Am să fac o excepție cu acest comentariu la un text de Virgil, pentru că nu îmi dau seama de ce nimeni nu vede amalgamul de culori de parcă e o reclamă mai nouă la Orange. Sau vorba ceea în context mioritic: "suntem cu toții roș-albastri, forza steaua, forza steaua, hei, hei!". (loc pentru emoticon) Cred că dacă s-ar scăpa cumva de culori, ar rămâne într-adevăr un poem. Aristocratic, stil Virgil Titarenco.
stiu ca e frustrant uneori, insa trebuie sa accepti ca:
- regulile erau clar scrise de la inceput;
- hutopila o avut nenumarate contre, unele la limita bunului simt (rusine sa-i fie) cu unii din membrii juriului, in cei mai mult de trei ani jumate de prezenta aici (nu o data o fost suspendat)
- faptul ca hutopila, inca de pe 2 mai, la bursa pariurilor, o numit primele doua locuri dupa cum aveau ele sa reiasa din voturile juriului, cit pe ce sa aleaga pentru locul trei textele clasate pe 3, respectiv 4, spune cel mai mult despre obiectivitatea votului si despre valoarea evidenta a unei miini de texte
dovezile astea sint (si o sa folosesc un cuvint pompos si care nu-mi place) i-re-fu-ta-bi-le. si ma pui si nedrept intr-o situatie jenanta
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
ceremonia lucrurilor simple poarta aici in poem, un crescendo intim deosebit. e doar un fel de a te bucura de viata, de lucrurile mici care ii dau culoare. dincolo de oglinda ochiul critic pastreaza parca masura lucrurilor... finalul e delicat, deosebit. ma asteptam sa il lasi mostenire...:) "mă înfășor in halatul trandafiriu atât de cald moale atât de pufos le voi lăsa vorbă să mă îmbrace cu el"
Madim, am revenit... as promised. Ela mi-a luat-o înainte, eu vroiam doar să îți atrag atenția asupra acelui "ca să nu se vadă înauntru" (aș evita conjuncțiile compuse în poezie, la aceasta m-am referit ieri). De asemenea, poate că ai putea să încerci, după primul suflu al poeziei, să te te întrebi dacă într-adevăr toate adjectivele demonstrative îți sunt necesare. Per ansamblu, mi-a plăcut femeia aceasta fără de țipăt dar care știe că unele "dimineți și câteva acte" trebuie condamnate la moarte, și pentru care teama rămâne ultima frontieră înaintea tristeții și-a căzuților îngeri.
ca exercițiu textul ăsta e interesant, un fel de aerobic.
ca poem e hilar.
e chiar mai rizibil decât însuși poetul nicodem ceea ce e greu de realizat.
adriane, și tu chiar vrei să-ți comenteze cineva așa ceva?
eu am încercat...
încearcă și tu la școala primară.
matei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela
Tehnica asta pe care o încercaţi d-voastră mai sus şi pe care au încercat-o mulţi alţii, inclusiv eu, este destul de mofturoasă. Consider că miza ei este încărcarea cu sens a două părţi ideatice aparent banale, dar care, prin siluirea cititorului spre meditaţie (via punct) capătă profunzime. Sau, un alt pariu, aducerea sub acelaşi plan contemplativ a două idei foarte apropiate ca sens, dar foarte depărtate ca scop auctorial (ori invers). Cred eu că numai aşa se justifică acest tip de text, aşadar, el, tipul de text, trebuie abordat pentru a încăpea un discurs încărcat cu o astfel de natură, nu de dragul de a încerca altceva. Dacă o astfel de scriere se ratează, avem de-a face cu o simplă telegramă.
Exp: "V-am spus că plesnesc. De gras." - e ok, se mulează perfect pe mofturile acestei tehnici.
Dar " Dar și de. Optimism" - nu, pentru că, aici, punctul nu aduce absolut nicio nuanţă. El reprezintă aici inerţie, dorinţă de inedit sau, dacă-mi permiteţi, un mic alint. Pentru că, mă întreb, cum ar fi să ne apucăm să scriem cu toţii chestii de genul: Cobor până. Jos. Să-mi. Iau nişte. Ţigări. De.Şi m-am. Lăsat de vreo. T..r.e.i. Ani.
ş.a.m.d.
Personal, cred că aveţi potenţă în proză. Ar trebui să experimentaţi mai puţin şi să scrieţi mai mult. Pentru a colinda creierii munţilor, trebuie mai întâi să batem la pas dealurile.
Există o tușă descriptivă în text poate prea explicită în unele pasaje. Aceasta însă mă duce nostalgic cu gândul la proza în care excelezi. "Clepsidră între două lumi" se poate defini ca pars pro toto "(taking) a part for the whole" de aceea rămân în așteptare...
oriana, nimic nu este perfect. nu am intentionat ruptura, mai mult eu nu o vad. oricum, este o poezie cu rima ceea ce nu am mai scris de foarte mult timp. si voiam sa fie ceva inedit. multumesc de penita, este incurajator pentru mine.
îți deplang chiar si moartea
intre zidurile ce își reglează tonul
ca pe o tensiune oscilantă
descalta-te de
luciul pantofilor dornici
de trepte
descălțate
în lacrimile mele
se desfac atâția maci să-si spună
un singur cuvânt
doar unul singur
și să se închidă la loc
într-o sadica tăcere
Vă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
lucian, locatia cuvantului sta in puterea mantrelor bobadil, multumesc de trecere. o sa iau in considerare sfatul pentru final. sa avem pace cu toti numai bine
Dupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
Adriana, reușit poem.
Nu te lua prea mult după Cozan că el e poet și când comentează. El nu are cum să se facă înțeles până nu va mai comenta ca Firică. Ăla măcar e bătrân deci are o scuză că e dus cu pluta, s-a săturat omu'...
Citez 'nu asta am vrut să zic, /vers/, nu, nu asta am vrut să zic' iar eu simt așa o odoare de poet universal pe aici de tipul 'da' ce p..a mea ai vrut să zici? nici eu nici tu femeie/ nu am primit nimic la cheie/ doar un guzgan pe la vizor/ și un cozan prin dormitor
Poemul e bun dar tot tehnocrat ca să zic așa, în stilul tău artificial de a scrie, aspect care, dacă mai era nevoie, îi permite inginerului șef al site-ului să îți atragă atenția asupra unor detalii mecanice care se abat asupra meta-textului (LOL) și care s-ar rezolva printr-o banală intervenție a cheii de 13.
În poemul ăsta scrii totuși un pic mai firesc, mai fără crampe, dar drumul tău ca scriitoare spre firescul tău ca om este încă unul lung.
Eu voi încerca să fiu alături de tine în această fascinantă aventură cu final cum altfel decât neașteptat, asta desigur dacă mai postezi pe unde te mai pot citi.
Dupa ce am citit comul lui Adrian, am avut curiozitatea sa citesc si textul. si-mi place. la ultima strofa as scoate pronumele explicativ si fânul tacerii ...
Observ un progres real ... Hermeneia isi face efectul! felicit si insistenta autorului
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
un poem stanescian (daca imi e ingaduita comparatia). poate ca ar fi mers un alt titlu, insa asta este doar o parere personala. in rest este un poem frumos, mi-a placut... :)
Aş mai adăuga o observaţie legată de concordanţa timpurilor: în prima strofă e timpul trecut, iar în rest timpul prezent. Poate aşa ai dorit, dar nu văd şi alte indicii că prima strofă s-ar vrea altceva.
E interesantă polisemia titlului, idee repetată la final, însă aici nu avut miză.
Apreciez progresul şi atitudinea.
Interesant este că în momentul în care compuneam colajul imagine-text, nu mă gândeam (nu conștient) la contextul site-ului, la design-ul său. Eu simțeam această iarnă care - ca o prismă - descompune albul de femeie în mii de nuanțe, iar stranietatea este dată de jocul luminilor întrupate. Mulțumesc pentru deschiderea asupra destinului, Alma.
va mai fi "o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot (Israelul in ultimii trei ani si jumatate, dupa care va veni sfarsitul - revenirea lui Cristos). draga nicodem, grija mare cum interpretezi apocalipsa, ultima si cea mai hot carte a Bibliei! vezi ca poporul sfant care e zdrobit nu-i reprezinta pe evrei, pt ca ei isi reconstruiesc templul sfant in care vine sa oficieze antihristul, adica -iti aduci aminte de "uraciunea pustiiri in locul cel sfant?" ci crestinii, poporul cel nou al Bisericii -aceia sunt zdrobiti, dar apoi invie. insa ai spus corect: antihristul domneste exact 3 ani si jumatate. cat despre textul profetului, e minunat, dar eu nu vreau sa ies aici din domeniul unui spumos off-topic. respectele mele.
Să știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
Te-ai grăbit să ne mai trimiți ceva, mă grăbesc și eu să scriu câteva rânduri. Închegat și convingător și acest text, aceeași minuțioasă atenție de a contura caractere din câteva tăieturi. E binevenit textul tău, cu atât mai mult cu cât proză scurtă se scrie (pardon, se publică, nu știu cât se scrie) foarte puțin azi în România. Din acest punct de vedere și Hermeneia simte aici o lipsă. Deci, "keep going" ar zice francezul. Predilecția pentru și ușurința cu care abordezi dialogul mă face să cred că ar fi interesant să încerci și dramaturgie. Și spun asta, mai ales că am mai observat ceva: ai niște "date de regie" care nu au făcut bine celor două povestiri ale tale, dar fac exact obiectul dramaturgiei. E vorba de prima propoziție din fiecare povestire (la textul de față, după paragraful reflexiv inițial): În "Dumneavoastră..." ne spui că e joi și unde, în "Dependențe..." ne spui că e noapte și unde. Prezența acestor precizări, pe care dacă vrei neapărat să le faci sunt sigur că le poți pune în gura vreunui personaj, e singura scădere a textelor tale; nu se încadrează în stilul a ceea ce urmează. La primul text n-am zis nimic, dar aici s-a repetat. Așadar, duelurile dialogate curg bine și construiesc profiluri - psihologice până la urmă, că văd că tinzi spre așa ceva, ceea ce e și foarte pretențios - ce încep doar să se contureze, dar nici nu trebuie mai mult pentru o proză scurtă. De fapt ceea ce ne-ai trimis e o proză foarte scurtă și te-aș îndemna chiar să scrii ceva mai lung. Eu, cel puțin, îți garantez că o să am răbdare să citesc pănâ la capăt. Am văzut că am ce. Și poate încerci și o scenetă. Deocamdată lasă poezia, mai ales că tot zici că "baleniază"; nici un mare prozator ori dramaturg, n-a fost și mare poet. Poate le făcea pe toate trei Eminescu, dar când s-a apucat și de dramaturgie, a trebuit să moară.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am să fac o excepție cu acest comentariu la un text de Virgil, pentru că nu îmi dau seama de ce nimeni nu vede amalgamul de culori de parcă e o reclamă mai nouă la Orange. Sau vorba ceea în context mioritic: "suntem cu toții roș-albastri, forza steaua, forza steaua, hei, hei!". (loc pentru emoticon) Cred că dacă s-ar scăpa cumva de culori, ar rămâne într-adevăr un poem. Aristocratic, stil Virgil Titarenco.
pentru textul : sîntem albaștri destiu ca e frustrant uneori, insa trebuie sa accepti ca:
- regulile erau clar scrise de la inceput;
- hutopila o avut nenumarate contre, unele la limita bunului simt (rusine sa-i fie) cu unii din membrii juriului, in cei mai mult de trei ani jumate de prezenta aici (nu o data o fost suspendat)
- faptul ca hutopila, inca de pe 2 mai, la bursa pariurilor, o numit primele doua locuri dupa cum aveau ele sa reiasa din voturile juriului, cit pe ce sa aleaga pentru locul trei textele clasate pe 3, respectiv 4, spune cel mai mult despre obiectivitatea votului si despre valoarea evidenta a unei miini de texte
dovezile astea sint (si o sa folosesc un cuvint pompos si care nu-mi place) i-re-fu-ta-bi-le. si ma pui si nedrept intr-o situatie jenanta
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deoameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
pentru textul : închinare de cuarț deceremonia lucrurilor simple poarta aici in poem, un crescendo intim deosebit. e doar un fel de a te bucura de viata, de lucrurile mici care ii dau culoare. dincolo de oglinda ochiul critic pastreaza parca masura lucrurilor... finalul e delicat, deosebit. ma asteptam sa il lasi mostenire...:) "mă înfășor in halatul trandafiriu atât de cald moale atât de pufos le voi lăsa vorbă să mă îmbrace cu el"
pentru textul : pink velvet dee temporară
pentru textul : turtle blues deMadim, am revenit... as promised. Ela mi-a luat-o înainte, eu vroiam doar să îți atrag atenția asupra acelui "ca să nu se vadă înauntru" (aș evita conjuncțiile compuse în poezie, la aceasta m-am referit ieri). De asemenea, poate că ai putea să încerci, după primul suflu al poeziei, să te te întrebi dacă într-adevăr toate adjectivele demonstrative îți sunt necesare. Per ansamblu, mi-a plăcut femeia aceasta fără de țipăt dar care știe că unele "dimineți și câteva acte" trebuie condamnate la moarte, și pentru care teama rămâne ultima frontieră înaintea tristeții și-a căzuților îngeri.
pentru textul : Femeia fără țipăt deca exercițiu textul ăsta e interesant, un fel de aerobic.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deca poem e hilar.
e chiar mai rizibil decât însuși poetul nicodem ceea ce e greu de realizat.
adriane, și tu chiar vrei să-ți comenteze cineva așa ceva?
eu am încercat...
încearcă și tu la școala primară.
matei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela
pentru textul : numele meu este diana deTehnica asta pe care o încercaţi d-voastră mai sus şi pe care au încercat-o mulţi alţii, inclusiv eu, este destul de mofturoasă. Consider că miza ei este încărcarea cu sens a două părţi ideatice aparent banale, dar care, prin siluirea cititorului spre meditaţie (via punct) capătă profunzime. Sau, un alt pariu, aducerea sub acelaşi plan contemplativ a două idei foarte apropiate ca sens, dar foarte depărtate ca scop auctorial (ori invers). Cred eu că numai aşa se justifică acest tip de text, aşadar, el, tipul de text, trebuie abordat pentru a încăpea un discurs încărcat cu o astfel de natură, nu de dragul de a încerca altceva. Dacă o astfel de scriere se ratează, avem de-a face cu o simplă telegramă.
Exp: "V-am spus că plesnesc. De gras." - e ok, se mulează perfect pe mofturile acestei tehnici.
Dar " Dar și de. Optimism" - nu, pentru că, aici, punctul nu aduce absolut nicio nuanţă. El reprezintă aici inerţie, dorinţă de inedit sau, dacă-mi permiteţi, un mic alint. Pentru că, mă întreb, cum ar fi să ne apucăm să scriem cu toţii chestii de genul: Cobor până. Jos. Să-mi. Iau nişte. Ţigări. De.Şi m-am. Lăsat de vreo. T..r.e.i. Ani.
ş.a.m.d.
Personal, cred că aveţi potenţă în proză. Ar trebui să experimentaţi mai puţin şi să scrieţi mai mult. Pentru a colinda creierii munţilor, trebuie mai întâi să batem la pas dealurile.
pentru textul : Niciun val dePoate există o corelaţie via "veghe - ţigară - jar - lumină - a arde". Zic şi eu.
pentru textul : cu ţigările aprinse deExistă o tușă descriptivă în text poate prea explicită în unele pasaje. Aceasta însă mă duce nostalgic cu gândul la proza în care excelezi. "Clepsidră între două lumi" se poate defini ca pars pro toto "(taking) a part for the whole" de aceea rămân în așteptare...
pentru textul : Clepsidră între două lumi deoriana, nimic nu este perfect. nu am intentionat ruptura, mai mult eu nu o vad. oricum, este o poezie cu rima ceea ce nu am mai scris de foarte mult timp. si voiam sa fie ceva inedit. multumesc de penita, este incurajator pentru mine.
pentru textul : lumina lumânării ploua adânc peste noi deîți deplang chiar si moartea
intre zidurile ce își reglează tonul
ca pe o tensiune oscilantă
descalta-te de
luciul pantofilor dornici
de trepte
descălțate
în lacrimile mele
se desfac atâția maci să-si spună
un singur cuvânt
doar unul singur
și să se închidă la loc
într-o sadica tăcere
pășeste cu grija
pentru textul : Doliu deprintre sâmburi în căutare...
Vă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte delucian, locatia cuvantului sta in puterea mantrelor bobadil, multumesc de trecere. o sa iau in considerare sfatul pentru final. sa avem pace cu toti numai bine
pentru textul : se poate cânta și sub apă deDe corectat "căsuță mică / seara se așează"
Aş revedea "două mâini împreunate căuș/ văzul mai stă de veghe/ neînvăţate la tăcere / de pe buzele mele zboară păsări".
pentru textul : de vorbă cu tine II dealbaștrii/ albaștri
pentru textul : de nicăieri teama deDupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
pentru textul : Săgeți în piept deAdriana, reușit poem.
pentru textul : cină festivă deNu te lua prea mult după Cozan că el e poet și când comentează. El nu are cum să se facă înțeles până nu va mai comenta ca Firică. Ăla măcar e bătrân deci are o scuză că e dus cu pluta, s-a săturat omu'...
Citez 'nu asta am vrut să zic, /vers/, nu, nu asta am vrut să zic' iar eu simt așa o odoare de poet universal pe aici de tipul 'da' ce p..a mea ai vrut să zici? nici eu nici tu femeie/ nu am primit nimic la cheie/ doar un guzgan pe la vizor/ și un cozan prin dormitor
Poemul e bun dar tot tehnocrat ca să zic așa, în stilul tău artificial de a scrie, aspect care, dacă mai era nevoie, îi permite inginerului șef al site-ului să îți atragă atenția asupra unor detalii mecanice care se abat asupra meta-textului (LOL) și care s-ar rezolva printr-o banală intervenție a cheii de 13.
În poemul ăsta scrii totuși un pic mai firesc, mai fără crampe, dar drumul tău ca scriitoare spre firescul tău ca om este încă unul lung.
Eu voi încerca să fiu alături de tine în această fascinantă aventură cu final cum altfel decât neașteptat, asta desigur dacă mai postezi pe unde te mai pot citi.
Dupa ce am citit comul lui Adrian, am avut curiozitatea sa citesc si textul. si-mi place. la ultima strofa as scoate pronumele explicativ si fânul tacerii ...
pentru textul : pe o altă patină deObserv un progres real ... Hermeneia isi face efectul! felicit si insistenta autorului
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
Te felicit cu tot dragul!
pentru textul : neîntâmplarea deMariana
un poem stanescian (daca imi e ingaduita comparatia). poate ca ar fi mers un alt titlu, insa asta este doar o parere personala. in rest este un poem frumos, mi-a placut... :)
pentru textul : sim deAş mai adăuga o observaţie legată de concordanţa timpurilor: în prima strofă e timpul trecut, iar în rest timpul prezent. Poate aşa ai dorit, dar nu văd şi alte indicii că prima strofă s-ar vrea altceva.
E interesantă polisemia titlului, idee repetată la final, însă aici nu avut miză.
Apreciez progresul şi atitudinea.
PS. Dacă se poate, rugăm o fotografie la profil.
pentru textul : E timpul să trag de fiare deInteresant este că în momentul în care compuneam colajul imagine-text, nu mă gândeam (nu conștient) la contextul site-ului, la design-ul său. Eu simțeam această iarnă care - ca o prismă - descompune albul de femeie în mii de nuanțe, iar stranietatea este dată de jocul luminilor întrupate. Mulțumesc pentru deschiderea asupra destinului, Alma.
pentru textul : alb de femeie deva mai fi "o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot (Israelul in ultimii trei ani si jumatate, dupa care va veni sfarsitul - revenirea lui Cristos). draga nicodem, grija mare cum interpretezi apocalipsa, ultima si cea mai hot carte a Bibliei! vezi ca poporul sfant care e zdrobit nu-i reprezinta pe evrei, pt ca ei isi reconstruiesc templul sfant in care vine sa oficieze antihristul, adica -iti aduci aminte de "uraciunea pustiiri in locul cel sfant?" ci crestinii, poporul cel nou al Bisericii -aceia sunt zdrobiti, dar apoi invie. insa ai spus corect: antihristul domneste exact 3 ani si jumatate. cat despre textul profetului, e minunat, dar eu nu vreau sa ies aici din domeniul unui spumos off-topic. respectele mele.
pentru textul : psalm deiată o declarație de... nostalgie! :)
să fi fost justificată întrebarea domnului Gorun? mă-ntreg și eu...
frumos poem, Virgil, cald și tandru. ca o eșarfă de mătase.
am vrut să selectez un fragment pentru peniță, dar nu mă pot hotărâ, nu-aș vrea să rup nimic de aici.
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deSă știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
pentru textul : Șoapte lângă o rază deIata si originalul. :) Dar cum dovedesti? :))
pentru textul : kreițerova sonata deTe-ai grăbit să ne mai trimiți ceva, mă grăbesc și eu să scriu câteva rânduri. Închegat și convingător și acest text, aceeași minuțioasă atenție de a contura caractere din câteva tăieturi. E binevenit textul tău, cu atât mai mult cu cât proză scurtă se scrie (pardon, se publică, nu știu cât se scrie) foarte puțin azi în România. Din acest punct de vedere și Hermeneia simte aici o lipsă. Deci, "keep going" ar zice francezul. Predilecția pentru și ușurința cu care abordezi dialogul mă face să cred că ar fi interesant să încerci și dramaturgie. Și spun asta, mai ales că am mai observat ceva: ai niște "date de regie" care nu au făcut bine celor două povestiri ale tale, dar fac exact obiectul dramaturgiei. E vorba de prima propoziție din fiecare povestire (la textul de față, după paragraful reflexiv inițial): În "Dumneavoastră..." ne spui că e joi și unde, în "Dependențe..." ne spui că e noapte și unde. Prezența acestor precizări, pe care dacă vrei neapărat să le faci sunt sigur că le poți pune în gura vreunui personaj, e singura scădere a textelor tale; nu se încadrează în stilul a ceea ce urmează. La primul text n-am zis nimic, dar aici s-a repetat. Așadar, duelurile dialogate curg bine și construiesc profiluri - psihologice până la urmă, că văd că tinzi spre așa ceva, ceea ce e și foarte pretențios - ce încep doar să se contureze, dar nici nu trebuie mai mult pentru o proză scurtă. De fapt ceea ce ne-ai trimis e o proză foarte scurtă și te-aș îndemna chiar să scrii ceva mai lung. Eu, cel puțin, îți garantez că o să am răbdare să citesc pănâ la capăt. Am văzut că am ce. Și poate încerci și o scenetă. Deocamdată lasă poezia, mai ales că tot zici că "baleniază"; nici un mare prozator ori dramaturg, n-a fost și mare poet. Poate le făcea pe toate trei Eminescu, dar când s-a apucat și de dramaturgie, a trebuit să moară.
pentru textul : Dependențe de sânge deMen
pentru textul : The 102nd humorous poem dePagini