superba asocierea intre cerc și calul pur-sânge arab, ideea de miscare, de viteză, galopul ... mai mult decât atât, om si cal sunt una, devin o sferă, imbătisând plăcerea zborului. tabloul e deosebit. tehnica poetică ireprosabilă, am emotii e prima penita daruita pentru că ma regăsesc in omul-cerc incălecând timpul-cal pentru a tinde spre perfectiune. bravo, domnule djamal mahmoud. narile cititorului vibrează simtind bucuria animalului eliberat in noapte ...deci, penita si succes mai departe
ai dreptate în ceea ce afirmi, uneori cântecul din noi nu ajunge la muzicalitatea şi armonia unui hit, poate şi pentru că a exprima/ a transpune o stare e mult mai dificil decât a o trăi. limpezirea se face în timp.
cu bucuria dialogării,
un vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
aveti dreptate. totusi nu as sterge textul, nici poemele. recunosc, pagina mea e nonconformista ... nu ne ramane decat sa ne adaptam unii altora. e firesc sa treaca timp de cand pictezi pana scrii textul... exista constrangeri si libertati in a privi un text sau o imagine... stergarul romanesc e ros precum prosopul cu care s-a sters pilat din pont, iar eu intorc si obrazul celalalt...
astazi, 12.12.2012, deschid din nou aici dupa o lunga, foarte lunga absenta...descopar o zi deosebita, ziua dragului nostru Virgil Titarenco...felicitari pentru tot ce ati facut mai ales pentru mine...LA MULTI ANI CU SANATATE SI BUCURII CAT CUPRINDE ...IN ABSOLUT TOATE DOMENIILE, DAR MAI ALES PACE IN SUFLET SI IUBIRE...eu chiar va iubesc...e bine sa stiu ca acolo undeva departe, un roman din Galati ne tine legati aici pe hemenia...plang atata pot sa fac, ...doar plang...LA MULTI ANI! IN DAR ORICE CONCERT AL LUI andre rieu.....SAU abba.... ACUM MA SEMNEZ! baba viorica...va salut cu respect pe toti cei ce treceti pe aici....
eu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
De acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
Amphihalina - Marea proprietate a acestei pesteri, vocea ghidului printre crengile boababului cu rădăcini retrotactile o briză caldă fulguirea blitz-urilor sub cupolă o singură culoare ca o singură inimă anghilă uriașă chemîndu-și elverii din sticle fitoforme amfore vechi încrustată coroana bătăliilor purtate într-un univers absolut relativ de-a lungul pereților uzi prin iarba udă pe pămîntul ud de la o apă la alta vocea ghidului un boabab care nu vrea să moară griul acestei dimineți
lipsa semnelor de punctuatie face da acestui text un sens aparte. Frumos spus, Dumnezeu retrograd, ca si cum in preajma amiezii acesta s-ar duce sa doarma putin, lasand restul cerului sa-si duca, din inertie, destinul. Ca de obicei un text ermetic, cu sensuri multiple, in care lumina din nord e stapana peste univers.
sint perfect de acord cu tine in ceea ce priveste intimitatea aceasta iluzorie in care sigur sintem permanent, tinta. si stiu ca stii ce spun. am accentuat cealalta parte ce reiese din text. si din dorinta de a cauta de a evidentia ponderea estetica ce tuseaza mai mult sexul "slab".
Si acest "un pic mai filosofic" pe care aparent nu-l vad eu este diferenta dintre discurs narativ, slabut si poezie ? Cu riscul de a parea impertinent, as dori sa vad argumentele pentru care acest text e poezie ? Just for the fun of it... ialin
da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
cred că aici ai improvizat și-a ieșit un jazz interesant. nota amuzantă din final dă o altă culoare, deși solfegiul textului e construit într-o direcție tristă. deci falsă. bune și farsele astea uneori.
grijă la statul pe borduri, zic - riști a te alege cu oarece dureri de spate, cum pățit-am tocmai. și-apoi search-uri pe google despre, și uite-așa din una-n alta hieron osteon, articolașe peste articolașe despre kundalini, yoga-n sus și yoga-n jos, comerț cu tehnici de trezire a celei energii.... și alte asemenea ciuperci ce nasc reacții de felul ăstui text. adicătelea un fel de *cum să-ți întemeiezi propria religie atît cît să-ți jefuiești idolii*. iacătă, explicațiune inițial neintenționată...
ambele chei inchid si deschid. intrebarile nasc intrebari, raspunsurile sunt ptr copii. iar ei, ptr noi, care crestem. e bine ca exista chei, binele nu se lasa la vedere
oh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
În care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
domnule Frosin, noi, eu, apreciem dorinta dumneavoastra de a posta pe Hermeneia. Dar aici, totusi, lucrurile se fac sau ar trebui sa se faca intr-un anumit fel. Eu va rog frumos (deocamdata) sa identificati cum se posteaza corect texte pe Hermeneia, sa eliminati duplicatele si sa postati numai cite o lucrare odata . nu foloseste nimeni sa aglomerati paginile aici ca pe niste depozite in gara. deci, iata ce veti face: veti lua fiecare text pe rind (ex. P L O M B , L ACUSTRE, LA LEGENDE, etc) si le veti posta ca texte separate. ABSOLUT TOATE. Apoi veti anula aceste monstruoase postari in care textele sint claie peste gramada. Eu nu am sa o fac pentru dumneavoastra. Deocamdata, aceasta este o rugaminte. Nu cred ca e nevoie sa va spun ca dupa ea urmeaza avertismentul. Sint unii care ma acuza ca as promova un spirit de disciplina prea drastic pe Hermeneia. Opinia mea este ca am fost mult prea ingaduitor si sint destui cititori dezamagiti de gradul meu prea mare de toleranta.
Dragă Younger Sister, te asigur că suntem un site literar și că da, atâta vreme cât un text nu încalcă regulamentul, încercăm să nu limităm ceea ce se postează. Fiecare este liber să scrie atât de bine sau, de ce nu, de prost, pe cât poate. Singurele consecințe sunt, de exemplu, schimbarea încadrării dinspre autor înspre novice, sau invers (ar putea să mai intervină niște schimbări, dar despre fiecare lucru la timpul său). Aceasta nu împiedică pe nimeni, draga mea, să își exprime argumentat opiniile despre textele publicate, la urma urmelor, aceasta fiind cea mai bună "sancțiune" sau "premiu" pe un site de literatură. Te așteptăm așadar cu un astfel de comentariu, care să nască polemici literare, nu de alt gen. Cât despre textul de față, eu una găsesc că el are substanță și nu cred că se încadrează ca tematică abordată în aceeași categorie cu poeziile lui Ioan Peia, ceea ce nu înseamnă că fiecare dintre ele nu-și găsește locul și valoarea. Și mai cred, dar autorul ne poate contrazice, eventual, că nu este o poezie care să vrea să "dovedească" una sau alta, ci vorbește exact despre ceea ce anunță din titlu și subtitlu. Eu una personal aș fi renunțat măcar la titlu, ca fiind prea multe indicii, dar vezi, poate că autorul a știut el mai bine. Dacă primele două strofe nu aduc neaparat nimic nou (dar hei, e multă poezie mult mai slabă pe site și complet lipsită de conținut), ultima este surprinzătoare. Suntem propriile noastre oglinzi. Și poate nu chiar despre Jester era vorba.
....ca încă o idee, m-am oprit aici : "Poiana unui gând despre tine/ înecat /sub oceane de apă" Poate ar ajuta curgerea imaginilor să folosești "înspre" în locul lui "despre". Altfel, multă singurătate și liniște, masca întreabă, eul așteaptă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
și dacă liinile infinite își caută de drum, culcându-ne traverse rămânem, jaluzele trase, peste a lunii reci ferestre
pentru textul : într-o gară... deprobabil ca s-ar fi potrivit mai bine ca titlul sa fie "lullaby". parerea mea
pentru textul : lifting desuperba asocierea intre cerc și calul pur-sânge arab, ideea de miscare, de viteză, galopul ... mai mult decât atât, om si cal sunt una, devin o sferă, imbătisând plăcerea zborului. tabloul e deosebit. tehnica poetică ireprosabilă, am emotii e prima penita daruita pentru că ma regăsesc in omul-cerc incălecând timpul-cal pentru a tinde spre perfectiune. bravo, domnule djamal mahmoud. narile cititorului vibrează simtind bucuria animalului eliberat in noapte ...deci, penita si succes mai departe
pentru textul : Pe muchiile cercului de"de ceva vreme înţelegerea mea a crescut
odată cu ea teama"
prin rugaciune intelegerea creste si cu ea vine pacea.
"ziua aceasta e o clipire în care îşi întoarce privirea
spre alţii." eu as elimina prepozitia "in".
ziua aceasta e o clipire
pentru textul : de ceva vreme decare isi intoarce privirea spre altii. frumos spus.
nicio problemă nici pentru mine.
ai dreptate în ceea ce afirmi, uneori cântecul din noi nu ajunge la muzicalitatea şi armonia unui hit, poate şi pentru că a exprima/ a transpune o stare e mult mai dificil decât a o trăi. limpezirea se face în timp.
pentru textul : de iubire de timp de zei decu bucuria dialogării,
E frumoasă viziunea aceasta... să vezi în cât de multe feluri poți să fii fericit.
pentru textul : fericirea I deun vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
pentru textul : de câte ori cad poduri peste înserare deaveti dreptate. totusi nu as sterge textul, nici poemele. recunosc, pagina mea e nonconformista ... nu ne ramane decat sa ne adaptam unii altora. e firesc sa treaca timp de cand pictezi pana scrii textul... exista constrangeri si libertati in a privi un text sau o imagine... stergarul romanesc e ros precum prosopul cu care s-a sters pilat din pont, iar eu intorc si obrazul celalalt...
pentru textul : livada de sticlă denuș ce să zic... ăștia or cam mușcat din orice:) în rest, fado. nu știu de ce te-ai oprit când mai aveai atâta de scris... La mulți ani, normal:)
pentru textul : fado deastazi, 12.12.2012, deschid din nou aici dupa o lunga, foarte lunga absenta...descopar o zi deosebita, ziua dragului nostru Virgil Titarenco...felicitari pentru tot ce ati facut mai ales pentru mine...LA MULTI ANI CU SANATATE SI BUCURII CAT CUPRINDE ...IN ABSOLUT TOATE DOMENIILE, DAR MAI ALES PACE IN SUFLET SI IUBIRE...eu chiar va iubesc...e bine sa stiu ca acolo undeva departe, un roman din Galati ne tine legati aici pe hemenia...plang atata pot sa fac, ...doar plang...LA MULTI ANI! IN DAR ORICE CONCERT AL LUI andre rieu.....SAU abba.... ACUM MA SEMNEZ! baba viorica...va salut cu respect pe toti cei ce treceti pe aici....
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi deeu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
pentru textul : Lauryannus's Land deDe acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii demi se pare mie sau ai reusit. by the way, cool turbanul. ce dificultati ai avut cu poza?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deAmphihalina - Marea proprietate a acestei pesteri, vocea ghidului printre crengile boababului cu rădăcini retrotactile o briză caldă fulguirea blitz-urilor sub cupolă o singură culoare ca o singură inimă anghilă uriașă chemîndu-și elverii din sticle fitoforme amfore vechi încrustată coroana bătăliilor purtate într-un univers absolut relativ de-a lungul pereților uzi prin iarba udă pe pămîntul ud de la o apă la alta vocea ghidului un boabab care nu vrea să moară griul acestei dimineți
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 delipsa semnelor de punctuatie face da acestui text un sens aparte. Frumos spus, Dumnezeu retrograd, ca si cum in preajma amiezii acesta s-ar duce sa doarma putin, lasand restul cerului sa-si duca, din inertie, destinul. Ca de obicei un text ermetic, cu sensuri multiple, in care lumina din nord e stapana peste univers.
pentru textul : northern lights desint perfect de acord cu tine in ceea ce priveste intimitatea aceasta iluzorie in care sigur sintem permanent, tinta. si stiu ca stii ce spun. am accentuat cealalta parte ce reiese din text. si din dorinta de a cauta de a evidentia ponderea estetica ce tuseaza mai mult sexul "slab".
pentru textul : trup pe ecranul de radar deSi eu stiu ale cui sunt textele postate deja, dar am sa ma fac precum ca habar n-am. Oricum, mai astept si altele sa ma sensibilizeze. Ceva mai mult.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deSi acest "un pic mai filosofic" pe care aparent nu-l vad eu este diferenta dintre discurs narativ, slabut si poezie ? Cu riscul de a parea impertinent, as dori sa vad argumentele pentru care acest text e poezie ? Just for the fun of it... ialin
pentru textul : N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea deda. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
pentru textul : și eu te iubesc decred că aici ai improvizat și-a ieșit un jazz interesant. nota amuzantă din final dă o altă culoare, deși solfegiul textului e construit într-o direcție tristă. deci falsă. bune și farsele astea uneori.
pentru textul : în joacă degrijă la statul pe borduri, zic - riști a te alege cu oarece dureri de spate, cum pățit-am tocmai. și-apoi search-uri pe google despre, și uite-așa din una-n alta hieron osteon, articolașe peste articolașe despre kundalini, yoga-n sus și yoga-n jos, comerț cu tehnici de trezire a celei energii.... și alte asemenea ciuperci ce nasc reacții de felul ăstui text. adicătelea un fel de *cum să-ți întemeiezi propria religie atît cît să-ți jefuiești idolii*. iacătă, explicațiune inițial neintenționată...
pentru textul : vis finit nedeterminist deambele chei inchid si deschid. intrebarile nasc intrebari, raspunsurile sunt ptr copii. iar ei, ptr noi, care crestem. e bine ca exista chei, binele nu se lasa la vedere
pentru textul : cheile deoh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
pentru textul : Ain't life a poem? de``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
Am ţinut cont de sugestii. Mă bucur foarte mult să te revăd în pagina mea.
O primăvară frumoasă !
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii dede ce nu duci textul la atelier? discutam acolo. poate vei beneficia si de parerile altora.
pentru textul : Pictat de ploi deÎn care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
pentru textul : Areopagul de"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
pentru textul : Transfigurare dedomnule Frosin, noi, eu, apreciem dorinta dumneavoastra de a posta pe Hermeneia. Dar aici, totusi, lucrurile se fac sau ar trebui sa se faca intr-un anumit fel. Eu va rog frumos (deocamdata) sa identificati cum se posteaza corect texte pe Hermeneia, sa eliminati duplicatele si sa postati numai cite o lucrare odata . nu foloseste nimeni sa aglomerati paginile aici ca pe niste depozite in gara. deci, iata ce veti face: veti lua fiecare text pe rind (ex. P L O M B , L ACUSTRE, LA LEGENDE, etc) si le veti posta ca texte separate. ABSOLUT TOATE. Apoi veti anula aceste monstruoase postari in care textele sint claie peste gramada. Eu nu am sa o fac pentru dumneavoastra. Deocamdata, aceasta este o rugaminte. Nu cred ca e nevoie sa va spun ca dupa ea urmeaza avertismentul. Sint unii care ma acuza ca as promova un spirit de disciplina prea drastic pe Hermeneia. Opinia mea este ca am fost mult prea ingaduitor si sint destui cititori dezamagiti de gradul meu prea mare de toleranta.
pentru textul : Un plmb lacustre, notre légende: il passe des nuages sur l'ego de notre décembre... deDragă Younger Sister, te asigur că suntem un site literar și că da, atâta vreme cât un text nu încalcă regulamentul, încercăm să nu limităm ceea ce se postează. Fiecare este liber să scrie atât de bine sau, de ce nu, de prost, pe cât poate. Singurele consecințe sunt, de exemplu, schimbarea încadrării dinspre autor înspre novice, sau invers (ar putea să mai intervină niște schimbări, dar despre fiecare lucru la timpul său). Aceasta nu împiedică pe nimeni, draga mea, să își exprime argumentat opiniile despre textele publicate, la urma urmelor, aceasta fiind cea mai bună "sancțiune" sau "premiu" pe un site de literatură. Te așteptăm așadar cu un astfel de comentariu, care să nască polemici literare, nu de alt gen. Cât despre textul de față, eu una găsesc că el are substanță și nu cred că se încadrează ca tematică abordată în aceeași categorie cu poeziile lui Ioan Peia, ceea ce nu înseamnă că fiecare dintre ele nu-și găsește locul și valoarea. Și mai cred, dar autorul ne poate contrazice, eventual, că nu este o poezie care să vrea să "dovedească" una sau alta, ci vorbește exact despre ceea ce anunță din titlu și subtitlu. Eu una personal aș fi renunțat măcar la titlu, ca fiind prea multe indicii, dar vezi, poate că autorul a știut el mai bine. Dacă primele două strofe nu aduc neaparat nimic nou (dar hei, e multă poezie mult mai slabă pe site și complet lipsită de conținut), ultima este surprinzătoare. Suntem propriile noastre oglinzi. Și poate nu chiar despre Jester era vorba.
pentru textul : Oglinda de....ca încă o idee, m-am oprit aici : "Poiana unui gând despre tine/ înecat /sub oceane de apă" Poate ar ajuta curgerea imaginilor să folosești "înspre" în locul lui "despre". Altfel, multă singurătate și liniște, masca întreabă, eul așteaptă.
pentru textul : Atâta abis dePagini