crochiu II

imaginea utilizatorului Virgil

în ego

aburind
cadă albă
imensă
robert mondavi cabernet sauvignon
rece și roșu
chitară
andres segovia
scarlatti
pure tibetan incense
verde închis
adînc
dead sea salts
sedimente în ego

Comentarii

îmi place mult.

îmi place mult. e un colaj superb între cultură și culoare. iar cadrul de început perfect ales. da, așa te recunosc, Virgil!

aproape ca nu mai imi vine sa

aproape ca nu mai imi vine sa comentez. in ultimul timp mereu se leaga cineva de mine. deci e clar ca nu ma pricep la comentarii stil.
trebuie sa-mi fac mult curaj pentru sinceritate si parca m-as arunca de pe casa.
e un crochiu poetic reusit, consistent in ciuda laconismului, dar e cam invechit. e un fel de limuzina poetica pentru fandositi lipsiti de vitalitate.

Nu înțeleg cum se poate ca un text

Nu înțeleg cum se poate ca un text ca acesta, postat pe un site de literatură, deci de cultură, de către însuși proprietarul site-ului să primească două penițe de apreciere în condiția în care textul greșește numele unuia dintre cei mai reprezentativi interpreți ai chitarei clasice, andres segovia, în andreas segovia, de parcă face confuzie cu andreas boccelli sau alți andreas cum ar fi andreas papandreu de exemplu. Textul denotă destul de multă superficialitate sui generis, o atitudine pe care am observat-o recent la acest autor remarcabil, de parcă el ar fi lăsat lately această sfântă îndeletnicire a scrisului copiilor lui ca pe o nelegitimă moștenire iar el își soarbe yerba mate încet încet își bagă picioarele în găleata cu apă rece a literaturii iar nouă cititorilor ne zice un duck off dunărean pe americănește în dialect.
Marga

Nu înțeleg cum se poate ca un text

Nu înțeleg cum se poate ca un text ca acesta, postat pe un site de literatură, deci de cultură, de către însuși proprietarul site-ului să primească două penițe de apreciere în condiția în care textul greșește numele unuia dintre cei mai reprezentativi interpreți ai chitarei clasice, andres segovia, în andreas segovia, de parcă face confuzie cu andreas boccelli sau alți andreas cum ar fi andreas papandreu de exemplu. Textul denotă destul de multă superficialitate sui generis, o atitudine pe care am observat-o recent la acest autor remarcabil, de parcă el ar fi lăsat lately această sfântă îndeletnicire a scrisului copiilor lui ca pe o nelegitimă moștenire iar el își soarbe yerba mate încet încet își bagă picioarele în găleata cu apă rece a literaturii iar nouă cititorilor ne zice un duck off dunărean pe americănește în dialect.
Marga

textul e interesant ca procedeu

textul e interesant ca procedeu (imi inspira genul de pictura in acuarela, din cateva tuseuri), ceea ce n-are absolut nicio legatura cu felul in care e scris numele lui segovia.
a reusit sa creeze o stare si pare mai degraba un joc lejer cu final de salon, de aceea cuvantul "interesant" cred ca il defineste destul de exact.
intr-o nota amuzanta, mi-am amintit (nu poemul mi-a amintit) de lectiile de caligrafie, cand erai plesnit pentru felul in care inclinai literele. :o)