Si, Dihanie! Saratelele si sucurile au fost puse pe masa pentru tipi ca tine, care vin la cenacluri sa manance pe gratis, ca de altceva nu sunt in stare. Tu vino, ca iti pregatesc si o sacosa cu saratele si ceva sucuri, avem fonduri speciale pentru dihanii.
Revin, pentru că într-adevăr e interesant să mai citim și așa ceva aici. Știi ce consider că ar fi adevărat incitant și, de ce nu, provocator pentru autor? Introducerea unui personaj complet "prins" în timp. Nu un ucenic, cum apare în general în dialogurile filozofice, ci omul complet incapabil , cel puțin la începutul discuției, de a "înghiți" ceva din problematici. Ce faci cu el pe parcurs, treaba ta. Smile. Doar o idee, de dragul provocării.
întrebarea mea este, chiar nu vă deranjează să confundaţi manelele cu poezia? sper să nu supere întrebarea dar am senzaţia (citind textul de mai sus) că nu distingeţi intre cele două.
maitre, am avut sansa sa scriu cu toc si penita, ca si domnia ta, presupun. era cu multi ani in urma. acum, nici cu pixul nu mai pot scrie. ma bucur de mica rautate. da greutate. multumesc
Marina, am incercat sa redau o stare reala, decupata fidel dupa o realitate apropiata, iar imaginea din final, probabil ca nu sustine indeajuns, ai dreptate; un vechi prieten, care stapaneste bine arta scrisului, mi-a explicat acelasi lucru despre impactul pe care il are intr-o poezie, folosirea verbelor la prezent si bineinteles starea de „monotonie si pasivitate” cum o numesti tu, cand folosesti alte timpuri... doar ca povestea aceasta, efectiv apartine unui timp trecut si asa am simtit nevoia sa o scriu. stiu ca nu toate versurile de aici au aceeasi valoare... poezia este o arta complicata:) apreciez interventiile tale, multumesc!
o poezie frumoasa, cu multe parti remarcabile. încerc sa identific "rotundul de papadie", sa fie oare casa?
ca altfel ce poate sa însemne titlul "În jurul casei noastre, păpădii"? Cele bune.
Trecand peste unele pasajele amuzante, voi spune doar atat: sunt destui poeti care scriu f bine in stil clasic: Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Horia Zilieru, Ioan Peia... Este mult mai greu sa scrii cu rima, chiar daca la prima vedere pare facil, ca o simpla expunere de cuvinte. Este foarte greu sa armonizezi sentimentele, cuvintele, ritmul, rima, ideea, sensurile. De fapt, poezia cu rima nu trebuie sa te chinui sa o scrii. Ea vine sau nu vine deloc. Ai cateva minute la dispozitie sa o prinzi de mijloc si sa o dansezi.... Dupa ce ai dansat-o, o iei la intrebari... Secretul poeziei in vers alb este insasi poezia in stil clasic, abecedarul oricarui mare poet. Pentru ca si versul alb are nevoie de ritm si de rima interioara. Numai bine.
Emile, tu esti un suflet mare dar mai important e ca scrii bine. Eu ti-am mai spus-o si asa, tete-a-tete, sa nu crezi ca obisnuiesc sa magulesc barbati in toata puterea :-) Si la urma urmei, orice s-ar intampla, va exista mereu o Gara (de Nord sau de alt punct cardinal) care isi va face datoria ei fundamentala de gara... stii tu mai bine. Andu
era și este o accentuare a faptului că este alt fel de mâncare. asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))
toamna te-a invitat la o ceaşcă de melancolie. cu cât priveşti mai în urmă, cu atât descoperi noi temniţe...
îmi place tonul cald pe care îl aduci cu tine în fiecare poezie.
Dragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
de fiecare dată când te citesc, Dorin, am impresia că ești o variantă sofisticată a lui Emil Brumaru. râd din suflet pentru că mă surprinzi și cu o duioșie mascată ludic și cu o inteligență iremediabilă. mă înclin! as always! pentru asta las semn! atent cu gânduri bune, paul
oricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
Imi cer scuze, dar de vreme ce exista in subsolul acestui text comentariul atat de off-topic al Alinei Manole care se refera la mine folosind pluralul de majestate "ati" (pentruca nimeni in afara mea nu a comentat acest poem, Bianca a intervenit doar ca sa modereze cu mult bun simt o disputa), as dori sa spun ca nu am "aruncat cu pietre" in acest poem. Mi-am spus strict parerea si se pare ca nimeni altcineva nu a facut-o inaintea mea, atat. In ceeace priveste calitatea actuala de novice a d-lui Nimerencu si eu cred ca ar trebui acreditat ca autor, insa este doar parerea mea si nu vreau sa fie altceva. Andu
Ai umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
"lehuzele din jur își purtau fericite pruncii/bucăți de piatră" un vers puternic care trage dupa sine întregul poem. de asemenea, remarc profund plăcut "o fântână ca o cale lactee uitată". nu pot să spun decât că citindu-te descopăr o autoare mereu inspirată.
ambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
pe hermeneia nu s-au facut si nu se vor face niciodata invitatii. Si nici alungari. Oricine care vrea sa scrie literatura si sa comenteze literatura, filozofie, arta, istorie, etc, se poate inscrie si o poate face neingradit atita timp cit o face de calitate si si respecta Carta Hermeneia la care toti am aderat.
de acord, e foarte frumos, si-i inconfundabil al tau. am o singura mentiune, poate fi intr-o nota personala - o nuanta pe care am perceput-o doar eu. cand spui "iti miroase gura", esti tras automat intr-un loc nepoetic. ma intreb daca ai putea gasi o alta formulare acolo. daca gasesti ca-i necesar, cum spuneam, e posibil sa am eu defect acolo. :o)
un text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
Cred ca de aici poti scrie o poezie... "Vorbesc cu Dumnezeu despre fluctuațiile bursiere - cască plictisit... Deschid televizorul: foamete, trafic... "
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Si, Dihanie! Saratelele si sucurile au fost puse pe masa pentru tipi ca tine, care vin la cenacluri sa manance pe gratis, ca de altceva nu sunt in stare. Tu vino, ca iti pregatesc si o sacosa cu saratele si ceva sucuri, avem fonduri speciale pentru dihanii.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deRevin, pentru că într-adevăr e interesant să mai citim și așa ceva aici. Știi ce consider că ar fi adevărat incitant și, de ce nu, provocator pentru autor? Introducerea unui personaj complet "prins" în timp. Nu un ucenic, cum apare în general în dialogurile filozofice, ci omul complet incapabil , cel puțin la începutul discuției, de a "înghiți" ceva din problematici. Ce faci cu el pe parcurs, treaba ta. Smile. Doar o idee, de dragul provocării.
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deîntrebarea mea este, chiar nu vă deranjează să confundaţi manelele cu poezia? sper să nu supere întrebarea dar am senzaţia (citind textul de mai sus) că nu distingeţi intre cele două.
pentru textul : Cald demaitre, am avut sansa sa scriu cu toc si penita, ca si domnia ta, presupun. era cu multi ani in urma. acum, nici cu pixul nu mai pot scrie. ma bucur de mica rautate. da greutate. multumesc
pentru textul : Emo Conta - western deMarina, am incercat sa redau o stare reala, decupata fidel dupa o realitate apropiata, iar imaginea din final, probabil ca nu sustine indeajuns, ai dreptate; un vechi prieten, care stapaneste bine arta scrisului, mi-a explicat acelasi lucru despre impactul pe care il are intr-o poezie, folosirea verbelor la prezent si bineinteles starea de „monotonie si pasivitate” cum o numesti tu, cand folosesti alte timpuri... doar ca povestea aceasta, efectiv apartine unui timp trecut si asa am simtit nevoia sa o scriu. stiu ca nu toate versurile de aici au aceeasi valoare... poezia este o arta complicata:) apreciez interventiile tale, multumesc!
pentru textul : ultimul vis dete felicit din toată inima! După părerea mea, deşi de-a lungul anilor am avut ceva contre, eşti unul dintre cei mai buni poeţi din generaţia ta.
pentru textul : Lansare de carte și concert în Club A: 69 de poeme de dragoste, de Leonard Ancuța, alături de Negru Latent deo poezie frumoasa, cu multe parti remarcabile. încerc sa identific "rotundul de papadie", sa fie oare casa?
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii deca altfel ce poate sa însemne titlul "În jurul casei noastre, păpădii"? Cele bune.
Trecand peste unele pasajele amuzante, voi spune doar atat: sunt destui poeti care scriu f bine in stil clasic: Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Horia Zilieru, Ioan Peia... Este mult mai greu sa scrii cu rima, chiar daca la prima vedere pare facil, ca o simpla expunere de cuvinte. Este foarte greu sa armonizezi sentimentele, cuvintele, ritmul, rima, ideea, sensurile. De fapt, poezia cu rima nu trebuie sa te chinui sa o scrii. Ea vine sau nu vine deloc. Ai cateva minute la dispozitie sa o prinzi de mijloc si sa o dansezi.... Dupa ce ai dansat-o, o iei la intrebari... Secretul poeziei in vers alb este insasi poezia in stil clasic, abecedarul oricarui mare poet. Pentru ca si versul alb are nevoie de ritm si de rima interioara. Numai bine.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deEmile, tu esti un suflet mare dar mai important e ca scrii bine. Eu ti-am mai spus-o si asa, tete-a-tete, sa nu crezi ca obisnuiesc sa magulesc barbati in toata puterea :-) Si la urma urmei, orice s-ar intampla, va exista mereu o Gara (de Nord sau de alt punct cardinal) care isi va face datoria ei fundamentala de gara... stii tu mai bine. Andu
pentru textul : simplu jurnal deca sa nu se mai supere nimeni, am sters prima strofa, oricum nu mai aducea nimic nou si mai era si obositoare. o zi frumoasa si senina!
pentru textul : Cantata în mi minor deera și este o accentuare a faptului că este alt fel de mâncare. asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))
pentru textul : Alt fel de iubire deProza, incorsetata grafic, nu devine neaparat poezie.
pentru textul : scurtă istorie a unui viol detoamna te-a invitat la o ceaşcă de melancolie. cu cât priveşti mai în urmă, cu atât descoperi noi temniţe...
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi deîmi place tonul cald pe care îl aduci cu tine în fiecare poezie.
ovyus ori ne explici ce e cu Tele acolo ori corectezi textul. ai citeva ore la dispozitie desi ti s-a atras atentia cu ceva vreme in urma.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deDragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
pentru textul : Tânărul din Nain dede fiecare dată când te citesc, Dorin, am impresia că ești o variantă sofisticată a lui Emil Brumaru. râd din suflet pentru că mă surprinzi și cu o duioșie mascată ludic și cu o inteligență iremediabilă. mă înclin! as always! pentru asta las semn! atent cu gânduri bune, paul
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! deoricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
pentru textul : candirú demultumesc pt vizita , luminitza mea de la capatul tunelului.
pentru textul : Operație pe cord deschis deda, e un text prost. multumesc pentru citire si observatii
pentru textul : clinical life demultumesc frumos pentru atentie!
pentru textul : cu aparatul de stat în îngrijire personală deImi cer scuze, dar de vreme ce exista in subsolul acestui text comentariul atat de off-topic al Alinei Manole care se refera la mine folosind pluralul de majestate "ati" (pentruca nimeni in afara mea nu a comentat acest poem, Bianca a intervenit doar ca sa modereze cu mult bun simt o disputa), as dori sa spun ca nu am "aruncat cu pietre" in acest poem. Mi-am spus strict parerea si se pare ca nimeni altcineva nu a facut-o inaintea mea, atat. In ceeace priveste calitatea actuala de novice a d-lui Nimerencu si eu cred ca ar trebui acreditat ca autor, insa este doar parerea mea si nu vreau sa fie altceva. Andu
pentru textul : photo deAi umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). de"lehuzele din jur își purtau fericite pruncii/bucăți de piatră" un vers puternic care trage dupa sine întregul poem. de asemenea, remarc profund plăcut "o fântână ca o cale lactee uitată". nu pot să spun decât că citindu-te descopăr o autoare mereu inspirată.
pentru textul : săritura tsukahara deambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : Graal dein dreapta paginii sus scrie undeva HCODE. fa click acolo si urmeaza recomandarile. de asemeni poti citi si http://www.hermeneia.com/info/231
pentru textul : My Baby Ballade deultima strofa mi se pare in plus
pentru textul : șahiadele depe hermeneia nu s-au facut si nu se vor face niciodata invitatii. Si nici alungari. Oricine care vrea sa scrie literatura si sa comenteze literatura, filozofie, arta, istorie, etc, se poate inscrie si o poate face neingradit atita timp cit o face de calitate si si respecta Carta Hermeneia la care toti am aderat.
pentru textul : ... dede acord, e foarte frumos, si-i inconfundabil al tau. am o singura mentiune, poate fi intr-o nota personala - o nuanta pe care am perceput-o doar eu. cand spui "iti miroase gura", esti tras automat intr-un loc nepoetic. ma intreb daca ai putea gasi o alta formulare acolo. daca gasesti ca-i necesar, cum spuneam, e posibil sa am eu defect acolo. :o)
pentru textul : everyday things deun text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă deCred ca de aici poti scrie o poezie... "Vorbesc cu Dumnezeu despre fluctuațiile bursiere - cască plictisit... Deschid televizorul: foamete, trafic... "
pentru textul : *** dePagini