Drăguță mica prințesă! Modul în care își poartă cununa, coroana, marama și ochii în care încape lumea aceasta filtrată într-un mod special, toate acestea alcătuiesc un mic poem.
Ce sa zic, Marga? Decat ca "penita" nu-mi apartine. Ea, de drept, este pentru Daniel Sur al carui rext l-am reprodus. Daca am si eu un oarece merit el se refera la promovare unor tineri in rubrica "Alta generatie" a NOEMEI. Tineri care au ceva de spus. Si care ma indrituiesc sa sper ca, mai devreme sau mai tarziu, cultura noastra va depasi conditia de cultura periferica. In acest sens, cred ca este interesant de semnalat interpretarea filosofului Dragomir, elev al lui Heidegger, a "Scrisorii pierdute" in care se arata, pe planul care ne intereseaza, modul in care noi depindem, caricatural, de un "centru" imaginar al Occidentului. Dragomir care nu a publicat, in timpul vietii, nici un text. Dar, facand parte din cercul lui Noica, era cunoscut pentru adevaratele prelegeri pe care le sustinea in acest cerc. Opera sa este abia acum descoperita prin publicarea ei postuma. Revenind, marturisesc ca acum, cand timpul este la dispozitia mea (si nu invers) - cat o mmai fi, am diverse intalniri, la mine acasa, mai ales cu tineri cu mintea deschisa, cunoscuti mai ales de pe internet si care se prelungesc, uneori, din seara pana spre dimineata.
In alta ordine de idei, mi se pare extrem de interesant ce se intampla cu cei din diaspora. Si felul in care, peste "nucleul" autohton pe care nu l-au pierdut, se adauga influentele noului context cultulral in care traiesc in prezent. Si ma refer, indeosebi, la spatiul Nord American pe care am sansa sa-l vizitez pe perioade relativ lungi. Din acest spatiu, cinci nume, personalitati puternice, focalizeaza atentia mea: Constantin Virgil Negoita (fost coleg la institutul in care am lucrat pe timpuri), Adrian Ionita, Mary Nicolescu (semneaza Cecilia Maria Nicu/ Mara). Luminita Suse si, nu in ultimul rand, Virgil Titarenco, gazda noastra (si nu o spun din complezenta gandindu-ma la eforturile de a intretine acest loc in care ne intalnim si de care sunt legat, ci ma refer, in primul rand, la ceea ce scrie).
de acord, și evident există și aspecte, să le zicem de natură „morală”. pentru că la urma urmei toata problema asta nu are de a face cu fonemele și asocierea lor (de vreme ce s-a demonstrat deja că ele există în tot felul de alte cuvinte și nu explodează dicționarul) ci mai degrabă este generată de imaginea pe care o proiectăm asupra cititorului (oricare ar fi elș și aici se include și autorul textului). cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală de la înălțimea căreia sîntem gata să considerăm pe oricine vinovat pînă la proba contrarie. situația asta mi se pare ciudat de asemănătoare cu ministerele virtuții și viciului din țările cu regimuri fundamantalist islamice. unde o femeie trebuie să fie acoperită aproape în totalitate nu pentru că neaparat ea ar fi vinovată de ceva ci pentru că se presupune (cu aceeași pseudo-superioritate ) că orice bărbat are o minte murdară și cu siguranță o va „dezbrăca” la vederea unui fir de păr sau a unui centimetru de epidermă. evident, comparația mea este destul de dramatică dar ideea mi se pare, așa cum am spus, asemănătoare.
Ela, îmi asum responsabilitatea pentru tot ce scriu. Nu înțeleg de ce te deranjează amplificarea "fenomenului". Peste tot există competiție. Cumva Hermeneia e un loc călduț unde scriem și comentăm oricum, pentru că oricum nu există competiție, adică nu se fac ierarhizări? Cineva a avut curajul să facă asta. Îmi susțin părerea în continuare. Sunt preferințele mele în literatura de 100 de zile de pe Hermeneia. Orice autor este liber să își spună părerea. Așa cum s-a întâmplat și în comentariile tale. De unde știți că nu i-ați jignit cu ce ați scris în comentarii pe cei aleși de mine?
Bianca, Am recitit la rece "Bufonul". Ai avut dreptate. El, sub forma actuala, este clar acum pentru mine ca nu va intra in volum. De asta este extrem de utila interactivitatea. Multumesc, Gorun
ai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
inchide lumina si deschide-o ca sa fiu sigur ca am inchis-o. este aici o teama data de ploaie, de patura, de lipsa locului de pe frigider, de insusi frigiferul care este o alta lume care poate inghiti sau da ceva. " era vorba ", aceasta expresie aduce ceva deosebit in poem. era vorba si ceva mare s-a intamplat. trebuia sa iti scriu, sa mergem, sa facem, dar." era vorba" este naratorul poemului si el duce toate senzatiile pana la final pe o linie crescanda. incertitudinea si absurdul predomina. un poem ce nu eseuaza.
Bună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
am citit cateva texte ale tale. initiezi "socializari" interesante, cu verva si simpatie, deschizi subiecte insolite, spatioase, dar te desfaci prea mult, spre final. ai tendinta sa lasi prea des dicteul sa te stapaneasca. senzatia este de caiet dictando pe care il incepi curat, cu grija si placere, cu dunga trasa frumos, dupa care te plictisesti si incepi sa desenezi haotic, ce-ti vine, printre randuri. imi place a ti-ai fixat un univers poetic, dar trebuie sa insisti mai mult la stil.
"Oh, da. Leul din mine, tolanit pe artera pamantului/ cu nesaț a privit buzele tale roșii și mici" Ce vreau sa spun este ca se poate elegant fara "ca un leu", "ca o pungă", "ca un mugur". De trei ori in aceeasi poezie! Desi nu imi place cum spui, imi place ce spui. Intunericul fosnind ca o punga, artera pamantului, viul pe viu încolțește, la pândă - ce imagini! Pirotehnice. Tot respectul pentru copacul cunoasterii, antic vechi si de demult, inca valabil in prezent, dar prezentul ni se intampla cu verbe moderne precum "a cobori" fara "s". Impresia generala, nu numai a mea, este ca poeziile tale, erotice sau nu, incep ca un raget de leu ori urlet de lup si se termina cu un mieunat. Poemul meu preferat ramane, in ciuda finalului, "Insuportabila ușurătate a frumuseții", Il vad si aici. Cu alte cuvinte: te citesc mult mai des decat te comentez.
Paul, tu esti sufletul acela nobil care stie unde, când si cum să încurajeze. Am încercat un stil nou, fără artificii si broderii metaforice. Din intersecţia în care mă aflu, fac primul pas cu o creangă de măr înflorit în mână si cu un colind special :). Mulţumesc pentru generozitate. Semnul tău mă responsabilizează. Mai e mult de lucru. Tu mi-ai arătat că pot.
pentru AAA vezi că războiul produce victime colaterale.
pentru AL pe ce criterii se apreciază, fără motivare?. E periculos să vă pronunţaţi în numele altor membrii ai site-ului. Închei polemica pentru pentru că devine inutilă şi neproductivă. Vă doresc realizări artistice de excepţie apreciate şi de amatori.
Dacă-l lași, așa rămâne. Îți spun din experiență, și eu am fușerit partea finală a unei proze mai întinse și așa a rămas, că nu mai găsești starea în care ai scris.
ei, comentariile voastre m-au emoționat și mi-au adus aminte de vremuri dragi petrecute aici. nu am să uit niciodată să spun un mulțumesc lui Virgil pentru acest spațiu în care am descoperit oameni frumoși, în care scrisul multora s-a șlefuit, a crescut, s-a regăsit. nu am să uit niciodată să spun un mulțumesc oamenilor care m-au onorat cu prietenia lor. au trecut ceva ani și mi-e dor de efervescența de atunci, de glumele, micile ironii, marile orgolii etc. tinerii de atunci au scos cărți, au primit premii iar site-ul a contribuit din plin la formarea lor. s-au maturizat au luat scrisul pe cont propriu, probabil. acum simt că este vremea unei noi generații. iar aici sunt oamenii capabili să o îndrume. încă o dată mulțumesc Iulia, Corina, Daniela! ... după cum se vede m-ați prins într-o pasă vulnerabilă.
Matei, in chat-ul de la Craciun eu am fost cel ce ti-a spus despre mulsul caprelor. Imi pare rau si imi cer scuze. Sincer. Tu mi-ai raspuns ca mai bine la mulsul caprelor decat la mila altora, eu intelegand ca eu as trai din mila altora, ceea ce nu e adevarat. In cei peste 30 de ani de cand sint in America, nu exagerez, dar cred ca am dat din veniturile mele peste 100,000.00 de dolari donatii pentru diferite cauze umanitare. Multi din banii acestia au fost trimisi in Romania. Am publicat aici in State o carte, vreo 200 de exemplare au ajuns in Romania si le-am dat pe gratis. Informatia asta e in plus, o stiu, nu trebuia s-o vantur. Ceea ce e bine de spus si de receptionat este faptul ca uneori fiecaruia dintre noi ne sare capacul, ne lasam purtati de orgolii, mai zicem una, mai zicem alta, la suparare, Virgil incluzandu-se, si poate el cel mai mult. El nu suporta contrazicerea ci ii place mult gadilarea la burta.
Si in cazul de fata, e normal sa apere Hermeneia si ajutorii sai. Eu am mult respect, pentru Vlad, desi nu-l cunosc, dar imi dau seama ca e un om exceptional. In disputa aceasta, Matei, tu n-ai dreptate. Eu daca as fi in locul tau mi-as cere scuze.
Virgil, recomand, (ca un om secundar pe site, stiu ca nu am nici cea mai mica greutate in ochii tai, ceea ce mi-e absolut indiferent,) ca dupa ce Matei isi va cere scuze de la Vlad, si stiu ca o va face, sa stergi acest text informativ. Te-ai plans prea mult in el si smiorcaiala asta ti-a adus 5 penite pe nedrept. E clar pentru toata lumea ca aici autorul (si efortul lui) a fost impenitat si e jenant. Fii si tu drept cu tine insuti, aici e momentul.
domul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.
Vladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
Ce ritm e ăsta, Ioana? De hip-hop? Simpatic cântec! O să vin și la o poezie, deocamdată am nimerit aici și cânt: "visul nu este realitate", prinde bine!
Bună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?
Mi-a placut povestea. E multa tristete aici si cateva amintiri din alte timpuri, asa le percep. O impletire de vis cu realitatea de trecere a unei nopti si ce m-a uimit, nimeni nu asteapta un nou inceput - dimineata - aici este finalul, in noaptea unde ledul palpaie ca o speranta care mai mult nu este. Foamea este o tema repetativa/obsesiva si nu stiu de ce m-am gandit la o foame totala, de nou, de altceva dar si la o pragmatica stare de foame. Sfarsitul poemului aduce iarasi ledul, asa cum am mai spus, ca pe o unica mica speranta de lumina. Felicitari pentru creatie.
Iar eu sunt absolut convins că "leică" e un regionalism pentru pâlnie.
LÉICĂ2, leici, s. f. (Reg.) Pâlnie. – Din rus. leika. Cf. ucr. lijka.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
LÉICĂ ~ci f. reg. 1) Obiect în formă de con, prelungit printr-un tub îngust, care servește la turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; pâlnie. 2) Pâlnie din doage cu fundul plat folosită la turnarea vinului în butoaie. ◊ A face gâtul (sau gura) ~ și pântecele balercă a bea foarte mult. /
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Drăguță mica prințesă! Modul în care își poartă cununa, coroana, marama și ochii în care încape lumea aceasta filtrată într-un mod special, toate acestea alcătuiesc un mic poem.
pentru textul : my Mary deCe sa zic, Marga? Decat ca "penita" nu-mi apartine. Ea, de drept, este pentru Daniel Sur al carui rext l-am reprodus. Daca am si eu un oarece merit el se refera la promovare unor tineri in rubrica "Alta generatie" a NOEMEI. Tineri care au ceva de spus. Si care ma indrituiesc sa sper ca, mai devreme sau mai tarziu, cultura noastra va depasi conditia de cultura periferica. In acest sens, cred ca este interesant de semnalat interpretarea filosofului Dragomir, elev al lui Heidegger, a "Scrisorii pierdute" in care se arata, pe planul care ne intereseaza, modul in care noi depindem, caricatural, de un "centru" imaginar al Occidentului. Dragomir care nu a publicat, in timpul vietii, nici un text. Dar, facand parte din cercul lui Noica, era cunoscut pentru adevaratele prelegeri pe care le sustinea in acest cerc. Opera sa este abia acum descoperita prin publicarea ei postuma. Revenind, marturisesc ca acum, cand timpul este la dispozitia mea (si nu invers) - cat o mmai fi, am diverse intalniri, la mine acasa, mai ales cu tineri cu mintea deschisa, cunoscuti mai ales de pe internet si care se prelungesc, uneori, din seara pana spre dimineata.
In alta ordine de idei, mi se pare extrem de interesant ce se intampla cu cei din diaspora. Si felul in care, peste "nucleul" autohton pe care nu l-au pierdut, se adauga influentele noului context cultulral in care traiesc in prezent. Si ma refer, indeosebi, la spatiul Nord American pe care am sansa sa-l vizitez pe perioade relativ lungi. Din acest spatiu, cinci nume, personalitati puternice, focalizeaza atentia mea: Constantin Virgil Negoita (fost coleg la institutul in care am lucrat pe timpuri), Adrian Ionita, Mary Nicolescu (semneaza Cecilia Maria Nicu/ Mara). Luminita Suse si, nu in ultimul rand, Virgil Titarenco, gazda noastra (si nu o spun din complezenta gandindu-ma la eforturile de a intretine acest loc in care ne intalnim si de care sunt legat, ci ma refer, in primul rand, la ceea ce scrie).
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai deCorectie: in loc de "cȃnd a postat..." se va citi: "cȃnd am postat..."
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem dede acord, și evident există și aspecte, să le zicem de natură „morală”. pentru că la urma urmei toata problema asta nu are de a face cu fonemele și asocierea lor (de vreme ce s-a demonstrat deja că ele există în tot felul de alte cuvinte și nu explodează dicționarul) ci mai degrabă este generată de imaginea pe care o proiectăm asupra cititorului (oricare ar fi elș și aici se include și autorul textului). cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală de la înălțimea căreia sîntem gata să considerăm pe oricine vinovat pînă la proba contrarie. situația asta mi se pare ciudat de asemănătoare cu ministerele virtuții și viciului din țările cu regimuri fundamantalist islamice. unde o femeie trebuie să fie acoperită aproape în totalitate nu pentru că neaparat ea ar fi vinovată de ceva ci pentru că se presupune (cu aceeași pseudo-superioritate ) că orice bărbat are o minte murdară și cu siguranță o va „dezbrăca” la vederea unui fir de păr sau a unui centimetru de epidermă. evident, comparația mea este destul de dramatică dar ideea mi se pare, așa cum am spus, asemănătoare.
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum deIoana, am corectat. cami, eu iti multumesc. comentariile tale sunt intotdeauna incurajatoare.
pentru textul : Madlenă 2 deEla, îmi asum responsabilitatea pentru tot ce scriu. Nu înțeleg de ce te deranjează amplificarea "fenomenului". Peste tot există competiție. Cumva Hermeneia e un loc călduț unde scriem și comentăm oricum, pentru că oricum nu există competiție, adică nu se fac ierarhizări? Cineva a avut curajul să facă asta. Îmi susțin părerea în continuare. Sunt preferințele mele în literatura de 100 de zile de pe Hermeneia. Orice autor este liber să își spună părerea. Așa cum s-a întâmplat și în comentariile tale. De unde știți că nu i-ați jignit cu ce ați scris în comentarii pe cei aleși de mine?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deBianca, Am recitit la rece "Bufonul". Ai avut dreptate. El, sub forma actuala, este clar acum pentru mine ca nu va intra in volum. De asta este extrem de utila interactivitatea. Multumesc, Gorun
pentru textul : Bufonul deai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei demultam de oprire, Sebi! da, iepurasii sunt numa' buni de pus in sotii:) in tot felul de sotii... Cele bune si tie, spor!
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb deinchide lumina si deschide-o ca sa fiu sigur ca am inchis-o. este aici o teama data de ploaie, de patura, de lipsa locului de pe frigider, de insusi frigiferul care este o alta lume care poate inghiti sau da ceva. " era vorba ", aceasta expresie aduce ceva deosebit in poem. era vorba si ceva mare s-a intamplat. trebuia sa iti scriu, sa mergem, sa facem, dar." era vorba" este naratorul poemului si el duce toate senzatiile pana la final pe o linie crescanda. incertitudinea si absurdul predomina. un poem ce nu eseuaza.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deIau in considerare si ultima sugestie! Multumesc frumos pentru interes!
pentru textul : în vama de la oancea deBună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
pentru textul : fulgerul deam citit cateva texte ale tale. initiezi "socializari" interesante, cu verva si simpatie, deschizi subiecte insolite, spatioase, dar te desfaci prea mult, spre final. ai tendinta sa lasi prea des dicteul sa te stapaneasca. senzatia este de caiet dictando pe care il incepi curat, cu grija si placere, cu dunga trasa frumos, dupa care te plictisesti si incepi sa desenezi haotic, ce-ti vine, printre randuri. imi place a ti-ai fixat un univers poetic, dar trebuie sa insisti mai mult la stil.
pentru textul : Despre o buză de"Oh, da. Leul din mine, tolanit pe artera pamantului/ cu nesaț a privit buzele tale roșii și mici" Ce vreau sa spun este ca se poate elegant fara "ca un leu", "ca o pungă", "ca un mugur". De trei ori in aceeasi poezie! Desi nu imi place cum spui, imi place ce spui. Intunericul fosnind ca o punga, artera pamantului, viul pe viu încolțește, la pândă - ce imagini! Pirotehnice. Tot respectul pentru copacul cunoasterii, antic vechi si de demult, inca valabil in prezent, dar prezentul ni se intampla cu verbe moderne precum "a cobori" fara "s". Impresia generala, nu numai a mea, este ca poeziile tale, erotice sau nu, incep ca un raget de leu ori urlet de lup si se termina cu un mieunat. Poemul meu preferat ramane, in ciuda finalului, "Insuportabila ușurătate a frumuseții", Il vad si aici. Cu alte cuvinte: te citesc mult mai des decat te comentez.
pentru textul : gata de aruncat în prăpastie mirii dePaul, tu esti sufletul acela nobil care stie unde, când si cum să încurajeze. Am încercat un stil nou, fără artificii si broderii metaforice. Din intersecţia în care mă aflu, fac primul pas cu o creangă de măr înflorit în mână si cu un colind special :). Mulţumesc pentru generozitate. Semnul tău mă responsabilizează. Mai e mult de lucru. Tu mi-ai arătat că pot.
pentru textul : O ramură mai puţin depentru AAA vezi că războiul produce victime colaterale.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III depentru AL pe ce criterii se apreciază, fără motivare?. E periculos să vă pronunţaţi în numele altor membrii ai site-ului. Închei polemica pentru pentru că devine inutilă şi neproductivă. Vă doresc realizări artistice de excepţie apreciate şi de amatori.
Dacă-l lași, așa rămâne. Îți spun din experiență, și eu am fușerit partea finală a unei proze mai întinse și așa a rămas, că nu mai găsești starea în care ai scris.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deei, comentariile voastre m-au emoționat și mi-au adus aminte de vremuri dragi petrecute aici. nu am să uit niciodată să spun un mulțumesc lui Virgil pentru acest spațiu în care am descoperit oameni frumoși, în care scrisul multora s-a șlefuit, a crescut, s-a regăsit. nu am să uit niciodată să spun un mulțumesc oamenilor care m-au onorat cu prietenia lor. au trecut ceva ani și mi-e dor de efervescența de atunci, de glumele, micile ironii, marile orgolii etc. tinerii de atunci au scos cărți, au primit premii iar site-ul a contribuit din plin la formarea lor. s-au maturizat au luat scrisul pe cont propriu, probabil. acum simt că este vremea unei noi generații. iar aici sunt oamenii capabili să o îndrume. încă o dată mulțumesc Iulia, Corina, Daniela! ... după cum se vede m-ați prins într-o pasă vulnerabilă.
pentru textul : litere în cădere liberă deMatei, in chat-ul de la Craciun eu am fost cel ce ti-a spus despre mulsul caprelor. Imi pare rau si imi cer scuze. Sincer. Tu mi-ai raspuns ca mai bine la mulsul caprelor decat la mila altora, eu intelegand ca eu as trai din mila altora, ceea ce nu e adevarat. In cei peste 30 de ani de cand sint in America, nu exagerez, dar cred ca am dat din veniturile mele peste 100,000.00 de dolari donatii pentru diferite cauze umanitare. Multi din banii acestia au fost trimisi in Romania. Am publicat aici in State o carte, vreo 200 de exemplare au ajuns in Romania si le-am dat pe gratis. Informatia asta e in plus, o stiu, nu trebuia s-o vantur. Ceea ce e bine de spus si de receptionat este faptul ca uneori fiecaruia dintre noi ne sare capacul, ne lasam purtati de orgolii, mai zicem una, mai zicem alta, la suparare, Virgil incluzandu-se, si poate el cel mai mult. El nu suporta contrazicerea ci ii place mult gadilarea la burta.
Si in cazul de fata, e normal sa apere Hermeneia si ajutorii sai. Eu am mult respect, pentru Vlad, desi nu-l cunosc, dar imi dau seama ca e un om exceptional. In disputa aceasta, Matei, tu n-ai dreptate. Eu daca as fi in locul tau mi-as cere scuze.
Virgil, recomand, (ca un om secundar pe site, stiu ca nu am nici cea mai mica greutate in ochii tai, ceea ce mi-e absolut indiferent,) ca dupa ce Matei isi va cere scuze de la Vlad, si stiu ca o va face, sa stergi acest text informativ. Te-ai plans prea mult in el si smiorcaiala asta ti-a adus 5 penite pe nedrept. E clar pentru toata lumea ca aici autorul (si efortul lui) a fost impenitat si e jenant. Fii si tu drept cu tine insuti, aici e momentul.
pentru textul : starea hermeneia deMulţumesc.
pentru textul : Verde de Dumnezeu dedomul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar de*catalogată
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deVladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : Eterna reîntoarcere deCe ritm e ăsta, Ioana? De hip-hop? Simpatic cântec! O să vin și la o poezie, deocamdată am nimerit aici și cânt: "visul nu este realitate", prinde bine!
pentru textul : trăiesc periculos deBună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor demerci de idee, ai dreptate.
pentru textul : pierdut deMultumesc, domnule Turburea!
pentru textul : cam miroase de:)) l-a adus fluxul pe prima pagina.
pentru textul : blogbadil deMi-a placut povestea. E multa tristete aici si cateva amintiri din alte timpuri, asa le percep. O impletire de vis cu realitatea de trecere a unei nopti si ce m-a uimit, nimeni nu asteapta un nou inceput - dimineata - aici este finalul, in noaptea unde ledul palpaie ca o speranta care mai mult nu este. Foamea este o tema repetativa/obsesiva si nu stiu de ce m-am gandit la o foame totala, de nou, de altceva dar si la o pragmatica stare de foame. Sfarsitul poemului aduce iarasi ledul, asa cum am mai spus, ca pe o unica mica speranta de lumina. Felicitari pentru creatie.
pentru textul : Noapte bună, copii deIar eu sunt absolut convins că "leică" e un regionalism pentru pâlnie.
LÉICĂ2, leici, s. f. (Reg.) Pâlnie. – Din rus. leika. Cf. ucr. lijka.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
LÉICĂ ~ci f. reg. 1) Obiect în formă de con, prelungit printr-un tub îngust, care servește la turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; pâlnie. 2) Pâlnie din doage cu fundul plat folosită la turnarea vinului în butoaie. ◊ A face gâtul (sau gura) ~ și pântecele balercă a bea foarte mult. /
pentru textul : videoconferință cu îngeri de(Nu pentru mine am consultat dexul).
Vă aştept la corigenţă. :).
Pagini