Katya, acest text a aparut ieri; initial ca afis, apoi, dupa atentionarea mea, ai adaugat si textul din subsolul sau ca dupa nici cinci minute sa-l stergi. Ma intreb daca ar fi fost atat de greu sa scrii un mail, de ieri pana astazi...sunt convinsa ca ti-ar fi luat mai putin timp decat redactarea comentariului prin care faci apel la intelepciunea noastra.
bobadil, obserb faptul ca atunci cand bine borba sa comentezi textul tu faci altceva. faci gat, asa, ca un melcushor sub florile marului. si te miri. si ce gura mare aiiii! si ce ochii! te-as inchide intr-un scrin dantelat, numa pt mine. imagine!
Apoi, vreau să te felicit pentru că scrii poezii. În era luminii şi-a vitezei, din ce în ce mai puţin copii aleg această artă. Este un tărâm frumos, care te va ajuta să te afli aşa cum eşti tu, care îţi va da posibilitatea să fii aşa cum simţi. Dar este, totodată, şi un drum anevoios, care, uneori, ţi se va părea atât de abrupt, încât vei crede că nu-l poţi urca. Dar, în cele din urmă, cu multă muncă şi încredere, vei reuşi.
Câteva sfaturi:
când editezi un text,
* foloseşte diacritice (virgulită sun "t", "s" (ţ, ş), căciuliţe pentru "a" (ă/â)
* lasă spaţiu după fiecare semn de punctuaţie
* nu scrie nici cuvinte, nici propoziţii folosind doar litere mari.
când scrii o poezie,
*evită repetiţiile nefolositoare ("un strigat,un urlet,") - lasă doar o variantă
*evită explicaţiile în plus (nopţi albe, nedormite) - se înţelege că sunt nedormite, deoarece, ai spus mai înainte, sunt albe)
Pentru a putea scrie bine, trebuie neapărat să citeşti mult, mult, din toţi autorii importanţi, clasici şi actuali. Ai timp berechet pentru asta. Trebuie să scrii mult, mult, mult, să tai foarte mult, şi să postezi numai şi numai ce crezi tu că este mai bun. Şi nu trebuie să te supere critica negativă. Ea ajută infinit mai mult decât orice laudă! Aaa, nu ar fi rău să scrii, măcar din exerciţiu, poezie cu rimă. Ai să înţelegi mai târziu de ce. Şi da, scrie despre nebunia vârstei tale, nu încerca să fii om mare; pentru asta, vei avea timp mai târziu. Şi nu e aşa amuzant cum se spune.
Deocamdată, am să trimit textul tău la "şantier literar". Te rog frumos să-l corectezi (pune diacritice şi scrie cu literă mică tot ce e scris acum cu majusculă), apoi apasă butonul "atenţie editor", pentru că poezia ta să apară pe prima pagină.
Cam atât, deocamdată. Mult, mult succes îţi doresc, Smărăndiţo!
in mod deosebit tabloul IV... expresiv, robust, masculin, ...poate ar trebui sa explic intr/o mie de cuvinte pana insa imi place gustul pe care il lasa in nari aroma acestor versuri /hulpave nările pămîntului șirete nările pămîntului negre și mari nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu pis-pis le poftește bum-bum vine furia ascut junghierul tai pămîntul ca pe un porc dacă nu eu atunci cine apără femeile mele de broaștele veninoase de vrăji de moartea cea mare și de soarele negru/ forta de sugestie a metaforelor precum si cromatica dezlantuita... suvoiul in care se scurg cuvintele... planul uman, ritualul sacrificial, grija pentru femeie... intreabrea retorica din finalul fragmentului e realmente superb construita...
adevarul exista in text, ba chiar da pe dinafara si e usor de a te regasi in el, dar scris la persoana 1, ca o confesiune ii da o nota borderline lamentatie... suna prea mult me-me -me. mi-as fi dorit sa te descopar EU in textul asta nu sa mi te descrii, as fi vrut sa fiu acea 'fly on the wall' sa-ti gasesc tritsetea, duritatea, plictiseala atunci cind tu nu esti 'en-garde'... acel: 'dar cu siguranță sînt eu' - taie cu siguranta efectul titlului. deci poate un alt unghi ar fi fost mai potrivit. doar o parere...:) cheers
Urez din toata inima suflet adevarat iesean, emulatie si multa POEZIE acestei editii a Virtualiei. eu raman cu regretele mele de data asta, e randul regretelor se pare pentru mine. SUCCES dragilor! Si sa rupeti gura targurilor literare! Iasiul e fruntea! Asa zic eu si mai si semnez pe deasupra, Andu cel inca bobadil
Un Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h
E o diferenţa de stil (curent, chiar) destul de pronunţată între unitatea unu, şi restul textului.
"noi zornăim metalic/oameni de tinichea" - zornăim metalic e aproape tautologic, iar "oameni de tinichea, o explicaţie redundantă.
"să pot sorbi din lacrima celui adormit " - fără comentarii.
"nebunie a gândurilor fără de culoare" - de ce nu "gândurilor fără culoare"? Cred că acel "fără de"e un reflex al scrisului în manieră clasică. Mă înşel?
"pe un cer fără de margini" - aceeaşi idee. De ce nu "fără margini"? "Fără de margini" nu sună nicidecum mai poetic decât "fără margini". Acel "de", care vine din versul clasic, era folosit din raţiuni prozodice (ritm/ metru/ cezură). "Cer fără margini" e un clişeu mare.
"spartă în dangăte de clopot ruginit" - pleonasm. Dangătul e sunetul clopotului. Propun "dangăt ruginit".
"aleargă fantomele prin mine
fac semne obscene și eu" - e, iarăşi, din alt film.
Virgil, mulțumesc pentru intervenția ta echilibrată. Da, comentariul Ancăi este la limită, asta am remarcat de prima oară de aceea am și dat un răspuns la limită. Percepția ta este obiectivă. Nu am nimic personal, nu o cunosc deloc, nici ea pe mine. Nu am purtat nici un dialog personal, nici real, nici virtual. Decât lecturi ale textelor și comentariilor, pe acest site și pe un altul, înainte de a se înscrie pe Hermeneia. Eu întotdeauna am făcut comentarii pe text, numai pe textele postate. Reiterez rugămintea ca pe Hermeneia să se realizeze comentarii pe text, impresii pe marginea textelor, analize, interpretări ale textelor, indiferent de numele autorului. Și să se evite cât mai mult referințele la persoana autorului. Situația de mai sus cu privire la comentariile laconice îmi este acum clară. Eu am scris doar erate, niciodată comentarii laconice. Voi acorda multă atenție corectitudinii comentariilor pentru a nu mai avea rost reveniri pt erate.
Din oglinda în care lumina nu pătrunsese niciodată, o stîncă fisurată prin adîncirea mîinii, simbol precreștin al deschiderii sufletului, un fel de botez, țîșnește eliberator pînza freatică a acestui poem. Izvor limpede, clar, dureros de viu, lirismul dens, este concentrat în fiecare metaforă asemenea cristalelor în care se sparg undele unei ape curgătoare. Tăios și lin în același timp, ca spunerea unei povești, ritmul crește, pînă devine o cascadă albă de nea din care lupii străvezii extrag chintesența devenirii lor. Deosebită muzicalitatea versurilor, acea aritmie interioară, fascinantă, intensă, o explozie de lumină purificatoare, vibrantă...
Felicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
Sapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie
complex, da este un poem complex, iar mesajul oscilează între delicatețe (feminină, cum altfel?) și un suprarealism bine dozat, așa cred. personal, îmi place foarte mult începutul: mi-am strâns hainele, le-am tăiat toate mânecile,
mâinile mele se văd clare ca două crengi de mesteacăn
n-am găsit nimic ca să pipai,
să mă facă să uit de tine.
a venit o ceață mare
am mâncat compot la borcan
am stat pe balcon și am desfăcut prunele
până la sâmbure și m-am gândit la tine
dacă îmi întind mâinile în față ele dispar
dacă mi le duc în jurul gâtului
simt cum pulsează douăzeci de mii de obsesii
câte o mie pentru fiecare geană de pe ochi
câte o sută
pentru fiecare celulă
*
dragul meu,
mi-e din ce în ce mai greu să mă fizex pe lucrurile pozitive.
alice cântă la pian și plânge
are mâinile uimitor de albe,
chipul ei trăiește fiecare sunet și toți
necunoscuții o salută
iar poemul își merită trăirile sofisticate pe care le reazemă în cititor. o duminică frumoasă indeed! și un poem fain!
un text reusit, efectiv emotionant, din punctul meu de vedere. "bineînțeles mai e mersul în genunchi statul în genunchi plînsul în genunchi tăcutul în genunchi haosul în genunchi"...
Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
...trebuie să recunosc și faptul că am zâmbit cu poftă citind. iar acum când textul este șlefuit, pot să spun că îmi place, de la inventio până la elocutio, e viu și cum spunea Călin, nostim. apreciez și modul cum introduci personajele, exact ca o temeinică năzdrăvană naivă. pentru calitățile epice dar și pentru talentul ce este evident, las un semn. a... suntem pe aceeași pagină în "Plumb", însă acolo nu se pot pune penițe:).felicitări Tincuța! cu gânduri bune, paul te superi dacă preiau "șarampoi" și îl ciumpalacesc?:)
Daca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
Cristina în limba română există ameninţare şi există avertizare (sau avertisment), şi, dacă mă gîndesc bine, există chiar atenţionare. Eu nu ameninţ niciodată. În ce priveşte cererea am să mă duc să o citesc.
Ultimul trei versuri sunt expresive, suna bine, iar ultimul prezinta o idee foarte interesanta. O mare obiectie la versul doi cu doua cacofonii consecutive (fonic vorbind a doua e mult mai suparatoare) si la regionalismul din primul vers. Cred ca ati mai putea lucra pe acest text ! Ialin
cred ca am inteles ceea ce ai dorit sa exprimi in poem. ceea ce ma deranja este "trupul animalului", practic ligamentul licentios pe care il consider inutil.
imi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
inca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
am pus vulnerabilitate între ghilimele. prin vulnerabilitate m-am referit la faptul că textul este de fapt dependent (în cazul de față) de un singur cuvînt așa cum cu perspicacitate ai observat. pe mine m-a susprins pentru că nu mi-am dat seama de asta atunci cînd l-am scris. din cauza unei astfel de „vulnerabilități” el poate fi ușor transformat în cam orice, de la ironism la contemplație sau poate chiar patetism. nu știu dacă un text este mai „profund” dacă vorbește de puritate sau de incultură. în general am rezervele mele pentru cuvintele „mari”. iar puritate este unul din ele. și cred că este și relativ demonetizat. dar asta este o părere. poate cinică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Katya, acest text a aparut ieri; initial ca afis, apoi, dupa atentionarea mea, ai adaugat si textul din subsolul sau ca dupa nici cinci minute sa-l stergi. Ma intreb daca ar fi fost atat de greu sa scrii un mail, de ieri pana astazi...sunt convinsa ca ti-ar fi luat mai putin timp decat redactarea comentariului prin care faci apel la intelepciunea noastra.
pentru textul : das Marienleben deavelea, pe Hermeneia nu se face reclama pentru alte pagini sau site-uri
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" debobadil, obserb faptul ca atunci cand bine borba sa comentezi textul tu faci altceva. faci gat, asa, ca un melcushor sub florile marului. si te miri. si ce gura mare aiiii! si ce ochii! te-as inchide intr-un scrin dantelat, numa pt mine. imagine!
pentru textul : keep my secret well deBună, Smărăndiţa!
În primul rând, am să te rog mult de tot să citeşti, când ai tu timp şi chef, acest text: http://www.hermeneia.com/content/raspunsuri_la_intrebari_frecvente_pentr...
Apoi, vreau să te felicit pentru că scrii poezii. În era luminii şi-a vitezei, din ce în ce mai puţin copii aleg această artă. Este un tărâm frumos, care te va ajuta să te afli aşa cum eşti tu, care îţi va da posibilitatea să fii aşa cum simţi. Dar este, totodată, şi un drum anevoios, care, uneori, ţi se va părea atât de abrupt, încât vei crede că nu-l poţi urca. Dar, în cele din urmă, cu multă muncă şi încredere, vei reuşi.
Câteva sfaturi:
când editezi un text,
* foloseşte diacritice (virgulită sun "t", "s" (ţ, ş), căciuliţe pentru "a" (ă/â)
* lasă spaţiu după fiecare semn de punctuaţie
* nu scrie nici cuvinte, nici propoziţii folosind doar litere mari.
când scrii o poezie,
*evită repetiţiile nefolositoare ("un strigat,un urlet,") - lasă doar o variantă
*evită explicaţiile în plus (nopţi albe, nedormite) - se înţelege că sunt nedormite, deoarece, ai spus mai înainte, sunt albe)
Pentru a putea scrie bine, trebuie neapărat să citeşti mult, mult, din toţi autorii importanţi, clasici şi actuali. Ai timp berechet pentru asta. Trebuie să scrii mult, mult, mult, să tai foarte mult, şi să postezi numai şi numai ce crezi tu că este mai bun. Şi nu trebuie să te supere critica negativă. Ea ajută infinit mai mult decât orice laudă! Aaa, nu ar fi rău să scrii, măcar din exerciţiu, poezie cu rimă. Ai să înţelegi mai târziu de ce. Şi da, scrie despre nebunia vârstei tale, nu încerca să fii om mare; pentru asta, vei avea timp mai târziu. Şi nu e aşa amuzant cum se spune.
Deocamdată, am să trimit textul tău la "şantier literar". Te rog frumos să-l corectezi (pune diacritice şi scrie cu literă mică tot ce e scris acum cu majusculă), apoi apasă butonul "atenţie editor", pentru că poezia ta să apară pe prima pagină.
Cam atât, deocamdată. Mult, mult succes îţi doresc, Smărăndiţo!
pentru textul : Nopti albe dein mod deosebit tabloul IV... expresiv, robust, masculin, ...poate ar trebui sa explic intr/o mie de cuvinte pana insa imi place gustul pe care il lasa in nari aroma acestor versuri /hulpave nările pămîntului șirete nările pămîntului negre și mari nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu pis-pis le poftește bum-bum vine furia ascut junghierul tai pămîntul ca pe un porc dacă nu eu atunci cine apără femeile mele de broaștele veninoase de vrăji de moartea cea mare și de soarele negru/ forta de sugestie a metaforelor precum si cromatica dezlantuita... suvoiul in care se scurg cuvintele... planul uman, ritualul sacrificial, grija pentru femeie... intreabrea retorica din finalul fragmentului e realmente superb construita...
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste deE bun titlul!
pentru textul : e bună tipa deadevarul exista in text, ba chiar da pe dinafara si e usor de a te regasi in el, dar scris la persoana 1, ca o confesiune ii da o nota borderline lamentatie... suna prea mult me-me -me. mi-as fi dorit sa te descopar EU in textul asta nu sa mi te descrii, as fi vrut sa fiu acea 'fly on the wall' sa-ti gasesc tritsetea, duritatea, plictiseala atunci cind tu nu esti 'en-garde'... acel: 'dar cu siguranță sînt eu' - taie cu siguranta efectul titlului. deci poate un alt unghi ar fi fost mai potrivit. doar o parere...:) cheers
pentru textul : da probabil deUrez din toata inima suflet adevarat iesean, emulatie si multa POEZIE acestei editii a Virtualiei. eu raman cu regretele mele de data asta, e randul regretelor se pare pentru mine. SUCCES dragilor! Si sa rupeti gura targurilor literare! Iasiul e fruntea! Asa zic eu si mai si semnez pe deasupra, Andu cel inca bobadil
pentru textul : Virtualia Zece deUn Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h
pentru textul : Cei trei Iacob deE o diferenţa de stil (curent, chiar) destul de pronunţată între unitatea unu, şi restul textului.
"noi zornăim metalic/oameni de tinichea" - zornăim metalic e aproape tautologic, iar "oameni de tinichea, o explicaţie redundantă.
"să pot sorbi din lacrima celui adormit " - fără comentarii.
"nebunie a gândurilor fără de culoare" - de ce nu "gândurilor fără culoare"? Cred că acel "fără de"e un reflex al scrisului în manieră clasică. Mă înşel?
"pe un cer fără de margini" - aceeaşi idee. De ce nu "fără margini"? "Fără de margini" nu sună nicidecum mai poetic decât "fără margini". Acel "de", care vine din versul clasic, era folosit din raţiuni prozodice (ritm/ metru/ cezură). "Cer fără margini" e un clişeu mare.
"spartă în dangăte de clopot ruginit" - pleonasm. Dangătul e sunetul clopotului. Propun "dangăt ruginit".
"aleargă fantomele prin mine
pentru textul : dumnezeu scrie defac semne obscene și eu" - e, iarăşi, din alt film.
asteptam in continuare alfabetul. frumoase lucruri vezi tu cind deschizi abecedarul inimii. felicitari pentru ilustratiile inedite!
pentru textul : Absens - alfabet poetic (3) deo ultimă strofă foarte inspirată.
pentru textul : celui drag deVirgil, mulțumesc pentru intervenția ta echilibrată. Da, comentariul Ancăi este la limită, asta am remarcat de prima oară de aceea am și dat un răspuns la limită. Percepția ta este obiectivă. Nu am nimic personal, nu o cunosc deloc, nici ea pe mine. Nu am purtat nici un dialog personal, nici real, nici virtual. Decât lecturi ale textelor și comentariilor, pe acest site și pe un altul, înainte de a se înscrie pe Hermeneia. Eu întotdeauna am făcut comentarii pe text, numai pe textele postate. Reiterez rugămintea ca pe Hermeneia să se realizeze comentarii pe text, impresii pe marginea textelor, analize, interpretări ale textelor, indiferent de numele autorului. Și să se evite cât mai mult referințele la persoana autorului. Situația de mai sus cu privire la comentariile laconice îmi este acum clară. Eu am scris doar erate, niciodată comentarii laconice. Voi acorda multă atenție corectitudinii comentariilor pentru a nu mai avea rost reveniri pt erate.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deDin oglinda în care lumina nu pătrunsese niciodată, o stîncă fisurată prin adîncirea mîinii, simbol precreștin al deschiderii sufletului, un fel de botez, țîșnește eliberator pînza freatică a acestui poem. Izvor limpede, clar, dureros de viu, lirismul dens, este concentrat în fiecare metaforă asemenea cristalelor în care se sparg undele unei ape curgătoare. Tăios și lin în același timp, ca spunerea unei povești, ritmul crește, pînă devine o cascadă albă de nea din care lupii străvezii extrag chintesența devenirii lor. Deosebită muzicalitatea versurilor, acea aritmie interioară, fascinantă, intensă, o explozie de lumină purificatoare, vibrantă...
pentru textul : aritmie deFelicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deSapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu decomplex, da este un poem complex, iar mesajul oscilează între delicatețe (feminină, cum altfel?) și un suprarealism bine dozat, așa cred. personal, îmi place foarte mult începutul:
mi-am strâns hainele, le-am tăiat toate mânecile,
mâinile mele se văd clare ca două crengi de mesteacăn
n-am găsit nimic ca să pipai,
să mă facă să uit de tine.
a venit o ceață mare
am mâncat compot la borcan
am stat pe balcon și am desfăcut prunele
până la sâmbure și m-am gândit la tine
dacă îmi întind mâinile în față ele dispar
dacă mi le duc în jurul gâtului
simt cum pulsează douăzeci de mii de obsesii
câte o mie pentru fiecare geană de pe ochi
câte o sută
pentru fiecare celulă
*
dragul meu,
mi-e din ce în ce mai greu să mă fizex pe lucrurile pozitive.
alice cântă la pian și plânge
are mâinile uimitor de albe,
chipul ei trăiește fiecare sunet și toți
necunoscuții o salută
iar poemul își merită trăirile sofisticate pe care le reazemă în cititor. o duminică frumoasă indeed! și un poem fain!
pentru textul : magazinul cu piane deun text reusit, efectiv emotionant, din punctul meu de vedere. "bineînțeles mai e mersul în genunchi statul în genunchi plînsul în genunchi tăcutul în genunchi haosul în genunchi"...
pentru textul : puls 0 deCitit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură, 2 de...trebuie să recunosc și faptul că am zâmbit cu poftă citind. iar acum când textul este șlefuit, pot să spun că îmi place, de la inventio până la elocutio, e viu și cum spunea Călin, nostim. apreciez și modul cum introduci personajele, exact ca o temeinică năzdrăvană naivă. pentru calitățile epice dar și pentru talentul ce este evident, las un semn. a... suntem pe aceeași pagină în "Plumb", însă acolo nu se pot pune penițe:).felicitări Tincuța! cu gânduri bune, paul te superi dacă preiau "șarampoi" și îl ciumpalacesc?:)
pentru textul : Azi am mâncat bureți deDaca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
pentru textul : inner smile deCristina în limba română există ameninţare şi există avertizare (sau avertisment), şi, dacă mă gîndesc bine, există chiar atenţionare. Eu nu ameninţ niciodată. În ce priveşte cererea am să mă duc să o citesc.
pentru textul : antidedicaţie deUltimul trei versuri sunt expresive, suna bine, iar ultimul prezinta o idee foarte interesanta. O mare obiectie la versul doi cu doua cacofonii consecutive (fonic vorbind a doua e mult mai suparatoare) si la regionalismul din primul vers. Cred ca ati mai putea lucra pe acest text ! Ialin
pentru textul : colind de tristețe decred ca am inteles ceea ce ai dorit sa exprimi in poem. ceea ce ma deranja este "trupul animalului", practic ligamentul licentios pe care il consider inutil.
pentru textul : mă dor tâmplele deun text scris ceva mai bine deși destul de romanțios
pentru textul : Femeia de casă deerr: prin argumentarea - via argumentare
pentru textul : springfield & treehouses defrica de a afla adevarul vs frica de a-l spune - doua unghiuri, o singura batalie.
Numai cine are de-a face cu viata afla asta.
Felicitari Calin!
pentru textul : Mere târzii deLumință, iți mulțumesc de trecere și pentru sugestii. Cu respect
pentru textul : Scaune deimi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deinca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
am pus vulnerabilitate între ghilimele. prin vulnerabilitate m-am referit la faptul că textul este de fapt dependent (în cazul de față) de un singur cuvînt așa cum cu perspicacitate ai observat. pe mine m-a susprins pentru că nu mi-am dat seama de asta atunci cînd l-am scris. din cauza unei astfel de „vulnerabilități” el poate fi ușor transformat în cam orice, de la ironism la contemplație sau poate chiar patetism. nu știu dacă un text este mai „profund” dacă vorbește de puritate sau de incultură. în general am rezervele mele pentru cuvintele „mari”. iar puritate este unul din ele. și cred că este și relativ demonetizat. dar asta este o părere. poate cinică.
pentru textul : indie dePagini