personal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
mi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
Doamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.
Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:
„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.
A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:
„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.
Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.
În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.
Raluca, eu, din postură de membru al Consiliului Hermeneia, am luat atitudine vizavi de un fenomen de simbioză care se întâmplă de prea mult timp, într-un mod aproape jenant. Tu din ce poziţie şi de ce mi te adresezi? De asta ai revenit pe site? Să ne arăţi că deţii agendă neagră, gps şi limbaj (adrian, gelos mic) specific unei categorii de făpturi cu unghii mari şi roz şi botul voit strâmb?
Te rog să te calmezi, să nu te mai erijezi în cruce roşie şi să foloseşti regulamentar acest spaţiu!
unele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
alma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
O poezie placuta, in registru clasic, cu rima, ritm si tot ce trebuie. Am retinut metafora "mesager al vietii fara vise". in general imi plac versurile albe, dar poezia aceasta m-a captivat pana la final. si aici apare o mica problema: ultimul vers "iubirea-i va fi vesnic sarbatoare" mi se pare ca rupe din continuitatea poemului foarte bine tesuta pana aici. Pentru a pastra si la final tonul poeziei, eu vad altfel ultima strofa: Un pom uscat s-a învelit în floare s-a preschimbat într-un semeț fecior stropit cu apa rece din ulcior. Iubirea-i va fi veșnic sărbătoare. Dar, este doar o parere. Autorul stie mai bine cum vrea sa-si structureze creatia.
Eu le-am vizualizat ca pe trei tablouri separate, ca pe trei poeme. Pledez pentru un spaţiu suficient în jurul fiecăruia pentru fi admirat precum tablourile pictate, realizat astfel: fie distanţă mai mare, fie steluţe, fie postări separate....cea din urmă fiind preferată. Aşa după cum am scris şi la poemul Adrianei Lisandru, ,,Arămie" şi aici văd ,,poeme într-un vers" excepţionale.
Sunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").
acuarela da. am gasit si cuvintul la care sa gresesc. mie imi place ultima strofa. acolo pling si sunt foarte sincera. merci vladimir de popas. ma lasati la statusul de autor? am vazut texte mult mai slabe la novice. inca nu merit asa ceva.
Multumesc, acum am venit aici sa va multumesc si cu scuze ca am ajuns atat de tarziu. Am zambit la comentarii, ceea ce e un lucru bun. Sper sa fie, candva, Cartea domnului Pa.
imi aduc aminte de vremurile de demult cind faceam fotografii cu un Zenit si ma bateam pentru niste filme AzoMures. La un moment dat era sa mor pentru ca, in camera obscura, am baut din greseala o substanta folosita la developat. Cu toate acestea, cred ca acest text e doar o parere asumata si atit. Dupa ce m-am intors de pe Mont Blank(pe atunci nu aveam cont de fb), m-a intrebat frate-miu de ce sint impotriva. Sincer sa fiu imi era lene. In cele din urma mi-am facut cont pe fb(e doar un exemplu) si mi-am regasit aproape toti prietenii si oamenii care au contat pentru mine. Nu iau apararea nimanui si nu tin sa provoc pe nimeni, dar astfel de luari de pozitie sint lipsite de substanta in lipsa unei experiente concrete.
Cineva de aici spunea despre tine ca esti "exotic". Chiar esti! E un poem amestecat, prea amestecat. Sa lasam meridianele geografice sa nu se intersecteze, altfel am zice ca a venit sfarsitul lumii si in poezie?! :)
am luat candva la Caransebes un premiu important dar nu stiam exact cine mi l-a dat...
recunosc ca nici acum nu stiu :)
poate intri pe mess si-mi spui mai multe... cat despre scris, "binele" ala e tot atat de relativ,
ca toate celelalte lucruri din lumea asta.
am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data nu e sublim?
și continuarea:
no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna!
zi-le nico, mai zi-le cum te sabotează acest autocrat
auzi, da' de ce nu ai făcut experiența pe trei texte, sau patru?
poate că e o conspirație...
Mi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
observ cablurile negre molcom / cum alunecă / departe / de compartimentul comod ele sunt șerpii altui pustiu
si ma voi explica: daca reciti versurile vei observa molcom_cum o asociere care deranjeaza
observ cablurile... aici treci prea mult in proza
ele sunt serpi altui pustiu - mai bine fara ele, simplu: sunt serpii altui pustiu
Ai insa cateva metafore foarte bune, iar finalul este exceptional.
aici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
Eu nu v-am acuzat de nimic nici in primul nici in al doilea comentariu. Ideea stereotipica a faptului ca tot ce scriem "s-a mai scris" se aplica si aici. Este aproape imposibil(parerea mea) sa scriem ceva fara sa semene cu ceva ce a mai scris cineva. Si, intamplator, textul dumneavoastra aduce a Eminescu. N-a zis nimeni ca asta ati cautat, dar asta este realitatea. Si eu pot sa-mi iau fiecare text si sa observ influente chiar daca va asigur ca nu asta am urmarit. Grav... ? Nici vorba ! Spor la scris si multa inspiratie ! Ialin
Andu, țin cont de sugestiile tale. Iau acest comentariu ca o primă lecție. Până acum ai fost zgârcit. Aprecierea acelui "ceva...pas", mă-mpinge către perseverență; asta ai vrut , nu? ;) Mulțumesc.
Este un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
personal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva demi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
Doamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.
Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:
„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.
A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:
„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.
Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.
În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.
O seară bună,
pentru textul : Solilocvii aride deBot Eugen.
Raluca, eu, din postură de membru al Consiliului Hermeneia, am luat atitudine vizavi de un fenomen de simbioză care se întâmplă de prea mult timp, într-un mod aproape jenant. Tu din ce poziţie şi de ce mi te adresezi? De asta ai revenit pe site? Să ne arăţi că deţii agendă neagră, gps şi limbaj (adrian, gelos mic) specific unei categorii de făpturi cu unghii mari şi roz şi botul voit strâmb?
pentru textul : de vorbă cu tine II deTe rog să te calmezi, să nu te mai erijezi în cruce roşie şi să foloseşti regulamentar acest spaţiu!
interesant, desi mie imaginea creata de text imi este mult diferita de imaginea la care duce link-ul dar poate asa sint eu
pentru textul : Teama tăcerii deunele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
pentru textul : o călătorie cu darwin dealma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deO poezie placuta, in registru clasic, cu rima, ritm si tot ce trebuie. Am retinut metafora "mesager al vietii fara vise". in general imi plac versurile albe, dar poezia aceasta m-a captivat pana la final. si aici apare o mica problema: ultimul vers "iubirea-i va fi vesnic sarbatoare" mi se pare ca rupe din continuitatea poemului foarte bine tesuta pana aici. Pentru a pastra si la final tonul poeziei, eu vad altfel ultima strofa: Un pom uscat s-a învelit în floare s-a preschimbat într-un semeț fecior stropit cu apa rece din ulcior. Iubirea-i va fi veșnic sărbătoare. Dar, este doar o parere. Autorul stie mai bine cum vrea sa-si structureze creatia.
pentru textul : Un pom uscat s-a învelit în floare deMi-a scapat: atitudinea cameleonica, dupa cum bate vantul, fata de realitate.
pentru textul : murmur deEu le-am vizualizat ca pe trei tablouri separate, ca pe trei poeme. Pledez pentru un spaţiu suficient în jurul fiecăruia pentru fi admirat precum tablourile pictate, realizat astfel: fie distanţă mai mare, fie steluţe, fie postări separate....cea din urmă fiind preferată. Aşa după cum am scris şi la poemul Adrianei Lisandru, ,,Arămie" şi aici văd ,,poeme într-un vers" excepţionale.
pentru textul : Rune deSunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").
pentru textul : frunze de nuc deacuarela da. am gasit si cuvintul la care sa gresesc. mie imi place ultima strofa. acolo pling si sunt foarte sincera. merci vladimir de popas. ma lasati la statusul de autor? am vazut texte mult mai slabe la novice. inca nu merit asa ceva.
pentru textul : far deMultumesc, acum am venit aici sa va multumesc si cu scuze ca am ajuns atat de tarziu. Am zambit la comentarii, ceea ce e un lucru bun. Sper sa fie, candva, Cartea domnului Pa.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul devăd că aici uitasem de peniță. e un eseu care chiar merită citit.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deimi aduc aminte de vremurile de demult cind faceam fotografii cu un Zenit si ma bateam pentru niste filme AzoMures. La un moment dat era sa mor pentru ca, in camera obscura, am baut din greseala o substanta folosita la developat. Cu toate acestea, cred ca acest text e doar o parere asumata si atit. Dupa ce m-am intors de pe Mont Blank(pe atunci nu aveam cont de fb), m-a intrebat frate-miu de ce sint impotriva. Sincer sa fiu imi era lene. In cele din urma mi-am facut cont pe fb(e doar un exemplu) si mi-am regasit aproape toti prietenii si oamenii care au contat pentru mine. Nu iau apararea nimanui si nu tin sa provoc pe nimeni, dar astfel de luari de pozitie sint lipsite de substanta in lipsa unei experiente concrete.
pentru textul : rețeaua de inutil deda, un titlu ar fi bun si pentru ca ar respecta regulamentul. dar oare ar dori si autorul aceasta?
pentru textul : .. devlad, stiu ce s-a intimplat dar nu pot deocamdata sa imi explic de ce si nici sa replic fenomenul. am corectat si iti multumesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deMatei, iti multumesc de trecere si pentru apreciere, te mai astept. Cu respect
pentru textul : Decojirea deCineva de aici spunea despre tine ca esti "exotic". Chiar esti! E un poem amestecat, prea amestecat. Sa lasam meridianele geografice sa nu se intersecteze, altfel am zice ca a venit sfarsitul lumii si in poezie?! :)
pentru textul : pseudo-stigmata deam luat candva la Caransebes un premiu important dar nu stiam exact cine mi l-a dat...
pentru textul : despre poem derecunosc ca nici acum nu stiu :)
poate intri pe mess si-mi spui mai multe... cat despre scris, "binele" ala e tot atat de relativ,
ca toate celelalte lucruri din lumea asta.
multumesc de comentarii. va astept si la alte texte sa lasati un mesaj, la fel de sincer. merci pentru incurajare. incerc sa pot.
pentru textul : Femme fatale deam citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data nu e sublim?
și continuarea:
no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dezi-le nico, mai zi-le cum te sabotează acest autocrat
auzi, da' de ce nu ai făcut experiența pe trei texte, sau patru?
poate că e o conspirație...
Mi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II deAs mai lucra urmatoarele versuri:
observ cablurile negre molcom / cum alunecă / departe / de compartimentul comod ele sunt șerpii altui pustiu
si ma voi explica: daca reciti versurile vei observa molcom_cum o asociere care deranjeaza
observ cablurile... aici treci prea mult in proza
ele sunt serpi altui pustiu - mai bine fara ele, simplu: sunt serpii altui pustiu
Ai insa cateva metafore foarte bune, iar finalul este exceptional.
pentru textul : întoarcerea la praga deaici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
pentru textul : amalia deEu nu v-am acuzat de nimic nici in primul nici in al doilea comentariu. Ideea stereotipica a faptului ca tot ce scriem "s-a mai scris" se aplica si aici. Este aproape imposibil(parerea mea) sa scriem ceva fara sa semene cu ceva ce a mai scris cineva. Si, intamplator, textul dumneavoastra aduce a Eminescu. N-a zis nimeni ca asta ati cautat, dar asta este realitatea. Si eu pot sa-mi iau fiecare text si sa observ influente chiar daca va asigur ca nu asta am urmarit. Grav... ? Nici vorba ! Spor la scris si multa inspiratie ! Ialin
pentru textul : Poem fecund deProfetul, îmi place interventia ta, chiar imi pare rău că n-am ales eu titlul ce l -ai propus . Sper că am voie să-l schimb!
pentru textul : Decor cu îngeri deAndu, țin cont de sugestiile tale. Iau acest comentariu ca o primă lecție. Până acum ai fost zgârcit. Aprecierea acelui "ceva...pas", mă-mpinge către perseverență; asta ai vrut , nu? ;) Mulțumesc.
pentru textul : re-Facerea deEste un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:
„rătăceam fericiți
unul în labirintul celuilat”
Citit cu interes,
pentru textul : nevoia de predictibil II deEugen.
Ce bucurie sa vad de Dragobete ca domnita critic Alina imi da sfaturi pertinente... va foarte multumesc pentru aplecare si mai putin pentru elan :)
pentru textul : suflete dezlegate de"parcă mă îndeamnă, parcă mă ling pe bot gândindu-mă"
si de ce mai stai pe ganduri? poate ne faci o surpriza...:)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deda, Calin merita intr-adevar felicitat pentru implicare si idei!
Pagini