cred că a scrie despre ura încapsulată în obiecte - includ aici lucruri și oameni - fără a transgresa spațiul liricii și al poesis-ului, fără a cădea în patimă și sentimentalism, este dificil, iar aici poetul reușește să transmită mesajul direct, să uzeze metafora doar pentru a sublima afectele și a le face transmisibile în "gând secund" nu în impuls brut. unele îmblânziri sunt imposibile, dacă atingem "coaja cenușie", va erupe ura. iar senzația că ești înconjurat de o ură multiplicată la infinit - căci infinite sunt obiectele dimprejur - este de netrăit. și aș adăuga: ele, obiectele, sunt interioare. de aici imposibila fugă, apărare, luptă. să căutăm obicetele cu scoarță sidefie, în miezul cărora se naște perpetuu iubirea? nici aceasta nu ar fi o soluție viabilă, decât pentru un timp prea scurt. și atunci? poate că aș vrea să văd următorul poem, despre iubirea obiectelor. pentru a întregi lumea dinăuntru, dinafară.
Versul cu "a venit primavara" si "covorul de fluturi" din final ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta. Un plus pentru strofa de la "mare in forma de clopot" ! Ialin
... de poeme din acestea. Eu cred Adrian că o stare nasoală endocrină sau poate dispeptică a dus la nașterea acestui poem atât de slab încât faptul că scriu aici, în subsolul lui, se datorează faptului că mie îmi place în general cum scrii și mai mult, te consider și un om de onoare și atâta încredere am în tine încât repet, scriu în subsolul acestui text lamentabil cu speranța că îl vei șterge de pe site ca să ne scutești pe amândoi de penibilul acestei conversații.
De când ai trecut la versul alb văd că a fost întâi beginners luck dar acum deja îți recomand cu toată sinceritatea să te consulți cu cineva în care ai încredere înainte să postezi așa ceva sau altceva similar pe hermeneia sau altundeva.
Cu drag,
Andu
Sebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
Este o scriitură altfel dar din punctul meu de vedere versuri precum: "ai fost să-mi cumperi trandafiri/erau înghețați/ai fost să-mi iei ciocolată/și era numai din aia amară" mi se par destul de "casnice" în contextul propus, mai exact nu transmit cititorului mare lucru. "şi era numai din aia amară" - disonant pentru o costrucţie gen: "mon cher vous êtes retardé". Nu e natural, nu curge natural şi dacă ar veni spontan sau dintr-un suflu ar fi minunat dar imaginea este forţată.
mi-au plăcut versurile: "nu sunt o păpușă oarecare
sunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii"
apoi strici strofa aceasta prin clişeul cu "inima albastră"
mă regăsesc mai târziu la a "ninge cu marţipan" - o construcţie foarte reuşită şi de efect. marţipanul merge cu chucky asta vreau să spun.
apoi, a respira la foc automat în stomac... Hmmm...
Mulţumesc Alina. (Eu visam să scriu mai multe descrieri de natură şi modelul meu era Sadoveanu. Nu cred că acest lucru se mai observă acum.) Dar tot un fel de descriere e şi această povestioară, un fel de pictură poate, cum sugerează Virgil. Cât despre volum, sincer, cred că ar fi prea eclectic. "Arta este acel ceva prin care formele devin stil".
Eu, după cum știi, nu prea sunt niciodată de acord cu modificările "la cererea publicului". Varianta primă era mai bună; sau, poate: "cu mintea". Pentru că poți asculta și cu inima. Eu cred că despre asta e vorba.
Cândva postasem, eram nou intrată pe site, poeziile au stat multă vreme necitite de vreun editor, aşa că dl Titarenco m-a sfătuit să accesez acest buton, atunci când pun un text nou...
Poate, totuşi, nu am înţeles eu corect.
Pal Emilian, nu trebuie sa.mi spui ce faci tu in viata reala, nu ma intereseaza, punctul 4 era retoric. Lamentatiile tale nu ma impresioneaza, iar ca sa te intreb ce mai scrii ar trebui sa.mi fii cat de cat apropiat sau sa te admir. Te-am admirat, am citit ce ai scris, faptul ca de la un punct ai inceput s.o umflii, nu este ceva ce tine de secretele templierilor disparuti, da? Daca faci metafore, asigura-te ca originalul este cat de cat pe aproape. De ce n-ai zis calvinisti sau chiar puritanisti, zau asa, era mai simplu si pentru noi astia prostii.
Daca nu vrei sa mai publici pe site, n-ai decat, dar nu-mi pune mie in carca chestia asta. Ca v-am raspuns asa cum v-am raspuns a fost ca sa va arat ca si o pot, iar daca nu o fac tot timpul si dau impresia ca as fi submisiva, este FIX problema mea. Ti-as mai zice cate ceva despre caractere integre si puternice, dar ma tem ca ai lua-o tot ironic si te-ai gandi ca sunt pustoaica aia de 21 de ani care nici n-a scos bine capul din puf si da lectii. Dar stii ce, eu nu am fost niciodata atat de transparenta cu ale mele pe cat ai tu tendinta s-o faci cand "simti ca-ti pica lumea".
Vezuviu se scrie corect in limba romana, iar la cele doua bombardamente se putea spune simplu - a primului bombardament atomic. Mai ai cateva elemente de umplutura care pot fi scoase cu eleganta:
(faptul ca) stau asteptandu-te (precum un) sfinx uitat pe o noptiera
(mi se pare o - mai ales ca repeti moartea imi pare) stranie aberație în țesătura lucrurilor
acum nu poți fi decît tu (cu toate că nici pe departe)nu îmi imaginez
este mai bine așa (de vreme ce) alternativa nu ar fi decît o iubire împărtășită...
In concluzie, textul este frumos, iti dau o penita, dar te rog sa renunti la limbazul prozaic, descriptiv, explicativ, si incearca sa fii mai concentrat in exprimare.
ce pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
sunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
mi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...
""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
Mulțumesc pentru cuvinte, Younger Sister. Tocmai pentru că sînt în căutarea unei soluții autentice am scris acest anunț. Nu este sub nicio formă un impuls de moment. Este un lucru la care mă gîndesc de aproape un an.
Mulțumesc și ție pentru împărtășirea opiniilor, stranger. Îmi pare rău că nu ai găsit pînă acum curajul să o faci. Pot fi acuzat de foarte multe lucruri dar, așa cum am mai spus-o, absolut nicio persoană care și-a exprimat opiniile despre mine nu a avut motive să se teamă de repercursiuni. Nu există o singură persoană care să fi avut ceva de suferit din această cauză. Inclusiv cei care m-au atacat ad hominem. Deci dacă nu ai avut curajul să o faci pînă acum problema este la tine și nu am cu ce să te ajut în privința aceasta. Îmi pare rău că perseverența mea în a păstra un site civilizat și protejat de reguli a fost interpretată de tine ca fiind dictatură. Mă tem că este o problemă de perspectivă. Nu cred să fi cerut nimănui mai mult decît respectarea regulamentului. Iar respectarea lui a fost co-semnată de tine cînd te-ai înscris. Așa că nu văd unde este problema. Poate mi-o arăți tu cu exemple concrete. Și nu te ascunde după faptul că ai nevoie de permisiunea persoanelor implicate. Obține-o și nu mai arunca cu acuzații nefondate pentru că nu faci decît să te înjosești pe tine. În ce privește „criteriile literare” ale mele sau ale editorilor, nu am promis niciodată prea mult. Ne străduim doar. Și nu cred că am făcut-o cu rea-voință. Tonul și expresiile pe care le folosești îmi comunică însă că s-ar putea să ai o adîncă problemă de insecuritate. În ce privește măsura în care eu scriu sau public în afara Hermeneia te asigur că atunci cînd este cazul o fac. Și nu este cazul să mă „războiesc” cu nimeni. Deocamdată există reviste care îmi cer texte. Unele site-uri mi-au publicat texte chiar și fără a-mi cere permisiunea. Nu văd în ce constă „pozitia inegala de director de site”. Poate îmi explici. Dar în mod serios nu cu vorbe goale, ok?
Pe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu
o avalansa de stari, de trairi ce penduleaza sub un impuls de neputinta (parca) exprimat prin versul final:
"zadarnic imiti graiuri stravechi" .
interesant cum rasucesti perspectivele pana la o limita, apoi gasesti un adevar (al tau) pe care il imparti in alte adevaruri...
imi place strofa a doua, desi cred ca versul acela lung poate fi scurtat (zic si eu)
Domnule Manolescu, mimosa sensitiva...zgarie rau! (nu degeaba o confundau unii cu salcamul). :) m-a bucurat semnul. si nu de fani am nevoie - mai degraba de cititori atenti.
No! Păcat că site-ul nu ne permite să punem emoticonuri, așa că am să îmi exprim în litere figura pe care o am acum: ofofof-acest-text-e-unul-zen. Critică mai constructivă ca asta, de la mine nu cred că ai să primești, dar, scuză-mi modestia (loc pentru emoticon), dacă voi comenta, înseamnă că, ori e de foarte bine, ori de foarte rău, în ambele situații nu mă pot abține să nu îi las un semn omului. Spor la finalizarea tezei, interesant subiect! Spor și la scris. Se spune că, pentru a ajunge un scriitor bun, trebuie să scrii zilnic cel puțin 1500 de cuvinte. Ei, și cu cele din teză, s-or aduna..(loc pentru același emoticon). Că tot am făcut un offtopic de zile mari, am să profit de el și, pentru că azi e o zi mare la ortodocși și se serbează în Moldova, am să las aici un La mulți ani! pentru Maria și Marian!
De belles images qui nous transportent immédiatement dans le monde mythique de la création où se conjuguent force et violence, en opposition avec le microcosme du quotidien qui rend "myope" et n'encourage pas à sortir de soi à la rencontre de l'univers et de sa beauté qui nous entourent.
dom'le să știi că dacă nimeni nu te iubește, dacă toată lumea o să te dea afară eu tot te iubesc. ai un simț profund al electromagnetismului românesc. și asta e rar. majoritatea sînt inerți. ca neonul. sau argonul. sau patefonul. dar tu vibrezi. și asta te ține în viață în acest RPG cu nume de România. ne întîlnim la nivelul următor.
în primul rînd Apocalipsa nu este „după Ioan”. nu are cum să fie. am mai explicat prin alte părți rațiunea după care se spune „evanghelia după...” și „apocalipsa lui...”. de aceea nu am să o mai fac aici. dar eroarea rămîne. și trădează superficialitate.
din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă. în ce privește conținutul nu mă pronunț. dar m-aș aștepta la mai multă subtilitate și modestie. evident, sînt doar așteptările mele. nimeni nu e obligat să procedeze așa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pe mine m-a emoționat acest poem. felicitări Adrian pentru cât ai deschis din tine și pentru cum ai deschis!
pentru textul : Noapte bună, copii decred că a scrie despre ura încapsulată în obiecte - includ aici lucruri și oameni - fără a transgresa spațiul liricii și al poesis-ului, fără a cădea în patimă și sentimentalism, este dificil, iar aici poetul reușește să transmită mesajul direct, să uzeze metafora doar pentru a sublima afectele și a le face transmisibile în "gând secund" nu în impuls brut. unele îmblânziri sunt imposibile, dacă atingem "coaja cenușie", va erupe ura. iar senzația că ești înconjurat de o ură multiplicată la infinit - căci infinite sunt obiectele dimprejur - este de netrăit. și aș adăuga: ele, obiectele, sunt interioare. de aici imposibila fugă, apărare, luptă. să căutăm obicetele cu scoarță sidefie, în miezul cărora se naște perpetuu iubirea? nici aceasta nu ar fi o soluție viabilă, decât pentru un timp prea scurt. și atunci? poate că aș vrea să văd următorul poem, despre iubirea obiectelor. pentru a întregi lumea dinăuntru, dinafară.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deEste permis ingambamentul in haiku ? Nu scriu texte de asa natura si nu cunosc regulile exact. Just asking... Ialin
pentru textul : Dor deVersul cu "a venit primavara" si "covorul de fluturi" din final ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta. Un plus pentru strofa de la "mare in forma de clopot" ! Ialin
pentru textul : primăvară sub clopot de... de poeme din acestea. Eu cred Adrian că o stare nasoală endocrină sau poate dispeptică a dus la nașterea acestui poem atât de slab încât faptul că scriu aici, în subsolul lui, se datorează faptului că mie îmi place în general cum scrii și mai mult, te consider și un om de onoare și atâta încredere am în tine încât repet, scriu în subsolul acestui text lamentabil cu speranța că îl vei șterge de pe site ca să ne scutești pe amândoi de penibilul acestei conversații.
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii deDe când ai trecut la versul alb văd că a fost întâi beginners luck dar acum deja îți recomand cu toată sinceritatea să te consulți cu cineva în care ai încredere înainte să postezi așa ceva sau altceva similar pe hermeneia sau altundeva.
Cu drag,
Andu
Sebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
Mariana, am citit.
Vă mulţumesc!
pentru textul : La multă descompunere, tată defără pardesiu mă simt ca o pată de culoarea kaki - tare-mi place cum a iesit asta!
vezi de 'holbeste', ca sa holbeaza lumea la tine:)
pentru textul : ieşirea din iarnă demulţumesc, Ion Pascal. ar mai fi o ţîră de lucrat pe text, poate pe mâine. ex. eliminat un "unul pe altul".
pentru textul : lucruri care-mi sunt o povară deEste o scriitură altfel dar din punctul meu de vedere versuri precum: "ai fost să-mi cumperi trandafiri/erau înghețați/ai fost să-mi iei ciocolată/și era numai din aia amară" mi se par destul de "casnice" în contextul propus, mai exact nu transmit cititorului mare lucru. "şi era numai din aia amară" - disonant pentru o costrucţie gen: "mon cher vous êtes retardé". Nu e natural, nu curge natural şi dacă ar veni spontan sau dintr-un suflu ar fi minunat dar imaginea este forţată.
mi-au plăcut versurile: "nu sunt o păpușă oarecare
sunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii"
apoi strici strofa aceasta prin clişeul cu "inima albastră"
mă regăsesc mai târziu la a "ninge cu marţipan" - o construcţie foarte reuşită şi de efect. marţipanul merge cu chucky asta vreau să spun.
apoi, a respira la foc automat în stomac... Hmmm...
pentru textul : mon cher vous êtes retardé deun text muncit și reușit, deși tema dragostei este una atotuzitată.
pentru textul : Epilog deMulţumesc Alina. (Eu visam să scriu mai multe descrieri de natură şi modelul meu era Sadoveanu. Nu cred că acest lucru se mai observă acum.) Dar tot un fel de descriere e şi această povestioară, un fel de pictură poate, cum sugerează Virgil. Cât despre volum, sincer, cred că ar fi prea eclectic. "Arta este acel ceva prin care formele devin stil".
pentru textul : Pe Volga liniştită deEu, după cum știi, nu prea sunt niciodată de acord cu modificările "la cererea publicului". Varianta primă era mai bună; sau, poate: "cu mintea". Pentru că poți asculta și cu inima. Eu cred că despre asta e vorba.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deCândva postasem, eram nou intrată pe site, poeziile au stat multă vreme necitite de vreun editor, aşa că dl Titarenco m-a sfătuit să accesez acest buton, atunci când pun un text nou...
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor dePoate, totuşi, nu am înţeles eu corect.
Pal Emilian, nu trebuie sa.mi spui ce faci tu in viata reala, nu ma intereseaza, punctul 4 era retoric. Lamentatiile tale nu ma impresioneaza, iar ca sa te intreb ce mai scrii ar trebui sa.mi fii cat de cat apropiat sau sa te admir. Te-am admirat, am citit ce ai scris, faptul ca de la un punct ai inceput s.o umflii, nu este ceva ce tine de secretele templierilor disparuti, da? Daca faci metafore, asigura-te ca originalul este cat de cat pe aproape. De ce n-ai zis calvinisti sau chiar puritanisti, zau asa, era mai simplu si pentru noi astia prostii.
pentru textul : Cantata în mi minor deDaca nu vrei sa mai publici pe site, n-ai decat, dar nu-mi pune mie in carca chestia asta. Ca v-am raspuns asa cum v-am raspuns a fost ca sa va arat ca si o pot, iar daca nu o fac tot timpul si dau impresia ca as fi submisiva, este FIX problema mea. Ti-as mai zice cate ceva despre caractere integre si puternice, dar ma tem ca ai lua-o tot ironic si te-ai gandi ca sunt pustoaica aia de 21 de ani care nici n-a scos bine capul din puf si da lectii. Dar stii ce, eu nu am fost niciodata atat de transparenta cu ale mele pe cat ai tu tendinta s-o faci cand "simti ca-ti pica lumea".
Vezuviu se scrie corect in limba romana, iar la cele doua bombardamente se putea spune simplu - a primului bombardament atomic. Mai ai cateva elemente de umplutura care pot fi scoase cu eleganta:
(faptul ca) stau asteptandu-te (precum un) sfinx uitat pe o noptiera
(mi se pare o - mai ales ca repeti moartea imi pare) stranie aberație în țesătura lucrurilor
acum nu poți fi decît tu (cu toate că nici pe departe)nu îmi imaginez
este mai bine așa (de vreme ce) alternativa nu ar fi decît o iubire împărtășită...
In concluzie, textul este frumos, iti dau o penita, dar te rog sa renunti la limbazul prozaic, descriptiv, explicativ, si incearca sa fii mai concentrat in exprimare.
pentru textul : scrisori imaginare dece pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
so, jos palaria, maestre!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău demi se pare un demers care tradeaza talent si bun gust. semnificativa si ideea eucharistica a piinii si vinului. si totul in nevrednicia lutului.
pentru textul : ne lut desunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
pentru textul : să fii luat la bașcă demi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...
""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
pentru textul : god lives on albert road deMulțumesc pentru cuvinte, Younger Sister. Tocmai pentru că sînt în căutarea unei soluții autentice am scris acest anunț. Nu este sub nicio formă un impuls de moment. Este un lucru la care mă gîndesc de aproape un an.
Mulțumesc și ție pentru împărtășirea opiniilor, stranger. Îmi pare rău că nu ai găsit pînă acum curajul să o faci. Pot fi acuzat de foarte multe lucruri dar, așa cum am mai spus-o, absolut nicio persoană care și-a exprimat opiniile despre mine nu a avut motive să se teamă de repercursiuni. Nu există o singură persoană care să fi avut ceva de suferit din această cauză. Inclusiv cei care m-au atacat ad hominem. Deci dacă nu ai avut curajul să o faci pînă acum problema este la tine și nu am cu ce să te ajut în privința aceasta. Îmi pare rău că perseverența mea în a păstra un site civilizat și protejat de reguli a fost interpretată de tine ca fiind dictatură. Mă tem că este o problemă de perspectivă. Nu cred să fi cerut nimănui mai mult decît respectarea regulamentului. Iar respectarea lui a fost co-semnată de tine cînd te-ai înscris. Așa că nu văd unde este problema. Poate mi-o arăți tu cu exemple concrete. Și nu te ascunde după faptul că ai nevoie de permisiunea persoanelor implicate. Obține-o și nu mai arunca cu acuzații nefondate pentru că nu faci decît să te înjosești pe tine. În ce privește „criteriile literare” ale mele sau ale editorilor, nu am promis niciodată prea mult. Ne străduim doar. Și nu cred că am făcut-o cu rea-voință. Tonul și expresiile pe care le folosești îmi comunică însă că s-ar putea să ai o adîncă problemă de insecuritate. În ce privește măsura în care eu scriu sau public în afara Hermeneia te asigur că atunci cînd este cazul o fac. Și nu este cazul să mă „războiesc” cu nimeni. Deocamdată există reviste care îmi cer texte. Unele site-uri mi-au publicat texte chiar și fără a-mi cere permisiunea. Nu văd în ce constă „pozitia inegala de director de site”. Poate îmi explici. Dar în mod serios nu cu vorbe goale, ok?
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com dePe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu
pentru textul : cerul interzis deo avalansa de stari, de trairi ce penduleaza sub un impuls de neputinta (parca) exprimat prin versul final:
pentru textul : Viermele din bronz de"zadarnic imiti graiuri stravechi" .
interesant cum rasucesti perspectivele pana la o limita, apoi gasesti un adevar (al tau) pe care il imparti in alte adevaruri...
imi place strofa a doua, desi cred ca versul acela lung poate fi scurtat (zic si eu)
Domnule Manolescu, mimosa sensitiva...zgarie rau! (nu degeaba o confundau unii cu salcamul). :) m-a bucurat semnul. si nu de fani am nevoie - mai degraba de cititori atenti.
pentru textul : să nu mă întrebi deNo! Păcat că site-ul nu ne permite să punem emoticonuri, așa că am să îmi exprim în litere figura pe care o am acum: ofofof-acest-text-e-unul-zen. Critică mai constructivă ca asta, de la mine nu cred că ai să primești, dar, scuză-mi modestia (loc pentru emoticon), dacă voi comenta, înseamnă că, ori e de foarte bine, ori de foarte rău, în ambele situații nu mă pot abține să nu îi las un semn omului. Spor la finalizarea tezei, interesant subiect! Spor și la scris. Se spune că, pentru a ajunge un scriitor bun, trebuie să scrii zilnic cel puțin 1500 de cuvinte. Ei, și cu cele din teză, s-or aduna..(loc pentru același emoticon). Că tot am făcut un offtopic de zile mari, am să profit de el și, pentru că azi e o zi mare la ortodocși și se serbează în Moldova, am să las aici un La mulți ani! pentru Maria și Marian!
pentru textul : Meditație deesti atat de frumos in acest poem....
pentru textul : atâta frumuseţe deDe belles images qui nous transportent immédiatement dans le monde mythique de la création où se conjuguent force et violence, en opposition avec le microcosme du quotidien qui rend "myope" et n'encourage pas à sortir de soi à la rencontre de l'univers et de sa beauté qui nous entourent.
pentru textul : Sous le volcan Etna - avec une Réflexion sur Dieu, le plus grand cinéaste érotique (Ronny Someck) deAndu, am reținut! Poate n-a fost cea mai inspirată replică a mea.
pentru textul : ... și au numit-o carte dee ok, Dorin, dar nu stiu daca merita efortul - uita-te si tu la subtitlu...:) merci, oricum.
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit dedom'le să știi că dacă nimeni nu te iubește, dacă toată lumea o să te dea afară eu tot te iubesc. ai un simț profund al electromagnetismului românesc. și asta e rar. majoritatea sînt inerți. ca neonul. sau argonul. sau patefonul. dar tu vibrezi. și asta te ține în viață în acest RPG cu nume de România. ne întîlnim la nivelul următor.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deîn primul rînd Apocalipsa nu este „după Ioan”. nu are cum să fie. am mai explicat prin alte părți rațiunea după care se spune „evanghelia după...” și „apocalipsa lui...”. de aceea nu am să o mai fac aici. dar eroarea rămîne. și trădează superficialitate.
pentru textul : doomsday poem dedin păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă. în ce privește conținutul nu mă pronunț. dar m-aș aștepta la mai multă subtilitate și modestie. evident, sînt doar așteptările mele. nimeni nu e obligat să procedeze așa.
Pagini