să fiu sincer nu ştiu dacă timpul s-ar rostogoli în curbele alienării sau noi ne-am rostogoli în curvatura unui complex spaţio-temporal impredictibil. Dar merită riscul. Încerc să scriu.
prima jumătate e chiar bună. deși alunecă la un moment dat spre retoric. a doua parte însă pare doar o adăugare despre nimic. părerea mea. și, în plus, modul cum este conceput textul încă din prima parte este efectiv stricat în momentul în care autorul începe să se confeseze despre sine.
spre a mă minuna încă o dată de felul în care unii comentează cu emfază ceea ce n-au avut răbdarea să citească. Oare ce-i mână în această luptă inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă?
Erika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
Prea lunga, in opinia mea, enumerarea din prima strofa (cinci de "au" !). Stii Katya mai bine decat mine ca in poezie trebuie oprita o enumerarea la doua-trei chestiuni esentiale, altfel cititorul are tendinta sa completeze cu alte elemente, la nesfarsit... Finalul insa e de zile mari. Asta ca sa nu mai mentionez desenul, pentruca nu ma pricep sa vorbesc despe desene. Dar pot sa spun ca imi place mult de tot? Andu
are ceva comun unui sentiment pe care il incercam toti{sper: era sa numesc citeva exceptii dar mi-am adus aminte ca sunt bun!:))} in general nu ma leg de alte comentarii dar virgil a spus cel mai bine chiar ca te face sa plutesti! frumos!
Tema e indiscutabil comuna, dar abordarea e diferita. Si poate ne spui si noua, o tu, (multi)inteleptule si (multi)(atot)sfatuitorule pentru ce alt(a) (asta) citesti tu poezie ?
Virgil - Inteleg pe cei care iti spun "multumesc" la sfarsitul nei fraze care nu are nimic in comun cu acest cuvant. Si nu numai atat, dar nu e locul. Da, nu am inteles exact regulile. Insa e vina mea pentru ca nu m-am aplecat mai concentrat ochii asupra lor. Nu fac parte dintre oamenii care "inteleg" unele lucuri doar pentru a-si pasta ei fundul in mai multe barci. Din acest motiv mi-am facut mea culpa. Solomon - Ma las inselat oricum. Si eu ma bucur de bucuria pe care ti-o aduc, fara voie insa :). Astept cronica si astept sa aflu cine esti :).
multumesc pentru mesajul incurajator! nu e niciun bai sa primesc critici drept in fata. mai bine asa decat comm.-uri dulci de complezenta (asta ma ajuta sa raman cu picioarele pe pamant si sa nu ma cred vreun poet veritabil); totusi, anumite incrancenari nu le voi intelege niciodata (am vazut pe-aici cateva dispute care depasesc cu mult limitele acceptabile ale unor polemici literare si voi incerca sa ma tin departe de asa ceva, mai bine tac si inghit... crestineste!)
text fragmentat, mai degraba un colaj de citate, care te face suspicios la "mesajul" sau, anuntat fara subtilitati inca din titlu. insa definirea p-m-ismului reclama "toti oamenii mariei sale", orice "contributie" este esentiala... tot citind despre "PoMo", ma amuz copios ce inteleg romanasii sa faca din el. si, la drept vorbind, postmodernismul (desubiectiva[n]t), merge intins si torsionat in orice fel posibil -aceasta-i este si vocatia. teribile antiteze! "Modernism-Postmodernism/ Romantism-Simbolism, etc." greu, greu va ajunge pana la noi logica tertului inclus, piatra de temelie in proiectul transdisciplinar al lui Basarab Nicolescu... dar sa lasam somitatile in pace...aici suntem pe hermeneia, unde italicile iti dispar din text, despre boldice, alineaturi, imagini, jocuri vizuale, ce sa mai vorbesc... ramane insa pretentia "academica", "obiectiva", de autoritate (tot mai delegitimata in realitate) in materie de postmodernism. minunată bibliografia de la final. mai importanta chiar decat textul in sine. si fara prea mare legatura cu "substanta" acestuia. desigur, are rolul de a "intari" (pseudo)afirmatiile amalgamate ce pretind a crea "atmosfera postmoderna", atat de necesara unei exhibarii entelectualicesti rezonabile. oameni vechi cu fumuri "recente". deci, per total, textul e reprezentativ pentru site, si are din partea mea o penita. "formula castigatoare nu se schimba!"
interesant text, dar cred că ar fi trebuit asumat de cineva, de unul singur.
Așa, ca jam-session nu cred că poate exprima ceva pentru că jam-erii sunt ne-re-cunoscuți, și în tot și în parte.
Virgil, am modificat putin poemul. am retinut sugestiile tale, voi tine cont de ele. versurile "mai lasă-mi o umbră deschisă să o îmbrățișez în tăcere.", prefer sa nu le modific, nu acum. am scris poemul ascultand Enigma - "Return to inocence". multumesc pentru parere. Madim
Dincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri): http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5 http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un... http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
Eu aş tăia astea: "de câine vagabond", "purulenta mea tristețe," şi "cu pielea de găină". Şi textul ar deveni cel puţin acceptabil! Adică fără "imagini" inutile.
...Până la "în fine" este un text excelent, de peniţă. Un discurs ironic, din perspectivă misogină, tapetat cu metafore foarte şi extraordinar de inspirate. Un cotidian existenţial redat firesc şi cu atâta lejeritate. În limbaj academic fie spus, mişto tare :)
...După "în fine", se schimbă decorul, se accentuează ideea abstractă de mai sus, restrângându-se sensul, altfel spus, "devine prea serioasă" prin acele trimiteri.
de dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
...Multe absenţe degajă textul, nu dor, absenţe aş spune. Un ton atât de intim şi atât de universal, în acelaşi timp. Finalul - unul cumva resemnat - nu se putea mai potrivit.
...Între cel de atunci şi cel de acum. Acolo stă poezia. Şi tranziţia se face - din planul poetic, în cel real - prin factorul comun (scrisul), care devine cumva o constantă reală în ambele universuri; o constantă prin care eul se recunoaşte sau se reneagă, fiind mereu altul, într-o altă stare/existenţă.
"Aseară degetele m-au părăsit,
n-au mâncat, n-au băut, n-au scris nimic
pipăiau doar aeru-n gol
ca nişte limbi de şarpe."
...Totuşi, intervine planul real, care se converteşte în cel poetic.
"Dac-ai fi aici, podeaua ar scârţâi altfel
fotoliul maron ar avea altă formă,
alta, şi chiar eu aş fi diferit
mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
Şi poetului îi este de ajuns. De aici încolo, el este Altfel.
...În speranţa că nu am bătut bărăganii prea tare, iar dacă totuşi am făcut-o, s-o fi făcut cu delicateţe, las un semn de lectură.
Umbla vorba cum ca ai pus cam mult zahar insa iti spun Ioano bucata asta de text este deosebita si nici macar nu mai zic de ce pentru ca se vede si prin ochelari de soare.
Dincolo de considerentele literar-artistice și de estetică a așezării în pagină, consider că titlul ocupă un spațiu mult prea mare cu destule incoveniente. Uită-te un pic la comentariile din dreapta să vezi în ce fel apare titlul.
Cât despre prenume, am făcut o gafă din ignoranță, drept pentru care cer iertare și sper să o primesc. Știu cât de important e numele și prenumele unei persoane.
Deci, iertare, Eugen!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
să fiu sincer nu ştiu dacă timpul s-ar rostogoli în curbele alienării sau noi ne-am rostogoli în curvatura unui complex spaţio-temporal impredictibil. Dar merită riscul. Încerc să scriu.
pentru textul : antiplatonice IX detext foarte slab
pentru textul : Îmi lipseşte atitudinea supremă deculmea nepoeziei: „n-am puterea să pot ” --- ție chiar nu îți sună prost?
prima jumătate e chiar bună. deși alunecă la un moment dat spre retoric. a doua parte însă pare doar o adăugare despre nimic. părerea mea. și, în plus, modul cum este conceput textul încă din prima parte este efectiv stricat în momentul în care autorul începe să se confeseze despre sine.
pentru textul : starea mea de poet despre a mă minuna încă o dată de felul în care unii comentează cu emfază ceea ce n-au avut răbdarea să citească. Oare ce-i mână în această luptă inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă?
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deErika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
pentru textul : Herme de gânduri deda Liviu emotie,impact, titlul poate altul...
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată dePrea lunga, in opinia mea, enumerarea din prima strofa (cinci de "au" !). Stii Katya mai bine decat mine ca in poezie trebuie oprita o enumerarea la doua-trei chestiuni esentiale, altfel cititorul are tendinta sa completeze cu alte elemente, la nesfarsit... Finalul insa e de zile mari. Asta ca sa nu mai mentionez desenul, pentruca nu ma pricep sa vorbesc despe desene. Dar pot sa spun ca imi place mult de tot? Andu
pentru textul : după ploaie deDin motivul asta am spus: "universul este/sau pare/ absolut circular"
pentru textul : Capriciu (I) deare ceva comun unui sentiment pe care il incercam toti{sper: era sa numesc citeva exceptii dar mi-am adus aminte ca sunt bun!:))} in general nu ma leg de alte comentarii dar virgil a spus cel mai bine chiar ca te face sa plutesti! frumos!
pentru textul : te salvez? deMulțumesc Cristina, mulțumesc Silvia pentru atenția acordată acestui text.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deTema e indiscutabil comuna, dar abordarea e diferita. Si poate ne spui si noua, o tu, (multi)inteleptule si (multi)(atot)sfatuitorule pentru ce alt(a) (asta) citesti tu poezie ?
pentru textul : Brâie negre cu şnur deda, acum e ok multa inspiratie si spor!
pentru textul : Sunt contagioasă debuna lucian, multumesc de trecere... cred ca din poezia asta, va ramane in final, doar finalul:)
pentru textul : portret cu duminică deVirgil - Inteleg pe cei care iti spun "multumesc" la sfarsitul nei fraze care nu are nimic in comun cu acest cuvant. Si nu numai atat, dar nu e locul. Da, nu am inteles exact regulile. Insa e vina mea pentru ca nu m-am aplecat mai concentrat ochii asupra lor. Nu fac parte dintre oamenii care "inteleg" unele lucuri doar pentru a-si pasta ei fundul in mai multe barci. Din acest motiv mi-am facut mea culpa. Solomon - Ma las inselat oricum. Si eu ma bucur de bucuria pe care ti-o aduc, fara voie insa :). Astept cronica si astept sa aflu cine esti :).
pentru textul : nu uitați maioneza de...și eu care trăiam cu impresia că fiecare e răspunzător în pagina lui de ce postează..., ce candid pot fi!
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar dechiar daca bifez de fiecare data sa-mi fie anuntate prin mails comentariile, nu mai sunt, decat rareori. daca ma poate ajuta cineva... multumesc
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia demultumesc pentru mesajul incurajator! nu e niciun bai sa primesc critici drept in fata. mai bine asa decat comm.-uri dulci de complezenta (asta ma ajuta sa raman cu picioarele pe pamant si sa nu ma cred vreun poet veritabil); totusi, anumite incrancenari nu le voi intelege niciodata (am vazut pe-aici cateva dispute care depasesc cu mult limitele acceptabile ale unor polemici literare si voi incerca sa ma tin departe de asa ceva, mai bine tac si inghit... crestineste!)
pentru textul : poezia care nu se scrie singură detext fragmentat, mai degraba un colaj de citate, care te face suspicios la "mesajul" sau, anuntat fara subtilitati inca din titlu. insa definirea p-m-ismului reclama "toti oamenii mariei sale", orice "contributie" este esentiala... tot citind despre "PoMo", ma amuz copios ce inteleg romanasii sa faca din el. si, la drept vorbind, postmodernismul (desubiectiva[n]t), merge intins si torsionat in orice fel posibil -aceasta-i este si vocatia. teribile antiteze! "Modernism-Postmodernism/ Romantism-Simbolism, etc." greu, greu va ajunge pana la noi logica tertului inclus, piatra de temelie in proiectul transdisciplinar al lui Basarab Nicolescu... dar sa lasam somitatile in pace...aici suntem pe hermeneia, unde italicile iti dispar din text, despre boldice, alineaturi, imagini, jocuri vizuale, ce sa mai vorbesc... ramane insa pretentia "academica", "obiectiva", de autoritate (tot mai delegitimata in realitate) in materie de postmodernism. minunată bibliografia de la final. mai importanta chiar decat textul in sine. si fara prea mare legatura cu "substanta" acestuia. desigur, are rolul de a "intari" (pseudo)afirmatiile amalgamate ce pretind a crea "atmosfera postmoderna", atat de necesara unei exhibarii entelectualicesti rezonabile. oameni vechi cu fumuri "recente". deci, per total, textul e reprezentativ pentru site, si are din partea mea o penita. "formula castigatoare nu se schimba!"
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! deinteresant text, dar cred că ar fi trebuit asumat de cineva, de unul singur.
pentru textul : echivoc din octombrie deAșa, ca jam-session nu cred că poate exprima ceva pentru că jam-erii sunt ne-re-cunoscuți, și în tot și în parte.
Virgil, am modificat putin poemul. am retinut sugestiile tale, voi tine cont de ele. versurile "mai lasă-mi o umbră deschisă să o îmbrățișez în tăcere.", prefer sa nu le modific, nu acum. am scris poemul ascultand Enigma - "Return to inocence". multumesc pentru parere. Madim
pentru textul : Creioane sub apă deDincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri):
http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5
http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un...
http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă deEu aş tăia astea: "de câine vagabond", "purulenta mea tristețe," şi "cu pielea de găină". Şi textul ar deveni cel puţin acceptabil! Adică fără "imagini" inutile.
pentru textul : femeie în costum de iepure deFain!
...Până la "în fine" este un text excelent, de peniţă. Un discurs ironic, din perspectivă misogină, tapetat cu metafore foarte şi extraordinar de inspirate. Un cotidian existenţial redat firesc şi cu atâta lejeritate. În limbaj academic fie spus, mişto tare :)
...După "în fine", se schimbă decorul, se accentuează ideea abstractă de mai sus, restrângându-se sensul, altfel spus, "devine prea serioasă" prin acele trimiteri.
Seară frumoasă!
pentru textul : Ziua cu trei picioare dede dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
pentru textul : fiecare om deAbsenţe
...Multe absenţe degajă textul, nu dor, absenţe aş spune. Un ton atât de intim şi atât de universal, în acelaşi timp. Finalul - unul cumva resemnat - nu se putea mai potrivit.
...Între cel de atunci şi cel de acum. Acolo stă poezia. Şi tranziţia se face - din planul poetic, în cel real - prin factorul comun (scrisul), care devine cumva o constantă reală în ambele universuri; o constantă prin care eul se recunoaşte sau se reneagă, fiind mereu altul, într-o altă stare/existenţă.
"Aseară degetele m-au părăsit,
n-au mâncat, n-au băut,
n-au scris nimic
pipăiau doar aeru-n gol
ca nişte limbi de şarpe."
...Totuşi, intervine planul real, care se converteşte în cel poetic.
"Dac-ai fi aici, podeaua ar scârţâi altfel
fotoliul maron ar avea altă formă,
alta,
şi chiar eu aş fi diferit
mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
Şi poetului îi este de ajuns. De aici încolo, el este Altfel.
...În speranţa că nu am bătut bărăganii prea tare, iar dacă totuşi am făcut-o, s-o fi făcut cu delicateţe, las un semn de lectură.
Felicitări!
pentru textul : Altfel deUmbla vorba cum ca ai pus cam mult zahar insa iti spun Ioano bucata asta de text este deosebita si nici macar nu mai zic de ce pentru ca se vede si prin ochelari de soare.
pentru textul : Obiecte fragile denu am știut și îmi pare nespus de rău. a fost un om care știa să scrie foarte bine și avea un suflet de aur și un umor de neîntrecut.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deDincolo de considerentele literar-artistice și de estetică a așezării în pagină, consider că titlul ocupă un spațiu mult prea mare cu destule incoveniente. Uită-te un pic la comentariile din dreapta să vezi în ce fel apare titlul.
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare deCât despre prenume, am făcut o gafă din ignoranță, drept pentru care cer iertare și sper să o primesc. Știu cât de important e numele și prenumele unei persoane.
Deci, iertare, Eugen!
simpatic textul deși pe alocuri maniera este școlărească
pentru textul : Între cer şi Vale dese scrie "e-o" si cind reciti, se aude cum zici tu ca vrei.
pentru textul : până la capătul... dePagini