nu cred ca mai conteaza "frumusetea poemelor", Marina, ci...altceva. :) Poate acea incarcatura capabila sa inchida cercul si sa-l transforme in sfera... cred ca poti renunta la "perfectiunea" de dupa sfera cata vreme ea tocmai asta sugereaza. apoi...sfera nu poate avea "margine"...e singura figura geometrica fara explicatio, adica fara desfasurare. "Conturul nostru se topește-ncet în el așa cum noaptea se topește în brațele unei senine zile." mi s-ar fi parut mai potrivit sa fie invers (si nu doar din ratiuni estetice ori subiective): ziua topindu-se in bratele noptii. si poate ca nu era rau daca incheiai cu "sau invers". paranteza de mai sus e si aici valabila. consider ca factorul personal pe care il introduci in forma de acum a finalului e o scadere. ca si repetitiile, care rup curgerea. iar infinitul acela vine in contradictie cu toate cosmogoniile, ele considerand generator punctul, chiar daca expandarea lui produce "circumferinta fara margini". uite, acum, eu vad poemul cam asa: La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme aici gândul se transformă în cerc cercul în sferă La capătul lumii asteapta punctul ideea topirea conturului nostru cum ziua in noaptea senina sau invers. stiu ca varianta mea porneste dintr-un alt unghi, dar mi-a facut placere sa brodez, folosind firul tau. :)

Virgil mi-a luat-o înainte, am citit astăzi pe fugă și m-am gândit că e altceva decât ce ai postat până acum, parcă încerci să transmiți. Și eu zic totuși că, dacă ai reușit să ne faci să trăim sentimentul, ideea din spate, e bine. E adevărat însă că ai mult de lucrat. Inversiuni atât de simple nu prea mai spun nimic nou ca procedeu, iar repetate devin chiar obositoare. Asta, și observațiile făcute de Virgil referitoare la expresii oarecum prăfuite...

sunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
mi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...

imi plac toate , in mod special primul si ultimul, foarte sugestive vesuri. cu stima

Dacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.

imaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
de fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!

andu, noroc pe mine ca stiu sa inot! asa ca te invit in larg, pe urma lui nautilus. eu dau la tigare pe spate, cu ochii la ceriu albastrui, tu aplici stilul fluture, si sari prin rotocoalele mele. apoi, invers. lasand gluma, iti multumesc pentru lectura si penita

cred că nu ar fi rău să îți completezi profilul. Un text interesant.

Un text bun neașteptat, poate mai elaborat stilistic cu pasaje deosebite ca de exemplu: "nu-i vina mea că azi nu mai știu cui și de ce mă închin, viața și moartea își schimbă mereu între ele fustele crețe, verbe febrile au înălțat, dinspre mine spre mâine, bariere așteptând trecerea unui personal deraiat" Finalul mi se pare reușit (de multe ori sunt tentată să decupez anumite fragmente dintr-un text, convinsă fiind că acolo este cheia muzicală a întregului sistem - un sistem cu mai multe necunoscute, în care matematica și muzica se identifică): "acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte, în amonte s-au prăbușit îngenunchiați căpriori - mai bine iartă-mă și risipește-mă într-o conjugare perpetuă la condițional optativ." [...Poate aș mai reveni după o vreme pentru a elimina anumite sincope dar nu de idei, ci de respirație poetică, să spun așa.] Privesc textul ca pe un un fel/modalitate/fenomen de a te apropia de Lumina-care-te-cunoaște-pe-nume.

cred ca ti s-a raspuns la aceasta intrebare de mai multe ori, atit direct cit si indirect. in primul rind corectitudinea limbii asa cum stipuleaza si regulamentul. iar textele tale au lacune multe si repetate la acest capitol. apoi urmeaza aspectul estetic, elementele de stil, continutul poetic, ineditul, inefabilul, etc.
daca acestea nu exista sau sint utilizate mecanicist sau simplist atunci nu cred este normal sa te astepti ca editorii sa aprecieze pozitiv ceea ce scrii. dar cred ca partea cea mai ingrijoratoare este nu atit faptul ca nu scrii bine ci faptul ca nu pari a imbunatati nimic. iar asta este in general un semnal cum ca s-ar putea sa nu fii facut pentru asa ceva.

placut

Acest underground (la propriu) al inimii mie imi sugereaza simplu trecutul cu sentimentele si ele vechi de cand lumea, bronzul, barbatul cu pipa, perla neagra, orologiu, cheita de arama toate ma trimit spre acea antichitate prafuita, (care poate n-ar fi trebuit exprimata explicit). Timpul e vechi, orologiul nu mai are figurine, rezista doar fantomatic prin acele siluete care danseaza tango intr-o cutie muzicala si ea veche si stricata singura functinalitate e ca se invarte si genereaza un joc de lumini si umbre, substitut al muzicii (pentru o inima de poet). Nu cred ca poezia e slaba, poate mai trebuie lucrata. Dar sunt de acord ca titlul e nepotrivit. Cred ca n-ar trebui sa fie in limba spaniola pentru ca nu-mi sugereaza tangoul argentinian pasional ci un tango universal, arhaic as spune. Imi permit sa recomand filmul Tango al lui Carlos Saura unde tangoul e folosit pentru a exprima mai multe stari si situatii decat cele din care a izvorat el, este dus pana la a fi o modalitate de expresie spectaculara.

sufletul ca prizonier al spitirului, inchis in propria lui dragoste, ilogica deseori, ca orice dragoste. acel ,,ners" (i se mai spune si ,,nefis", relativ traductibil prin ,,minune") al arabilor. despre care noi stim ,,ceva. si atat." sau ,,stim ca nu stim nimic".

suprb, Dorin!
,,Și atât."

aș fi interesat de frazarea ta, Raluca. dacă ai timp... anyway mulțam frumos de aprecieri!