chiar dacă felicitările mele vin mai târziu, sunt sincere. mai spun că mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar eram deja angajată într-o acțiune de aceeași factură. poate că anul viitor cele două nu se vor suprapune. chiar îmi doresc să vă cunosc și să vă ascult.
Alma, e absolut remarcabilă „îndărătnicia” asta a ta!
Nu pot să nu spun că nu apreciez în mod special autenticitatea răspunsului lui Sixtus. Este fantastic prin subiectivismul său. Și parcă e menit să îmbine „absolutismul” lui Cailean cu „actualismul” Flabrei. Dar poate că tocmai de aceea reușește să spună atît de mult în atît de puțin. Asta mă face să cred că „nebunia” sau „tîmpenia” de care sînt acuzați poeții își are originea nu doar în aprecierea îndeletnicirii de a scrie poezie și poate mai întîi de toate în neînțelegerea stării de a fi poet. Iar asta mă duce cu gîndul la faptul că nimeni nu devine poet pentru că scrie poezie ci scrie poezie pentru că eventual descoperă că este poet. La fel cum decoperi că ești bărbat sau femeie. Dar despre controversa vis a vis de „tîmpeniile” poeților poate în altă polemică. **** Cînd am întrebat care este rostul poeziei nu m-am gîndit neaparat la utilitarism ci pur și simplu la rost. Prin rost înțelegîndu-se „locus și funcție”. Se poate spune că societatea nu a descoperit încă rostul poeziei după cum nu a descoperit încă rostul multor alte lucruri în decursul istoriei? Și de aceea o tratează ca pe un lux sau ca pe un mod de petrecere a timpului liber?
"Încă un epigramist haios, în recital" se numește Gheorghe Bâlici și e din Chișinău. Asta pentru rigoare. Reușite fotografiile poeților, cu Mișu (cum îi spunea Nichita Stănescu) în fundal. Doar că mă fac să mă întreb: Unde sunt poeții aceia costelivi, clorotici, de altădată? Ioan J
da, presupune. nenumarate. si, da, va dispare si problema aceea care te deranjeaza pe tine la login. si da, va presupune munca pentru consiliu, multa munca. migrarea bazei de date va fi o chestie ca operatia pe cord deschis sau ca intrarea navetei in atmosfera. sper sa aterizam cu toate rotile intregi si sa nu pierdem nici un boboc.
<<pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.>> Total de acord!!! Sper să ajung să transmit acel CEVA!
cred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
Ionuț, e foarte posibil să fie așa precum zici. Dacă găsești pe net textul lui Andrei Ruse, să-mi trimiți și mie o adresă(ca să-l citesc), aici, în subsolul textului sau pe facebook. Eugen.
mă amuzi sebi. dacă tu îți imaginezi că nu știu ce înseamnă expresia „nebun după (sau pentru) hristos”. în rest îmi dau seama că îți dorești oameni care să citească ce scrii și să te aplaude. cei ce nu o fac sînt infatuați. thanks but no, thanks.
O poezie meditativă, dar cu câteva poticneli semantice (ultimele două versuri din strofa întâi). Conjunctivul din a doua îmi pare foarte bine inserat, deși strofa e ușor flambată.
bobadil, am observat de mai multe ori tendinta asta la tine de a te lega de numele (sau ma rog, penname-ul) celor pe care ii comentezi. si de cele mai multe ori in mod bajocoritor. te avertizez, la urmatorul gest de acest fel ne vei parasi pentru o bucata de timp, sa ii zicem nedeterminata.
ceea ce spui tu aici e -banuiesc- visul oricarui poet. eu nu sunt. nu fac decat sa impart din mine aceluia care ii e foame si sete. cine mananca si bea se va bucura. astfel, ma satur, privind. si foamea mea creste. multumesc. te citesc in continuare
tecstul este extrem de greoi. incearca sa citesti cu voce tare ce ai scris si vei intelege ce spun. plus ca o parte din virgule sunt puse cam aiurea. pe de alta parte uimirea ta in fata multiplicitatii creatiei nu mi se pare justificativa...
sincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
dar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
poem de distrugere în masă. praf în vânt [...] și tocmai când semăna cu Venus din Milo i-a acoperit capul cu o botniță de oțel să nu i se spulbere și fața atunci ea a închis ochii inima amputată din piept s-a pietrificat în palmele reci îndrăgostirea s-a contorsionat în dezdumnezeire adunată cu pumnul dinte pentru dinte obraznic o coastă pentru mitul perechii inhibate mușcătură pentru fiecare bătaie de inimă amuțită el și-a îngropat comoara pumnilor în cavitatea din spatele coastei rupte a încuiat colivia răsuflând din greu a agățat cheia de cinabru pe celălalt obraz al ei și a așteptat aerul șuiera prin dinții ei [...]
Este foarte interesant modul prin care Domnul Gorun Manolescu clasează (face clasament) printr-un text “fără pretenţii” care vorbeşte în fond şi în economia textului însuşi despre cu totul şi cu totul altceva numai despre har şi talent, nu, însă nominalizează (e liber la opinie nu?) colegi de site de-ai domniei sale, colegi care scriu poezie fără (de) har(l) şi talent. Aşadar, tranşant trebuie să acceptăm: X şi Y, băi, sunt poeţi, restul de ce nu merg la pescuit. Aaaaaaa şi mai era unul, Z, care scria foarte prost, în rest daţi-mi voie să vă spun eu despre Kierkegaard, Heidegger, etc., că de fapt aici vroiam să ajung. Evident, există mai multe răspunsuri vis a vis de cele scrise în acest pseudotext care, după cum spune, repet, însuşi autorul, textul este salvat din faşă cu acel „fără pretenţii”şi aici cădem de acord. Unu: poţi să taci; Doi: poţi să taci. Oricare dintre aceste două variante va genera o situaţie în care autorul textului propus se va dizolva de la sine, pentru că aici se scrie poezie.
e un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”
zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.
Îmi place mult schimbul de idei și aici chiar a fost super. Mă rog, mai puțin partea în care Paul mă acuză de fustiță fără să bage mâna să verifice dacă n-oi avea și eu pe undeva, bine ascunsă, o anagramă ca a lui.
Însă răspunsul meu cred că se găsește destul de clar exprimat în comm-urile anterioare și, dacă îmi este îngăduit, Virgil, o să sintetizez aici încă o dată. Eu cred că nu poezia ar putea fi pe moarte (și nu doar poezia, putem extinde la muzica clasică, la pictură, you name it...) ci forma (formele) ei de manifestare, iar aici tehnologia are un cuvânt greu de spus. Poate ăsta ar fi un subiect mai 'la obiect' ca să zic așa, de dezbătut, și nu o întrebare cvasi-retorică de felul celei din titlul acestei mese rotunde dar care, după cum se dovedește, atunci când la ea apar niște personaje cu o părere mult prea bună despre propria mult prea inflamată persoană, devine colțuroasă.
Margas
si mie imi pace andule, amice. m-a inspirat foamea lui hamsun. imi dai si o penita, prima, asa, ca sa fii cel mai original. sa incurajezi omul pe lare l-ai injuratla o vree. am facut modificarile de care zici. oricum merci, si fara penita. ec
Bukowski "a făcut crimă" într-un poem pentru dreptul lui fundamental de a nu iubi. iubirea e cu zgîrieturi sau nu e nimic. şi realmente trebuie să te retragi strategic din calea ei. n-ajunge să muşti. trebuie să şti şi să fugi...:)
acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Mirunei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
La mulţi ani, Hermeneia, prieteni, scriitori, oameni! Am şi uitat că timpul trece, chiar şi alături de voi! :) Vă doresc un an bun, plin de peniţe şi condeie inspirate!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
chiar dacă felicitările mele vin mai târziu, sunt sincere. mai spun că mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar eram deja angajată într-o acțiune de aceeași factură. poate că anul viitor cele două nu se vor suprapune. chiar îmi doresc să vă cunosc și să vă ascult.
Alma, e absolut remarcabilă „îndărătnicia” asta a ta!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deNu pot să nu spun că nu apreciez în mod special autenticitatea răspunsului lui Sixtus. Este fantastic prin subiectivismul său. Și parcă e menit să îmbine „absolutismul” lui Cailean cu „actualismul” Flabrei. Dar poate că tocmai de aceea reușește să spună atît de mult în atît de puțin. Asta mă face să cred că „nebunia” sau „tîmpenia” de care sînt acuzați poeții își are originea nu doar în aprecierea îndeletnicirii de a scrie poezie și poate mai întîi de toate în neînțelegerea stării de a fi poet. Iar asta mă duce cu gîndul la faptul că nimeni nu devine poet pentru că scrie poezie ci scrie poezie pentru că eventual descoperă că este poet. La fel cum decoperi că ești bărbat sau femeie. Dar despre controversa vis a vis de „tîmpeniile” poeților poate în altă polemică. **** Cînd am întrebat care este rostul poeziei nu m-am gîndit neaparat la utilitarism ci pur și simplu la rost. Prin rost înțelegîndu-se „locus și funcție”. Se poate spune că societatea nu a descoperit încă rostul poeziei după cum nu a descoperit încă rostul multor alte lucruri în decursul istoriei? Și de aceea o tratează ca pe un lux sau ca pe un mod de petrecere a timpului liber?
pentru textul : Ce rost are poezia? de"Încă un epigramist haios, în recital" se numește Gheorghe Bâlici și e din Chișinău. Asta pentru rigoare. Reușite fotografiile poeților, cu Mișu (cum îi spunea Nichita Stănescu) în fundal. Doar că mă fac să mă întreb: Unde sunt poeții aceia costelivi, clorotici, de altădată? Ioan J
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deda, presupune. nenumarate. si, da, va dispare si problema aceea care te deranjeaza pe tine la login. si da, va presupune munca pentru consiliu, multa munca. migrarea bazei de date va fi o chestie ca operatia pe cord deschis sau ca intrarea navetei in atmosfera. sper sa aterizam cu toate rotile intregi si sa nu pierdem nici un boboc.
pentru textul : hermeneia 2.0 de<<pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.>> Total de acord!!! Sper să ajung să transmit acel CEVA!
pentru textul : Dincolo de horele, orele... decred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
pentru textul : poem naiv de blog deIonuț, e foarte posibil să fie așa precum zici. Dacă găsești pe net textul lui Andrei Ruse, să-mi trimiți și mie o adresă(ca să-l citesc), aici, în subsolul textului sau pe facebook. Eugen.
pentru textul : Umbra. deun text slab...
pentru textul : blogbadil deIoana Geacar, iti multumesc pentru apreciere si ma bucura prezenta ta pe hermeneia. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Haiku demă amuzi sebi. dacă tu îți imaginezi că nu știu ce înseamnă expresia „nebun după (sau pentru) hristos”. în rest îmi dau seama că îți dorești oameni care să citească ce scrii și să te aplaude. cei ce nu o fac sînt infatuați. thanks but no, thanks.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deO poezie meditativă, dar cu câteva poticneli semantice (ultimele două versuri din strofa întâi). Conjunctivul din a doua îmi pare foarte bine inserat, deși strofa e ușor flambată.
pentru textul : Prima noapte stropită cu raze debobadil, am observat de mai multe ori tendinta asta la tine de a te lega de numele (sau ma rog, penname-ul) celor pe care ii comentezi. si de cele mai multe ori in mod bajocoritor. te avertizez, la urmatorul gest de acest fel ne vei parasi pentru o bucata de timp, sa ii zicem nedeterminata.
pentru textul : monociclu deam lasat asa tocmai pentru acea ambiguitate, sa citeasca fiecare cum ii dicteaza subconstientul. multumesc de trecere Bianca, e o bucurie, sa stii.
pentru textul : respira deCe înseamnă inacceptabil, să nu mai repet greșala?
pentru textul : Zâmbetul de duminică deVÂRCOLÍ, vârcolésc, vb. IV. v. zvârcoli. am schimbat in miscare despre poema nu zici nimic?
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deceea ce spui tu aici e -banuiesc- visul oricarui poet. eu nu sunt. nu fac decat sa impart din mine aceluia care ii e foame si sete. cine mananca si bea se va bucura. astfel, ma satur, privind. si foamea mea creste. multumesc. te citesc in continuare
pentru textul : candelabrele detecstul este extrem de greoi. incearca sa citesti cu voce tare ce ai scris si vei intelege ce spun. plus ca o parte din virgule sunt puse cam aiurea. pe de alta parte uimirea ta in fata multiplicitatii creatiei nu mi se pare justificativa...
pentru textul : diversitate... desincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
pentru textul : scurtă istorie a unui viol dedar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
când ai ce spune cu adevarat! ți-am spus? mereu lași cititorului plăcerea tălmăcirii. este un lucru pentru care te admir mult.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată de poem de distrugere în masă. praf în vânt [...] și tocmai când semăna cu Venus din Milo i-a acoperit capul cu o botniță de oțel să nu i se spulbere și fața atunci ea a închis ochii inima amputată din piept s-a pietrificat în palmele reci îndrăgostirea s-a contorsionat în dezdumnezeire adunată cu pumnul dinte pentru dinte obraznic o coastă pentru mitul perechii inhibate mușcătură pentru fiecare bătaie de inimă amuțită el și-a îngropat comoara pumnilor în cavitatea din spatele coastei rupte a încuiat colivia răsuflând din greu a agățat cheia de cinabru pe celălalt obraz al ei și a așteptat aerul șuiera prin dinții ei [...]
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 deEste foarte interesant modul prin care Domnul Gorun Manolescu clasează (face clasament) printr-un text “fără pretenţii” care vorbeşte în fond şi în economia textului însuşi despre cu totul şi cu totul altceva numai despre har şi talent, nu, însă nominalizează (e liber la opinie nu?) colegi de site de-ai domniei sale, colegi care scriu poezie fără (de) har(l) şi talent. Aşadar, tranşant trebuie să acceptăm: X şi Y, băi, sunt poeţi, restul de ce nu merg la pescuit. Aaaaaaa şi mai era unul, Z, care scria foarte prost, în rest daţi-mi voie să vă spun eu despre Kierkegaard, Heidegger, etc., că de fapt aici vroiam să ajung. Evident, există mai multe răspunsuri vis a vis de cele scrise în acest pseudotext care, după cum spune, repet, însuşi autorul, textul este salvat din faşă cu acel „fără pretenţii”şi aici cădem de acord. Unu: poţi să taci; Doi: poţi să taci. Oricare dintre aceste două variante va genera o situaţie în care autorul textului propus se va dizolva de la sine, pentru că aici se scrie poezie.
pentru textul : Har şi talent dee un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”
zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deun poem orgolios dar original
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul deÎmi place mult schimbul de idei și aici chiar a fost super. Mă rog, mai puțin partea în care Paul mă acuză de fustiță fără să bage mâna să verifice dacă n-oi avea și eu pe undeva, bine ascunsă, o anagramă ca a lui.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deÎnsă răspunsul meu cred că se găsește destul de clar exprimat în comm-urile anterioare și, dacă îmi este îngăduit, Virgil, o să sintetizez aici încă o dată. Eu cred că nu poezia ar putea fi pe moarte (și nu doar poezia, putem extinde la muzica clasică, la pictură, you name it...) ci forma (formele) ei de manifestare, iar aici tehnologia are un cuvânt greu de spus. Poate ăsta ar fi un subiect mai 'la obiect' ca să zic așa, de dezbătut, și nu o întrebare cvasi-retorică de felul celei din titlul acestei mese rotunde dar care, după cum se dovedește, atunci când la ea apar niște personaje cu o părere mult prea bună despre propria mult prea inflamată persoană, devine colțuroasă.
Margas
si mie imi pace andule, amice. m-a inspirat foamea lui hamsun. imi dai si o penita, prima, asa, ca sa fii cel mai original. sa incurajezi omul pe lare l-ai injuratla o vree. am facut modificarile de care zici. oricum merci, si fara penita. ec
pentru textul : notițe ascunse detextul mi se pare doar descriptiv dar fara poezie
pentru textul : vâlvă deBukowski "a făcut crimă" într-un poem pentru dreptul lui fundamental de a nu iubi. iubirea e cu zgîrieturi sau nu e nimic. şi realmente trebuie să te retragi strategic din calea ei. n-ajunge să muşti. trebuie să şti şi să fugi...:)
pentru textul : trezirea la irealitate deacest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Mirunei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deLa mulţi ani, Hermeneia, prieteni, scriitori, oameni! Am şi uitat că timpul trece, chiar şi alături de voi! :) Vă doresc un an bun, plin de peniţe şi condeie inspirate!
pentru textul : starea hermeneia deFără, fără timp. Semn, stop şi de la capăt.
pentru textul : Lângă dePagini