...Merci, alma. Apropo de titlu, îmi aminesc de un jenant comentariu lipsit de orice dram de logică elementară făcut de cineva anume, la un text anume. Spunea acel cineva că nu a citit decât jumătate de vers, însă titlul este foarte prost.:) E ca și cum ai spune despre margarina X că nu-și merită denumirea de :delicioasa"... fără să guști din ea. ...Îți pare familiar personajul? De aceea zic: ai dreptate când afirmi că titlul e bun. A.A.A
mie mi-a placut poemul, cuvintele sunt simple dar atmosfera creata denota o sensibilitate
la care eu am rezonat.
cred ca verbele "crescusem" si "plangand" se identifica si cu persoana a-ntaia plural, eu nu am sesizat trecerea de la singular la plural, iar precizarea lui "chiar" parca se impune in context, asa vad eu.
iată că eu mă mir de opinia lui Dorin. adică, sînt de acord că (oarecum superficial vorbind) este probabil adevărată. Dar mă gîndeam că un filosof e niţeluş mai... metafizic şi îi cade la inimă mai degrabă dimensiunea nematerială a lucrurilor. Adică la urma urmei ce importanţă are dacă sînt din plexiglas sau sticlă de Murano, sau oţel, sau din aur, sau sînt făcute din pixeli. La urma urmei tot un fel de realitate materială sînt iar ceea ce contează sau are greutate este valoarea, semnificaţia lor. Acoperirea lor în "banca de valoare literară" pe Hermeneia. Este adevărat că sînt frumoase şi ne bucură asta şi îi mulţumim lui Aalizeei. Dar au valoare doar în măsura calităţii actului de jurizare şi a pretenţiilor şi elitismului pe care îl promovează şi îl va promova Hermeneia. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. Dar s-ar putea să fiu puţin cam idealist primăvara aceasta.
Bună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.
aceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
pasaje foarte "pline", dar si chestia aia cu soferul bun pe care-l... cheama la El (care, zic eu, ca ar putea lipsi fiind asa de arhi uzitata).
Un text nascut dinj imaginatia ta bogata, sustinut de imagini cand calde, cand dure. Pe total, foarte interesant.
Lucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
mă bucur că ați trecut :)
ioana - știu și eu teoria asta potrivit căreia nu mori prin asfixiere... că e mai potrivit să te spânzuri de clanță (nu de lustră) și să îți treacă toate astea prin minte, sunt de acord. cred și eu că că e prea mult tragism pe aici. o să lucrez la textul ăsta, firește :)
silvia - e a decoji...
next time o să mă spânzur de ceva care nu e deloc desuet... spun doar că treaba asta cu desuetudinea, hmmm, dacă stările de aici ar fi desuete, ok, șterg textul, dar dacă doar obiectul de care te spânzuri e desuet, then, e ok, nu șterg. propun doar să ne spânzurăm de noi înșine, poate-i mai nou așa. spui că e poem cu idee, dar aglomerat... deci ce trebuie să-i fac acum?
am încercat o variantă. dacă voi credeți că e mai bine așa, înlocuiesc :)
n-am de gând
să scriu despre
lăsarea nopții
despre întuneric
sau fobii
nici măcar despre tine
nu intenţionez să scriu
Să fie credibilă noaptea asta
în care m-am spânzurat
scaunul scârţâie surd - şi haţ;
lumina se joacă de-a prinselea pe pereți
umbrele se ascund
se întind
se contractă
nu-mi mai amintesc nimic
e doar tata învăţându-ma
să ma bărbieresc,
mama făcându-mi un sandviş
dimineața
moartea e doar materia ce-şi pierde
echilibrul
ești doar tu doar tu și cu tine
*
mă trezesc mai singur ca niciodată
mi-e sila să încerc din nou
să desfac o bere
ca şi cum viața un microb leneș
ce-mi intră în sânge
rog editorii sa introduca si "Cannes 2001" (la textul de pe prima pagina) intrucat este parte definita din text; intreaga atmosfera fiind de acolo si acolo. multumesc.
bine, adriana, da sa stii ca m ai facut sa oftez. dar cum tu ma rogi frumos, eu, cuminte, imi tai limba si mi scot ochii, fara mustrari. de cumintenia mea exemplara iti vorbii nu? a, si mai am una: de ce nu "mainile ei se unisera sub cupa sanului meu drept"? am tacut, pana tb intoarsa clepsidra
iarasi?!
"aşa l-am prins pe el mai bun"
"avuseseră loc crime colrctive"
ma-ntreb...oare voi apuca ziua in care tu vei scrie un text fara greseli de tastare? macar atat...
eu, cu mintea mea putina de "sluga", nu pricep: daca tu, autorul, nu ai bunavointa sa recitesti ce scrii inainte de a apasa "salveaza", daca tie chiar nu-ti pasa de soarta textelor tale, de ce ne faci pe noi raspunzatori?
"labirintul din fund"...tu-ti dai seama cum suna asta?!
E un poem reusit, scris dupa toate rigorile. "bobadil" are rezerve, eu - nu. Ma voi uita la textele acestuia: cum vede dansul scrierea poetica? E interesant de aflat. PS:Pentru Profetul: Observati, cred, faptul ca acord penite doar textelor care imi plac mie, nu tuturor membrilor de pe Hermeneia. In plus, acest site mi se se pare superior celorlalte, cum ar fi agonia. ro, de exemplu, unde nu am acordat pana acum nici macar o steluta (ei au stelute, nu penite). Nu sunt un critic literar ci un scriitor. Unele texte ma entuziasmeaza, asta e tot. Totusi, pentru ca mi-ati atras atentia - nu voi mai acorda nici o penita de-acum. Ma voi rezuma in a citi si a-mi exprima parea. Cu stima, Dancus
Tocmai asta este. Scrie un volum de poeme despre călătoria ta în România, despre România, despre, despre, sub titlul "romania perfect". Ce bine sună. No. Hai să îl scriem mai mulți. Ce părere ai?
Chiar si cu o rima si un ritm in mai multe picioare, poemul sta bine si nu numai datorita finalului de invidiat, ci si ideii smulse din Capela Sixtina si inchisa in manastirea de Tamaie de la Arges. Iar drumul nu pierde din simbolistica deseori clasica pentru stilul poetului de la Turburea.
mulțumim, gabi pentru aceste articole atît plăcute cît și interesante. Poate o scurtă prezentare (introducere, comentariu, etc) ar fi ceva ce ar atrage și mai mulți vizitatori ai paginii.
Un poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
multumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina
Finalul mi se pare ratat din punct de vedere literar, chiar daca sentimental presupune o traire. La fel si sentimentele moarte care suna prea cliseistic. In rest, e un poem bunicel, exista atmosfera, exista posibilitati. Mai citim mai vedem.
Foarte frumoasă armonia culorilor în acest poem. Am remarcat trecerea de la galbenul elegant la alb-negru şi în final gri. Stiloul poate fi cu pompiţă, cum erau în copilăria mea, sau cu rezervă. Este un text încropit din referinţe concrete, de aceea pe mine mă nemulţumeşte puţin versul cu lărgirea nimicului, care parcă sparge atmosfera prin nuanţele sale abstracte. Ce poate fi acel nimic? Poate ar fi fost mai bine ceva mai specific. E doar umila mea părere, în rest textul, mai ales prima parte, mi-a plăcut mult.
Eu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in sfirsit imaginea este clara. da cu totul altfel in context. multumesc.
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq deCe bine ca nu dai lectii. In cercul strimt exista si poezie. Aici nu.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi de...Merci, alma. Apropo de titlu, îmi aminesc de un jenant comentariu lipsit de orice dram de logică elementară făcut de cineva anume, la un text anume. Spunea acel cineva că nu a citit decât jumătate de vers, însă titlul este foarte prost.:) E ca și cum ai spune despre margarina X că nu-și merită denumirea de :delicioasa"... fără să guști din ea. ...Îți pare familiar personajul? De aceea zic: ai dreptate când afirmi că titlul e bun. A.A.A
pentru textul : Poem ratat demie mi-a placut poemul, cuvintele sunt simple dar atmosfera creata denota o sensibilitate
la care eu am rezonat.
cred ca verbele "crescusem" si "plangand" se identifica si cu persoana a-ntaia plural, eu nu am sesizat trecerea de la singular la plural, iar precizarea lui "chiar" parca se impune in context, asa vad eu.
toate cele bune djamal
pentru textul : Pact deMulțumesc pentru apreciere , am răspuns fără să observ că mi-ai dat o peniță, am observat mai târziu îți mulțumesc încă o dată.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deiată că eu mă mir de opinia lui Dorin. adică, sînt de acord că (oarecum superficial vorbind) este probabil adevărată. Dar mă gîndeam că un filosof e niţeluş mai... metafizic şi îi cade la inimă mai degrabă dimensiunea nematerială a lucrurilor. Adică la urma urmei ce importanţă are dacă sînt din plexiglas sau sticlă de Murano, sau oţel, sau din aur, sau sînt făcute din pixeli. La urma urmei tot un fel de realitate materială sînt iar ceea ce contează sau are greutate este valoarea, semnificaţia lor. Acoperirea lor în "banca de valoare literară" pe Hermeneia. Este adevărat că sînt frumoase şi ne bucură asta şi îi mulţumim lui Aalizeei. Dar au valoare doar în măsura calităţii actului de jurizare şi a pretenţiilor şi elitismului pe care îl promovează şi îl va promova Hermeneia. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. Dar s-ar putea să fiu puţin cam idealist primăvara aceasta.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deBună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deaceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
pentru textul : Geneză depasaje foarte "pline", dar si chestia aia cu soferul bun pe care-l... cheama la El (care, zic eu, ca ar putea lipsi fiind asa de arhi uzitata).
pentru textul : Jocul deUn text nascut dinj imaginatia ta bogata, sustinut de imagini cand calde, cand dure. Pe total, foarte interesant.
Drăguţ. :)
pentru textul : pogonici love story deLucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
pentru textul : tattoos demă bucur că ați trecut :)
ioana - știu și eu teoria asta potrivit căreia nu mori prin asfixiere... că e mai potrivit să te spânzuri de clanță (nu de lustră) și să îți treacă toate astea prin minte, sunt de acord. cred și eu că că e prea mult tragism pe aici. o să lucrez la textul ăsta, firește :)
silvia - e a decoji...
next time o să mă spânzur de ceva care nu e deloc desuet... spun doar că treaba asta cu desuetudinea, hmmm, dacă stările de aici ar fi desuete, ok, șterg textul, dar dacă doar obiectul de care te spânzuri e desuet, then, e ok, nu șterg. propun doar să ne spânzurăm de noi înșine, poate-i mai nou așa. spui că e poem cu idee, dar aglomerat... deci ce trebuie să-i fac acum?
am încercat o variantă. dacă voi credeți că e mai bine așa, înlocuiesc :)
n-am de gând
să scriu despre
lăsarea nopții
despre întuneric
sau fobii
nici măcar despre tine
nu intenţionez să scriu
Să fie credibilă noaptea asta
în care m-am spânzurat
scaunul scârţâie surd - şi haţ;
lumina se joacă de-a prinselea pe pereți
umbrele se ascund
se întind
se contractă
nu-mi mai amintesc nimic
e doar tata învăţându-ma
să ma bărbieresc,
mama făcându-mi un sandviş
dimineața
moartea e doar materia ce-şi pierde
echilibrul
ești doar tu doar tu și cu tine
*
mă trezesc mai singur ca niciodată
mi-e sila să încerc din nou
să desfac o bere
ca şi cum viața un microb leneș
ce-mi intră în sânge
e mai bine așa?
mulțumesc,
pentru textul : last night dealex
Paul Blaj ai un mod ciudat de a urmari binele cuiva. Fie si al Hermeneii.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic derog editorii sa introduca si "Cannes 2001" (la textul de pe prima pagina) intrucat este parte definita din text; intreaga atmosfera fiind de acolo si acolo. multumesc.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante debine, adriana, da sa stii ca m ai facut sa oftez. dar cum tu ma rogi frumos, eu, cuminte, imi tai limba si mi scot ochii, fara mustrari. de cumintenia mea exemplara iti vorbii nu? a, si mai am una: de ce nu "mainile ei se unisera sub cupa sanului meu drept"? am tacut, pana tb intoarsa clepsidra
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deiarasi?!
"aşa l-am prins pe el mai bun"
"avuseseră loc crime colrctive"
ma-ntreb...oare voi apuca ziua in care tu vei scrie un text fara greseli de tastare? macar atat...
eu, cu mintea mea putina de "sluga", nu pricep: daca tu, autorul, nu ai bunavointa sa recitesti ce scrii inainte de a apasa "salveaza", daca tie chiar nu-ti pasa de soarta textelor tale, de ce ne faci pe noi raspunzatori?
"labirintul din fund"...tu-ti dai seama cum suna asta?!
pentru textul : labirintul deE un poem reusit, scris dupa toate rigorile. "bobadil" are rezerve, eu - nu. Ma voi uita la textele acestuia: cum vede dansul scrierea poetica? E interesant de aflat. PS:Pentru Profetul: Observati, cred, faptul ca acord penite doar textelor care imi plac mie, nu tuturor membrilor de pe Hermeneia. In plus, acest site mi se se pare superior celorlalte, cum ar fi agonia. ro, de exemplu, unde nu am acordat pana acum nici macar o steluta (ei au stelute, nu penite). Nu sunt un critic literar ci un scriitor. Unele texte ma entuziasmeaza, asta e tot. Totusi, pentru ca mi-ati atras atentia - nu voi mai acorda nici o penita de-acum. Ma voi rezuma in a citi si a-mi exprima parea. Cu stima, Dancus
pentru textul : continuum explosion deMi-a fost drag să apar lângă oameni pe care îi respect, apreciez și admir. Pentru aceasta și nu numai, MULȚUMESC, Alina!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deTocmai asta este. Scrie un volum de poeme despre călătoria ta în România, despre România, despre, despre, sub titlul "romania perfect". Ce bine sună. No. Hai să îl scriem mai mulți. Ce părere ai?
pentru textul : bucovina perfect deChiar si cu o rima si un ritm in mai multe picioare, poemul sta bine si nu numai datorita finalului de invidiat, ci si ideii smulse din Capela Sixtina si inchisa in manastirea de Tamaie de la Arges. Iar drumul nu pierde din simbolistica deseori clasica pentru stilul poetului de la Turburea.
pentru textul : teoria mulțimilor deAm primit cartea. Arată fff bine. Felicitări! Mulţumesc.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deAlina, onorat. Stiu ca are legatura comentariul tau cu textul si mai stiu ca insusi comentariu tau e in sine o poezie.
pentru textul : national treasure detitlul e extraordinar. tot din aragon, din câte văd. dar foarte potrivit pentru această pace care se simte în poem
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre demulțumim, gabi pentru aceste articole atît plăcute cît și interesante. Poate o scurtă prezentare (introducere, comentariu, etc) ar fi ceva ce ar atrage și mai mulți vizitatori ai paginii.
pentru textul : Elene Usdin : fotografie --- muzica : Jan Garbarek deUn poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
pentru textul : de fapt sîntem demultumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina
pentru textul : Confesiune deFinalul mi se pare ratat din punct de vedere literar, chiar daca sentimental presupune o traire. La fel si sentimentele moarte care suna prea cliseistic. In rest, e un poem bunicel, exista atmosfera, exista posibilitati. Mai citim mai vedem.
pentru textul : se-ntâmplă câteodată așa detextul are unele parti care promit dar si expresii banalizate precum "pagina vietii", "umarul sperantei" titlul si finalul merita un text mai bun
pentru textul : iz de madona deFoarte frumoasă armonia culorilor în acest poem. Am remarcat trecerea de la galbenul elegant la alb-negru şi în final gri. Stiloul poate fi cu pompiţă, cum erau în copilăria mea, sau cu rezervă. Este un text încropit din referinţe concrete, de aceea pe mine mă nemulţumeşte puţin versul cu lărgirea nimicului, care parcă sparge atmosfera prin nuanţele sale abstracte. Ce poate fi acel nimic? Poate ar fi fost mai bine ceva mai specific. E doar umila mea părere, în rest textul, mai ales prima parte, mi-a plăcut mult.
pentru textul : p.s deEu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
pentru textul : scurt metraj dePagini