Actaeon, eu cred ca tu cam sari calul aici. Am spus ca, comentariul Arancai este la limita. Personal nu cred ca a depasit limita. Iti atrag atentia ca tu ai facut cindva comentarii mult mai "dure" la adresa lui Daniel Bratu si atunci ca si acum am incercat sa pastrez echilibrul. Te rog sa o faci si tu. Acelasi lucru este valabil si pentru Alma. Si apropos de "uvinte răsunătoare, dar goale în conținut", cred ca nu e nevoie la fiecare ridicare in picioare sa ne spui "în calitate de editor pe acest site". Am priceput.
daca poezia mea "Satira si umor" este lipsita de poezie si trebuia retrasă, atunci "dezvăţatul de a fi I" este pur şi simplu ridicolă. dar întotdeauna bârna din propriul ochi e greu de văzut şi de înlăturat!
eu am fost prea kind cu ante comentariul meu, băiete. mai trebuie să exersezi până scrii poezie. mă gândesc că bla, bla, bla îmi va spune că bla, bla, bla...
despre aceste ființe mitologice se pare că vorbești de parcă tu ai fi una dintre ele. primele două strofe se succed și se completeză simplu și firesc într-un tablou concret, însă acele fire de păr dezgolite de vis și dezrobite, par întâmplătoare și confuze în contextul poeziei. sau este vorba de părul prost și capul deștept? dar ce legătură are așa ceva cu ciclopii? cu sinceră prietenie și cu voită îndrăzneală, mircea.
Având în vedere și aspectele invocate de organizatori vă rog să luați în considerare retragerea din concurs a textului Lullaby pentru candelabre. Toate bune și pană ușoară la scris! Vă mulțumesc și urez totodată succes textelor rămase în competiție! Eu personal aș fi optat-tehnic-pentru culegerea textelor dar afișarea lor pe site după terminarea datei de participare, astfel încât participanții să nu cunoască nu doar identitatea ci MAI ALES conținutul și titlul textelor înscrise.
...astfel încât umple și un anahorete, nu doar o femeie ! numai că anahorete e un fel de huzurete! adică de bine, mă rog !
inspirat, Vlad, plăcu.
Raluca a fost, tre să recunoaștem, într-o zi de grație ! Nu?
Da, ai dreptate, Boba, eu nu pricep mai nimic, pe când tu, prin lobul stâng al urechii drepte, simţi vaierul existenţial post mortem al unei bacterii din a noua placă tectonică de pe Marte. Dacă mai punem la calcul şi perpetua-ţi grijă de-a-mi aminţi că tu ai o vârstă respectabilo-matusalemică, iar eu încă-mi folosesc mâneca pe post de batistă, pare lesne de înţeles de ce tu, o tu, numai tu, simţi fiorul spiritual al Hermeneii...
titlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
titlul era în limbajul surdo-muţilor. cred că se subînţelegea. cum poţi scrie anumite semne şi gesturi prin care comunici? cum poţi descrie o discuţie care o porţi în somn şi căreia nu-i desluşeşti talia?
ok, schimb titlul şi merg mai departe la somn. cine ştie ce vedenie manifest mă va mai lua în braţe!
Doamnelor, comentariile voastre imi amintesc o perioada interesanta din viata, o felie de road movie, dar nu una a la Boc, de cativa km pe ambele sensuri, cu tot cu panglica taiata, ci de o intreaga banda, paralela cu cea pe care m-am inscris si pe care rareori mai opresc. Nu stiu daca este nostalgia depasirilor riscante sau a vitezei prea mari, dar stiu ca un capat nu exista. Si nici celalalt. Stim toti ca orice secventa este un film intreg, orice sens are un contrasens, chiar si ce pare fara niciun sens. Pana la urma, chiar si mijloacele astea de locomotie sunt butaforie, doar, uneori lipite bine de piele. Iar, daca regizorul este talentat si actorii isi stiu bine rolurile, filmul poate lua chiar si un premiu.:)
si pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
Sunt trei lucruri aici: ceva simplu de când lumea, ceva complicat și ceva de reținut: un dumnezeu ca un perete de sare, pe care să îl lingi când îți e foame, durerea foamei fiind una din cele mai insuportabile. Titlul e parcă prea simplu, dar ce contează un titlu? Mi-a plăcut mult strofa cu și despre Dumnezeu. Pune textul la colecția ta cu cele mai bune poezii.
Sfârșitul poveștii de iubire... E ca o piramidă din cărți de joc de porțelan. Chiar dacă după ce se dărâmă o reconstruim, nu va mai fi la fel. Cu atât mai puțin dacă este sfărâmată de prea multe ori...
Domnule Djamal, din nefericire textul are prea multă melodramă și mai puțină poezie. In plus, cu groază mă gândesc că ceea ce vă place realmente mai mult la o femeie e doar cum geme: "îmi place mult mult cum gemi". In privința titlului mă gândesc sincer că l-ați plagiat pe Stefan Bănică Jr ( http://video.google.com/videoplay?docid=7872323432946993204&q=romania+clip) și sigur vom avea probleme...
... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
ddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
pentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
Intrucit textul e incadrat la polemica, hai sa iti raspund. Incep cu sfirsitul. Toate astea au o legatura cu patriotismul pentru ca aceasta legatura s-a facut de nenumarate ori de catre altii chiar si aici pe Hermeneia.com. Deci, eu nu fac decit sa vin in intimpinarea unei probleme deja ridicate. Iar ca remarca as spune ca acum auzind cum se vorbeste romaneste la Bucuresti inclin sa cred ca este o problema de patriotism pentru ca mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa judeci "lipsa de patriotism" a celor "din afara" care in mod deliberat isi pastreaza limba cu toate stingaciile lor in timp ce nimeni (nu vad eu cel putin) ca face nimic pentru ca pe televiziunea romana sa se vorbeasca corect romaneste. In ce priveste doliul national si patriarhul am rezerve fata de opinia ta din cel putin doua motive. Primul este formal. De vreme ce biserica ortodoxa nu este "inca" biserica nationala ideea asta cu reprezentarea sau asemanarea cu institutia prezidentiala mi se pare cam trasa de par. Sau vrei sa imi sugerezi ca de acum incolo o sa tineti doliu national cind o sa treaca la cele vesnice oricare din capii confesiunilor religioase din Romania care au un anumit grad de "reprezentare"? Cel de-al doilea este de ordin moral. Ma indoiesc ca un om care a fost patriarh peste o biserica in vremea ce dictatura comunista ii darima bisericile si manastirile, sau care si-a prezentat adeziunea fata de interventia criminala a armatei la Timisoara in 1989 merita doliu national chiar daca sa zicem ca insitutia pe care o reprezinta s-ar califica pentru asa ceva. Putina decenta fata de mortii Timisoarei, carora nici astazi inca nu li s-a facut dreptate intr-un tribunal, ma gindesc ca nu ar strica. Evident insa ca aceasta realitate se vede diferit daca te uiti la ea de la Iasi sau de la Timisoara. Asa ca imi dau seama de dificultatea perceptiei. In ce priveste Academia Romana, a o asemana cu institutia legiutoare a tarii (gluma pe care am mai citit-o si in alta parte) mi se pare total aiurea si tradeaza, dupa parerea mea, ramasite ale unei mentalitati observicioase fata de un autoritarism centralizat. Ma intreb daca miine prin absurd Academia va va "legifera" ca trebuie sa scrieti cu caractere chirilice, o veti face? Iar daca nu, de ce? Cind si unde ai dreptul sa te revolti, sa consideri ca decizia Academiei este o timpenie? Evident insa ca, asa cum spuneam si la inceput, ideea asta este ridicola. Academia nu este organ legiuitor (in sensul parlamentului) si chiar daca cineva ar sustine asta atunci ar fi o aberatie eminamente antidemocratica de vreme ce membrii academiei nu sint alesi prin nici un fel de sufragiu de catre populatie. Asa ca, sa nu mai incurcam borcanele. Eventual Academia Romana are un rol consultativ si de promovare-evidentiere in dezvoltatea culturii si civilizatiei romanesti cit si o activitate de cercetare. De fapt modul cum prezinti tu Academia Romana imi spune ca nu ai citit niciodata nici STATUTUL ACADEMIEI ROMÂNE si nici LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ACADEMIEI ROMÂNE. Iti recomand sa le citesti pe site-ul www.acad.ro Formularea "b) se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii;" din Capitolul II, articolul 8, punctul b al legii mi se pare ca vrea sa spuna ceva incercind sa nu spuna nimic. Cind spui ca un lucru e obligatoriu si nu prevezi nici o pedeapsa pentru incalcarea lui ma gindesc ca de fapt, politic vorbind, spui ceva dar de fapt nu intentionezi lucrul acela. Sau ar trebui sa intelegem ca "obligatoriu" se refera doar la felul in care vorbesc limba romana academicienii? Evident, formularea este ambigua (si banuiesc ca este voit ambigua). Cind tu insa imi spui ca "Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani", desi pot fi de acord cu tine, asta nu face rusinea mai mica. Si daca este tolerabil la florarese sau taximetristi (fara sa vreau sa ofensez aceste doua categorii profesionale), continui sa sustin ca este absolut intolerabil pe canalul national de televiziune in anul 2007 la un eveniment de rezonanta nationala (asa cum sustii chiar tu). Iar daca tu imi spui ca de fapt acesta e un feneomen des intilnit la crainicii de televiziune din Romania atunci mie nu imi mai ramine decit sa zimbesc trist. Concluzia mea ramine ca este ipocrit sa te legi de limba romana a celor care in ciuda distantei si contextului continua sa o vorbeasca in timp ce la Bucuresti este macelarita pe canalul national de televiziune cu prilejul unei zile de doliu national. In ce priveste faptul ca unii "sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie" nu cred ca este vorba de nehotarire. Cred ca este vorba de o usurinta de exprimare (datorita modului cum functioneaza creierul) pe de o parte. Iar pe de alta cred ca unii, atunci cind lucreaza la un text care se vrea literar, o fac din incercarea de a-i da o culoare aparte, sau un anumit eclecticism, etc, in functie de intentia literara. Faptul ca unii pot face asta si din snobism sau din dorinta de a epata nu anuleaza valoarea folosirii ei inteligente. De fapt daca te vei apleca sa citesti texte interbelice o vei intilni si in multe din ele. Ma tem insa ca de multe ori ostilitatea fata de aceasta practica tradeaza nu un anumit "purism" literar ci mai degraba un anumit gen de nationalism provincial. Dar iata ca m-am intins destul de mult. Sper insa sa iti fi raspuns la observatii.
da, interesant textul (mai putin chestia aia cu dragonul fermecat - eu as fi scos total expresia "călare pe un dragon fermecat") dar destul de previzibil. m-a dus cu gindul la kamasutra sau tantra yoga. totusi asa cum spuneam destul de previzibil. cunosc tema asta la katya si ii spun ca exista deja un risc la textele ei ca, daca nu gaseste mai mult farmec sau inedit (sau straniu) in poezia erotica, sa devina oarecum redundanta si sa nu mai reuseasca sa comunice mare lucru. uneori am senzatia ca s-a blocat intr-o imagine, intr-o ipostaza (oricit de orgasmica ar fi ea) si nu mai poate iesi de acolo. cum ar fi daca ar scrie poate mai mult despre preludiu sau postludiu, sau poate despre cruzime, tradare, dezamagire, gustul banalului, imposibilitate, etc. doar o parere
Intr-adevar am probat niste expresii (oarecum) uzuale pentru scheletul acestui text ludic, dar si cu putina filosofie in el. Ma bucur ca ai trecut pe aici! cu mult respect Ion Nimerencu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Actaeon, eu cred ca tu cam sari calul aici. Am spus ca, comentariul Arancai este la limita. Personal nu cred ca a depasit limita. Iti atrag atentia ca tu ai facut cindva comentarii mult mai "dure" la adresa lui Daniel Bratu si atunci ca si acum am incercat sa pastrez echilibrul. Te rog sa o faci si tu. Acelasi lucru este valabil si pentru Alma. Si apropos de "uvinte răsunătoare, dar goale în conținut", cred ca nu e nevoie la fiecare ridicare in picioare sa ne spui "în calitate de editor pe acest site". Am priceput.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui de"Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare." înțeleg modestia dar eu cred că ești pe un drum bun.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea dedaca poezia mea "Satira si umor" este lipsita de poezie si trebuia retrasă, atunci "dezvăţatul de a fi I" este pur şi simplu ridicolă. dar întotdeauna bârna din propriul ochi e greu de văzut şi de înlăturat!
pentru textul : dezvățatul de a fi I deeu am fost prea kind cu ante comentariul meu, băiete. mai trebuie să exersezi până scrii poezie. mă gândesc că bla, bla, bla îmi va spune că bla, bla, bla...
despre aceste ființe mitologice se pare că vorbești de parcă tu ai fi una dintre ele. primele două strofe se succed și se completeză simplu și firesc într-un tablou concret, însă acele fire de păr dezgolite de vis și dezrobite, par întâmplătoare și confuze în contextul poeziei. sau este vorba de părul prost și capul deștept? dar ce legătură are așa ceva cu ciclopii? cu sinceră prietenie și cu voită îndrăzneală, mircea.
pentru textul : Pe urmele ciclopilor deAvând în vedere și aspectele invocate de organizatori vă rog să luați în considerare retragerea din concurs a textului Lullaby pentru candelabre. Toate bune și pană ușoară la scris! Vă mulțumesc și urez totodată succes textelor rămase în competiție! Eu personal aș fi optat-tehnic-pentru culegerea textelor dar afișarea lor pe site după terminarea datei de participare, astfel încât participanții să nu cunoască nu doar identitatea ci MAI ALES conținutul și titlul textelor înscrise.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deamintirile au locul lor predestinat, la congelator sau în cartea nescrisă a trecutului, "nimic nu mai este/așa cum a fost" dar asta știam deja...
pentru textul : rația de frig deAr trebui altă încadrare: lingua - bilingv
pentru textul : Anna Karenina deScuze, impac-in primul rind al comentariului
pentru textul : Racursiu/Raccourci de...astfel încât umple și un anahorete, nu doar o femeie ! numai că anahorete e un fel de huzurete! adică de bine, mă rog !
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deinspirat, Vlad, plăcu.
Raluca a fost, tre să recunoaștem, într-o zi de grație ! Nu?
Da, ai dreptate, Boba, eu nu pricep mai nimic, pe când tu, prin lobul stâng al urechii drepte, simţi vaierul existenţial post mortem al unei bacterii din a noua placă tectonică de pe Marte. Dacă mai punem la calcul şi perpetua-ţi grijă de-a-mi aminţi că tu ai o vârstă respectabilo-matusalemică, iar eu încă-mi folosesc mâneca pe post de batistă, pare lesne de înţeles de ce tu, o tu, numai tu, simţi fiorul spiritual al Hermeneii...
Şi atât aici.
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție detitlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele detitlul era în limbajul surdo-muţilor. cred că se subînţelegea. cum poţi scrie anumite semne şi gesturi prin care comunici? cum poţi descrie o discuţie care o porţi în somn şi căreia nu-i desluşeşti talia?
ok, schimb titlul şi merg mai departe la somn. cine ştie ce vedenie manifest mă va mai lua în braţe!
pentru textul : în limba surdo-muţilor deam nevoie de critici la poezia asta as vrea sa o fac buna astept, multumesc
pentru textul : Oglinzi denu, Luminița, este sarcasm! nu este rupt de context!
pentru textul : city of angels deDoamnelor, comentariile voastre imi amintesc o perioada interesanta din viata, o felie de road movie, dar nu una a la Boc, de cativa km pe ambele sensuri, cu tot cu panglica taiata, ci de o intreaga banda, paralela cu cea pe care m-am inscris si pe care rareori mai opresc. Nu stiu daca este nostalgia depasirilor riscante sau a vitezei prea mari, dar stiu ca un capat nu exista. Si nici celalalt. Stim toti ca orice secventa este un film intreg, orice sens are un contrasens, chiar si ce pare fara niciun sens. Pana la urma, chiar si mijloacele astea de locomotie sunt butaforie, doar, uneori lipite bine de piele. Iar, daca regizorul este talentat si actorii isi stiu bine rolurile, filmul poate lua chiar si un premiu.:)
pentru textul : secvenţă cu tun de ceaţă şi fumigene desi pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deSunt trei lucruri aici: ceva simplu de când lumea, ceva complicat și ceva de reținut: un dumnezeu ca un perete de sare, pe care să îl lingi când îți e foame, durerea foamei fiind una din cele mai insuportabile. Titlul e parcă prea simplu, dar ce contează un titlu? Mi-a plăcut mult strofa cu și despre Dumnezeu. Pune textul la colecția ta cu cele mai bune poezii.
pentru textul : jurnal deSfârșitul poveștii de iubire... E ca o piramidă din cărți de joc de porțelan. Chiar dacă după ce se dărâmă o reconstruim, nu va mai fi la fel. Cu atât mai puțin dacă este sfărâmată de prea multe ori...
pentru textul : Teenage angst deDomnule Djamal, din nefericire textul are prea multă melodramă și mai puțină poezie. In plus, cu groază mă gândesc că ceea ce vă place realmente mai mult la o femeie e doar cum geme: "îmi place mult mult cum gemi". In privința titlului mă gândesc sincer că l-ați plagiat pe Stefan Bănică Jr ( http://video.google.com/videoplay?docid=7872323432946993204&q=romania+clip) și sigur vom avea probleme...
pentru textul : Te iubesc femeie demda, ai prins ideea. titlu "pseudosexos" ia cam deranjat pe unii, insa am vrut ceva aproape socant in contradictie cu fondul scrierii.
pentru textul : your woman // see me/ smell me/ lick me detitlul imi pare nepotrivit. poemul imi place cap-coada
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată de... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
pentru textul : duminica - mai ales duminica deddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
pentru textul : analiza manifestului boierismului depentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
pentru textul : cutia cu nade deIntrucit textul e incadrat la polemica, hai sa iti raspund. Incep cu sfirsitul. Toate astea au o legatura cu patriotismul pentru ca aceasta legatura s-a facut de nenumarate ori de catre altii chiar si aici pe Hermeneia.com. Deci, eu nu fac decit sa vin in intimpinarea unei probleme deja ridicate. Iar ca remarca as spune ca acum auzind cum se vorbeste romaneste la Bucuresti inclin sa cred ca este o problema de patriotism pentru ca mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa judeci "lipsa de patriotism" a celor "din afara" care in mod deliberat isi pastreaza limba cu toate stingaciile lor in timp ce nimeni (nu vad eu cel putin) ca face nimic pentru ca pe televiziunea romana sa se vorbeasca corect romaneste. In ce priveste doliul national si patriarhul am rezerve fata de opinia ta din cel putin doua motive. Primul este formal. De vreme ce biserica ortodoxa nu este "inca" biserica nationala ideea asta cu reprezentarea sau asemanarea cu institutia prezidentiala mi se pare cam trasa de par. Sau vrei sa imi sugerezi ca de acum incolo o sa tineti doliu national cind o sa treaca la cele vesnice oricare din capii confesiunilor religioase din Romania care au un anumit grad de "reprezentare"? Cel de-al doilea este de ordin moral. Ma indoiesc ca un om care a fost patriarh peste o biserica in vremea ce dictatura comunista ii darima bisericile si manastirile, sau care si-a prezentat adeziunea fata de interventia criminala a armatei la Timisoara in 1989 merita doliu national chiar daca sa zicem ca insitutia pe care o reprezinta s-ar califica pentru asa ceva. Putina decenta fata de mortii Timisoarei, carora nici astazi inca nu li s-a facut dreptate intr-un tribunal, ma gindesc ca nu ar strica. Evident insa ca aceasta realitate se vede diferit daca te uiti la ea de la Iasi sau de la Timisoara. Asa ca imi dau seama de dificultatea perceptiei. In ce priveste Academia Romana, a o asemana cu institutia legiutoare a tarii (gluma pe care am mai citit-o si in alta parte) mi se pare total aiurea si tradeaza, dupa parerea mea, ramasite ale unei mentalitati observicioase fata de un autoritarism centralizat. Ma intreb daca miine prin absurd Academia va va "legifera" ca trebuie sa scrieti cu caractere chirilice, o veti face? Iar daca nu, de ce? Cind si unde ai dreptul sa te revolti, sa consideri ca decizia Academiei este o timpenie? Evident insa ca, asa cum spuneam si la inceput, ideea asta este ridicola. Academia nu este organ legiuitor (in sensul parlamentului) si chiar daca cineva ar sustine asta atunci ar fi o aberatie eminamente antidemocratica de vreme ce membrii academiei nu sint alesi prin nici un fel de sufragiu de catre populatie. Asa ca, sa nu mai incurcam borcanele. Eventual Academia Romana are un rol consultativ si de promovare-evidentiere in dezvoltatea culturii si civilizatiei romanesti cit si o activitate de cercetare. De fapt modul cum prezinti tu Academia Romana imi spune ca nu ai citit niciodata nici STATUTUL ACADEMIEI ROMÂNE si nici LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ACADEMIEI ROMÂNE. Iti recomand sa le citesti pe site-ul www.acad.ro Formularea "b) se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii;" din Capitolul II, articolul 8, punctul b al legii mi se pare ca vrea sa spuna ceva incercind sa nu spuna nimic. Cind spui ca un lucru e obligatoriu si nu prevezi nici o pedeapsa pentru incalcarea lui ma gindesc ca de fapt, politic vorbind, spui ceva dar de fapt nu intentionezi lucrul acela. Sau ar trebui sa intelegem ca "obligatoriu" se refera doar la felul in care vorbesc limba romana academicienii? Evident, formularea este ambigua (si banuiesc ca este voit ambigua). Cind tu insa imi spui ca "Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani", desi pot fi de acord cu tine, asta nu face rusinea mai mica. Si daca este tolerabil la florarese sau taximetristi (fara sa vreau sa ofensez aceste doua categorii profesionale), continui sa sustin ca este absolut intolerabil pe canalul national de televiziune in anul 2007 la un eveniment de rezonanta nationala (asa cum sustii chiar tu). Iar daca tu imi spui ca de fapt acesta e un feneomen des intilnit la crainicii de televiziune din Romania atunci mie nu imi mai ramine decit sa zimbesc trist. Concluzia mea ramine ca este ipocrit sa te legi de limba romana a celor care in ciuda distantei si contextului continua sa o vorbeasca in timp ce la Bucuresti este macelarita pe canalul national de televiziune cu prilejul unei zile de doliu national. In ce priveste faptul ca unii "sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie" nu cred ca este vorba de nehotarire. Cred ca este vorba de o usurinta de exprimare (datorita modului cum functioneaza creierul) pe de o parte. Iar pe de alta cred ca unii, atunci cind lucreaza la un text care se vrea literar, o fac din incercarea de a-i da o culoare aparte, sau un anumit eclecticism, etc, in functie de intentia literara. Faptul ca unii pot face asta si din snobism sau din dorinta de a epata nu anuleaza valoarea folosirii ei inteligente. De fapt daca te vei apleca sa citesti texte interbelice o vei intilni si in multe din ele. Ma tem insa ca de multe ori ostilitatea fata de aceasta practica tradeaza nu un anumit "purism" literar ci mai degraba un anumit gen de nationalism provincial. Dar iata ca m-am intins destul de mult. Sper insa sa iti fi raspuns la observatii.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deVirgil, iti multumesc pentru apreciere. multă stimă
pentru textul : Căruciorul deda, interesant textul (mai putin chestia aia cu dragonul fermecat - eu as fi scos total expresia "călare pe un dragon fermecat") dar destul de previzibil. m-a dus cu gindul la kamasutra sau tantra yoga. totusi asa cum spuneam destul de previzibil. cunosc tema asta la katya si ii spun ca exista deja un risc la textele ei ca, daca nu gaseste mai mult farmec sau inedit (sau straniu) in poezia erotica, sa devina oarecum redundanta si sa nu mai reuseasca sa comunice mare lucru. uneori am senzatia ca s-a blocat intr-o imagine, intr-o ipostaza (oricit de orgasmica ar fi ea) si nu mai poate iesi de acolo. cum ar fi daca ar scrie poate mai mult despre preludiu sau postludiu, sau poate despre cruzime, tradare, dezamagire, gustul banalului, imposibilitate, etc. doar o parere
pentru textul : Lauryannus's Land deda. un titlu care-i vine mănușă!
pentru textul : rebut deIntr-adevar am probat niste expresii (oarecum) uzuale pentru scheletul acestui text ludic, dar si cu putina filosofie in el. Ma bucur ca ai trecut pe aici! cu mult respect Ion Nimerencu
pentru textul : apartament cu 4 camere deerr din cand in cand
pentru textul : sing me a hungarian song dePagini