Mulţumesc Paul, cînd am postat textul am făcut o ultimă evaluare şi-mi era frică de clişeele evidente, dar ştii tu, uneori îţi zici că ai timp mai târziu să faci modificări pe text. Voiam să-l scot din bagajul emoţional şi să m-apuc de altul. Voi reveni pe text, no doubt.
Adrian, aşa este, sînt 6, eu am numărat 8. Dar ce, genitivalele nu sînt şi ele o formă artistică? Să luăm de exemplu genitivalul
"moş crăciun". Cum ai putea evita ceva de genul acesta? desigur, nu la el te-ai referit, dar uneori nu poţi scăpa de genitival.
Acolo, la pătura norilor se va schimba, la zeiţa culorilor ar fi imposibil (outside of elimination), paharul în sine nu e rotund, aşa că gura paharului va rămâne. ochiul zilei rămâne, pentru a păstra frumuseţea metaforei, tălpile goale denotă desigur lipsa încălţămintei, etc. Ceva anume se va schimba, genitivalele sînt însă ceva de care nu pot să scap, încă.
din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
totul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
paul, mulțumesc că te-ai oprit la acest text. nu te cred răzbunător. știu că „nerăspunse” probabil nu sună românește dar eu sînt gata să o propun ca o licență pentru că îmi place cum sună. greșesc?
în ce privește „rugăciuni îngrămădite” știu că sună poate neplăcut dar oare nu sînt chiar așa?
Adriana, îți spun eu până vine Andreea că am puțin timp și-mi plac și cățelușii scoși la plimbare pe Hermeneia! Iată clișee: discutia cu îngerul (la Nichita e full); cifra 8 simbolul îl știm cu toții; "copiilor mei pribegiți" "primăverilor flămânde care-mi mai bat la geam, întâmplător. ": Un doi trei și: "Mi-a bătut primăvara-n geam în zori de zi dimineață Am deschis fereastra cât mai larg să-mi intre soarele-n casă! Pam pam!
Din pacate, Adrian a ridicat o problema: unde e parodia? Din punctul meu de vedere sint discutii inutile, dar necesare. Margas e o clona care a atacat pe multi, dar din nefericire a esuat ca o balena in Antartica. A incercat sa atraga atentia asupra stilului ei, asupra textelor, ca deh, netul e mare si ai unde esua. Parodia presupune umor, presupune inteligenta, presupune mult mai multe decit incearca Virgil sa se scuze pentru penitza, din punctul meu de vederre acordata aiurea. Dar ceea ce blama Margas(ca se acorda penite in regim reciproc, ca tot ca tot ce vrea vea e ok) se intoarce impotriva.
Mesaj pentru Virgil
Ai avut atita oameni valorosi pe acest site. Lasa orgoliul la o parte. Nu mi se pare corect sa intervii contra editorilor care se ocupa de acest site. Nu vreau sa-ti aduc aminte citi oameni au fost pe aici si i-ai indepartat, pentru ca tu esti proprietar de site.
Nu-l pierde si pe Adrian. Aveti cea mai buna echipa editoriala acum. Daca nu ai incredere in editori si-l discretidezi pe fata ti-as sugera sa inchizi site-ul.
am precizat repetiția aripilor pentru că aripi e un cuvânt extrem de uzitat. Eu una mă feresc în a-l folosi. Desigur nu era vorba de o repetiție în sensul ei obișnuit. Spuneam doar că în momentul lecturii mi-a atras atenția prea mult. Poate și datorită îngerului care crează instant ideea de aripi. E numai o părere. Și se prea poate să exagerez, însă versul „si îmi spune...” aduce ideea de prezent. Mai ales alternând cu „erau” care te trimite spre trecut. De aici contrastul. O seară bună Adriana
Sebi, să ne calmăm! Suntem oameni maturi care cred că își dau seama de ce afirmă. Dacă te-ai simțit jignit că îți lipsește o cunoștință, nu este vina mea. Poate am greșit eu că am accentuat aceasta. Dar când comentezi un text trebuie să îți asumi opinia și să o și argumentezi. Dacă nu poți nu înseamnă că ești discreditat ci doar lipsit de o informație. Versul "pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu" este pentru toți cititorii și fiecare îl percepe după bagajul de cunoștințe acumulat.
Te înțelg că îl vroiai explicit, dar mesajul meu a fost destul de clar cred. Că nu pentru tine și probabil alții, aici nu mai este vina mea. Înțelegerea stă în mintea cititorului. Dintr-o carte citită pot exista mai multe interpretări (vezi Biblia). Ce te-ai fi făcut cu nichita și ale lui "foaie verde de albastru/ mă doare un cal măiastru"?
Ok! Îți mulțumesc pentru că mi-ai spus unde întâmpini probleme în poemul meu. Este important pentru mine. Pentru că reprezinți un segment de cititori. Și sper să observi că m-am referit la text când ți-am spus de providență. Un simplu search pe google ar fi rezolvat problema. Tot ce spune ultima strofă, de fapt.
rezum: îmi cer scuze dacă te-ai simțit ineficient mie. De fapt m-ai ajutat mult!
cu toată aprecierea, simpatia, dintr-o lumină de veioză și o cameră caldă...
Dar departe de mine comparația unui vers cu o imensă comoară cum este ea.
Margas, deocamdată contul pe care îl ai nu îți permite să oferi penițe. Împreună cu editorii Hermeneia vom studia această situație și sper că vor exista modificări cît de curînd.
Sunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").
finalul e deosebit prin paternitatea putin suprarealista, "nebunul care trece printre oameni cărând în suflet leșul unui câine" si m-au dus cumva, prin atmosfera speciala, la o combinatie intre versurile unei piese muzicale pe care sigur o stii: "Pe un munte intr-o tara foarte indepartata Sta un om cu ochii-nchisi si spune ce ne asteapta. Lumea nu-l asculta, il crede un nebun Caci vorbele lui sunt ca niste lovituri de tun." (Phoenix/Pasarea Colibri) si François Villon... un poem interesant.
Chei: 1. Huluxiao = instrument muzical folosit de etniile Dai, Achang, Wa, constind intr-o tigva in care sint fixate 3 tuburi din bambus prevazute cu 3 mustiucuri metalice; sunetul acestui instrument este suav, melodiile si cintecele interpretate la acesta au ca tematica legende, basme din regiunile mentionate; 2. daca te afli intr-o vale a deznadejdii si-n jurul tau vezi numai oase uscate, Dumnezeu este cel care poate sufla un duh si poate transforma oasele in ostire si deznadejdea in bucurie; 3. putin din povestea lui Iona.
Dacă uneori îl amuz pe Virgil, ei bine şi el mă amuză pe mine cu scara lui Escher. Şi dacă tot există un “duel” între Escher şi Iacob, în sensul că uite scara nu e scara, sau până la urmă despre ce mama naibii de scară o fi vorba aici, că mai mult s-a vorbit de şură, zic şi eu că treaba e foarte simplă. În fapt, graficianul ne-a pus în faţă concret un copac în care atârnă vreo 4-5 capete, nu e mare chestie de bătut câmpii aici. Adică să fim serioşi. E doar un copac falnic în care se oglindeşte măreţia unui coleg de-al nostru de pe site. La poalele marelui copac există un alt coleg care încearcă să doboare copacul şi cred că şi reuşeşte. Lăstari are, coardă are - s-a prins de copac cu ea, se vede în grafică. Ce atâta filosofie, domnilor!
e multă nostalgie aici.imaginile se întrec una pe alta în a exprima o lacrimă, un dor de ceva..
cel mai mult mi-a plăcut:
"a spart fereastra pieptului meu
s-a prăbușit în mine cu aripile zdrențuite
și a rămas acolo"-dar aş fi scos "în mine", este evident că vorbiţi despre d-voastră şi pentru că se repetă "cu mine" câteva rânduri mai jos.iertare!este doar o părere de cititor, sper să nu deranjeze.
finalul este pe măsura poemului, îl văd ca pe un zbor spre casă unde marea aşteaptă cu braţele deschise,dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul d-voastră " Ce să îi faci, uneori mi se face dor".mă bucur întotdeauna să descopăr omul din spatele versului.mărturisesc că am avut mari reţineri în a mă înscrie pe Hermeneia ştiindu-vă director dar azi mă bucur că sunt aici şi vreau să vă mulţumesc pentru găzduiere, atât d-voastră cât şi celor care vă susţin prin implicarea pe texte.numai bine şi iertare dacă am vorbit cam mult, recuperez:)
unul îmi pune stetoscopul în talpa piciorului drept
apoi stâng - aş fi formulat fără "stând/drept. Ceva de genul, la un piciaor, apoi la celălalt.
"vagoanele sunt ultima șansă a șinelor
spunea 'trânu
plec la un banchet
unde voi uita toate tunelurile de hârtie
și nu s-a mai întors" - partea asta e memorabilă. Păcat câ prima unitate nu se ridică la înălţimea ei.
Draga Ecaterina, Ti-am citit comentariul la "Copil cu vise in par". Iti multumesc pentru sfaturi, dar nu era cazul sa spui ca a aparut o aberatie in poezia mea. Fiecare poet are viziunea lui asupra lucrurilor. Nu incerca sa impui altora tehnica si stilul tau. Alunecarea merelor cazute in iarba pe o panta catre iaz, eu am vazut-o ca pe un dans. Cititorul poate apela la imaginatie si va realiza despre ce este vorba. Merci
Hanny... e cumva acolo o reducere la trup... e ciudat dar se intampla ca toate amintirile sa decada in senzorial... poate de aceea... sau nevoia de a te opri si de a lasa balta totul. Cristina... e o bucurie sa stiu ca cineva a rezonat atat de bine cu versul meu... asta inseamna ca poezia mea comunica, nu este doar un simplu jurnal. Virgile... de fapt ceea ce ii ofer ca si alta varianta e tot pustiul... un alt fel de singuratate mai subtila... m-am temut pentru o clipa ca ei ii va fi mila si nu va putea pleca asa ca am ales sa accentuez. Lizuca... asa este... poate ca nu e tocmai comod ceea ce scriu insa as vrea ca elementele neplacute sa fie intelese contextual... nu pun niciodata zahar in cafea :) Multumiri pentru opiniile exprimate si scuze de raspunzul intarziat.
Îmi place noua formă a siteului, văd în momentul acesta că doar noi suntem online.
Poemul tău, chiar din titlu ( "despre morți numai de bine" este reflecția din popor)îmi spune ca este vorba despre o iubire mai veche, dispărută acum, despre nostalgia ta în această plajă a vieții.
Un discurs poetic susținut, unitar și sensibil.
mulțumesc, am modificat! din păcate Aranca, n-am fost pro gramatică și sunt conștientă că nu este o scuză dar de străduit un pic m-am străduit. ai dreptate să zâmbești "într-un fel anume"...mie mi-e - nu știu dacă rușine nu este exagerat spus, dar cam pe-acolo mă situez, chiar nu credeam că am atâtea greșeli... și da Ioana, este un pic prea tristă povestea, patetică...n-am privit-o așa, dar acum dacă mă uit...
Cred că puteaţi spune liniştit dintru început că volumul vă aparţine, ca să nu deducem noi asta pe parcurs. Modestia care vă caracterizează n-ar fi avut de suferit în niciun fel. Pentru traducerea în franceză vă invidiez, pentru apariţii (ştiu că e vorba de mai multe) mă bucur, iar pentru titlul cărţii îmi exprim toată admiraţia.
... în ceea ce privește patriotismul, să nu fim copii. este clar că dacă îți respecți țara, respecți și modul în care există ca țară. mă refer la comunicare. io
Gallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc Paul, cînd am postat textul am făcut o ultimă evaluare şi-mi era frică de clişeele evidente, dar ştii tu, uneori îţi zici că ai timp mai târziu să faci modificări pe text. Voiam să-l scot din bagajul emoţional şi să m-apuc de altul. Voi reveni pe text, no doubt.
Adrian, aşa este, sînt 6, eu am numărat 8. Dar ce, genitivalele nu sînt şi ele o formă artistică? Să luăm de exemplu genitivalul
pentru textul : decor de"moş crăciun". Cum ai putea evita ceva de genul acesta? desigur, nu la el te-ai referit, dar uneori nu poţi scăpa de genitival.
Acolo, la pătura norilor se va schimba, la zeiţa culorilor ar fi imposibil (outside of elimination), paharul în sine nu e rotund, aşa că gura paharului va rămâne. ochiul zilei rămâne, pentru a păstra frumuseţea metaforei, tălpile goale denotă desigur lipsa încălţămintei, etc. Ceva anume se va schimba, genitivalele sînt însă ceva de care nu pot să scap, încă.
din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 detotul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
mulțumesc remus pentru aplecare și citire
paul, mulțumesc că te-ai oprit la acest text. nu te cred răzbunător. știu că „nerăspunse” probabil nu sună românește dar eu sînt gata să o propun ca o licență pentru că îmi place cum sună. greșesc?
pentru textul : zăpadă și soare deîn ce privește „rugăciuni îngrămădite” știu că sună poate neplăcut dar oare nu sînt chiar așa?
stiu:)..e un defect pe care incerc sa-l corectez de mult timp!
pentru textul : Re(în)semnare deAdriana, îți spun eu până vine Andreea că am puțin timp și-mi plac și cățelușii scoși la plimbare pe Hermeneia! Iată clișee: discutia cu îngerul (la Nichita e full); cifra 8 simbolul îl știm cu toții; "copiilor mei pribegiți" "primăverilor flămânde care-mi mai bat la geam, întâmplător. ": Un doi trei și: "Mi-a bătut primăvara-n geam în zori de zi dimineață Am deschis fereastra cât mai larg să-mi intre soarele-n casă! Pam pam!
pentru textul : Recapitulare deDin pacate, Adrian a ridicat o problema: unde e parodia? Din punctul meu de vedere sint discutii inutile, dar necesare. Margas e o clona care a atacat pe multi, dar din nefericire a esuat ca o balena in Antartica. A incercat sa atraga atentia asupra stilului ei, asupra textelor, ca deh, netul e mare si ai unde esua. Parodia presupune umor, presupune inteligenta, presupune mult mai multe decit incearca Virgil sa se scuze pentru penitza, din punctul meu de vederre acordata aiurea. Dar ceea ce blama Margas(ca se acorda penite in regim reciproc, ca tot ca tot ce vrea vea e ok) se intoarce impotriva.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deMesaj pentru Virgil
Ai avut atita oameni valorosi pe acest site. Lasa orgoliul la o parte. Nu mi se pare corect sa intervii contra editorilor care se ocupa de acest site. Nu vreau sa-ti aduc aminte citi oameni au fost pe aici si i-ai indepartat, pentru ca tu esti proprietar de site.
Nu-l pierde si pe Adrian. Aveti cea mai buna echipa editoriala acum. Daca nu ai incredere in editori si-l discretidezi pe fata ti-as sugera sa inchizi site-ul.
am precizat repetiția aripilor pentru că aripi e un cuvânt extrem de uzitat. Eu una mă feresc în a-l folosi. Desigur nu era vorba de o repetiție în sensul ei obișnuit. Spuneam doar că în momentul lecturii mi-a atras atenția prea mult. Poate și datorită îngerului care crează instant ideea de aripi. E numai o părere. Și se prea poate să exagerez, însă versul „si îmi spune...” aduce ideea de prezent. Mai ales alternând cu „erau” care te trimite spre trecut. De aici contrastul. O seară bună Adriana
pentru textul : o soluție temporară deerată:
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice de"acestui enunţ"
Zdang!... nuca răsună în perete.
pentru textul : Poesia nopții depornind de la titlu, care transmite, puteai să conduci un discurs poetic, pe vers, foarte bun.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. deE doar o părere. Sper să nu deranjeze.
erată..."cât și de cele finale" p.b.
pentru textul : noapte de pământ ars depoți trimite cîte vrei (pînă la trei) și cînd vrei atîta timp cît o faci pînă la data precizată în regulamentul concursului.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deSebi, să ne calmăm! Suntem oameni maturi care cred că își dau seama de ce afirmă. Dacă te-ai simțit jignit că îți lipsește o cunoștință, nu este vina mea. Poate am greșit eu că am accentuat aceasta. Dar când comentezi un text trebuie să îți asumi opinia și să o și argumentezi. Dacă nu poți nu înseamnă că ești discreditat ci doar lipsit de o informație. Versul "pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu" este pentru toți cititorii și fiecare îl percepe după bagajul de cunoștințe acumulat.
Te înțelg că îl vroiai explicit, dar mesajul meu a fost destul de clar cred. Că nu pentru tine și probabil alții, aici nu mai este vina mea. Înțelegerea stă în mintea cititorului. Dintr-o carte citită pot exista mai multe interpretări (vezi Biblia). Ce te-ai fi făcut cu nichita și ale lui "foaie verde de albastru/ mă doare un cal măiastru"?
Ok! Îți mulțumesc pentru că mi-ai spus unde întâmpini probleme în poemul meu. Este important pentru mine. Pentru că reprezinți un segment de cititori. Și sper să observi că m-am referit la text când ți-am spus de providență. Un simplu search pe google ar fi rezolvat problema. Tot ce spune ultima strofă, de fapt.
rezum: îmi cer scuze dacă te-ai simțit ineficient mie. De fapt m-ai ajutat mult!
cu toată aprecierea, simpatia, dintr-o lumină de veioză și o cameră caldă...
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deDar departe de mine comparația unui vers cu o imensă comoară cum este ea.
Margas, deocamdată contul pe care îl ai nu îți permite să oferi penițe. Împreună cu editorii Hermeneia vom studia această situație și sper că vor exista modificări cît de curînd.
pentru textul : smalț deSunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").
pentru textul : frunze de nuc dede dragul aspectului nu cred ca e necesar sa introduci locul si data
pentru textul : toamnă de"Dar ochii lor/Cu visul lor" e prea mult lor.
"aruncă bulgări cu ardoare" e foarte banal
un sonet slab
pentru textul : Decembrie definalul e deosebit prin paternitatea putin suprarealista, "nebunul care trece printre oameni cărând în suflet leșul unui câine" si m-au dus cumva, prin atmosfera speciala, la o combinatie intre versurile unei piese muzicale pe care sigur o stii: "Pe un munte intr-o tara foarte indepartata Sta un om cu ochii-nchisi si spune ce ne asteapta. Lumea nu-l asculta, il crede un nebun Caci vorbele lui sunt ca niste lovituri de tun." (Phoenix/Pasarea Colibri) si François Villon... un poem interesant.
pentru textul : autoportret deChei: 1. Huluxiao = instrument muzical folosit de etniile Dai, Achang, Wa, constind intr-o tigva in care sint fixate 3 tuburi din bambus prevazute cu 3 mustiucuri metalice; sunetul acestui instrument este suav, melodiile si cintecele interpretate la acesta au ca tematica legende, basme din regiunile mentionate; 2. daca te afli intr-o vale a deznadejdii si-n jurul tau vezi numai oase uscate, Dumnezeu este cel care poate sufla un duh si poate transforma oasele in ostire si deznadejdea in bucurie; 3. putin din povestea lui Iona.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă demultzam Gorune, mergem mai departe
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deDacă uneori îl amuz pe Virgil, ei bine şi el mă amuză pe mine cu scara lui Escher. Şi dacă tot există un “duel” între Escher şi Iacob, în sensul că uite scara nu e scara, sau până la urmă despre ce mama naibii de scară o fi vorba aici, că mai mult s-a vorbit de şură, zic şi eu că treaba e foarte simplă. În fapt, graficianul ne-a pus în faţă concret un copac în care atârnă vreo 4-5 capete, nu e mare chestie de bătut câmpii aici. Adică să fim serioşi. E doar un copac falnic în care se oglindeşte măreţia unui coleg de-al nostru de pe site. La poalele marelui copac există un alt coleg care încearcă să doboare copacul şi cred că şi reuşeşte. Lăstari are, coardă are - s-a prins de copac cu ea, se vede în grafică. Ce atâta filosofie, domnilor!
pentru textul : gorunul cunoaşterii dee multă nostalgie aici.imaginile se întrec una pe alta în a exprima o lacrimă, un dor de ceva..
pentru textul : singurătate decel mai mult mi-a plăcut:
"a spart fereastra pieptului meu
s-a prăbușit în mine cu aripile zdrențuite
și a rămas acolo"-dar aş fi scos "în mine", este evident că vorbiţi despre d-voastră şi pentru că se repetă "cu mine" câteva rânduri mai jos.iertare!este doar o părere de cititor, sper să nu deranjeze.
finalul este pe măsura poemului, îl văd ca pe un zbor spre casă unde marea aşteaptă cu braţele deschise,dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul d-voastră " Ce să îi faci, uneori mi se face dor".mă bucur întotdeauna să descopăr omul din spatele versului.mărturisesc că am avut mari reţineri în a mă înscrie pe Hermeneia ştiindu-vă director dar azi mă bucur că sunt aici şi vreau să vă mulţumesc pentru găzduiere, atât d-voastră cât şi celor care vă susţin prin implicarea pe texte.numai bine şi iertare dacă am vorbit cam mult, recuperez:)
unul îmi pune stetoscopul în talpa piciorului drept
apoi stâng - aş fi formulat fără "stând/drept. Ceva de genul, la un piciaor, apoi la celălalt.
"vagoanele sunt ultima șansă a șinelor
spunea 'trânu
plec la un banchet
unde voi uita toate tunelurile de hârtie
și nu s-a mai întors" - partea asta e memorabilă. Păcat câ prima unitate nu se ridică la înălţimea ei.
Cu sinceritate, al d-voastră etc :).
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta deDraga Ecaterina, Ti-am citit comentariul la "Copil cu vise in par". Iti multumesc pentru sfaturi, dar nu era cazul sa spui ca a aparut o aberatie in poezia mea. Fiecare poet are viziunea lui asupra lucrurilor. Nu incerca sa impui altora tehnica si stilul tau. Alunecarea merelor cazute in iarba pe o panta catre iaz, eu am vazut-o ca pe un dans. Cititorul poate apela la imaginatie si va realiza despre ce este vorba. Merci
pentru textul : seară de iulie în sat deHanny... e cumva acolo o reducere la trup... e ciudat dar se intampla ca toate amintirile sa decada in senzorial... poate de aceea... sau nevoia de a te opri si de a lasa balta totul. Cristina... e o bucurie sa stiu ca cineva a rezonat atat de bine cu versul meu... asta inseamna ca poezia mea comunica, nu este doar un simplu jurnal. Virgile... de fapt ceea ce ii ofer ca si alta varianta e tot pustiul... un alt fel de singuratate mai subtila... m-am temut pentru o clipa ca ei ii va fi mila si nu va putea pleca asa ca am ales sa accentuez. Lizuca... asa este... poate ca nu e tocmai comod ceea ce scriu insa as vrea ca elementele neplacute sa fie intelese contextual... nu pun niciodata zahar in cafea :) Multumiri pentru opiniile exprimate si scuze de raspunzul intarziat.
pentru textul : Draperii roșii deÎmi place noua formă a siteului, văd în momentul acesta că doar noi suntem online.
pentru textul : despre dragoste numai de bine dePoemul tău, chiar din titlu ( "despre morți numai de bine" este reflecția din popor)îmi spune ca este vorba despre o iubire mai veche, dispărută acum, despre nostalgia ta în această plajă a vieții.
Un discurs poetic susținut, unitar și sensibil.
mulțumesc, am modificat! din păcate Aranca, n-am fost pro gramatică și sunt conștientă că nu este o scuză dar de străduit un pic m-am străduit. ai dreptate să zâmbești "într-un fel anume"...mie mi-e - nu știu dacă rușine nu este exagerat spus, dar cam pe-acolo mă situez, chiar nu credeam că am atâtea greșeli... și da Ioana, este un pic prea tristă povestea, patetică...n-am privit-o așa, dar acum dacă mă uit...
pentru textul : Alt fel de iubire deCred că puteaţi spune liniştit dintru început că volumul vă aparţine, ca să nu deducem noi asta pe parcurs. Modestia care vă caracterizează n-ar fi avut de suferit în niciun fel. Pentru traducerea în franceză vă invidiez, pentru apariţii (ştiu că e vorba de mai multe) mă bucur, iar pentru titlul cărţii îmi exprim toată admiraţia.
pentru textul : Apariţie editorială, Le Berger de rochers(Păstorul de stânci), de Djamal Mahmoud de... în ceea ce privește patriotismul, să nu fim copii. este clar că dacă îți respecți țara, respecți și modul în care există ca țară. mă refer la comunicare. io
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deGallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 12 dePagini