Andule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.
Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))
Luminita Petrovici, tu scrii in acelasi comentariu "mă caracterizează bunul simţ în orice postură" dar si "îţi sugerez duşuri scrotale" sau "doar aşa pare că vi se ridică testosteronul". Cu toate ca nu imi amintesc sa fi pomenit nici macar in treacat organele tale genitale sau hormonii tai sexuali. Deci, Luminita Petrovici, a spune ca "te caracterizeaza bunul simt", si mai ales "in orice postura", ramine pentru mine una dintre cele mai mari timpenii pe care mi-a fost dat sa o citesc. De fapt o minciuna trista. Si te asigur ca mi-a fost dat sa citesc multe. Pentru ca, draga mea Luminita Petrovici, facind acum abstractie de persoana ta (care oricum, mi-a dovedit ca nu isi doreste prea mult respect), daca cineva, oricine, ar scrie ce ai scris tu la adresa oricarei alte persoane, eu as considera ca nu are nici o bruma de bun simt. Imi pare rau sa iti spun dar asa vad eu lucrurile. Si ceva imi spune ca nu iti va pasa de parerea mea. Si te asigur ca nu ma vei surprinde. M-ar surprinde daca ti-ar pasa. Pentru ca asta ar insemna ca ai avea bun simt. Iar eu de obicei nu ma insel cu privire la oameni.
Te asigur de asemeni ca in comentariul meu nu m-a interesat persoana nimanui. Nici a lui Belizan si nici a ta. M-a dezamagit textul. Incapacitatea ta de a primi critica textului pe care il scrii este jenanta si te asigur ca te dezavantajeaza numai pe tine. Esti libera sa te inconjori cu aplaudaci daca asta iti doresti. Iti promit ca voi evita sa mai comentez sub textele tale de acum incolo.
In ce priveste modul in care scriu eu nu stiu ce crezi tu ca imi lipseste. Cred ca ar fi mai inteligent sa nu mai maimutaresti formulari din acestea patronizatoare de genul „stii tu ce”. Pentru ca e ridicol. Eu personal nu cred ca lipseste nimic scriiturii mele. Asta in general. Asa ca nu mai pretinde ca imi auzi gindurile fiindca nu le auzi. Si in orice caz nu sintem asa de initimi incit sa impartasim telepatie aritstica.
Ceea ce este interesant este ca in final scrii cu propria ta mina „că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi"”. Este interesant datorita faptului ca in comentariul meu singurul lucru l-a care m-am referit, deci in acceptiunea ta „l-am scormonit” a fost textul tau de mai sus. Atit si nimic mai mult. Deci daca tu afirmi in aceste conditii ca eu „scormon in „gunoi”” asta inseamna ca tu cu propria ta mina iti definesti textul scris de tine ca fiind un astfel de „gunoi”. Eu nu am gindit niciodata asa despre ce ai scris tu. Dar daca tu vrei sa ne spui ca ce scrii este un „gunoi”, este dreptul tau.
da, ai dreptate, este electrica, eu am gresit. multam. aflasem deja. nu, mie-mi place punctul fara continuari inutile. depeche mode e denumire de trupa. este reluat in engleza numai titlul. duty free e aprobat de nomenclatorul tip al magazinel oral tarii in care locuiesc eu. daca-i sa caut si documentul iti zic si anul exact si definitia. un fel de magazin in care nu poate intra fiecare, magazin din aeroport, se primeste valuta straina, ptr diplomati mai mult. merci.
nu se pune problema dezechilibrării/ dezechilibrului, atâta vreme cât delfinii, pescăruşi etc. vin câte doi.
numai cine nu a făcut un ocol orizontului maritim nu ştie cum vine asta!
Mircea, poezie moderna sau nu, discutiile se intind la nesfarsit... (doar pe agonia nu, acolo lucrurile sunt cat se poate de clare :-)) parerea mea este ca trebuie sa scrii asa cum simti, si in orice caz sa nu incerci sa fii altceva decat esti tu lasat de la Dumnezeu. Este normal sa treci prin etape de criza sau poate sa le numesti de experimentare. Pe mine daca m-ai intreba nu as sti sa-ti spun clar despre una sau alta dintre tendintele contemporane in literatura care ar fi mai demna sau nu de luat in seama. Eu cred ca dorinta de schimbare a caracterizat spiritul uman dintotdeauna, insa aceasta dorinta a fost mereu pusa la zid de structura noastra metafizica. Din cate am observat eu, in tine se da o astfel de lupta. In asemena clipe ce e de facut? Nimic...doar "Am infipt lopata adanc in odaie" stii versul asta sper. Andu
multumesc Gebeleizis! desi iti pare ciudat raman la utilizarea lui "en" asa in "en ces jours de septembre" expresia fiind pentru o perioada nedefinita ca si "en été", "en automne", "en ces jours heureux" . "dans" este utilizat pentru a defini o perioada exacta de timp "dans cinq minutes" de ex. in acest text, "en ces jours de septembre" e in aceeasi gama poetica daca vrei, cu "au fil de mes pensées".
Raluca, la mine chiar nu-i modestie si-n plus momentul meu de glorie inca nu a venit. Asta e doar o etapa pe care orice scriitor trebuie sa o atinga. La mine exigenta mereu a fost un motor bun, in momentul de fata sunt prea putine poeme scrise de mine care sa-mi placa cu adevarat, si nu stiu de ce, dar am vaga impresie ca peste o perioada, nu foarte lunga de timp, n-o sa-mi mai placa nici alea. Iar tu stii deja ca o colerico-melancolica ca mine e greu de multumit.:))
după ce vei corecta cele spuse de Virgil, observații pertinente, (pentru mine care știu că ai postat textul la 1.00 a.m. ești total scuzabilă) am să evidențiez acest text care îmi pare de un impact deosebit aspura transmiterii unui mesaj intim într-o formă literară în care se mai poate spune ceva chiar și după Paul Goma, Mihail Sebastian, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. Constanța Buzea mai recent (am dispus aleatoriu numele lor).
ceea ce vreau să încurajez și apreciez este nu doar încadrarea ci și textul în sine. redau doar unul din micile fragmente spre exemplu::
Când eram mică îmi plăcea cel mai mult de tine. Azi mi-e teamă doar să nu carecumva să te sinucizi. Ți-am spus că e ultima oară când mai vin acasă. Ultima oară când îți mai spun pe nume și ultima oară când îți mai calc cămășile. Ți-am făcut înmormântarea în preludiu și ai înlemnit. Erai la fel ca oamenii de aseară.
*
Mă mai întreb uneori ce anume m-a făcut să lupt cu moartea în pântece. La ce bun când oricum tot ea va câștiga. Știu sigur că în ziua aceea o să plouă mărunt. În semn de omagiu în loc de bulgări de noroi oamenii îmi vor arunca pe sicriu mucuri de țigară încă nestinse.
așadar, considerând că ai corectat cele spuse de Virgil, ai aprecierea mea pentru cum scrii jurnal la 20 de ani.
E pentru că acest poem, ca şi altele, mi-a fost fan, m-a căutat zi de zi cu lumina-i în pragul acestui septembrie trist. Am aşteptat un moment prielnic, la un ceai cald, să-l citesc printre rânduri, să-i vorbesc deschis, relaxat, cât de bine pot. Mulţumesc mult pentru aprecieri. Nu-mi doresc decât să pot intra pe vârfuri în universul unui poem prin uşile sau ferestrele pe care mi le deschide.( Ce ,,poetică" sunt! ...e prea dimineaţă...)
Urechea muzicală cred că e o moştenire de la bunici :)...şi în casa noastră toţi cântă, la propriu ( vocal şi instrumental ), dar cel mai important poate e că am exersat scriind cu ani în urmă multe poeme cu vers clasic.
Timpul - un bun comun. Şi eu mulţumesc, Adrian.
o combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
poate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
O neatenţie din partea mea acel dar, am modificat.
am urmărit prea mult ideea armăsarului fugărit de alţii, nehotărât dar liber.
mulţumesc pentru sugestie, Adrian.
nicodem, te rog sa iti pastrezi avertizarile pentru familia ta sau pentru locul tau de munca. aici, cel putin in ce priveste ceea ce se intimpla pe hermeneia sint altii care au aceasta responsabilitate. credeam ca este clar lucrul acesta. daca nu este clar sau ai anumite dubii poti sa pui intrebari dar te-as sfatui sa incetezi sa iti arogi acest drept. pentru ca nu il ai. iar daca vei intreba cine ii avertizeaza pe editori sau moderatori daca s-ar intimpla sa incalce regulamentul raspunsul este un alt membru al consiliului. de fapt in principiu este datoria moderatorului sau moderatorilor sa observe si sa sanctioneze abaterile "administrative" in timp ce (in general) menirea editorilor este una de natura literar-estetica. daca ai cumva astfel de plingeri le poti mentiona in comentariu sau pe adresa administrativa de email a site-ului. daca vei intreba cine sanctioneaza abaterile consiliului raspunsul este eu. iar daca vei intreba cine ma sanctioneaza pe mine raspunsul este regulamentul. in ultima instanta scopul meu este functionarea (cantitativ si calitativ vorbind) a site-ului hermeneia.com si sint garantul functionarii lui dupa principiile enuntate in regulament. a citi, intelege si respecta acest regulament este ceva ce te-ai angajat sa faci atunci cind te-ai inscris pe acest site. vreau sa iti atrag atentia ca ai deja un avertisment (administrativ) - desi am fost, zic eu, foarte indulgent pentru ca ai avut mai multe "iesiri in decor" dar in general incerc sa dau fiecaruia mai multa ingaduinta decit mi se ofera - deci ai fost avertizat iar a continua sa manifesti atitudinea pe care o ai te indreapta iremediabil spre suspendarea contului. imi place sa cred ca ai inteles bine ceea ce am scris aici. multumesc.
mergi frumos. Am citit imediat ce ai postat şi această parte. Îmi place cum scrii povestea aceasta şi când spun asta, să nu ţi se ridice corniţele, da?
Ai un typo la: "de trepetele ascuţite"
plăcut. citim.
Silvia
Corina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:
ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)
Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen
cami - poemul acesta o sa-mi ramana aproape de suflet, desi nu am primit alte pareri in afara de a ta; aerul a intinerit rememorand si prefigurand castele pe o plaja pustie... as vrea sa cred ca se vor intoarce toti ingerii ce mi-au dezertat din simtire, iar trenul ... sper ca se va intoarce si el, desi cu o intarziere aproximativa de o jumatate de viata... dar se va intoarce, sper:) multumesc de constanta trecerilor tale!
Da. M-am gândit doar la cromatica din text. Cromatica emanată de cuvintele din tetxul tău. Care știi bine că este negru cu fir subțire, subtil, auriu. E destul "solar" în vizualele tale, să știi, se percepe. :) Pe moment, la commul anterior, nu m-am gândit la seria alb-roșu-negru din toate crucile. Deși le-am parcurs la timpul lor pe toate. Da, respectă atunci seria. Da, m-am gândit de al bun început și la născutul care devine născător la rândul său. Este firul care leagă toate crucile. Aș fi vrut să spun asta la ultima. Dar nu știu care va fi ultima, așa că îți spun acum ce am intuit la prima. Mă bucur că mi-ai confirmat.
Un poem care merge pe linia "războiului" lui Llosa. Evident, fără a compara prea mult și ieșind de sub efectul de "sfârșit de lume", întâlnim "un predicator" care ne arată, ne învață despre drumul nostru, un drum despre care doar se vorbește, un drum pe care trebuie să-l parcurgem. Suntem conduși prin mitologie de firul Ariadnei și sperăm să ieșim la un liman. Construcția poeziei este verticală, fără fason, puțin cam explicită însă. Aș fi mers pe o latură puțin mai adâncă, dar, firește, autorul își cunoaște scrisul mai bine și cred că primul merit al poemului începe exact cu începutul acestuia. Bun. Silvia
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alma nu pricep ce e cu pozele, se vedeau la inceput , dar au disparut . Si ce efort ca sa le fur din muzeu...
pentru textul : O vizită la muzeu deAndule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.
Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))
Mulţumirile se subînţeleg.
pentru textul : mie nu-mi pare rău deLuminita Petrovici, tu scrii in acelasi comentariu "mă caracterizează bunul simţ în orice postură" dar si "îţi sugerez duşuri scrotale" sau "doar aşa pare că vi se ridică testosteronul". Cu toate ca nu imi amintesc sa fi pomenit nici macar in treacat organele tale genitale sau hormonii tai sexuali. Deci, Luminita Petrovici, a spune ca "te caracterizeaza bunul simt", si mai ales "in orice postura", ramine pentru mine una dintre cele mai mari timpenii pe care mi-a fost dat sa o citesc. De fapt o minciuna trista. Si te asigur ca mi-a fost dat sa citesc multe. Pentru ca, draga mea Luminita Petrovici, facind acum abstractie de persoana ta (care oricum, mi-a dovedit ca nu isi doreste prea mult respect), daca cineva, oricine, ar scrie ce ai scris tu la adresa oricarei alte persoane, eu as considera ca nu are nici o bruma de bun simt. Imi pare rau sa iti spun dar asa vad eu lucrurile. Si ceva imi spune ca nu iti va pasa de parerea mea. Si te asigur ca nu ma vei surprinde. M-ar surprinde daca ti-ar pasa. Pentru ca asta ar insemna ca ai avea bun simt. Iar eu de obicei nu ma insel cu privire la oameni.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deTe asigur de asemeni ca in comentariul meu nu m-a interesat persoana nimanui. Nici a lui Belizan si nici a ta. M-a dezamagit textul. Incapacitatea ta de a primi critica textului pe care il scrii este jenanta si te asigur ca te dezavantajeaza numai pe tine. Esti libera sa te inconjori cu aplaudaci daca asta iti doresti. Iti promit ca voi evita sa mai comentez sub textele tale de acum incolo.
In ce priveste modul in care scriu eu nu stiu ce crezi tu ca imi lipseste. Cred ca ar fi mai inteligent sa nu mai maimutaresti formulari din acestea patronizatoare de genul „stii tu ce”. Pentru ca e ridicol. Eu personal nu cred ca lipseste nimic scriiturii mele. Asta in general. Asa ca nu mai pretinde ca imi auzi gindurile fiindca nu le auzi. Si in orice caz nu sintem asa de initimi incit sa impartasim telepatie aritstica.
Ceea ce este interesant este ca in final scrii cu propria ta mina „că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi"”. Este interesant datorita faptului ca in comentariul meu singurul lucru l-a care m-am referit, deci in acceptiunea ta „l-am scormonit” a fost textul tau de mai sus. Atit si nimic mai mult. Deci daca tu afirmi in aceste conditii ca eu „scormon in „gunoi”” asta inseamna ca tu cu propria ta mina iti definesti textul scris de tine ca fiind un astfel de „gunoi”. Eu nu am gindit niciodata asa despre ce ai scris tu. Dar daca tu vrei sa ne spui ca ce scrii este un „gunoi”, este dreptul tau.
Felicitări, conaşule!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deda, ai dreptate, este electrica, eu am gresit. multam. aflasem deja. nu, mie-mi place punctul fara continuari inutile. depeche mode e denumire de trupa. este reluat in engleza numai titlul. duty free e aprobat de nomenclatorul tip al magazinel oral tarii in care locuiesc eu. daca-i sa caut si documentul iti zic si anul exact si definitia. un fel de magazin in care nu poate intra fiecare, magazin din aeroport, se primeste valuta straina, ptr diplomati mai mult. merci.
pentru textul : "try walking in my shoes" denu se pune problema dezechilibrării/ dezechilibrului, atâta vreme cât delfinii, pescăruşi etc. vin câte doi.
pentru textul : Plimbare pe orizont denumai cine nu a făcut un ocol orizontului maritim nu ştie cum vine asta!
Mircea, poezie moderna sau nu, discutiile se intind la nesfarsit... (doar pe agonia nu, acolo lucrurile sunt cat se poate de clare :-)) parerea mea este ca trebuie sa scrii asa cum simti, si in orice caz sa nu incerci sa fii altceva decat esti tu lasat de la Dumnezeu. Este normal sa treci prin etape de criza sau poate sa le numesti de experimentare. Pe mine daca m-ai intreba nu as sti sa-ti spun clar despre una sau alta dintre tendintele contemporane in literatura care ar fi mai demna sau nu de luat in seama. Eu cred ca dorinta de schimbare a caracterizat spiritul uman dintotdeauna, insa aceasta dorinta a fost mereu pusa la zid de structura noastra metafizica. Din cate am observat eu, in tine se da o astfel de lupta. In asemena clipe ce e de facut? Nimic...doar "Am infipt lopata adanc in odaie" stii versul asta sper. Andu
pentru textul : Stare de extaz deTextele imi apartin. Nu are importanta numele meu. Multumesc pentru intelegere.
pentru textul : Femeia patruped demultumesc Gebeleizis! desi iti pare ciudat raman la utilizarea lui "en" asa in "en ces jours de septembre" expresia fiind pentru o perioada nedefinita ca si "en été", "en automne", "en ces jours heureux" . "dans" este utilizat pentru a defini o perioada exacta de timp "dans cinq minutes" de ex. in acest text, "en ces jours de septembre" e in aceeasi gama poetica daca vrei, cu "au fil de mes pensées".
pentru textul : La bastide des vagues deda, pur si simplu n-am stiut unde s-o incadrez.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deRaluca, la mine chiar nu-i modestie si-n plus momentul meu de glorie inca nu a venit. Asta e doar o etapa pe care orice scriitor trebuie sa o atinga. La mine exigenta mereu a fost un motor bun, in momentul de fata sunt prea putine poeme scrise de mine care sa-mi placa cu adevarat, si nu stiu de ce, dar am vaga impresie ca peste o perioada, nu foarte lunga de timp, n-o sa-mi mai placa nici alea. Iar tu stii deja ca o colerico-melancolica ca mine e greu de multumit.:))
pentru textul : l’absente dedupă ce vei corecta cele spuse de Virgil, observații pertinente, (pentru mine care știu că ai postat textul la 1.00 a.m. ești total scuzabilă) am să evidențiez acest text care îmi pare de un impact deosebit aspura transmiterii unui mesaj intim într-o formă literară în care se mai poate spune ceva chiar și după Paul Goma, Mihail Sebastian, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. Constanța Buzea mai recent (am dispus aleatoriu numele lor).
ceea ce vreau să încurajez și apreciez este nu doar încadrarea ci și textul în sine. redau doar unul din micile fragmente spre exemplu::
Când eram mică îmi plăcea cel mai mult de tine. Azi mi-e teamă doar să nu carecumva să te sinucizi. Ți-am spus că e ultima oară când mai vin acasă. Ultima oară când îți mai spun pe nume și ultima oară când îți mai calc cămășile. Ți-am făcut înmormântarea în preludiu și ai înlemnit. Erai la fel ca oamenii de aseară.
*
Mă mai întreb uneori ce anume m-a făcut să lupt cu moartea în pântece. La ce bun când oricum tot ea va câștiga. Știu sigur că în ziua aceea o să plouă mărunt. În semn de omagiu în loc de bulgări de noroi oamenii îmi vor arunca pe sicriu mucuri de țigară încă nestinse.
așadar, considerând că ai corectat cele spuse de Virgil, ai aprecierea mea pentru cum scrii jurnal la 20 de ani.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deSună foarte interesant şi zglobiduş la prima vedere, dar e un zâmbet discret, necesar spunerii lucururilor serioase.
pentru textul : necum deE pentru că acest poem, ca şi altele, mi-a fost fan, m-a căutat zi de zi cu lumina-i în pragul acestui septembrie trist. Am aşteptat un moment prielnic, la un ceai cald, să-l citesc printre rânduri, să-i vorbesc deschis, relaxat, cât de bine pot. Mulţumesc mult pentru aprecieri. Nu-mi doresc decât să pot intra pe vârfuri în universul unui poem prin uşile sau ferestrele pe care mi le deschide.( Ce ,,poetică" sunt! ...e prea dimineaţă...)
pentru textul : Frunze deUrechea muzicală cred că e o moştenire de la bunici :)...şi în casa noastră toţi cântă, la propriu ( vocal şi instrumental ), dar cel mai important poate e că am exersat scriind cu ani în urmă multe poeme cu vers clasic.
Timpul - un bun comun. Şi eu mulţumesc, Adrian.
Dacă-ţi iei o cămaşă, la o adică, nu prea poţi s-o valorifici în contrast cu chiloţii...
Mulţumesc de revenire! :)
pentru textul : Cub rubick deo combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depoate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
re: "Plânsu-mi-sa deci lumina" - plânsu-mi-s-a (mi s-a plâns, mi s-au plâns...). La plural ai respectat regula.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deIată starea mea indusă de acest poem:
„Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin...”
și
„Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
pentru textul : înmugureşti deS-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.”
multumesc, dan. e bine sa stiu ca pot conta pe cineva.
pentru textul : rugaminte importanta demierci, Silviu, utranspiratie de cateva ore, e-adevarat. oase de gand, uscate...
pentru textul : umbiguităţi deO neatenţie din partea mea acel dar, am modificat.
pentru textul : când speranţa îţi coase destinul deam urmărit prea mult ideea armăsarului fugărit de alţii, nehotărât dar liber.
mulţumesc pentru sugestie, Adrian.
nicodem, te rog sa iti pastrezi avertizarile pentru familia ta sau pentru locul tau de munca. aici, cel putin in ce priveste ceea ce se intimpla pe hermeneia sint altii care au aceasta responsabilitate. credeam ca este clar lucrul acesta. daca nu este clar sau ai anumite dubii poti sa pui intrebari dar te-as sfatui sa incetezi sa iti arogi acest drept. pentru ca nu il ai. iar daca vei intreba cine ii avertizeaza pe editori sau moderatori daca s-ar intimpla sa incalce regulamentul raspunsul este un alt membru al consiliului. de fapt in principiu este datoria moderatorului sau moderatorilor sa observe si sa sanctioneze abaterile "administrative" in timp ce (in general) menirea editorilor este una de natura literar-estetica. daca ai cumva astfel de plingeri le poti mentiona in comentariu sau pe adresa administrativa de email a site-ului. daca vei intreba cine sanctioneaza abaterile consiliului raspunsul este eu. iar daca vei intreba cine ma sanctioneaza pe mine raspunsul este regulamentul. in ultima instanta scopul meu este functionarea (cantitativ si calitativ vorbind) a site-ului hermeneia.com si sint garantul functionarii lui dupa principiile enuntate in regulament. a citi, intelege si respecta acest regulament este ceva ce te-ai angajat sa faci atunci cind te-ai inscris pe acest site. vreau sa iti atrag atentia ca ai deja un avertisment (administrativ) - desi am fost, zic eu, foarte indulgent pentru ca ai avut mai multe "iesiri in decor" dar in general incerc sa dau fiecaruia mai multa ingaduinta decit mi se ofera - deci ai fost avertizat iar a continua sa manifesti atitudinea pe care o ai te indreapta iremediabil spre suspendarea contului. imi place sa cred ca ai inteles bine ceea ce am scris aici. multumesc.
pentru textul : prag între ani demultumesc pentru rabdarea pe care o ai cu mine
pentru textul : detalii demergi frumos. Am citit imediat ce ai postat şi această parte. Îmi place cum scrii povestea aceasta şi când spun asta, să nu ţi se ridice corniţele, da?
pentru textul : am evadat un timp (3) deAi un typo la: "de trepetele ascuţite"
plăcut. citim.
Silvia
faina arcuire spre metafora finala, a capitanului ramas la datorie in plin dezastru...(aparent?). mie mi-a placut.
pentru textul : poem na(t)iv II deCorina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:
ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)
Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen
pentru textul : Simbioză decami - poemul acesta o sa-mi ramana aproape de suflet, desi nu am primit alte pareri in afara de a ta; aerul a intinerit rememorand si prefigurand castele pe o plaja pustie... as vrea sa cred ca se vor intoarce toti ingerii ce mi-au dezertat din simtire, iar trenul ... sper ca se va intoarce si el, desi cu o intarziere aproximativa de o jumatate de viata... dar se va intoarce, sper:) multumesc de constanta trecerilor tale!
pentru textul : după o fotografie deDa. M-am gândit doar la cromatica din text. Cromatica emanată de cuvintele din tetxul tău. Care știi bine că este negru cu fir subțire, subtil, auriu. E destul "solar" în vizualele tale, să știi, se percepe. :) Pe moment, la commul anterior, nu m-am gândit la seria alb-roșu-negru din toate crucile. Deși le-am parcurs la timpul lor pe toate. Da, respectă atunci seria. Da, m-am gândit de al bun început și la născutul care devine născător la rândul său. Este firul care leagă toate crucile. Aș fi vrut să spun asta la ultima. Dar nu știu care va fi ultima, așa că îți spun acum ce am intuit la prima. Mă bucur că mi-ai confirmat.
pentru textul : crucile detitlul se referă la "frunza de brusture" care e moca.
în rest, Adriana, nu, deocamdată nu sunt apăsătore...
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu demulțumesc pentru observație, timp, bunăvoința...
Un poem care merge pe linia "războiului" lui Llosa. Evident, fără a compara prea mult și ieșind de sub efectul de "sfârșit de lume", întâlnim "un predicator" care ne arată, ne învață despre drumul nostru, un drum despre care doar se vorbește, un drum pe care trebuie să-l parcurgem. Suntem conduși prin mitologie de firul Ariadnei și sperăm să ieșim la un liman. Construcția poeziei este verticală, fără fason, puțin cam explicită însă. Aș fi mers pe o latură puțin mai adâncă, dar, firește, autorul își cunoaște scrisul mai bine și cred că primul merit al poemului începe exact cu începutul acestuia. Bun. Silvia
pentru textul : primul pas dePagini