multumesc. am sterpelit penita iar acum iepurele-si bea paharul de lăptic. eu cred ca si la cealalta poezie meritam una. am scos untul din arahide. dar... mai ghini sa scriem bine decat sa ruginim ca varfurile de tinichea.
Cineva, nu spun cine, persoană importantă, văd că-mi dă lecții „newtonian-carteziene” – fizicalist-mecaniciste (pe cele „platonic-carteziene” le-a sărit), uitȃnd că atȃt Newton cȃt și Descartes au plecat de la alte premise cam „mistice” de care sfȃnta noastră „rațiune” modernistă cȃnd aude este cuprinsă de o greață incomensurabilă. Și, ca să dau dovadă de bunăvoință, am să ”esplic”. Am refuzat categoric să „cobor în bernă steagul”. Dar am „închinat” – „catargul” și nu l-am „înclinat” sau, doamne ferește, l-am „rupt” și l-am „aruncat” ca să păstrez un echilibru, chiar și precar în dezorientarea mea de-a dreptul „dezorientată”, pentru că pe apa aia pe care mă pregăteam să plutesc nu adia nici măcar o boare. Și catargul putea bine mersi să rămȃnă la locul lui fără să mă împiedice să-l închin simbolic. Ȋn schimb aveam o călăuză care, dincolo de orbirea mea, mă conducea fără greș și fără necesitatea unui catarg fizic cu pȃnzele asociate pe Styx dincolo de Infernul în care singur intrasem. Și uite-așa devine un prăpădit ca mine „poet” închinȃnd niște biete stanțe cuiva și nu „înclinȃnd”. Iar faptul că am îndemnat să-l „închinăm” amȃndoi (eu și călăuza) catargul în chip de ofrandă….dar povestea e mult prea lungă pentru o biată poezioară. De data asta mă înclin, în nemernicia mea, cu toată umilința necesară în fața distinsei persoane importante de care am amintit la început. Și care chiar că le știe pe toate. Mulțumesc Arancăi și Orianei că defularea mea după discuția aia viral-terifiantă pe care am avut-o (chiar și virtual) cu Baudrillard, nu le-au lăsat indiferente.
De ce textul e în atelier? Aştept nişte explicaţii. La fel, nu am primit răspuns nici la subsolul textului "... şlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată...".
nu opiniile erau baiu la comentariile tale. m-a intrigat faptul că ai refuzat să intri în atmosferă (clar că nu era nici o obligație în dorecția asta!)... la urma urmei era ușor de observat că textul în sine nu e mare lucru. frumusețea consta în abilitatea lui Virgil de a întoarce poezia cu susul în jos și rămânearea ei pe verticală. de-asta am și mulțumit pentru jumatea de peniță. În fine, ai priceput și ce nu am scris. zile faine!
iarasi?!
"aşa l-am prins pe el mai bun"
"avuseseră loc crime colrctive"
ma-ntreb...oare voi apuca ziua in care tu vei scrie un text fara greseli de tastare? macar atat...
eu, cu mintea mea putina de "sluga", nu pricep: daca tu, autorul, nu ai bunavointa sa recitesti ce scrii inainte de a apasa "salveaza", daca tie chiar nu-ti pasa de soarta textelor tale, de ce ne faci pe noi raspunzatori?
"labirintul din fund"...tu-ti dai seama cum suna asta?!
nici eu nu mă simt a fi eu în acest poem, Aranca. poeme de pe hermeneia sunt toate recente, dar, așa cum atent observai, exersez. în ceea ce privește asociarea dintre iluzii și iad, cred că una din pedepsele iadului este aceea de a ne crea iluzii, binențeles, dacă într-adevăr crezi în așa ceva. un fel de inorog, unicorn transformat în cerber. Voi cei ce intrați, lăsați orice speranță...
...deși sunt convins că am fost înțeles pe deplin... cât despre edificările unora... exact acesta este scopul vieții mele... a presto adicătelea , pe curând.
Mariana: versul acela este pus cu intenţie, aşa că rămâne pe loc. despre ingambament, sigur că este un risc, pe care mi-l asum de altfel, îl folosesc adesea, dar nu exagerez. o să revăd, însă, textul, nimic nu este bătut în cuie, mai ales poezia este liberă!
Silviu: imaginea a fost extraordinară, e bine că ai intuit-o.
nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
Hm, ai o revolta a ta care te inspira. Amesteci versuri valoroase cu monologul mai putin poetic si a rezultat ce a rezultat. Se vede ca nu-ti pasa prea mult de ceea ce scrii si cui se adreseaza mesajul tau. Poate ca daca ai intelege cu adevarat ca ai puterea sa schimbi lumea prin cuvintele tale, poate atunci ai privi mai cu seriozitate scrisul. Insa, pana atunci, sa iti explic punctul meu de vedere. tind să cred că sufletul n-are nici o treabă cu pielea cu exteriorul versurile astea sunt descriptive- pot fi inlaturate si lasi doar dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero dupa care apar alte versuri care trebuie scoase azi m-am trezit cu prosopul umed pe picioare și mă simțeam de parcă am făcut pe mine în somn mă scol cu ochii bulbucați în roșu si lasi doar aerul apare din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară scoti simt un fel de căldură în urechi ca și cum mi-aș lăsa capul pe spate în cada cu apă fierbinte si lasi doar un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă si sa vedem ce rezulta: fiecare își lasă autograful și pleacă dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero aerul iese din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă observi poezia?
am senzatia ca textul asta nu mai e o redepozitare a unui text postat in alta parte. mai am senzatia totusi ca am mai citit expresia asta "buzunarul cu vise" pe undeva. o fi vin de anul asta dar expresia "mi-au amintit irevocabil că sunt femeie." e destul de plata (zic eu). dar, anyway, imi place ca perseverezi
Un poem sensibil. L-aş numi "drept" sau "corect" fără să las vreo explicaţie. Mi-a generat o stare deschisă către o lume "a femeii întortocheate" dar şi a femeii rafinate. Scrisă bine la nivel de vers după opinia mea, o poezie reuşită cu un final pe măsura textului citit în această seară la Maria.
Ioan, păstrez ”în” ca să rămână sensul de acolo. Nu e neapărat acoperire în taină, cât cred că ține de unele obsesii de-ale mele. E drept că are și ceva de Paști, dacă ne gândim că elipsele sunt ouăle din iarbă. Dar asta privind doar la suprafață. Francisc, da, să fie la toată lumea. Vă mulțumesc pentru oprire.
Dragă Maria !Multumesc mult pentru ,,reguli" , voi tine cont de ele , cu toate ca intrebarea mea Profetului avea o nuantă de aluzie. In fine , spune-mi ,te rog , cum se inchide contul , caci conştientizez, că nu merit să fiu printre voi
un text bun.Poate nu cel mai reusit din cele scrise de tine (citesc ce postezi, in general), dar bun. Prima parte cred ca da frumusetea scrierii.Din...strofa a treia imi place ultimul vers. "Causul virgulei"- e interesant spus dar...nu stiu, imi pare arida in genere utilizarea diferitelor ref. gen ars/poetica in poezie.E o problema pe care mi-o admit, strict o chestiune de... gust.
"ciugulita fiind de valuri" strica ritmul textului cumva din cauza gerunziului ,(imi) da impresia ca este prea...explicativ.
Ultima strofa-da, mi-a re-adus placerea de a citi fara a...cobi:)
nu- mi ramane decat sa-ti multumesc si sa ma bucur ca ai apreciat ce am scris eu aici. si pentru ca imi permit sa fiu sincera, bineinteles ca apreciez cuvintele tale, eu nu am uitat ca feed-back- ul pe care l-am primit la venirea mea pe acest site din partea ta, m-a motivat cumva sa merg mai departe. ( si bineinteles ca te citesc:) si voua, noapte linistita!
Fermecătoare poveștile pe care le spunem copiilor amânând momentul când află singuri adevărul despre realitatea adulților, arena din inimă unde iezii așteaptă, se revoltă sau fug din calea mercenarilor din sânge. Elia, mi-a plăcut foarte mult această lume a explicațiilor simple, de imaginație plină, despre o lume complicată în care uităm că miracolele nu sunt doar fantezii copilărești.
Doamne Ferește! De unde ar rezulta din comentariul meu că m-aș crede o asemenea valoare? Păi dacă eram aș fi avut deja multe volume publicate și edituri să se bată pentru mine. Realitatea din jur răspunde fără drept de echivoc la orice întrebare legată de valoarea mea. Da, mai bine să scriem decât să ne pierdem timpul cu comentariile...
ca intotdeauna Alma, un critic lucid si intransigent, multumesc francisc, ma faci sa zimbesc, ar trebui sa scrii ceva despre bogumilii postmodernismului aranca, in dragoste nu exista arta ci doar inconstienta
Nu as fi situat atat de clar temporal momentul "ora patru" - desi sunt bucuros ca ai trecut cu bine peste ora la care se duceau la sabat vrajitoarele - ci as fi optat pentru ceva indeterminat de genul "aproape dimineata" ori "spre dimineata"... cine nu a trait astfel de clipe de insomnie in care toate devin inspaimantator de clare iar luciditatea nu mai tine cont de ranile pe care le consideram vindecate, nu poate intelege acel "nu sînt" atat de paradoxal in context... sugestiva imaginea gandului materializandu-se ca o ciuperca nucleara, la fel ca metafora efortului inutil al omului de a se adecva dumnezeirii.
Am fost atras de titlu, bineînțeles. Dar ceea ce am găsit e un întreg construct pe deplin reușit. Foarte interesantă mi se pare comparația în care sepia și nu inima e primul element, aici se face dovada viziunii poetice. ”Un fel de acvariu fluorescent” aduce exact doza necesară de mister și chiar fantastic, mai ales prin vaga aproximare făcută cu ”un fel de”.
Din punctul meu e vedere, consideră penița acordată.
nu dedicaţie!
motivele - în sens propriu şi figurat - sunt evidente.
Paul, eşti de o blândeţe ironică!...
hei, ai devenit fanul meu, cumva?! :) crede-mă că nu copiez pe nimeni. mi-ar fi ruşine de Eminescu, nu de altcineva!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc. am sterpelit penita iar acum iepurele-si bea paharul de lăptic. eu cred ca si la cealalta poezie meritam una. am scos untul din arahide. dar... mai ghini sa scriem bine decat sa ruginim ca varfurile de tinichea.
pentru textul : *** deCineva, nu spun cine, persoană importantă, văd că-mi dă lecții „newtonian-carteziene” – fizicalist-mecaniciste (pe cele „platonic-carteziene” le-a sărit), uitȃnd că atȃt Newton cȃt și Descartes au plecat de la alte premise cam „mistice” de care sfȃnta noastră „rațiune” modernistă cȃnd aude este cuprinsă de o greață incomensurabilă. Și, ca să dau dovadă de bunăvoință, am să ”esplic”. Am refuzat categoric să „cobor în bernă steagul”. Dar am „închinat” – „catargul” și nu l-am „înclinat” sau, doamne ferește, l-am „rupt” și l-am „aruncat” ca să păstrez un echilibru, chiar și precar în dezorientarea mea de-a dreptul „dezorientată”, pentru că pe apa aia pe care mă pregăteam să plutesc nu adia nici măcar o boare. Și catargul putea bine mersi să rămȃnă la locul lui fără să mă împiedice să-l închin simbolic. Ȋn schimb aveam o călăuză care, dincolo de orbirea mea, mă conducea fără greș și fără necesitatea unui catarg fizic cu pȃnzele asociate pe Styx dincolo de Infernul în care singur intrasem. Și uite-așa devine un prăpădit ca mine „poet” închinȃnd niște biete stanțe cuiva și nu „înclinȃnd”. Iar faptul că am îndemnat să-l „închinăm” amȃndoi (eu și călăuza) catargul în chip de ofrandă….dar povestea e mult prea lungă pentru o biată poezioară. De data asta mă înclin, în nemernicia mea, cu toată umilința necesară în fața distinsei persoane importante de care am amintit la început. Și care chiar că le știe pe toate. Mulțumesc Arancăi și Orianei că defularea mea după discuția aia viral-terifiantă pe care am avut-o (chiar și virtual) cu Baudrillard, nu le-au lăsat indiferente.
pentru textul : Euridice deDe ce textul e în atelier? Aştept nişte explicaţii. La fel, nu am primit răspuns nici la subsolul textului "... şlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată...".
pentru textul : Box(II) decauze tehnice...
pentru textul : stau pe malul unui râu trist denu opiniile erau baiu la comentariile tale. m-a intrigat faptul că ai refuzat să intri în atmosferă (clar că nu era nici o obligație în dorecția asta!)... la urma urmei era ușor de observat că textul în sine nu e mare lucru. frumusețea consta în abilitatea lui Virgil de a întoarce poezia cu susul în jos și rămânearea ei pe verticală. de-asta am și mulțumit pentru jumatea de peniță. În fine, ai priceput și ce nu am scris. zile faine!
pentru textul : anti-înger deiarasi?!
"aşa l-am prins pe el mai bun"
"avuseseră loc crime colrctive"
ma-ntreb...oare voi apuca ziua in care tu vei scrie un text fara greseli de tastare? macar atat...
eu, cu mintea mea putina de "sluga", nu pricep: daca tu, autorul, nu ai bunavointa sa recitesti ce scrii inainte de a apasa "salveaza", daca tie chiar nu-ti pasa de soarta textelor tale, de ce ne faci pe noi raspunzatori?
"labirintul din fund"...tu-ti dai seama cum suna asta?!
pentru textul : labirintul denici eu nu mă simt a fi eu în acest poem, Aranca. poeme de pe hermeneia sunt toate recente, dar, așa cum atent observai, exersez. în ceea ce privește asociarea dintre iluzii și iad, cred că una din pedepsele iadului este aceea de a ne crea iluzii, binențeles, dacă într-adevăr crezi în așa ceva. un fel de inorog, unicorn transformat în cerber. Voi cei ce intrați, lăsați orice speranță...
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor deAş spune că "de sub castan vor reînvia melodii ucise de o vrabie a tinereții" trebuie neapărat modificat/ tăiat/, pentru că prea sună afectat/ căutat.
Textul, în cele din urmă, şi datorită finalului, emană ce şi-a propus - nostalgie.
pentru textul : despre noi decuvinte
pentru textul : niciploaia deMultumesc, Ovidiu, pentru aprecieri... P.S: din cate stiu eu, pelteaua este mereu..."dulce si deasa". :)
pentru textul : pridvorbe de...deși sunt convins că am fost înțeles pe deplin... cât despre edificările unora... exact acesta este scopul vieții mele... a presto adicătelea , pe curând.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deMariana: versul acela este pus cu intenţie, aşa că rămâne pe loc. despre ingambament, sigur că este un risc, pe care mi-l asum de altfel, îl folosesc adesea, dar nu exagerez. o să revăd, însă, textul, nimic nu este bătut în cuie, mai ales poezia este liberă!
Silviu: imaginea a fost extraordinară, e bine că ai intuit-o.
vă mulţumesc foarte mult!
pentru textul : are oraşul copii denu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deHm, ai o revolta a ta care te inspira. Amesteci versuri valoroase cu monologul mai putin poetic si a rezultat ce a rezultat. Se vede ca nu-ti pasa prea mult de ceea ce scrii si cui se adreseaza mesajul tau. Poate ca daca ai intelege cu adevarat ca ai puterea sa schimbi lumea prin cuvintele tale, poate atunci ai privi mai cu seriozitate scrisul. Insa, pana atunci, sa iti explic punctul meu de vedere. tind să cred că sufletul n-are nici o treabă cu pielea cu exteriorul versurile astea sunt descriptive- pot fi inlaturate si lasi doar dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero dupa care apar alte versuri care trebuie scoase azi m-am trezit cu prosopul umed pe picioare și mă simțeam de parcă am făcut pe mine în somn mă scol cu ochii bulbucați în roșu si lasi doar aerul apare din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară scoti simt un fel de căldură în urechi ca și cum mi-aș lăsa capul pe spate în cada cu apă fierbinte si lasi doar un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă si sa vedem ce rezulta: fiecare își lasă autograful și pleacă dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero aerul iese din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă observi poezia?
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă deam senzatia ca textul asta nu mai e o redepozitare a unui text postat in alta parte. mai am senzatia totusi ca am mai citit expresia asta "buzunarul cu vise" pe undeva. o fi vin de anul asta dar expresia "mi-au amintit irevocabil că sunt femeie." e destul de plata (zic eu). dar, anyway, imi place ca perseverezi
pentru textul : 54321 deerata: ai ochiul preabinevazator. scuze, incepusem ideea si am singularizat apoi. am uitat sa sterg.
pentru textul : negru ascuns deUn poem sensibil. L-aş numi "drept" sau "corect" fără să las vreo explicaţie. Mi-a generat o stare deschisă către o lume "a femeii întortocheate" dar şi a femeii rafinate. Scrisă bine la nivel de vers după opinia mea, o poezie reuşită cu un final pe măsura textului citit în această seară la Maria.
pentru textul : mult-prea-întâmplarea demi-e cam greu sa vad poezia aici dar e interesant ca experiment am sa o mai citesc...
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deIoan, păstrez ”în” ca să rămână sensul de acolo. Nu e neapărat acoperire în taină, cât cred că ține de unele obsesii de-ale mele. E drept că are și ceva de Paști, dacă ne gândim că elipsele sunt ouăle din iarbă. Dar asta privind doar la suprafață. Francisc, da, să fie la toată lumea. Vă mulțumesc pentru oprire.
pentru textul : Onyx decând de fapt sunt doar anoste, triste, gri
pentru textul : despre poezie deDragă Maria !Multumesc mult pentru ,,reguli" , voi tine cont de ele , cu toate ca intrebarea mea Profetului avea o nuantă de aluzie. In fine , spune-mi ,te rog , cum se inchide contul , caci conştientizez, că nu merit să fiu printre voi
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deun text bun.Poate nu cel mai reusit din cele scrise de tine (citesc ce postezi, in general), dar bun. Prima parte cred ca da frumusetea scrierii.Din...strofa a treia imi place ultimul vers. "Causul virgulei"- e interesant spus dar...nu stiu, imi pare arida in genere utilizarea diferitelor ref. gen ars/poetica in poezie.E o problema pe care mi-o admit, strict o chestiune de... gust.
"ciugulita fiind de valuri" strica ritmul textului cumva din cauza gerunziului ,(imi) da impresia ca este prea...explicativ.
Ultima strofa-da, mi-a re-adus placerea de a citi fara a...cobi:)
Insa, repet, all in all o poezie ok.
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond denu- mi ramane decat sa-ti multumesc si sa ma bucur ca ai apreciat ce am scris eu aici. si pentru ca imi permit sa fiu sincera, bineinteles ca apreciez cuvintele tale, eu nu am uitat ca feed-back- ul pe care l-am primit la venirea mea pe acest site din partea ta, m-a motivat cumva sa merg mai departe. ( si bineinteles ca te citesc:) si voua, noapte linistita!
pentru textul : aleea cu cireși dede ce „cum” și nu „ca”?
pentru textul : Quo vadis? deFermecătoare poveștile pe care le spunem copiilor amânând momentul când află singuri adevărul despre realitatea adulților, arena din inimă unde iezii așteaptă, se revoltă sau fug din calea mercenarilor din sânge. Elia, mi-a plăcut foarte mult această lume a explicațiilor simple, de imaginație plină, despre o lume complicată în care uităm că miracolele nu sunt doar fantezii copilărești.
pentru textul : Când începe o dimineață deDoamne Ferește! De unde ar rezulta din comentariul meu că m-aș crede o asemenea valoare? Păi dacă eram aș fi avut deja multe volume publicate și edituri să se bată pentru mine. Realitatea din jur răspunde fără drept de echivoc la orice întrebare legată de valoarea mea. Da, mai bine să scriem decât să ne pierdem timpul cu comentariile...
pentru textul : un fragment întreg deca intotdeauna Alma, un critic lucid si intransigent, multumesc francisc, ma faci sa zimbesc, ar trebui sa scrii ceva despre bogumilii postmodernismului aranca, in dragoste nu exista arta ci doar inconstienta
pentru textul : de profundis deNu as fi situat atat de clar temporal momentul "ora patru" - desi sunt bucuros ca ai trecut cu bine peste ora la care se duceau la sabat vrajitoarele - ci as fi optat pentru ceva indeterminat de genul "aproape dimineata" ori "spre dimineata"... cine nu a trait astfel de clipe de insomnie in care toate devin inspaimantator de clare iar luciditatea nu mai tine cont de ranile pe care le consideram vindecate, nu poate intelege acel "nu sînt" atat de paradoxal in context... sugestiva imaginea gandului materializandu-se ca o ciuperca nucleara, la fel ca metafora efortului inutil al omului de a se adecva dumnezeirii.
pentru textul : infinite flash de=>
Seamănă asta a peniță?
Am fost atras de titlu, bineînțeles. Dar ceea ce am găsit e un întreg construct pe deplin reușit. Foarte interesantă mi se pare comparația în care sepia și nu inima e primul element, aici se face dovada viziunii poetice. ”Un fel de acvariu fluorescent” aduce exact doza necesară de mister și chiar fantastic, mai ales prin vaga aproximare făcută cu ”un fel de”.
Din punctul meu e vedere, consideră penița acordată.
pentru textul : o inimă ca o sepie denu dedicaţie!
pentru textul : emindoină demotivele - în sens propriu şi figurat - sunt evidente.
Paul, eşti de o blândeţe ironică!...
hei, ai devenit fanul meu, cumva?! :) crede-mă că nu copiez pe nimeni. mi-ar fi ruşine de Eminescu, nu de altcineva!
Pagini