mă dau finalului şi tu
numeri privirile pe care nu le-am întors
te grăbeşti

prea puţin aer s-a oprit între noi
singurătatea a tăcut în două
de o sută

când plec dezleagă-ţi câinii
şi mă caută după miros
întâmplător în fiecare femeie
respiri

indiferent cine sunt
iubită sau prostituată
tu ştii că îţi vin cel mai bine

calc lutul tău şi scutur
de pe gene cataclismul
îmbătrâneşti în punctul nou
al numărătorii
transpiri

mai jos
tu nu mai eşti singur
toate mările curg în ochii mei
risc
să-ţi aud vocea
de aproape privesc cum dai drumul
păsărilor închise în pieptul meu
întind dreapta să înţelegi
şi dreptul la schimbarea
vântului

imposibilul se poate
întâmpla acum
tu mai crezi în poveşti

crede
şi pune pe verde pentru mine

încet încet mie
respiră
respiră