Politically corect…lumea este un bazar, un amalgam de “mărfuri, limbi scrântite, oameni, bucăţi de semne” locuire la “grămadă” în toate limbile, o pastă eterogenă, irizată de vorbele unui predicator tolerant.
Aş zice că este o viziune optimistă asupra lumii, dar vin “din culise” (de ce din culise?!) acele “femei şi bărbaţi cu brâie negre”şi se “catapultează” în gol, pentru că locurile din paradis sunt ocupate (numai) de îngeri. Asta mă derutează !!
Este una din interpretările pe care îndrăznesc să le exprim.
Din cîte v-am citit – până acum – îmi dau seama, că poezia, pentru dumneavoastră, nu este un joc, ci un fel de a trăi autentic, de a gândi şi de a privi în profunzimea lucrurilor.
Mă bucur pentru dumneavoastră şi vă voi citi cu multă plăcere.
Stimă, zapata.
right, sa ne citim deci cuminti Vladi. Gorune, eu nu am excelat niciodata in hermeneutica, sunt un nieca nimeni, crede-ma, ma bucur ca prostu' cand unuia sau altuia cica i-ar place vreun cuvant de-al meu Al 62-lea cititor al vostru de aici Andu
si totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
...exemplific și cu versurile pe care le consider excelente, dar unii vor tresări, așa că zic: frumoase pentru mine. nici un vulcan nu a erupt ieri cu numele tău pe buze ... cărțile pe care le înghesui noaptea între noi sînt amînări și absențe de lux ... aerul te ocolește ca pe o pendulă de sticlă care nu poate greși niciodată .... o altă zi se naște fără să îți știe numele ... îmi zîmbești încît aș vrea să mușc din tine pînă mă trezesc din această beție perfectă a spațiului închis ...
ai lipsă diacritice. eu zic să publici mai îngijit. am să trimit textul în șantier. îl corectezi și cînd ești convins că este gata apeși butonul cu atenție editor.
multumesc de semn si apreciere, cami. ai dreptate in ceea ce priveste tema celei de/a doua strofe. cand am abordat/o nu am gandit cat de veche este, dar cred ca o tema trebuie reluata in toate felurile posibile pana dincolo de epuizarea ei. oricum ma voi mai gandi. multumesc iara si te astept mereu constructiv si bucuros.
Citesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
*voi incepe cu presupusa virgula intre subiect si predicat alor lui, le-a zambit într-un fel straniu... cine le-a zâmbit? (El)-subiect subinteles. ai inteles Andu? *frumoasa decriptarea dumitale, domnule Cailean...onoranta si surprinzatoare. are intr-adevar multe trimiteri pe care nu credeam ca le va sesiza cineva. si multe simboluri perene ce par azi usor desuete, depasite... doar noi suntem praf...el are puterea sa astepte mult timp, poate chiar si ultima noastra clipa pentru o revelatie... *de obicei aruncam cu penitele drept in ochiul celui care mi le dadea ori le-azvârleam inapoi...insa de data asta o asez frumos in tulpina unui copac si-o sa ridic o manastire. *poemul asta nu l-am scris eu. s-a scris singur. o mana mi-a purtat mana si a iesit asta. cearta-te cu mana Aceea, Andule..nu cu mine. *va multumesc tuturor pentru rabdare, lectura si cuvinte.
ai dreptate. Silviu, citește multă poezie. E sfatul cel mai pertinent și sincer pe care îl pot da. Numai că vei avea surprize. Sper să am și eu cândva pe pagina ta. De aceea las acest comentariu. Textul e ca mierea pe care o punea în ceai Alecsandri.
Inedit articolul, o perspectiva noua, care ne obliga sa privim si altfel lucrurile. Intrebarile vor ramane intotdeauna fara raspuns, asta este natura intrebarilor. felicitari insa pentru implicare si pentru dorinta de a elucida aceste mistere. petre
Titlul este în concordanță cu textul, dar nu disting rădăcinile. Cred că a scrie despre rădăcini implică și un text puternic. Or, acesta e prea suav. Versul "ce nu cred în incendii" nu sună bine, dar "grădini de absență" pare a fi inedit.
"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
Nici nu stiu cum sa spun asta... ce caut eu aici? Am imprumutat poezia ta, am imprumutat povestea ta, pesemne, altfel nu imi pot explica de ce ma stradui sa imi ascund lacrimile. Nu e nimic comun aici, si totusi totul este la fel, zi de zi, clipa de clipa, oriunde pe lumea asta. Iar tu stai la birou si le scrii, si produci realitatea, sau visul, sau lumea de dincolo, si amesteci toate acestea intr-un creuzet al tristetii si al surasului amar amar din care bunica poate facea dulceata, aducandu-si aminte de ceea ce tu nu iti mai aduci aminte. Chiar de acolo, de unde noi credem ca nu mai rasare si nu mai apune nimeni... sau nimic. O poveste spusa lent, pe indelete, cu spatele intors spre cititor. Cu o delicatete ferma as spune... care este marca poeziilor Almei. Poate inceputul sa fie putin necizelat... dar tot ceea ce urmeaza este in sine tulburator de bine spus. Bine revii, Alma, cand revii.
Mulţumesc, Raluca, pentru atenţionare! Eu credeam că e un vers ,,inspirat" :), nu ,,expirat" :). Am glumit, desigur.
Deoarece în haiku nu se folosesc metafore, contează foarte mult imaginea de ansamblu încadrată de cele 17 silabe şi acel ,,gol" pe care îl creează kireji, moment în care are loc începutul meditaţiei, al iluminării. E drept că dacă o sintagmă e prea des întâlnită de cititor, aceasta poate fi un obstacol pentru a vedea lumina...e ,,umbra" care se aşază peste poem.
Când am scris, am ales cuvintele ,,umbră" pentru a sugera şi tristeţea cauzată de secetă, şi ,,nor" pentru a sugera apropierea ploii. Am mizat şi pe faptul că unii cititori se vor gândi la lacrimă, potenţând astfel tristeţea de pe obrazul tatălui. Le-am legat în versul de mai sus. Aveam şi varianta ,,umbra norului" dar nu îmi plăcea . Nu ştiam că e un vers expirat ( m-a convins şi google) , deci mulţumiri frumoase. Te mai aştept...am încredere în opiniile tale şi ale colegilor.
cu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
şi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
aici poemul straluceste doar în primele două versuri. imi par fantastic de puternice. cele ce îi urmează se muncesc spre a se înălța, cel puțin, la nivelul lor, fără a reuși.
Am spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
mi se pare o poezie reusita, chiar eleganta pe alocurea. finalul e aiurea... pierde lamentabil tensiunea acumulata pe parcurs, narativitatea devenind concluziva, explicita, batuta in (era sa zic oua!) ...cuie. andule l-ai dezamagit pe nicodem... cum vei mai putea trai de-acum inainte??! :)
...te citesc de ceva timp, știu că ai potențial, de aceea îmi permit o sugestie.
am să explic și de ce, ca să poți face diferența.
poemul e bun, dar începe cu banalul plâns al frunzelor despre care s-a mai scris.dacă ai scoate primul vers și ai modifica un cuvânt, s-ar schimba sensul...
aș începe așa
„
mușcată de toamnă
sărăcia umblaților decojește...”.e poemul tău și respect decizia ta:)
mi-a plăcut mult finalul...
„nicăieri un obraz mai puternic
să-și întoarcă și cealaltă parte.„
Uite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
miroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Poezia Dorinului are întotdeauna greutatea pământului, sonoritatea profeților și subtilitatea chirurgicală a mânuitorilor și despicătorilor cuvântului. E rotundă, plină și grea. Trăirile sale subiective (probabil) se obiectivează în ambianța, întotdeauna armonică, a unor semne ancestrale, a unor amintiri comune omenirii întregi ca ansamblu de conștiințe fragmentare, difuze, a ființei umane care se descoperă pe sine însăși ca fiind centru și iradiere a universului văzut, dar căreia i s-a promis mai mult. O ființă umană care se plimbă de la concertele de Paște, prin apele cele de deasupra ale delfinei/cezara, înspre un olimp feminizat, apoi clinchetul candelabrelor ca un adagio al dragostei eterne.
În principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc Lucian. o singura precizare: nu sint "dulci imaginare amintiri", doar tristul adevar...
pentru textul : scurt tratat de anestezie dePolitically corect…lumea este un bazar, un amalgam de “mărfuri, limbi scrântite, oameni, bucăţi de semne” locuire la “grămadă” în toate limbile, o pastă eterogenă, irizată de vorbele unui predicator tolerant.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deAş zice că este o viziune optimistă asupra lumii, dar vin “din culise” (de ce din culise?!) acele “femei şi bărbaţi cu brâie negre”şi se “catapultează” în gol, pentru că locurile din paradis sunt ocupate (numai) de îngeri. Asta mă derutează !!
Este una din interpretările pe care îndrăznesc să le exprim.
Din cîte v-am citit – până acum – îmi dau seama, că poezia, pentru dumneavoastră, nu este un joc, ci un fel de a trăi autentic, de a gândi şi de a privi în profunzimea lucrurilor.
Mă bucur pentru dumneavoastră şi vă voi citi cu multă plăcere.
Stimă, zapata.
right, sa ne citim deci cuminti Vladi. Gorune, eu nu am excelat niciodata in hermeneutica, sunt un nieca nimeni, crede-ma, ma bucur ca prostu' cand unuia sau altuia cica i-ar place vreun cuvant de-al meu Al 62-lea cititor al vostru de aici Andu
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! desi totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” de...exemplific și cu versurile pe care le consider excelente, dar unii vor tresări, așa că zic: frumoase pentru mine. nici un vulcan nu a erupt ieri cu numele tău pe buze ... cărțile pe care le înghesui noaptea între noi sînt amînări și absențe de lux ... aerul te ocolește ca pe o pendulă de sticlă care nu poate greși niciodată .... o altă zi se naște fără să îți știe numele ... îmi zîmbești încît aș vrea să mușc din tine pînă mă trezesc din această beție perfectă a spațiului închis ...
pentru textul : nu ești poetă deai lipsă diacritice. eu zic să publici mai îngijit. am să trimit textul în șantier. îl corectezi și cînd ești convins că este gata apeși butonul cu atenție editor.
pentru textul : Dilemă divină demultumesc de semn si apreciere, cami. ai dreptate in ceea ce priveste tema celei de/a doua strofe. cand am abordat/o nu am gandit cat de veche este, dar cred ca o tema trebuie reluata in toate felurile posibile pana dincolo de epuizarea ei. oricum ma voi mai gandi. multumesc iara si te astept mereu constructiv si bucuros.
pentru textul : Balada ochilor tăi deCitesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
pentru textul : A șaptea minune de*voi incepe cu presupusa virgula intre subiect si predicat alor lui, le-a zambit într-un fel straniu... cine le-a zâmbit? (El)-subiect subinteles. ai inteles Andu? *frumoasa decriptarea dumitale, domnule Cailean...onoranta si surprinzatoare. are intr-adevar multe trimiteri pe care nu credeam ca le va sesiza cineva. si multe simboluri perene ce par azi usor desuete, depasite... doar noi suntem praf...el are puterea sa astepte mult timp, poate chiar si ultima noastra clipa pentru o revelatie... *de obicei aruncam cu penitele drept in ochiul celui care mi le dadea ori le-azvârleam inapoi...insa de data asta o asez frumos in tulpina unui copac si-o sa ridic o manastire. *poemul asta nu l-am scris eu. s-a scris singur. o mana mi-a purtat mana si a iesit asta. cearta-te cu mana Aceea, Andule..nu cu mine. *va multumesc tuturor pentru rabdare, lectura si cuvinte.
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deai dreptate. Silviu, citește multă poezie. E sfatul cel mai pertinent și sincer pe care îl pot da. Numai că vei avea surprize. Sper să am și eu cândva pe pagina ta. De aceea las acest comentariu. Textul e ca mierea pe care o punea în ceai Alecsandri.
pentru textul : Ce zi debinecuvantata coaja de nuca... Altfel, antipoem:) multam!
pentru textul : Antipoem deInedit articolul, o perspectiva noua, care ne obliga sa privim si altfel lucrurile. Intrebarile vor ramane intotdeauna fara raspuns, asta este natura intrebarilor. felicitari insa pentru implicare si pentru dorinta de a elucida aceste mistere. petre
pentru textul : la curtea regelui sosit-au păsări de metal desuntem fiecare o striație de scoică straturi peste straturi spatele meu îmbrățișând spatele tău și al lui
pentru textul : antikythera desugestivă şi această imagine.
pentru textul : punctus interrogativus deo carte nu pune niciodată punct, doar naşte alte mii de întrebări.
semn de apreciere.
matei mă bucur dacă ti-a plăcut. adevărat nu este chiar un poem minimalist. dacă ai o altă idee pentru final eu o ascult:) mai învăţ
pentru textul : Un poem minimalist deTitlul este în concordanță cu textul, dar nu disting rădăcinile. Cred că a scrie despre rădăcini implică și un text puternic. Or, acesta e prea suav. Versul "ce nu cred în incendii" nu sună bine, dar "grădini de absență" pare a fi inedit.
pentru textul : Rădăcinile visului de"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
pentru textul : psalm deNici nu stiu cum sa spun asta... ce caut eu aici? Am imprumutat poezia ta, am imprumutat povestea ta, pesemne, altfel nu imi pot explica de ce ma stradui sa imi ascund lacrimile. Nu e nimic comun aici, si totusi totul este la fel, zi de zi, clipa de clipa, oriunde pe lumea asta. Iar tu stai la birou si le scrii, si produci realitatea, sau visul, sau lumea de dincolo, si amesteci toate acestea intr-un creuzet al tristetii si al surasului amar amar din care bunica poate facea dulceata, aducandu-si aminte de ceea ce tu nu iti mai aduci aminte. Chiar de acolo, de unde noi credem ca nu mai rasare si nu mai apune nimeni... sau nimic. O poveste spusa lent, pe indelete, cu spatele intors spre cititor. Cu o delicatete ferma as spune... care este marca poeziilor Almei. Poate inceputul sa fie putin necizelat... dar tot ceea ce urmeaza este in sine tulburator de bine spus. Bine revii, Alma, cand revii.
pentru textul : no moon rise, no moon set deMulţumesc, Raluca, pentru atenţionare! Eu credeam că e un vers ,,inspirat" :), nu ,,expirat" :). Am glumit, desigur.
pentru textul : Haiku deDeoarece în haiku nu se folosesc metafore, contează foarte mult imaginea de ansamblu încadrată de cele 17 silabe şi acel ,,gol" pe care îl creează kireji, moment în care are loc începutul meditaţiei, al iluminării. E drept că dacă o sintagmă e prea des întâlnită de cititor, aceasta poate fi un obstacol pentru a vedea lumina...e ,,umbra" care se aşază peste poem.
Când am scris, am ales cuvintele ,,umbră" pentru a sugera şi tristeţea cauzată de secetă, şi ,,nor" pentru a sugera apropierea ploii. Am mizat şi pe faptul că unii cititori se vor gândi la lacrimă, potenţând astfel tristeţea de pe obrazul tatălui. Le-am legat în versul de mai sus. Aveam şi varianta ,,umbra norului" dar nu îmi plăcea . Nu ştiam că e un vers expirat ( m-a convins şi google) , deci mulţumiri frumoase. Te mai aştept...am încredere în opiniile tale şi ale colegilor.
am corectat Vlad, multumesc de observatie! mereu ma grabesc si ba gresesc la scris, ba la condus...:p
cheers!
pentru textul : Friday, 13 decu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
pentru textul : psalmul apelor simple deşi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
aici poemul straluceste doar în primele două versuri. imi par fantastic de puternice. cele ce îi urmează se muncesc spre a se înălța, cel puțin, la nivelul lor, fără a reuși.
pentru textul : Scrum deAm spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte demi se pare o poezie reusita, chiar eleganta pe alocurea. finalul e aiurea... pierde lamentabil tensiunea acumulata pe parcurs, narativitatea devenind concluziva, explicita, batuta in (era sa zic oua!) ...cuie. andule l-ai dezamagit pe nicodem... cum vei mai putea trai de-acum inainte??! :)
pentru textul : pelotă de...te citesc de ceva timp, știu că ai potențial, de aceea îmi permit o sugestie.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei deam să explic și de ce, ca să poți face diferența.
poemul e bun, dar începe cu banalul plâns al frunzelor despre care s-a mai scris.dacă ai scoate primul vers și ai modifica un cuvânt, s-ar schimba sensul...
aș începe așa
„
mușcată de toamnă
sărăcia umblaților decojește...”.e poemul tău și respect decizia ta:)
mi-a plăcut mult finalul...
„nicăieri un obraz mai puternic
să-și întoarcă și cealaltă parte.„
Uite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
pentru textul : Sarea Pământului demiroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
doar uneori, multumesc!
Raluca, multumesc pentru trecere!
pentru textul : verificări dePoezia Dorinului are întotdeauna greutatea pământului, sonoritatea profeților și subtilitatea chirurgicală a mânuitorilor și despicătorilor cuvântului. E rotundă, plină și grea. Trăirile sale subiective (probabil) se obiectivează în ambianța, întotdeauna armonică, a unor semne ancestrale, a unor amintiri comune omenirii întregi ca ansamblu de conștiințe fragmentare, difuze, a ființei umane care se descoperă pe sine însăși ca fiind centru și iradiere a universului văzut, dar căreia i s-a promis mai mult. O ființă umană care se plimbă de la concertele de Paște, prin apele cele de deasupra ale delfinei/cezara, înspre un olimp feminizat, apoi clinchetul candelabrelor ca un adagio al dragostei eterne.
pentru textul : candelabrele deSa zicem doar ca nu am gasit inca formularea corecta.
Se poate citi si asa:
"iar tu nu te-nţelegi, nu te cunoşti, nu te explici,
însă exişti, iar asta e de-ajuns."
Poate ca repetitia dinainte clarifica faptul ca e vorba
pentru textul : poem dedespre o explicare in fata sinelui si nu in fata altora!
În principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar dePagini