textul este așa și așa. puțin cam lăbărțat. și în special mă deranjează finalurile de strofă (de cele mai multe ori un fel de concluzii cu tîlc) care ar fi putut să lipsească dacă se dorea să se scrie poezie și nu fabulă.
Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
mulţumesc pentru semnalarea fiorului Virgil...ştiu, inventarea lui Dumnezeu şi somnul în pat străin sunt oarecum clişee, adică au mai fost folosite de multe ori.
Sapphire, multumesc nu din suflet, ci pur și simplu, sincer, pentru comentariul tau. Tocmai asta era ideea pe care am încercat să o surprind în titlu, că "vulgarizarea" culturii sau a marii literaturi pe considerentul că în acest fel "faci o pomană" unei categorii defavorizate - prin urmare anatema pe cel care își permite să ridice primul piatra!!! - mi se pare un alibi trivial și transparent. Mi-ai dat apă la moară, și pentru asta îți sunt recunoscător, dovadă că ce am vrut să transpară s-a rezolvat. Am ales acest titlul și pentru că am în familie oameni cu astfel de afecțiuni. Departe de a fi paria, vorbim aici despre semeni ai noștri care nu au viteza și răbdarea noastră la lectură, deci întâmpină mici dificultăți. De aici și până la a-i considera niște INCAPABILI este o distanță de Adevăr! Cu respect și stimă, Bogdan
domnule Gorun, mulţumesc pentru opinie. Sincer din nou, cred că aşa e felul meu şi îmi place mai mult să merg pe două-trei drumuri pentru o viziune mai completă asupra necesităţilor mele lirice; cred că am mai avut poezii în acest registru sau ton. Şi încă o dată aveţi dreptate când remarcaţi o disonanţă în finalul textului, pe care prefer să nu o modific acum, aşa o simt eu deocamdată.
poemul ar putea avea si trei strofe: "în ultimele nopți alerg desculț prin tine oglinzi mari își iau zborul aripile lor îmi mîngîie spinarea cu răsuflarea somnului ca o gheară de leu alb îți ating nuferii îmi despic palmele în ei într-un ritual avraamic privirile tale îmi cuprind gleznele mă întrebi dacă sînt gata pentru fericire ezit ca de obicei și pierd începutul echilibrul controlul împietrit în spatele aceluiaș zid rămîn undeva singur în visul tău fără mine", dar nu este aceasta obeservatie numai o constatare, ci faptul ca, poemul impartit astfel, isi potenteaza mesajul si face ca ultima strofa sa piarda din rostul pe care autorul a incercat a il adauga poemului prin compunerea ei. adica: daca in primele doua strofe, ideile ce le alcatuiesc se dezvolta in jurul sinelui daruit iubitei, in ultima strofa, realitatea devine iluzorie si translucida. titlul cred ca este suficient de obiectiv, in sensul ca transmite intreaga fantasmagorie. un poem bine inchegat. fantastic prin debordanta imaginatie si unicat in contextul poetic al acestui site, motiv care ma face sa il evidentiez cu penita ce o am la indemana.
despre credinta in iubire sau in sfantul duh , ma rog. e frumos spus : iubirea e un sfant duh.
cred ca am sa tin minte toata viata versurile:
"îmi reveneai frumoasă și primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta terestră
îmi aprindeai sub piele nebună o orchestră"
pentru ca trezeste in mine un ancestral care spune: perfect adevarat."primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta terestră"
finalul mi-se pare in stil invechit si paleolitic.
"însă în crama rece sunt ultima golire"
nu se invarte soarele in jurul pamantului. invers.
Alina ai dreptate: a fost o ediție super! Dorine îmi place narcisismul ăsta hîtru al tău iar aspectul de prof chiar "te prinde". eniuei, felicitări pentru Humanitas: e chiar o realizare...păcat că n-am apucat să facem schimb de cărți...:) Nicholas...aloo domnu' Dinu...pozele sunt ale mele nu ale lui alizeeu ! zău că mă neglijați flagrant la faza asta: chiar nu merit un cuvînt de apreciere? eniuei : la mulți ani, acolo în iue-sei...:) Silvia știu că ți-e ciudă că n-ai venit așa că ete na : sîc-sîc !
E ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
Mie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
Dacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
Ioan, am observat că ai folosit un alt comentariu pentru aţi face publicitate. Am tăcut. Zic eu din bun simţ. Este oare prea mult să cer asta şi de la tine?
imi cer mii de scuze, dar cand l-am introdus prima data am apasat din greseala de doua ori pe "salveaza", astfel ca s-au creat doua texte. mai tarziu, negasindu-l nicaieri am crezut ca am sters ambele texte si l-am mai scris o data. imi pare rau, dar ma descurc destul de greu pe site-ul dvs...
Parcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.
" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.
Sesizez abia azi acest text. Sunt de acord că ne pierdem timpul, pentru că eu, în calitate de critic, n-am văzut autor care să admită, altfel decât de formă (dar şi asta, numai la rigoare), reproşurile, cât ar fi ele de îndreptăţite. Recunosc că nici mie, în calitate de autor comentat defavorabil, nu-mi prea convine critica. Dar trebuie să existe întotdeauna o măsură în toate.
Eu nu ştiu ce specialist în tehnica traducerii sunteţi dvs. Ştiu, însă, că, la noi, au apărut în ultimii 20 de ani cam mulţi specialişti în diverse domenii. Mă rog...Să admitem. Deşi orice carte se publică, astăzi, şi în alte ţări, la fel de uşor ca în România.
Problema e că dvs. confirmaţi, prin apelul la dicţionare, justeţea reproşului meu că, în traducere, utilizaţi o franceză de dicţionar. Şi mai şi mistificaţi: credeţi că eu nu observ că sensul indicat al lui "pénétrer" este "P. ext."? Am şi eu în casă un bun Larousse, din 1940. Dar să nu ne legăm de detalii. Problema nu e asta, iar eu nu mi-am arogat nicio clipă calitatea de specialist în traducere, şi nici pe cea de traducător. Dar priviţi halul în care aţi tradus, bunăoară, "O, rămâi..."! Dvs. nu aveţi, ca traducător, ceea ce Maiorescu numea "tact limbistic". Şi nu-l simţiţi deloc pe Eminescu în română, spre a-l putea face sesizabil şi în franceză. Eu ştiu atât: când îl citesc pe Lamartine în franceză, totul mi se pare în regulă; dar când îl citesc pe Eminescu în traducerea dvs., lucrurile nu mai sunt deloc comme il faut. Orice cod cultural aţi invoca!
Felul în care traduceţi dvs. îmi aminteşte de un comentator român de fotbal, care a aflat de undeva sensul cuvântului "maliţios", dar nu cunoaşte uzul. Şi atunci el spune, la fiecare fault, că jucătorul Cutare atacă maliţios!
De ce nu vă ocupaţi de altceva, care vi s-ar potrivi mai bine: să traduceţi din franceză în română. Şi să-i lăsaţi pe vorbitorii nativi de franceză, care cunosc şi româna, să-l traducă pe Eminescu!
acum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
problema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
Ai reusit sa faci conexiunea intre 2 imagini diferite - asta e de apreciat. Numai la cei care lucreaza de multa vreme cu literele acestei limbi le reuseste transplantarea unei imagini in alta. Nu stiu cine esti, desi ti-am citit si celelalte texte. Pot spune ca esti un strop de apa vie in arsita literaturii romane. Si asta o spun eu, unul ce sunt deja in Istoria Literaturii Romane. Doamne, mai sunt poeti pe-aici! Recidivez, desi am zis ca tac. Iata aurul: pentru ca pot citi asa ceva, de aceea il dau. As da o mina de aur pentru cei ce scriu asa ceva. Cum zici? - "si cumpana amiezii a crapat"? Ma-nclin, domnita. Sa ai pace, Stefan Doru Dancus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e o poezie care...lasa urme adanci. mi-a placut mult!
pentru textul : Hemoragii detextul este așa și așa. puțin cam lăbărțat. și în special mă deranjează finalurile de strofă (de cele mai multe ori un fel de concluzii cu tîlc) care ar fi putut să lipsească dacă se dorea să se scrie poezie și nu fabulă.
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deSurprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
pentru textul : din ce în ce mai galben demulţumesc pentru semnalarea fiorului Virgil...ştiu, inventarea lui Dumnezeu şi somnul în pat străin sunt oarecum clişee, adică au mai fost folosite de multe ori.
pentru textul : infatuation deSapphire, multumesc nu din suflet, ci pur și simplu, sincer, pentru comentariul tau. Tocmai asta era ideea pe care am încercat să o surprind în titlu, că "vulgarizarea" culturii sau a marii literaturi pe considerentul că în acest fel "faci o pomană" unei categorii defavorizate - prin urmare anatema pe cel care își permite să ridice primul piatra!!! - mi se pare un alibi trivial și transparent. Mi-ai dat apă la moară, și pentru asta îți sunt recunoscător, dovadă că ce am vrut să transpară s-a rezolvat. Am ales acest titlul și pentru că am în familie oameni cu astfel de afecțiuni. Departe de a fi paria, vorbim aici despre semeni ai noștri care nu au viteza și răbdarea noastră la lectură, deci întâmpină mici dificultăți. De aici și până la a-i considera niște INCAPABILI este o distanță de Adevăr! Cu respect și stimă, Bogdan
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deBogdan, ții neapărat la vecinătatea asta
„clopote bat/ cu spirale albastre(...)/ nuci albi/ cu frunzele uitate”?
întreb doar...
pentru textul : Nelinişte dedomnule Gorun, mulţumesc pentru opinie. Sincer din nou, cred că aşa e felul meu şi îmi place mai mult să merg pe două-trei drumuri pentru o viziune mai completă asupra necesităţilor mele lirice; cred că am mai avut poezii în acest registru sau ton. Şi încă o dată aveţi dreptate când remarcaţi o disonanţă în finalul textului, pe care prefer să nu o modific acum, aşa o simt eu deocamdată.
pentru textul : tropice amare depoemul ar putea avea si trei strofe: "în ultimele nopți alerg desculț prin tine oglinzi mari își iau zborul aripile lor îmi mîngîie spinarea cu răsuflarea somnului ca o gheară de leu alb îți ating nuferii îmi despic palmele în ei într-un ritual avraamic privirile tale îmi cuprind gleznele mă întrebi dacă sînt gata pentru fericire ezit ca de obicei și pierd începutul echilibrul controlul împietrit în spatele aceluiaș zid rămîn undeva singur în visul tău fără mine", dar nu este aceasta obeservatie numai o constatare, ci faptul ca, poemul impartit astfel, isi potenteaza mesajul si face ca ultima strofa sa piarda din rostul pe care autorul a incercat a il adauga poemului prin compunerea ei. adica: daca in primele doua strofe, ideile ce le alcatuiesc se dezvolta in jurul sinelui daruit iubitei, in ultima strofa, realitatea devine iluzorie si translucida. titlul cred ca este suficient de obiectiv, in sensul ca transmite intreaga fantasmagorie. un poem bine inchegat. fantastic prin debordanta imaginatie si unicat in contextul poetic al acestui site, motiv care ma face sa il evidentiez cu penita ce o am la indemana.
pentru textul : gheara de leu alb desi distrus de ultimul vers
despre credinta in iubire sau in sfantul duh , ma rog. e frumos spus : iubirea e un sfant duh.
cred ca am sa tin minte toata viata versurile:
"îmi reveneai frumoasă și primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta terestră
îmi aprindeai sub piele nebună o orchestră"
pentru ca trezeste in mine un ancestral care spune: perfect adevarat."primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta terestră"
finalul mi-se pare in stil invechit si paleolitic.
"însă în crama rece sunt ultima golire"
nu se invarte soarele in jurul pamantului. invers.
pentru textul : pseudopatriarhale III deAlina ai dreptate: a fost o ediție super! Dorine îmi place narcisismul ăsta hîtru al tău iar aspectul de prof chiar "te prinde". eniuei, felicitări pentru Humanitas: e chiar o realizare...păcat că n-am apucat să facem schimb de cărți...:) Nicholas...aloo domnu' Dinu...pozele sunt ale mele nu ale lui alizeeu ! zău că mă neglijați flagrant la faza asta: chiar nu merit un cuvînt de apreciere? eniuei : la mulți ani, acolo în iue-sei...:) Silvia știu că ți-e ciudă că n-ai venit așa că ete na : sîc-sîc !
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deFelicitări, Adriana Lisandru! Mulţumim, Călin! Superbă copertă, Vlad Turburea!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deE ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deinteresant, ai reușit să mă captivezi. este ceva dincolo de litere.
pentru textul : pauză de băgat aplauze deMie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
pentru textul : confesiuni nocturne deDacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
Ioan, am observat că ai folosit un alt comentariu pentru aţi face publicitate. Am tăcut. Zic eu din bun simţ. Este oare prea mult să cer asta şi de la tine?
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deimi cer mii de scuze, dar cand l-am introdus prima data am apasat din greseala de doua ori pe "salveaza", astfel ca s-au creat doua texte. mai tarziu, negasindu-l nicaieri am crezut ca am sters ambele texte si l-am mai scris o data. imi pare rau, dar ma descurc destul de greu pe site-ul dvs...
pentru textul : despre bătrîneţe deParcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.
" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.
pentru textul : dinastii de fier deSesizez abia azi acest text. Sunt de acord că ne pierdem timpul, pentru că eu, în calitate de critic, n-am văzut autor care să admită, altfel decât de formă (dar şi asta, numai la rigoare), reproşurile, cât ar fi ele de îndreptăţite. Recunosc că nici mie, în calitate de autor comentat defavorabil, nu-mi prea convine critica. Dar trebuie să existe întotdeauna o măsură în toate.
pentru textul : Consideratii despre traducere deEu nu ştiu ce specialist în tehnica traducerii sunteţi dvs. Ştiu, însă, că, la noi, au apărut în ultimii 20 de ani cam mulţi specialişti în diverse domenii. Mă rog...Să admitem. Deşi orice carte se publică, astăzi, şi în alte ţări, la fel de uşor ca în România.
Problema e că dvs. confirmaţi, prin apelul la dicţionare, justeţea reproşului meu că, în traducere, utilizaţi o franceză de dicţionar. Şi mai şi mistificaţi: credeţi că eu nu observ că sensul indicat al lui "pénétrer" este "P. ext."? Am şi eu în casă un bun Larousse, din 1940. Dar să nu ne legăm de detalii. Problema nu e asta, iar eu nu mi-am arogat nicio clipă calitatea de specialist în traducere, şi nici pe cea de traducător. Dar priviţi halul în care aţi tradus, bunăoară, "O, rămâi..."! Dvs. nu aveţi, ca traducător, ceea ce Maiorescu numea "tact limbistic". Şi nu-l simţiţi deloc pe Eminescu în română, spre a-l putea face sesizabil şi în franceză. Eu ştiu atât: când îl citesc pe Lamartine în franceză, totul mi se pare în regulă; dar când îl citesc pe Eminescu în traducerea dvs., lucrurile nu mai sunt deloc comme il faut. Orice cod cultural aţi invoca!
Felul în care traduceţi dvs. îmi aminteşte de un comentator român de fotbal, care a aflat de undeva sensul cuvântului "maliţios", dar nu cunoaşte uzul. Şi atunci el spune, la fiecare fault, că jucătorul Cutare atacă maliţios!
De ce nu vă ocupaţi de altceva, care vi s-ar potrivi mai bine: să traduceţi din franceză în română. Şi să-i lăsaţi pe vorbitorii nativi de franceză, care cunosc şi româna, să-l traducă pe Eminescu!
Vlad, era scris la prima mina si am neglijat tehnica. Multumesc
pentru textul : fade out hotel deÎn miezul zilei nu poți fi decât tu! Alone!
pentru textul : Haiku deacum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
pentru textul : Strainul Cinei deproblema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
pentru textul : mâine va fi o zi friguroasă dedar, ce frumos spui tu: octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil..., mulțumesc, Luminița!
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor deidei in celofan subtire. imi aminteste de o alta poezie, alt cintec.
pentru textul : crucile denu am inteles "culoare concrete", în rest, un text frumos, ca mersul pe un câmp cu laser. mi-a făcut bine aseara.
pentru textul : eșec dete rog sa introduci si textul original
pentru textul : Caii nu au nici o vină (2) deAi reusit sa faci conexiunea intre 2 imagini diferite - asta e de apreciat. Numai la cei care lucreaza de multa vreme cu literele acestei limbi le reuseste transplantarea unei imagini in alta. Nu stiu cine esti, desi ti-am citit si celelalte texte. Pot spune ca esti un strop de apa vie in arsita literaturii romane. Si asta o spun eu, unul ce sunt deja in Istoria Literaturii Romane. Doamne, mai sunt poeti pe-aici! Recidivez, desi am zis ca tac. Iata aurul: pentru ca pot citi asa ceva, de aceea il dau. As da o mina de aur pentru cei ce scriu asa ceva. Cum zici? - "si cumpana amiezii a crapat"? Ma-nclin, domnita. Sa ai pace, Stefan Doru Dancus
pentru textul : În zodia şopârlei deMie imi place versul "in capcana". O alaturare de cuvinte nu intotdeauna formeaza un vers.
pentru textul : ascunzişul din urmă deMultumesc tuturor. Parerile dvs. conteaza pentru mine. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Scrum (II) denu stiu ce sa zic. credibil inceputul, faina imaginea finala, dar parca-parca m-am simtit ca o barca
pentru textul : fără cuvinte dePagini