Am modificat din nou, la sugestia ta, revenind, de fapt, la forma iniţială. Mulţumesc. În privinţa celeilalte sugestii, mă mai gândesc. Cu simpatie.

in plan ideatic nu au nici o legatura, doar ca titlu.cartea lui coelho se numeste 11 minute, iar poezia ta 12 secunde.

s-a notat. multam!

stii cand un asemenea text ajunge undeva, se opreste, o ia de la inceput si...tot asa. Lasand o impresie de neuitat. Daca as citi un astfel de text fara sa fie specificat numele autorului, voi fi sigur ca este al lui Pal. Si ca este unul dintre cele de exceptie.

ai dreptate, Adriana.la o citire mai atentă am văzut că se rostogolește șoaptă pe șoaptă fără iar:)
dar tu ai să mă ierți, pentru sunt mai repezită de fel:o zi bună!

Multumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))

Îţi mulţumesc pentru trecere şi semn.

Dragă Petru Hamat, bine ai venit pe hermeneia. Îți recomand să citești (sau să recitești cu mare atenție) regulamentul acestui site, și apoi să încerci să te familiarizezi puțin cu modalitatea de abordare a facilității comentariilor aici. Te rog să folosești un ton decent, chiar atunci când intri în polemică. Iar polemica te sfătuiesc să o menții în limite de literatură, fără aprecieri la adresa comentatorilor tăi. Pe hermeneia încercăm să ne folosim în egală măsură de comentariile negative, ca și de cele pozitive. Dacă ai ceva de combătut, fă-o cu eleganță și argumente. Mai mult decât atât, având în vedere că există moderatori care să încerce să mențină climatul de care vorbeam, te-aș ruga să păstrezi o egală atitudine indiferent de comportamentul comentatorilor tăi chiar. Cu alte cuvinte, încercăm să evităm exact acest fel de discuții cum se întâmplă acum în subsolul textului tău. Consideră această intervenție a mea ca pe un avertisment și sper ca de acum înainte să ne revedem numai în discuții literare.

elimină din a doua 'deci', din a treia 'atunci' și 'fără să fi murit' și ai un poem

am remediat, multumesc Virgil!

Mie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.

"Cercetătorii în domeniul etnografiei și al folclorului au descoperit că datina colindatului are rădăcini romane..." Datina colindatului are radacini ceresti. Luca 2:8-20 cuprinde, in mare, originea colindului. - ingerul Domnului este trimis cu "Vestea Buna" pe campiile Betleemului; - o multime de oaste cereasca s-a unit cu ingerul, laudand pe Dumnezeu si zicand: " Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui"; -dupa plecarea ingerilor, pastorii au zis unii catre altii: "haidem sa mergem, sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul". Dupa ce L-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. - pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu... Ca si data a nasterii Sale, Cristos nu putea fi nascut in Ianuarie si nici in Decembrie, pentru ca Dumnezeu nu opereaza dupa calendarul iulian sau gregorian, El opereaza dupa calendarul Sau, care isi are oglindirea in calendarul ebraic. Probabil Rosh Hashanah, inceputul anului nou ebraic, cand la Templu dadeau buluc inchinatori din toata Iudeea si de peste hotare, aceasta fiind si explicatia aglomeratiei si a lipsei de cazare in Ierusalim si prin imprejurimi. Hanul a fost supraaglomerat, n-a fost loc decat in pestera, la vite. Apoi Cristos trebuia sa aduca "anul de indurare" al lui Dumnezeu, profetit in Isaia... Ah, sunt asa de multe de spus despre toate acestea, cari n-au prea mare importanta! Importanta e nasterea in sine, pentru care putem sa spunem: "O, ce veste minunată!" Sa cantam toti cu ingerii...

...aproape să mă împiedic, gracias.

Aranca, o să spun despre textul tău că este unul bun. Imaginile transmit. Cel mai mult mi-a plăcut 'incestul dintre viață și moarte'..o chestie extraordinar de mișto, originală și mă enervez că nu mi-a venit mie întâi ideea. :) O singură chestie: mi se pare cam aglomerat textul în sensul că toate cuvintele sunt pline de consoane, iar repeziciunea care ți-o impune poezia în citire, accentuează aceste consoane, iar lectorul tinde să se încurce între ele. Remarc un subiectivism pesimist, dar evident este vorba doar de textul acesta. De asemenea, primele versuri descifrează o rememorare a unui timp ce a trecut în amintiri. Revin.