Multumesc. Ioana Geacar, e posibil sa-si fi pierdut substanta, insa am mizat mai mult pe efectul de grand. E un risc asumat. Marina Nicolaev, multumesc, probabil m,a simt cel mai bine in stilul acesta liric-confesiv.
Si inca o precizare - sa nu uitam editura Tracus Arte, care are o colectie f buna de poezie, sa nu uitam marii poeti din ultimii 30 de ani - Ion Muresan, Alexandru Musina, Ion Stratan, Traian T. Cosovei - omit cu buna stiinta multe nume, dar cel putin exista un inceput. cum spunea noica, nu trebuie sa incepi filosofia de la inceput, nu conteaza cu ce filosof incepi, conteaza sa incepi.
un poem rotund menit sa induplece serile cuminti ale iernii: "atâtea sălbăticiuni îți cutreieră blândețea" e o metafora speciala, ma tot gindesc la ea: "împreună dezgropăm sâmburele îngropat de viu în mărul cunoașterii" apreciez ceea ce scrii, in mod deosebit.
Da, și mie-mi place ideea.
Mă gândesc (știu, Virgil, cred că te-ai săturat de ideile mele dar mie tot imi vin...) la un premiu care nu se referă doar la autori, eu aș premia și comentatorii. Sunt și oameni care nu scriu bine dar comentează bine, și invers. De ce n-am răsplăti și critica? Ar motiva pe toată lumea să conceapă comentarii bine argumentate.
foarte bine alese evenimentele din cronologie. o privire de ansamblu; nimic in plus, nimic in minus pt o introducere in istoria acestu curent. va urmaresc cu interes articolele si ma bucura ca readuceti in discutie un curent artistic atat de deosebit, si in care si romanii au avut un cuvant serios de spus. poate pe viitor si un articol despre miscarile suprarealista si neosuprarealista din romania matei h
Citind acest text, fără să vreau, am început să râd, dar fără să vreau, jur! Mai bine să fiu numită proastă decât să mint. Am urmărit suspansul. Suspansul începe de la "scoase mâna, făcu o crestatură cu cuțitul/supse sângele, legă strâns deasupra/și la spital. Brrr... la naiba, mi-am spus, ceee va urma? ceee? Mi-am ros o unghie, mi-am smuls-o din carne, chiar. AH!, mi-am zis: "A dracului întâmplare, îi zise doctorul." O să scape, doctore? o să scape? Textul este slăbuț:) Silvia
Un experiment interesant, alunecînd printre limite, fără să le desfidă totuși provocator.
Nu e o lectură plăcută, dar merită parcursă de mai multe ori, eu am citit-o de două ori. Prima oară am detestat-o a doua oară m-a pus pe gânduri...
În general cred că Adrian abuzează de răbdarea cititorului, ăsta este felul său de a scrie, la fel și în poezie, un fel de citiți-mă cu răbdare ca să vedeți dacă mă meritați! Adrian este un autor orgolios, însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva.
Eu îl citesc cu interes ca pe un autor într-o transformare.
Însă textul acesta însă îl evidențiez pentru că vorbește răspicat, în ciuda unor erori strecurate pe ici, pe colo.
Andu
Cînd vine vorba de „Sunshine” eu voi rămîne pentru totdeauna fan-ul celui din 1999 (sorry I'm a last century man). See the trailer here http://www.youtube.com/watch?v=d_QQ16Df9lY
Ok, lipseşte punctuaţia, dar sunt sigur că dacă autorul ar fi vrut ca noaptea să nu fie subiect, ar fi trântit o virgulă după termen ori ar fi fragmentat. Dar, da, interesantă observaţia Mariei. I-aş reproşa textului versurile prăfuite "scoate amintiri
de sub lespezi" şi grandoarea unor concepte ("suflet/amintiri/vise), asta în măsura în care nici contextul nu le ajută. Un text ceva mai slăbuţ decât de obicei.
îl mai citesc citesc odată, fumez o țigară și am să adorm, da' ce frumos îmi sună '' ea zgâria cu unghia pe spatele frunzelor forme ciudate, o corabie îi țâșnea vara din piept cu pânze umflate, toamna în rece siaj pe șira spinării;'' ...numai bravo :)
hai să fim serioși Adrian. tu vrei să spui că acesta este un argument? dacă ar fi așa atunci limba română ar fi ca engleza. am face cuvinte „noi” on the fly. dar, așa cum ți-o vor spune mulți pe aici, în limba română așa ceva nu este permis. cel puțin atîta timp cît există academia.
și încă ceva, se scrie „laitmotiv” și nu „lait-motiv”. tot în limba română.
Un text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
Sincer, involuntar, totul a venit de la sine. Am scos ''ca să'' și între-adevăr așa parcă sună mult mai bine. Îți mulțumesc pentru trecere și te mai aștept! Cu respect, d3mona
Bianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!
Nu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
yester, zimbesc si ma gindesc cum ar suna sa spui diasporeeni cit despre limba, nu stiu. mie imi place aia de porc, rasol. doamna chelaru, n-am inteles ce ati vrut sa spuneti dar o fi interesant. tot la fel n-am inteles de cum de am ramas aceeasi. adica ne pretindem ca ne-am convertit la adevar dupa 89 dar pastram aceleasi obiceiuri proletcultiste de a aduce osanale mai mult in vederea functiei decit a meritelor personale. incep sa cred din ce in ce mai mult ca nu erau de vina nici ceausescu si nici comunismul de ceea ce caram de fapt prin suflet, vesnica noastra aplecare româneasca spre temenele
este textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
mulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
Andu, între ce spunem și ce nu spunem e o apă uneori tare greu de trecut. Iar trecutul, că tot vorbim de el, are straniul obicei de a fi repetitiv. Ceea ce nu-l face mai puțin trecut, ori mai puțin probabil viitor. Nu prea spun eu lucrurilor pe nume, nu-i așa? Altfel nu ar fi justificat gestul tău... Mulțumesc de gând și pentru constanță. Aalizei, bine te-ai abătut pe-aici, te așteptam. Am băgat la cutiuță remarcile tale, am umblat un pic la dialog, acolo unde spuneai că pare prea sec. Unde e didactic, deocamdată nu umblu, nu m-ai convins. Unu, pentru că, iar mă repet, uneori vorbesc așa cu fie-mea, și întrebările tot nu se opresc, doi, pentru că, atunci când vorbești cu un copil trebuie să îți aduci aminte că, pentru ei, tot ce li se întâmplă este un prilej de a învăța. Am schimbat foarte puțin la fața albă, nu cred că am reușit să redau imaginea, într-adevăr puternic onirică, poate cea mai voit puternică din fragment. Ultimul fragment de care spui, eu n-am nimic cu el, dar mă întreb dacă unii cititori (nu spun toți) nu reușesc să facă uneori și pași mai mari de imaginație, poate chiar și salturi, și nu așteaptă comod sa fie purtați pe un covor fermecat dintr-un loc în altul, logic și liniar... Sper în revenire. Cât despre ițe, nu avea teamă. Se vor lega, încet, încet. Și te înșeli, tocmai acesta este proiectul inițial: posibilitatea de a plonja în multiple experiențe și personaje.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc. Ioana Geacar, e posibil sa-si fi pierdut substanta, insa am mizat mai mult pe efectul de grand. E un risc asumat. Marina Nicolaev, multumesc, probabil m,a simt cel mai bine in stilul acesta liric-confesiv.
pentru textul : grand touring deSi inca o precizare - sa nu uitam editura Tracus Arte, care are o colectie f buna de poezie, sa nu uitam marii poeti din ultimii 30 de ani - Ion Muresan, Alexandru Musina, Ion Stratan, Traian T. Cosovei - omit cu buna stiinta multe nume, dar cel putin exista un inceput. cum spunea noica, nu trebuie sa incepi filosofia de la inceput, nu conteaza cu ce filosof incepi, conteaza sa incepi.
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci deun poem rotund menit sa induplece serile cuminti ale iernii: "atâtea sălbăticiuni îți cutreieră blândețea" e o metafora speciala, ma tot gindesc la ea: "împreună dezgropăm sâmburele îngropat de viu în mărul cunoașterii" apreciez ceea ce scrii, in mod deosebit.
pentru textul : figurine albnegre deDa, și mie-mi place ideea.
pentru textul : trofeu Hermeneia deMă gândesc (știu, Virgil, cred că te-ai săturat de ideile mele dar mie tot imi vin...) la un premiu care nu se referă doar la autori, eu aș premia și comentatorii. Sunt și oameni care nu scriu bine dar comentează bine, și invers. De ce n-am răsplăti și critica? Ar motiva pe toată lumea să conceapă comentarii bine argumentate.
...am uitat semnul, e un eseu bun, reverberant...
pentru textul : Îngerul și glonțul deși eu care credeam că este cel mai vloros...
pentru textul : you are dedinule, cu cît ești mai scorțos cu atît ești mai ridicol. ai reușit să mă amuzi.
poate sunt si temele bune pentru ca scot la iveala imagini frumoase,neasteptate.:) "Mancam aceleasi rosii respiram acelasi aer". da.
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale defoarte bine alese evenimentele din cronologie. o privire de ansamblu; nimic in plus, nimic in minus pt o introducere in istoria acestu curent. va urmaresc cu interes articolele si ma bucura ca readuceti in discutie un curent artistic atat de deosebit, si in care si romanii au avut un cuvant serios de spus. poate pe viitor si un articol despre miscarile suprarealista si neosuprarealista din romania matei h
pentru textul : 60 de ani de Surealism deCitind acest text, fără să vreau, am început să râd, dar fără să vreau, jur! Mai bine să fiu numită proastă decât să mint. Am urmărit suspansul. Suspansul începe de la "scoase mâna, făcu o crestatură cu cuțitul/supse sângele, legă strâns deasupra/și la spital. Brrr... la naiba, mi-am spus, ceee va urma? ceee? Mi-am ros o unghie, mi-am smuls-o din carne, chiar. AH!, mi-am zis: "A dracului întâmplare, îi zise doctorul." O să scape, doctore? o să scape? Textul este slăbuț:) Silvia
pentru textul : A dracului întâmplare deUn experiment interesant, alunecînd printre limite, fără să le desfidă totuși provocator.
pentru textul : Cucuveaua albă deNu e o lectură plăcută, dar merită parcursă de mai multe ori, eu am citit-o de două ori. Prima oară am detestat-o a doua oară m-a pus pe gânduri...
În general cred că Adrian abuzează de răbdarea cititorului, ăsta este felul său de a scrie, la fel și în poezie, un fel de citiți-mă cu răbdare ca să vedeți dacă mă meritați! Adrian este un autor orgolios, însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva.
Eu îl citesc cu interes ca pe un autor într-o transformare.
Însă textul acesta însă îl evidențiez pentru că vorbește răspicat, în ciuda unor erori strecurate pe ici, pe colo.
Andu
Cînd vine vorba de „Sunshine” eu voi rămîne pentru totdeauna fan-ul celui din 1999 (sorry I'm a last century man). See the trailer here http://www.youtube.com/watch?v=d_QQ16Df9lY
pentru textul : Ra deOk, lipseşte punctuaţia, dar sunt sigur că dacă autorul ar fi vrut ca noaptea să nu fie subiect, ar fi trântit o virgulă după termen ori ar fi fragmentat. Dar, da, interesantă observaţia Mariei. I-aş reproşa textului versurile prăfuite "scoate amintiri
pentru textul : crochiuri nocturne dede sub lespezi" şi grandoarea unor concepte ("suflet/amintiri/vise), asta în măsura în care nici contextul nu le ajută. Un text ceva mai slăbuţ decât de obicei.
îl mai citesc citesc odată, fumez o țigară și am să adorm, da' ce frumos îmi sună '' ea zgâria cu unghia pe spatele frunzelor forme ciudate, o corabie îi țâșnea vara din piept cu pânze umflate, toamna în rece siaj pe șira spinării;'' ...numai bravo :)
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit detare șăgalnic comentariul tău, mulțumesc si pentru zâmbetul de pe buzele mele, și pentru urările de bine.
fie să ne-ntâlmin la fel de veseli pe Hermeneia... sau pe aiurea!
pentru textul : arămie dehai să fim serioși Adrian. tu vrei să spui că acesta este un argument? dacă ar fi așa atunci limba română ar fi ca engleza. am face cuvinte „noi” on the fly. dar, așa cum ți-o vor spune mulți pe aici, în limba română așa ceva nu este permis. cel puțin atîta timp cît există academia.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deși încă ceva, se scrie „laitmotiv” și nu „lait-motiv”. tot în limba română.
:) E încărcat de metafore precum via de struguri...Şi ce e prea mult strică. Mulţumiri.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deUn text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
Mai citim. O seară plăcută!
pentru textul : Black jack deSincer, involuntar, totul a venit de la sine. Am scos ''ca să'' și între-adevăr așa parcă sună mult mai bine. Îți mulțumesc pentru trecere și te mai aștept! Cu respect, d3mona
pentru textul : suflându-mă de praf deBianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!
pentru textul : Etaj VII deNu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
pentru textul : centrul lumei deyester, zimbesc si ma gindesc cum ar suna sa spui diasporeeni cit despre limba, nu stiu. mie imi place aia de porc, rasol. doamna chelaru, n-am inteles ce ati vrut sa spuneti dar o fi interesant. tot la fel n-am inteles de cum de am ramas aceeasi. adica ne pretindem ca ne-am convertit la adevar dupa 89 dar pastram aceleasi obiceiuri proletcultiste de a aduce osanale mai mult in vederea functiei decit a meritelor personale. incep sa cred din ce in ce mai mult ca nu erau de vina nici ceausescu si nici comunismul de ceea ce caram de fapt prin suflet, vesnica noastra aplecare româneasca spre temenele
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I dePenita, scuze.
pentru textul : the kill dedacă mărturisești că ești un mare păcătos... întoarce-te cu spatele... se vor găsi destui care să te aline...
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deExistă un parfum al lucrurilor vetuste puțin înțeles de alți sicofanți. Știi cum e cântecul: "Viens découvrons toi et moi les plaisirs démodés"...
pentru textul : Înnebunesc nebunii deeste textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie demulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
am citit cu admiratie
pentru textul : zbor deDin cdnd in cand banalul mai naste si (oarece) poezie. E prea putin (oarece). Astept mult mai mult. Ca in alte texte ale tale.
pentru textul : probă de țesut flori dep.s. orișicum, vezi că Nicodem clatină deja nește chestii, hamarticoasă mică ce ești.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? destii, andule, tu nu esti un gentleman -n-ai fost si nu vei fi niciodata-, asa ca demult nu-ti mai arunc manusa.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deAndu, între ce spunem și ce nu spunem e o apă uneori tare greu de trecut. Iar trecutul, că tot vorbim de el, are straniul obicei de a fi repetitiv. Ceea ce nu-l face mai puțin trecut, ori mai puțin probabil viitor. Nu prea spun eu lucrurilor pe nume, nu-i așa? Altfel nu ar fi justificat gestul tău... Mulțumesc de gând și pentru constanță. Aalizei, bine te-ai abătut pe-aici, te așteptam. Am băgat la cutiuță remarcile tale, am umblat un pic la dialog, acolo unde spuneai că pare prea sec. Unde e didactic, deocamdată nu umblu, nu m-ai convins. Unu, pentru că, iar mă repet, uneori vorbesc așa cu fie-mea, și întrebările tot nu se opresc, doi, pentru că, atunci când vorbești cu un copil trebuie să îți aduci aminte că, pentru ei, tot ce li se întâmplă este un prilej de a învăța. Am schimbat foarte puțin la fața albă, nu cred că am reușit să redau imaginea, într-adevăr puternic onirică, poate cea mai voit puternică din fragment. Ultimul fragment de care spui, eu n-am nimic cu el, dar mă întreb dacă unii cititori (nu spun toți) nu reușesc să facă uneori și pași mai mari de imaginație, poate chiar și salturi, și nu așteaptă comod sa fie purtați pe un covor fermecat dintr-un loc în altul, logic și liniar... Sper în revenire. Cât despre ițe, nu avea teamă. Se vor lega, încet, încet. Și te înșeli, tocmai acesta este proiectul inițial: posibilitatea de a plonja în multiple experiențe și personaje.
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. dePagini