dor de acest poem :)
pentru textul : crochiu VI delinistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
pentru textul : silences debun, m-am gandit si voi inlocui tigara aceea. caut...
pentru textul : dispersie de"iar eu nu pot învia nici mere nici
pentru textul : autumn music 2 detrotinete"
simplu si emotionant txt, ludicul il echilibrează (jumătatea de sferă: "până la pământ nu e mult" :)
un crochiu a două generaţii ...adverse!!!
si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
pentru textul : ea deai putea pune " cu toate cuvintele" ca sa nu mai fie acea alaturare nepotrivita. ar suna cam asa:"atat de bine stii sa ranesti/ cu toate cuvintele spuneai candva" sau ar mai putea fi " cu aceste cuvinte". e ceea ce mi-a trecut acum, in graba, prin minte.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I deîn sfârșit, am reușit să ajung și la textul meu. am înteles acum care-i problema lui "cum." e o sugestie bună cea pe care mi-ai dat-o, da, se poate reformula. o să văd cum...(iarăși "cum"?) nu, n-am schimbat nimic...ba da, am eliminat două versuri din prima strofă; recitind, mi s-au părut inutile și obositoare. atât. mă bucur că ți-a plăcut, chiar mă bucur. mulțumirile se subînțeleg, nu? :)
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr descuze pentru bolbuirea excesiva, mi-a scapat o paranteza, pe undeva.
pentru textul : vineri deSuperfluu într-un act cu frustrări hau hau fără ecou Scena căminului cultural Dîlga. Joacă brigada artistică de amatori Umne Umne. Spectatori- fără carte dar cu un pic de minte. Precizări: intrarea în sală fără semințe de floarea soarelui este interzisă. Afinități spirituale: apa e udă, cerul e albastru, pasărea zboară, muntele e înalt, cîmpia e șes. Pe scurt din spectacol: Pe dușumeaua dată cu gaz intră Sofica, fîstîcită; unu doi unu doi hauuuuu, probă de microfon și se aprinde ca mușcata. În rochița de stambă, parcă e o rîndunică speriată de coada ei. Începe pierită toată, copleșită de originalitatea mesajului: “oamenii nu sînt de fapt oameni oamenii nu sînt cîini nu sînt animale oamenii nu sînt porci nu sînt de piatră oamenii nu sînt gîndaci oamenii nu sînt liane nici frunze nici putregai oamenii nu sînt șerpi nici ciuperci sau fiare nu sînt îngeri sau demoni oamenii sînt dumnezei dumeaozeauei douamneazeauai oamenii sînt duuuuuuuuuuuuuu umne umne umne zoaie zemuri” Prin scenă trece tanti Jana. De cînd cu reducerea de personal, ea e bună pentru orice rol; face pe croitoreasa, pe iubita părăsită de Gore, vinde bilete ( unde sînt vremurile cînd un bilet la film costa 1,25 lei, nu 2 lei grei cum zice un contemporan!). Acum desenează cu mopul în aer copaci uscați, aruncă detergent pe ei, apoi suflă cu aspiratorul și pune de un mic viscol. Ah, cum se mai pricepe Jana la recuzită, ce iarnă ca în povești din nimic! Apoteotic: “Gârbovă ca o feștilă/Într-un cap de lumânare;/ Ca o mutră imobilă/De harap cu nasul mare”, Jana se face cioară pe o creangă. Janeto te iubim, tu ești în toate, în cele ce sînt… Din culise se aude lupul, hauuuuu, hauuuuuu! În pantaloni scurți cu bretele, intră Truism a lu’ Mărin Coșcovete. Dă replica Soficăi, plin de emfază: Iarna nu-i ca vara! Spectatorii aplaudă frenetic, pătrunși de așa revelație. Cortina! Vezi bă ăsta a lu’ Anica, ce e omu? Făceai tu pe deșteptu, porc de cîine ce ești! Te-am cîștigat, hai la bufet să dai mastica! zice Costică Marghioală. Doar Sara, o tînără domnișoară nevrotică, bolnavă de prea mult văz, dă din cap nedumerită-mare e grădina ta Doamne! E drept, Sara e o intelectuală subțire, a absolvit școala de menaj de la Găești. Reporter la munca de jos, Poate revenim cu afișul spectacolului.
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani dePagini