sapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
imi aminteste putin de o poezie a lui Nichita cu soldatul marsaluind. sint insa in text, trei genitive obositoare. nu abandona ideea, pentru ca e buna, e doar o parere...
Este, pentru mine, o bucurie pe cât de neașteptată, pe atât de mare să vă regăsesc pe paginile mele, prieteni la care țin foarte mult.
Adriana, există o umbră de melancolie în fața inexorabilului, dar mai puțin poate pentru aceia care nutresc oareșce speranțe, de sorginte mioritică, ca să le spun așa :).
Virgil, cuvintele tale de apreciere mă lasă fără grai, cunoscând exigențele... Da, varianta propusă de tine, deși schimbă înțelesul, este mult mai încărcată de lirism, de acel ceva, inefabil parcă-i zice.
Marga, m-am gândit și eu mult la ce spui tu, sau la ceea ce ai putea spune, de aceea nici nu am îndrăznit să-mi denumesc textele haiku, am optat pentru o denumire mai occidentală, tocmai pentru a nu cădea în ispita neiertată a sublimării diferențelor de cultură, de civilizație, de credință. Eu doar am îndrăznit a face unele paralele :( .
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri dar și mai ales pentru observații.
Un text bun, ideea imi place : ciocnirea a doua lumi autiste, prima orbita de materialism, a doua limitata de senilitate, singuratate, depresie si static. Ele nu comunica : lipsa paharului de apa. Ce consider reusite sunt descrierile, scurte, la obiect, cu o mare capacitatea imaginativa. Comisul voiajor e fortat, asa cum e si imaginea batranilor. Dar face parte din context, nu deranjeaza, sustine ideea. Legat de caracterizarea comisului voiajor: tu l-ai conturat ca o masina ganditoare in bani, e scrobit, e teapan, calculeaza tot, dar la inceputul textului l-ai descris stergandu-si transpiratia de pe frunte, frunte care i se inroseste, il doare - asta il umanizeaza, daca n-ai fi spus asta, si l-ai fi lasat scrobit in soare, copt dar implacabil, n-ar fi parut mai incolo fortata imaginea lui. Sau ai putea, pentru complexitate, sa-l umanizezi mai incolo, sa creezi impresia ca-si da seama de suferinta batranilor, dar ca oricum nu ii pasa : cruzime. E doar o idee. Dialogul, replicile comisului voiajor se incadreaza bine, poate in dialogul batranilor ai fi putut introduce niste mici artefacte de.. poticneala „ah..” „mmm”.. lucruri care sa dea mai mult realism. Ca sa curga mai repede si sa ofere dramatism, poate ar ajuta sa folosesti ca timp verbal prezentul. Trecutul da in general o idee de nostalgie, si ingreuneaza citirea. Textul mi-a placut: idee, caracterizare personaje, antiteza, si mai ales... acea descriere a diferentei intre vara si iarna, in lumea batranilor. Mai vin, sper ca n-am fost prea critica, am spus ce cred, te astept cu acelasi tratament pe paginile mele. Te citesc! :)
Domnule Manolescu, Multumesc pentru receptare/interpretare. Cu molipsirea asta virusologicfonetica, nu-i de gluma ;)), Dar cred "microorganismele" astea sunt vechi de cand lumea. Oare si Big-Bang-ul o fi fost...onomatopeic?
Personal, as vedea poezia de la "alearga prin mine o fata". Imaginea trupului mirosind a stiuca mi se pare extrem de stimulanta atit vizual cit si olfactiv. De fapt, in termeni mai putin tehinici, o imagine extrem de puternica si seducatoare, cel putin pentru mine.
dar cel mai harnic cersetor, tinand cont de comparatia cu furnica. un poem scris bine cu metafore simple si placute, patruns de un mesaj civic: nu daruind peste saracilor ii ajutam, ci invatandu/i sa pescuiasca.
Mulţumesc Poema că te-ai oprit să priveşti şi să laşi un semn de apreciere. Personalitatea descrisă în cuvintele tale este o parte din ceea ce am dorit să exprim. Evocă una dintre cele mai însemnate persoane din viaţa mea, personalitatea cea mai puternică. Am înrămat o lacrimă, cu mare durere sufletească, cu revoltă, cu neputinţă, dar cu nespusă tandreţe.
pai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost
Mulțumesc de citiri și semne.
Cine este Amalia anyway? Nu o cunosc personal, dar fără ea poemul mi se pare o adunătură de cuvinte generalizări goale dar dacă voi ziceți că amalia poate pleca, să plece atunci!
Corina Papouis surprins de vizita Dvs. mereu inedită și bilingvă.
Lasa-ti capul unde ii si acuzatorii in plata lor. N-ai adus niciun prejudiciu textului si nici n-ai produs neplaceri autoarei. Daca nu trebuia sa raspund eu atunci sa ma scuzati, dar va rog io, haideti sa nu exageram. Este doar un poem cu o biata cacofonie si inca si aia stearsa. Mare branza!
Remarc două imagini foarte sugestive:
,,ochii mari despica şovăiala" şi
,,numai una
ascunsă într-un arbore răsucit şi strâmb
înghesuia crucile sub aripi" . Cred că aici este bine sugerată empatia şi jertfa facerii de bine. Misticismul e foarte bine dozat. Uneori facem şi noi cruci înghesuite şi rugăciuni în taină prea apăsaţi de griji şi temeri. Poate acelea sunt cele mai sincere.
Cred că ultimul vers e de prisos. Tremurul e foarte bine sugerat în versurile precedente.
Mi-am făcut plăcere să recitesc acest poem, Mihaela! :)
Matei, cheile nu erau chiar acestea, poate ar trebui să citești textul fără a te gândi la autor. Dacă aș scrie despre băile în ocean în noiembrie, ar fi plictisitor, nu? Dar povestirile se nasc din nimic, așa cum aceasta s-a născut dintr-o simplă plantă care a dispărut peste noapte. Restul a venit de la sine. Aaa... iar colb nu există, să știi. Smile. Te mai aștept, cu sensibilitatea pe care să nu crezi că nu am remarcat-o în comentariul tău.
grețurile matinale sînt un simptom caracteristic femeilor însărcinate. atît cît mă pricep eu. ce are asta cu textul de mai sus ramîne pentru mine o enigmă pe care probabil numai mădălina o înțelege. asta în cazul în care știe ea ceva ce nu ne-a spus încă.
în ce privește posibilitatea schimbării situației nici eu nu cred că 60 de texte proaste sînt o schimbare în bine. dar modul acesta de gîndire al mădălinei mi se pare îngust. din perspectiva mea situația trebuie privită cu optimism și bona fide. asta cu excepția cazului în care mădălina are darul profeției și cunosște cu certitudine viitorul. situație în care speranța devine un factor nul.
Va multumesc pentru comentariu, domnule Calin Samarghitan. Pentru mine strofa a 5-a are chiar rolul de a razbuna si rupe. Parerea dumneavoastra conteaza, insa. Cu tot respectul, domnule Mircea Florin Sandru, am incercat sa imi schimb si numele ulterior inregistrarii, dar nu am reusit... In ceea ce priveste comparatia cu Minulescu, ma flateaza, desi este considerat de unii un trubadur pueril.
Eu cred ca de vreme ce tu sustii ceva de genul "poezia poate fi orice la un moment dat in istorie" tot tu ar trebui sa (ne) dai definitia a ceea ce consideri tu ca este (in acest moment) poezia. Cu atit mai mult cu cit tu ai sustinut ca textul de mai sus este poezie. Eu am sa iti spun insa altceva. Nu cred ca sint in posesia unei definitii a poeziei (de fapt pe mine nici ideea asta relativ pozitivist-modernista de a crede ca poti sa dai oricarui lucru o definitie nu ma prea insufleteste). Pot in cel mai bun caz sa descriu poezia sau "ceea ce tinde la poezie". Dar pot sa iti spun ca (intr-o mare masura) stiu si (cu riscul de a fi perceput mai ciudat) simt ce nu este poezie. Evident imi dau seama ca asta suna destul de lipsit de modestie sau de "greutate pozitivista". Dar asta pentru mine nu inseamna ca nu este adevarat. Si ceva imi spune ca nu sint singurul care gindeste asa. La urma urmei, ca sa folosesc exemplul tau, ma indoiesc ca exista multi care au o defintie a fericirii. Cu siguranta insa stiu cind sint nefericiti.
subscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
Mihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.
M-am inspirat din poemul " Peisaj metafizic", scris de Maria Banus. Am păstrat o oarecare structură si ideea de bază. Da, ai realizat o sinteză a mesajului, intr-o secvență haiku. Cris, mai vorbim. mulțumesc,.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
pentru textul : crucile deimi aminteste putin de o poezie a lui Nichita cu soldatul marsaluind. sint insa in text, trei genitive obositoare. nu abandona ideea, pentru ca e buna, e doar o parere...
pentru textul : Redundanță denu stiu, nu cred. distanta. iar eu prin galati trec din ce in ce mai rar.
pentru textul : balada omului cu pricina deEste, pentru mine, o bucurie pe cât de neașteptată, pe atât de mare să vă regăsesc pe paginile mele, prieteni la care țin foarte mult.
pentru textul : Rune deAdriana, există o umbră de melancolie în fața inexorabilului, dar mai puțin poate pentru aceia care nutresc oareșce speranțe, de sorginte mioritică, ca să le spun așa :).
Virgil, cuvintele tale de apreciere mă lasă fără grai, cunoscând exigențele... Da, varianta propusă de tine, deși schimbă înțelesul, este mult mai încărcată de lirism, de acel ceva, inefabil parcă-i zice.
Marga, m-am gândit și eu mult la ce spui tu, sau la ceea ce ai putea spune, de aceea nici nu am îndrăznit să-mi denumesc textele haiku, am optat pentru o denumire mai occidentală, tocmai pentru a nu cădea în ispita neiertată a sublimării diferențelor de cultură, de civilizație, de credință. Eu doar am îndrăznit a face unele paralele :( .
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri dar și mai ales pentru observații.
vă mulţumesc. Ioana, tare mult.
la barbut eram campion, de genul celor menţionaţi în poem şi a altora... cam asta era ideea.
pentru textul : inventar deAştept cu nerăbdare să ne vedem. Mă bucur tare că ne vom întâlni în acest cadru minunat, alături de minunaţii cai verzi. Mult succes!
pentru textul : George Precup şi Călin Sămărghiţan vin pentru o seară de poezie la Braşov deUn text bun, ideea imi place : ciocnirea a doua lumi autiste, prima orbita de materialism, a doua limitata de senilitate, singuratate, depresie si static. Ele nu comunica : lipsa paharului de apa. Ce consider reusite sunt descrierile, scurte, la obiect, cu o mare capacitatea imaginativa. Comisul voiajor e fortat, asa cum e si imaginea batranilor. Dar face parte din context, nu deranjeaza, sustine ideea. Legat de caracterizarea comisului voiajor: tu l-ai conturat ca o masina ganditoare in bani, e scrobit, e teapan, calculeaza tot, dar la inceputul textului l-ai descris stergandu-si transpiratia de pe frunte, frunte care i se inroseste, il doare - asta il umanizeaza, daca n-ai fi spus asta, si l-ai fi lasat scrobit in soare, copt dar implacabil, n-ar fi parut mai incolo fortata imaginea lui. Sau ai putea, pentru complexitate, sa-l umanizezi mai incolo, sa creezi impresia ca-si da seama de suferinta batranilor, dar ca oricum nu ii pasa : cruzime. E doar o idee. Dialogul, replicile comisului voiajor se incadreaza bine, poate in dialogul batranilor ai fi putut introduce niste mici artefacte de.. poticneala „ah..” „mmm”.. lucruri care sa dea mai mult realism. Ca sa curga mai repede si sa ofere dramatism, poate ar ajuta sa folosesti ca timp verbal prezentul. Trecutul da in general o idee de nostalgie, si ingreuneaza citirea. Textul mi-a placut: idee, caracterizare personaje, antiteza, si mai ales... acea descriere a diferentei intre vara si iarna, in lumea batranilor. Mai vin, sper ca n-am fost prea critica, am spus ce cred, te astept cu acelasi tratament pe paginile mele. Te citesc! :)
pentru textul : Paharul cu apă deMai adaug pentru cei care nu au avut cartea in mana: este o adevarata placere estetica; atat design-ul, cat si realizarea tipariturii
pentru textul : Inseparabila dezordine deDomnule Manolescu, Multumesc pentru receptare/interpretare. Cu molipsirea asta virusologicfonetica, nu-i de gluma ;)), Dar cred "microorganismele" astea sunt vechi de cand lumea. Oare si Big-Bang-ul o fi fost...onomatopeic?
pentru textul : clean dePersonal, as vedea poezia de la "alearga prin mine o fata". Imaginea trupului mirosind a stiuca mi se pare extrem de stimulanta atit vizual cit si olfactiv. De fapt, in termeni mai putin tehinici, o imagine extrem de puternica si seducatoare, cel putin pentru mine.
pentru textul : românia perfect II dedar cel mai harnic cersetor, tinand cont de comparatia cu furnica. un poem scris bine cu metafore simple si placute, patruns de un mesaj civic: nu daruind peste saracilor ii ajutam, ci invatandu/i sa pescuiasca.
pentru textul : Scrum V deMulţumesc Poema că te-ai oprit să priveşti şi să laşi un semn de apreciere. Personalitatea descrisă în cuvintele tale este o parte din ceea ce am dorit să exprim. Evocă una dintre cele mai însemnate persoane din viaţa mea, personalitatea cea mai puternică. Am înrămat o lacrimă, cu mare durere sufletească, cu revoltă, cu neputinţă, dar cu nespusă tandreţe.
pentru textul : Portret Neterminat depai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost
pentru textul : angoase&fisuri deMulțumesc de citiri și semne.
pentru textul : fără amalia deCine este Amalia anyway? Nu o cunosc personal, dar fără ea poemul mi se pare o adunătură de cuvinte generalizări goale dar dacă voi ziceți că amalia poate pleca, să plece atunci!
Corina Papouis surprins de vizita Dvs. mereu inedită și bilingvă.
Lasa-ti capul unde ii si acuzatorii in plata lor. N-ai adus niciun prejudiciu textului si nici n-ai produs neplaceri autoarei. Daca nu trebuia sa raspund eu atunci sa ma scuzati, dar va rog io, haideti sa nu exageram. Este doar un poem cu o biata cacofonie si inca si aia stearsa. Mare branza!
pentru textul : Cantata în mi minor dePaul, true, textul nu străluceşte. Şi, evident, nu mă reprezintă total. Dar am căzut în ispită. Ai dreptate şi cu finalul.
Silviu, îmblânzesc scorpia :).
pentru textul : Pilda omului care a tăcut de"vrea să-ți găsească un defect pe semne." va rog sa corectati adverbul acela.
pentru textul : Cum să-ți umpli o zi obișnuită deRemarc două imagini foarte sugestive:
pentru textul : pisica neagră de,,ochii mari despica şovăiala" şi
,,numai una
ascunsă într-un arbore răsucit şi strâmb
înghesuia crucile sub aripi" . Cred că aici este bine sugerată empatia şi jertfa facerii de bine. Misticismul e foarte bine dozat. Uneori facem şi noi cruci înghesuite şi rugăciuni în taină prea apăsaţi de griji şi temeri. Poate acelea sunt cele mai sincere.
Cred că ultimul vers e de prisos. Tremurul e foarte bine sugerat în versurile precedente.
Mi-am făcut plăcere să recitesc acest poem, Mihaela! :)
Matei, cheile nu erau chiar acestea, poate ar trebui să citești textul fără a te gândi la autor. Dacă aș scrie despre băile în ocean în noiembrie, ar fi plictisitor, nu? Dar povestirile se nasc din nimic, așa cum aceasta s-a născut dintr-o simplă plantă care a dispărut peste noapte. Restul a venit de la sine. Aaa... iar colb nu există, să știi. Smile. Te mai aștept, cu sensibilitatea pe care să nu crezi că nu am remarcat-o în comentariul tău.
pentru textul : Adăpost al șopârlelor deexcelent... iata un motiv pentru care imi pare rau ca nu sint acum in bucuresti
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! degrețurile matinale sînt un simptom caracteristic femeilor însărcinate. atît cît mă pricep eu. ce are asta cu textul de mai sus ramîne pentru mine o enigmă pe care probabil numai mădălina o înțelege. asta în cazul în care știe ea ceva ce nu ne-a spus încă.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deîn ce privește posibilitatea schimbării situației nici eu nu cred că 60 de texte proaste sînt o schimbare în bine. dar modul acesta de gîndire al mădălinei mi se pare îngust. din perspectiva mea situația trebuie privită cu optimism și bona fide. asta cu excepția cazului în care mădălina are darul profeției și cunosște cu certitudine viitorul. situație în care speranța devine un factor nul.
Va multumesc pentru comentariu, domnule Calin Samarghitan. Pentru mine strofa a 5-a are chiar rolul de a razbuna si rupe. Parerea dumneavoastra conteaza, insa. Cu tot respectul, domnule Mircea Florin Sandru, am incercat sa imi schimb si numele ulterior inregistrarii, dar nu am reusit... In ceea ce priveste comparatia cu Minulescu, ma flateaza, desi este considerat de unii un trubadur pueril.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt deEu cred ca de vreme ce tu sustii ceva de genul "poezia poate fi orice la un moment dat in istorie" tot tu ar trebui sa (ne) dai definitia a ceea ce consideri tu ca este (in acest moment) poezia. Cu atit mai mult cu cit tu ai sustinut ca textul de mai sus este poezie. Eu am sa iti spun insa altceva. Nu cred ca sint in posesia unei definitii a poeziei (de fapt pe mine nici ideea asta relativ pozitivist-modernista de a crede ca poti sa dai oricarui lucru o definitie nu ma prea insufleteste). Pot in cel mai bun caz sa descriu poezia sau "ceea ce tinde la poezie". Dar pot sa iti spun ca (intr-o mare masura) stiu si (cu riscul de a fi perceput mai ciudat) simt ce nu este poezie. Evident imi dau seama ca asta suna destul de lipsit de modestie sau de "greutate pozitivista". Dar asta pentru mine nu inseamna ca nu este adevarat. Si ceva imi spune ca nu sint singurul care gindeste asa. La urma urmei, ca sa folosesc exemplul tau, ma indoiesc ca exista multi care au o defintie a fericirii. Cu siguranta insa stiu cind sint nefericiti.
pentru textul : glissando desubscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
pentru textul : Mişu forever deun capriciu generic deosebit, forta imagistica de a introduce existenta intr-un ritual, eleganta in alegerea titlului! felicitari Paul!
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia de”Zeii e printre noi”. Drăguță ironie și text zglobiduș. Zeus are ”tobercoloză”, asta da știre de ora 5.
pentru textul : Poveste cu zei depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama deMihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea deM-am inspirat din poemul " Peisaj metafizic", scris de Maria Banus. Am păstrat o oarecare structură si ideea de bază. Da, ai realizat o sinteză a mesajului, intr-o secvență haiku. Cris, mai vorbim. mulțumesc,.
pentru textul : peisaj metafizic deCristina, mulţumim pentru aprecieri! Cam aşa se scria pe atunci. Iar acestea nu sunt texte lucrate, sunt scrise în timp real.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dePagini