*voi incepe cu presupusa virgula intre subiect si predicat alor lui, le-a zambit într-un fel straniu... cine le-a zâmbit? (El)-subiect subinteles. ai inteles Andu? *frumoasa decriptarea dumitale, domnule Cailean...onoranta si surprinzatoare. are intr-adevar multe trimiteri pe care nu credeam ca le va sesiza cineva. si multe simboluri perene ce par azi usor desuete, depasite... doar noi suntem praf...el are puterea sa astepte mult timp, poate chiar si ultima noastra clipa pentru o revelatie... *de obicei aruncam cu penitele drept in ochiul celui care mi le dadea ori le-azvârleam inapoi...insa de data asta o asez frumos in tulpina unui copac si-o sa ridic o manastire. *poemul asta nu l-am scris eu. s-a scris singur. o mana mi-a purtat mana si a iesit asta. cearta-te cu mana Aceea, Andule..nu cu mine. *va multumesc tuturor pentru rabdare, lectura si cuvinte.
da, iată un text foarte bun pe care l-am citit astăzi. aș zice chiar o scriitură matură. și cînd mă gîndesc că pentru Djamal limba română nu este limba maternă sînt impresionat de două ori mai mult. pentru că textul reușeșete atît ca atmosferă și formă cît și prin capacitatea de a nu spune mai mult decît trebuie. mai mult decît atît, a te aventura să polemizezi despre patrie și religie și să o faci (aș zice eu) în vîna Anei Blandiana (cu al ei „popor vegetal”) este remarcabil. felicitări Djamal.
mie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.
Se pare ca este nevoie de ceva explicatii suplimentare din partea mea, mai ales ca Dorin este un scriitor pe care il apreciez (desi nu-l cunosc ca om, pot doar sa-mi imaginez ca este la fel ca toti bunii mei prieteni moldoveni, un om cu un suflet mare), ca sa nu mai vorbesc de Virgil, ale carui eforturi de a face din Hermeneia o referinta a literaturii pe net sunt demne de toata stima. Am spus si o repet, deontologic gestul meu a fost reprobabil iar din punctul de vedere al Regulamentului o incalcare vrednica de cea mai aspra sanctiune posibila. Eu am adus in repetate randuri explicatii ale acestui gest, explicatii care desigur (cum altfel, cand incalcarea era atat de evidenta) aveau conotatii pur personale. Din nou am gresit, folosind acest spatiu virtual pentru o "reglare de conturi" mai mult sau mai putin literare cu unul dintre membrii echipei editoriale Hermeneia care consider si in ziua de astazi ca imi este dator cu mai mult decat o simpla explicatie. Asta a fost... acum, multumita intelegerii de care a dat dovada Consiliul Hermeneia, aceste lucruri pot fi date uitarii, da Dorine? Si nu cred ca sunt cine stie cine pe acest site sau oriunde, aiurea. Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult. Atat si multumesc inca o data pentru intelegere. Andu.
Evident, literatura română și universală :). (Îmi place cum ai aranjat variantele, chiar foarte mult. Rămân la părerea mea că poemul ar avea de câștigat dacă ar începe de la "nefericirea", pentru că nu am găsit nici o legătură între "sărutul nedorit" și ce este prezentat - reușit - ulterior).
foarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
Alma + "însemnările" nu sunt proiecții decât în măsura în care avem nevoie de ele, în măsura în care ne lăsăm copleșiți de senzații. Cât privește secțiunea interactiv, sper să nu se transforme în spațiu de explicat poezii. Și așa am senzația că nu se mai scrie poezie decât ca să arătăm ce "dăștepți" suntem noi. Tot felul de trimiteri doxe, de simboluri halucinante, de cuvinte puse unul langa celalalt doar ca sa sune frumos clopoteii. De asta ma si abtin de la comentarii, de asta nici nu am vrut sa spun povestea poemului meu. Iasiul, ce face Iasiul ?
uite vezi alma, tocmai de sila acestei mentalitati de pupat in fund si de facut temenele si de "asigurat confortul" am plecat eu din romania. sila de lingusatoria asta cu care te impaunezi tu habar n-avind cit de penibila esti. eu nu asigur aici confortul nimanui si in plus, am spus-o de zeci de ori, activitatea din exteriorul hermeneia in principiu nu are nici o importanta aici. tocmai de aceea hermeneia este asa cum este si are succesul pe care il are. pentru ca nimeni nu este tratat aici asa cum ii tratati voi pe oameni in romania. aici si un adolescent, si un pensionar, si un membru USR cu 10 volume, si un boem care n-are chef sa publice nimic sint tratati egal in fata regulamentului. iar aprecierile recunoasterea sau critica se refera la textele care se publica aici. restul este relativ nerelevant. am spus relativ pentru ca nu sint absurd si am lasat oamenii sa vina sa isi anunte si sa isi fac publice succesele. ti-am mediatizat si tie virtualia. nu am fost si nu sint absurd. dar asta nu influenteaza judecata consiliului in lumina regulamentului cu privire la activitatea, inactivitatea, abaterile sau consecventa sau aportul unui membru hermeneia la succesul si prestigiul site-ului. site-ul exista datorita acestor oameni. dar si ei exista aici datorita lui. si daca vor sa fie aici trebuie sa respecte anumite reguli. indiferent cine sint ei. altfel, asa cum zici, as ramine singur. dar nu iti fa probleme, nu ma deranjeaza sa fiu singur. dar nu iti fa probleme nici ca as ramine singur pentru ca am mai spus-o si altora care "vedeau" disparitia site-ului hermeneia.com: nu mor caii cind vor ciinii. iar in ce priveste managementul, permite-mi sa spun "pas" recomandarilor venite de la tine. mai ai mult prea multe de invatat. asta in cazul in care ai mai fi in stare sa inveti ceva. asa ca stai mai pe margine, ia un caietel, un creion, si ia notite.
poemul merită o peniță, dar eu nu pot s-o dau datorită faptului că sunt creștin și starea mea sufletească vis-a-vis de sărbătoarea nașterii Copilului ceresc e una de bucurie, speranță și cânt. nu pot să mă asociez cu tristețea și goliciunea sufletească, de aceea citesc și meditez. cineva, acolo în tabăra pesimiștilor vreți să acordați o peniță acestui text? mi-a placut în mod deosebit strofa a doua. am și o sugestie, cuvântul "Vânăt" și " desfrunzite" ( se desfrunzesc) apare de două ori în text, s-ar putea evita repetarea lor. în rest, prozodie plăcută pe o tematică sacră redusă la îngheț.
Cezar,
întîmplarea a făcut ca deschizînd pagina editorului H să găsesc de multe ori texte semnate de tine care așteptau aprobarea unui editor. recunosc, am trimis destule în șantier. am găsit apoi aceste texte la secțiunea -atenție editor- și am apreciat că ai avut disponibilitatea să corectezi unele greșeli de editare, nu toate. am aprobat două sau trei după modificare - deși nu eram multumit mi-am asumat acest risc- pentru a avea mai multe reacții din partea cititorilor și pentru a trage tu o concluzie. cred că ai maturitatea necesară de a înțelege comentariile de mai sus și să îți găsești drumul tău.
Excelenta traire livresca. Penita fina a descrierii. Filmul intregeste ansamblul (ar fi bine sa se specifice sursa). Cine imi va mai spune ca autoarea e o naiva (chiar daca acel cineva este ea insasi) ii voi raspunde ca daca afirma ca Turcescu e ofiter acoperit - cum urla presa pe la noi - il voi crede.
este mult lirism aici , aproape că dor colţii înfipţi în carne.
îndrăznesc să spun că la sfârşit s-ar putea elimina "la".
"îl înghit nu spun nimănui nimc".
aşa văd eu , iertare.
Singurul lucru de care am să vorbesc acum este titlul. Părera mea este că, atunci când acesta este in altă limbă, faptul trebuie jsutificat satisfăcător. Altfel, se produce un efect snob (moda titlurilor străine ori apariţia simbolurilor /, &, *, etc)...
Nu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
Eu nu înțeleg care e cuvântul respectiv, pentru că întreg poemul se centrează gravitațional pe acest mister făcând poezia să dispară într-o mare enigmă.
Ca ghicitoare e un text cool, dar eu oricum nu știu răspunsul.
transmiţi o nostalgie aparte în poemele tale Maria, cu un timbru liric specific, care îmi place şi mă bucură. având în vedere şi faptul că am colaborat. este un text cuminte dar şi înţelept. mi-a plăcut. finalul în special.
regret Dorel dar legătura cu „Moartea căprioarei” nu a fost căutată. nici măcar un pic. de fapt cînd am început să scriu textul nu mi-am propus să îl termina așa. ci poate altfel. deși e cam pretențios să spun că știu cum intenționez să îmi termin textele. cel puțin marea lor majoritate. dar în cazul ăsta, muza, bat-o vina...
nu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
nu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
modul cum începe textul sună a orice numai nu a „lansare de carte”. nu că ar exista neaparat o rețetă anume dar mă tem că se confundă un text cu pretenție de articol sau eseu cu un fel de jurnal/blog de mîna a doua.
expresii precum „D-l preşedinte al Fundaţiei Culturale” sau domnul cutare sau cutare sună aproximativ ridicol într-un text cu pretențiile neutre ale unui articol.
Nici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
Dorin, până la urmă, dincolo de idee și de realizarea ei (ieșită din tipare, așa cum m-am obișnuit), mi se pare foarte sugestivă prima "parte", în special "mă voi ascunde de la fața ta și voi fi neiubit și fugar pe sânul tău...". Parcă mai apoi se pierde din intensitate, din descătușarea cu care ne-ai oferit primele imagini. Mă gândesc că pe undeva e apăsarea, întunecarea de "după"... poate așa și trebuie să fie...
aranca, putin mai putina [echivalent cu a cobora in jos] infatuare nu strica. nu e vorba de buna dispozitie, nu e vorba de ce am vrut sa inteleg, e vorba de "grădini de migdali interzise" de "livizi în straie de alge pe țărmul lagunei înfometate" sunt niste constructii ingrozitoare, daca mai si cobori din cand in cand de pe acel piedestal de ceara o sa iti dai seama de anumite lucruri, pana atunci contempleaza la semanarea si cresterea narcisismului in aluatul propriei iluzii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
*voi incepe cu presupusa virgula intre subiect si predicat alor lui, le-a zambit într-un fel straniu... cine le-a zâmbit? (El)-subiect subinteles. ai inteles Andu? *frumoasa decriptarea dumitale, domnule Cailean...onoranta si surprinzatoare. are intr-adevar multe trimiteri pe care nu credeam ca le va sesiza cineva. si multe simboluri perene ce par azi usor desuete, depasite... doar noi suntem praf...el are puterea sa astepte mult timp, poate chiar si ultima noastra clipa pentru o revelatie... *de obicei aruncam cu penitele drept in ochiul celui care mi le dadea ori le-azvârleam inapoi...insa de data asta o asez frumos in tulpina unui copac si-o sa ridic o manastire. *poemul asta nu l-am scris eu. s-a scris singur. o mana mi-a purtat mana si a iesit asta. cearta-te cu mana Aceea, Andule..nu cu mine. *va multumesc tuturor pentru rabdare, lectura si cuvinte.
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea defratemiu? haha
pentru textul : De noapte denu vad unde este inovatia si apoi daca se doreste o comunicare cu consiliul hermeneia exista caile rezervate ptr asa ceva.
pentru textul : concursurile de poezie deda, iată un text foarte bun pe care l-am citit astăzi. aș zice chiar o scriitură matură. și cînd mă gîndesc că pentru Djamal limba română nu este limba maternă sînt impresionat de două ori mai mult. pentru că textul reușeșete atît ca atmosferă și formă cît și prin capacitatea de a nu spune mai mult decît trebuie. mai mult decît atît, a te aventura să polemizezi despre patrie și religie și să o faci (aș zice eu) în vîna Anei Blandiana (cu al ei „popor vegetal”) este remarcabil. felicitări Djamal.
pentru textul : Mut demie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.
pentru textul : atât de absurd deSe pare ca este nevoie de ceva explicatii suplimentare din partea mea, mai ales ca Dorin este un scriitor pe care il apreciez (desi nu-l cunosc ca om, pot doar sa-mi imaginez ca este la fel ca toti bunii mei prieteni moldoveni, un om cu un suflet mare), ca sa nu mai vorbesc de Virgil, ale carui eforturi de a face din Hermeneia o referinta a literaturii pe net sunt demne de toata stima. Am spus si o repet, deontologic gestul meu a fost reprobabil iar din punctul de vedere al Regulamentului o incalcare vrednica de cea mai aspra sanctiune posibila. Eu am adus in repetate randuri explicatii ale acestui gest, explicatii care desigur (cum altfel, cand incalcarea era atat de evidenta) aveau conotatii pur personale. Din nou am gresit, folosind acest spatiu virtual pentru o "reglare de conturi" mai mult sau mai putin literare cu unul dintre membrii echipei editoriale Hermeneia care consider si in ziua de astazi ca imi este dator cu mai mult decat o simpla explicatie. Asta a fost... acum, multumita intelegerii de care a dat dovada Consiliul Hermeneia, aceste lucruri pot fi date uitarii, da Dorine? Si nu cred ca sunt cine stie cine pe acest site sau oriunde, aiurea. Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult. Atat si multumesc inca o data pentru intelegere. Andu.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deEvident, literatura română și universală :). (Îmi place cum ai aranjat variantele, chiar foarte mult. Rămân la părerea mea că poemul ar avea de câștigat dacă ar începe de la "nefericirea", pentru că nu am găsit nici o legătură între "sărutul nedorit" și ce este prezentat - reușit - ulterior).
pentru textul : via sepia defoarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
pentru textul : vintage collection -audio deAlma + "însemnările" nu sunt proiecții decât în măsura în care avem nevoie de ele, în măsura în care ne lăsăm copleșiți de senzații. Cât privește secțiunea interactiv, sper să nu se transforme în spațiu de explicat poezii. Și așa am senzația că nu se mai scrie poezie decât ca să arătăm ce "dăștepți" suntem noi. Tot felul de trimiteri doxe, de simboluri halucinante, de cuvinte puse unul langa celalalt doar ca sa sune frumos clopoteii. De asta ma si abtin de la comentarii, de asta nici nu am vrut sa spun povestea poemului meu. Iasiul, ce face Iasiul ?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deuite vezi alma, tocmai de sila acestei mentalitati de pupat in fund si de facut temenele si de "asigurat confortul" am plecat eu din romania. sila de lingusatoria asta cu care te impaunezi tu habar n-avind cit de penibila esti. eu nu asigur aici confortul nimanui si in plus, am spus-o de zeci de ori, activitatea din exteriorul hermeneia in principiu nu are nici o importanta aici. tocmai de aceea hermeneia este asa cum este si are succesul pe care il are. pentru ca nimeni nu este tratat aici asa cum ii tratati voi pe oameni in romania. aici si un adolescent, si un pensionar, si un membru USR cu 10 volume, si un boem care n-are chef sa publice nimic sint tratati egal in fata regulamentului. iar aprecierile recunoasterea sau critica se refera la textele care se publica aici. restul este relativ nerelevant. am spus relativ pentru ca nu sint absurd si am lasat oamenii sa vina sa isi anunte si sa isi fac publice succesele. ti-am mediatizat si tie virtualia. nu am fost si nu sint absurd. dar asta nu influenteaza judecata consiliului in lumina regulamentului cu privire la activitatea, inactivitatea, abaterile sau consecventa sau aportul unui membru hermeneia la succesul si prestigiul site-ului. site-ul exista datorita acestor oameni. dar si ei exista aici datorita lui. si daca vor sa fie aici trebuie sa respecte anumite reguli. indiferent cine sint ei. altfel, asa cum zici, as ramine singur. dar nu iti fa probleme, nu ma deranjeaza sa fiu singur. dar nu iti fa probleme nici ca as ramine singur pentru ca am mai spus-o si altora care "vedeau" disparitia site-ului hermeneia.com: nu mor caii cind vor ciinii. iar in ce priveste managementul, permite-mi sa spun "pas" recomandarilor venite de la tine. mai ai mult prea multe de invatat. asta in cazul in care ai mai fi in stare sa inveti ceva. asa ca stai mai pe margine, ia un caietel, un creion, si ia notite.
pentru textul : Viraj mult prea strâns denuța crăciun, îți mulțumesc de trecere și pt apreciere. mă bucur că ți-a plăcut sărbători fericite
pentru textul : Păstorul de stânci depoemul merită o peniță, dar eu nu pot s-o dau datorită faptului că sunt creștin și starea mea sufletească vis-a-vis de sărbătoarea nașterii Copilului ceresc e una de bucurie, speranță și cânt. nu pot să mă asociez cu tristețea și goliciunea sufletească, de aceea citesc și meditez. cineva, acolo în tabăra pesimiștilor vreți să acordați o peniță acestui text? mi-a placut în mod deosebit strofa a doua. am și o sugestie, cuvântul "Vânăt" și " desfrunzite" ( se desfrunzesc) apare de două ori în text, s-ar putea evita repetarea lor. în rest, prozodie plăcută pe o tematică sacră redusă la îngheț.
pentru textul : Colind păgân deai un typo: "învinovății"
pentru textul : am evadat un timp deCezar,
pentru textul : în zori deîntîmplarea a făcut ca deschizînd pagina editorului H să găsesc de multe ori texte semnate de tine care așteptau aprobarea unui editor. recunosc, am trimis destule în șantier. am găsit apoi aceste texte la secțiunea -atenție editor- și am apreciat că ai avut disponibilitatea să corectezi unele greșeli de editare, nu toate. am aprobat două sau trei după modificare - deși nu eram multumit mi-am asumat acest risc- pentru a avea mai multe reacții din partea cititorilor și pentru a trage tu o concluzie. cred că ai maturitatea necesară de a înțelege comentariile de mai sus și să îți găsești drumul tău.
Vă mulţumesc pentru semnalarea neregulilor. Acum îmi va fi mai uşor să lucrez pe text.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deExcelenta traire livresca. Penita fina a descrierii. Filmul intregeste ansamblul (ar fi bine sa se specifice sursa). Cine imi va mai spune ca autoarea e o naiva (chiar daca acel cineva este ea insasi) ii voi raspunde ca daca afirma ca Turcescu e ofiter acoperit - cum urla presa pe la noi - il voi crede.
pentru textul : Secolul luminilor în viaţa mea deeste mult lirism aici , aproape că dor colţii înfipţi în carne.
pentru textul : Canibalism liric deîndrăznesc să spun că la sfârşit s-ar putea elimina "la".
"îl înghit nu spun nimănui nimc".
aşa văd eu , iertare.
Singurul lucru de care am să vorbesc acum este titlul. Părera mea este că, atunci când acesta este in altă limbă, faptul trebuie jsutificat satisfăcător. Altfel, se produce un efect snob (moda titlurilor străine ori apariţia simbolurilor /, &, *, etc)...
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deNu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
pentru textul : (meta)morfoze deEu nu înțeleg care e cuvântul respectiv, pentru că întreg poemul se centrează gravitațional pe acest mister făcând poezia să dispară într-o mare enigmă.
pentru textul : picătură deCa ghicitoare e un text cool, dar eu oricum nu știu răspunsul.
transmiţi o nostalgie aparte în poemele tale Maria, cu un timbru liric specific, care îmi place şi mă bucură. având în vedere şi faptul că am colaborat. este un text cuminte dar şi înţelept. mi-a plăcut. finalul în special.
pentru textul : doi deregret Dorel dar legătura cu „Moartea căprioarei” nu a fost căutată. nici măcar un pic. de fapt cînd am început să scriu textul nu mi-am propus să îl termina așa. ci poate altfel. deși e cam pretențios să spun că știu cum intenționez să îmi termin textele. cel puțin marea lor majoritate. dar în cazul ăsta, muza, bat-o vina...
pentru textul : domnule Labiș denu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară denu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
Sau dialog. Întors în timp, evident. Un nou text concentrat în manieră inedită pe Hermeneia. Frumos!
pentru textul : punct şi încă unul demodul cum începe textul sună a orice numai nu a „lansare de carte”. nu că ar exista neaparat o rețetă anume dar mă tem că se confundă un text cu pretenție de articol sau eseu cu un fel de jurnal/blog de mîna a doua.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deexpresii precum „D-l preşedinte al Fundaţiei Culturale” sau domnul cutare sau cutare sună aproximativ ridicol într-un text cu pretențiile neutre ale unui articol.
Chiar așa, nu știți ce înseamnă Haight-Ashbury? Și da, fotografia e făcută de mine, chiar la locul respectiv. Iar pentru asta chiar mă laud.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut desi eu revin pentru ca intre timp mi-am dat seama ca poti asculta pasii si pe un magnetofon si impietriti este impietrite:)
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deNici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
pentru textul : poetul I deDorin, până la urmă, dincolo de idee și de realizarea ei (ieșită din tipare, așa cum m-am obișnuit), mi se pare foarte sugestivă prima "parte", în special "mă voi ascunde de la fața ta și voi fi neiubit și fugar pe sânul tău...". Parcă mai apoi se pierde din intensitate, din descătușarea cu care ne-ai oferit primele imagini. Mă gândesc că pe undeva e apăsarea, întunecarea de "după"... poate așa și trebuie să fie...
pentru textul : crucile dearanca, putin mai putina [echivalent cu a cobora in jos] infatuare nu strica. nu e vorba de buna dispozitie, nu e vorba de ce am vrut sa inteleg, e vorba de "grădini de migdali interzise" de "livizi în straie de alge pe țărmul lagunei înfometate" sunt niste constructii ingrozitoare, daca mai si cobori din cand in cand de pe acel piedestal de ceara o sa iti dai seama de anumite lucruri, pana atunci contempleaza la semanarea si cresterea narcisismului in aluatul propriei iluzii.
pentru textul : pietrele umbrei dePagini