orice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim
Păcat de versul "sub împărțeala necuvintelor", pentru că în rest nu e chiar rău. Interesantă ideea de a împărți un deceniu la trei timpi. De ce deceniu, de ce trei, presupunerile sunt câteva, unele concrete... Încearcă mai multă ambiguitate în poezie, ce zici?
Poezie! E fain să găsești la capătul zilei un text precum respirația gravă pe două octave a unui lirism de calitate. Un aparent dialog translatând stările, sentimentele ad-hoc. Dualitate sau sensibilitate extremă în definirea grafică a funcției "iubire"? Un pasaj cu o rezonanță specială: "nu știam câtă tristețe poate fi în cuvântul alții... am început să-mi spun, vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul, cred că moștenesc asta de la bunicul(...)" Trapez (isoscel!) doar pentru două locuri...
Eu am înţeles titlul (de mâine mă scumpesc și eu) în cheie ironică, în strânsă legătură cu narcisismul/falsitatea aparentă a prezenţei feminine (imaginare au ba).
"între noi e o apă sărată pe care plutesc caiete" - congrat!
chiar daca-i cad dintii pana la unul, grigore deseneaza porti pe cer si isi alege singur brazda sub care va sta...
imi place cum construiesti o lume uitata undeva intr-un colt al memoriei si cum aduni puzlele acestea sub copertile unui gand, ce probabil vine dinspre o fireasca dar tulburatoare realitate.
yep, casa e si locul ultim in care te simti implinit, in siguranta, in... cuib. nu o lua drept explicatie, ca nu dau. :o)
chiar ma surprinde ca spui ca-i frumos, am simtit o nevoie acuta sa pun cuvantul "scuipat" aproape oriunde, in corpul poeziei. ma bucur ca m-am calmat. e o gluma, nu o confesiune. :o)
multumesc de trecere si atentie.
Am revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
Emilian,
cred că poţi evita cu lejeritate monotonia indusă de această tehnică xeroxată a comparaţiei: "ca o bandantă"/"ca pe un cec"/"ca pe niște copii ".
am senzatia ca textul asta e construit din cuvinte sau expresii luate la intimplare si lipite haotic. exemplu: "sunt bestia ce filă cu filă/ mototoleam/ și mușcam/ sunt frumoasa legată/de lacrimi de rouă".
totul e intors aici, pe dos, invers... ilogic, imposibil, apasator si rasturnat precum un cosmar de la febra mare din timpul gripelor rele. ce de epitete, da. amandoi aveti dreptate.
pe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
n-am inteles de ce americanii au "stilul lor mult prea exuberant de a-și exprima emoțiile și neplăcerile". nu recunosc deloc descrierea, mi-a last gustul unor observatii de genul "moldovenii sunt puturosi si regatenii sunt imputiti", cu variatiuni in functie de convingere, varsta si alte nise.
in rest, sunt cateva constructii interesante dar textul e in ansamblu fad, n-are niciun twist care sa-i justifice existenta. puerile frazele de genul "În privirea lui se întindeau alte cărări, care aminteau de bezna cutiilor. Loc în care ascunsese durerile. Le acoperea de fața lumii. A plâns isteric. A râs isteric". durerile, isteriile, bezna. aproape ca enumerate asa simplu suna mai bine.
se intampla rar sa critic texte, chiar mi s-a parut naiv, scris parca de un adolescent care inca n-a trait niciun eveniment demn de povestit. probabil ca iti trebuie sute de lecturi ca sa poti gasi exact contextul in care sa intre un "plans" sau o "durere" fara sa sune a soap opera, sau sa realizezi ca fara un eveniment care sa capteze interesul, relatarea oricat de priceputa a unei zi de nastere ramane doar o promisiune frustranta pentru cititor.
cu toate astea am incredere in Paul, sunt parti (inceputul, de pilda) care m-au prins si m-au facut sa citesc pana la capat. voi mai citi, te asigur ca am lasat mesajul cu buna credinta.
vladimir, de obicei scriu la timpul prezent. aici, fiind o scrisoare de adio, ma gandeam ca timpul trecut ar fi mai potrivit. la a doua pb..ce sa spun?...acu levitez...
Textul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
M-am gandit daca sa iti zic sau nu acest lucru, dar cred ca e mai bine sa il stii. Vezi tu ce concluzie tragi apoi. Textul "funk si branza de capra" era clar ca iti apartine, mai mult decat atat el de fapt nici nu intrunea conditiile concursului. Concursul a mai avut cateva hibe, eu le-am luat ca "teste" si m-am comportat neutru, de exemplu a aparut acelasi text de doua ori iar un altul chiar cu doua titluri diferite. Textul tau am stiut de la bun inceput ca se va erija in castigator si initial am vrut sa-l notez cu 7,80, nota pe care eu cred ca o merita din partea mea, aceasta nota a ramas scrisa cu pixul pe foaia mea de arbitraj, pentru ca eu la lucruri din acestea asa fac, lucrez pe hartie, old fashioned guy...
Insa cand am postat am avut o remuscare, crede-ma ca iti spun adevarul, si am schimbat 7,80 in 8,70... M-am gandit omul asta chiar vrea sa castige, what a hell?
Si asa a fost, ai castigat, nu?
Acum cand am vazut notele am realizat ca ai castigat datorita razgandirii mele de ultim moment si de aceea ti-am spus asta.
Insa revin, textul trebuia descalificat.
Succes in continuare, deci.
Andu
din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
mă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
Ar mai fi vreo câteva greșeli, puține, care trebuie corectate: două typo, două diacritice, o cacofonie.
Apreciez că acum este un text pe care se vede că s-a lucrat atent (chiar dacă s-au mai strecurat câteva greșeli). Mi-a plăcut că am găsit scris "așază" și nu "așează".
nu pricep de ce nisipul e inchipuit si cuminte si asezat in pustiu (aici m-am prins) cum arata trupul tapilor de ce e impietrit obrazul cand ploua cu lacrimi de ce, mai ales de ce lacrima e intortocheata si ratacita si incolacita in spirale (cand putea fi o lacrima foarte amara de inger!) si daca si cum ies petele de vin de pe haina de borangic a cuvintelor
mihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
regret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
sînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...
pentru că mi-au plăcut mai mereu versurile tale. au forță, căldură, umor.
la cât mai multe Silviu, să-ți dea Dumnezeu puterea să dăruiești tot mai mult din ceea ce e frumos!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
orice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim
pentru textul : nici măcar elena dePăcat de versul "sub împărțeala necuvintelor", pentru că în rest nu e chiar rău. Interesantă ideea de a împărți un deceniu la trei timpi. De ce deceniu, de ce trei, presupunerile sunt câteva, unele concrete... Încearcă mai multă ambiguitate în poezie, ce zici?
pentru textul : Poli magnetici deGrele de stele Corăbii-alunecă-n timp, Cuceritoare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 11 demultumesc pentru observatie si sugestie, noaptea e sfetnic bun, cica..
ma bucur sa te revad.
pentru textul : dragoste dePoezie! E fain să găsești la capătul zilei un text precum respirația gravă pe două octave a unui lirism de calitate. Un aparent dialog translatând stările, sentimentele ad-hoc. Dualitate sau sensibilitate extremă în definirea grafică a funcției "iubire"? Un pasaj cu o rezonanță specială: "nu știam câtă tristețe poate fi în cuvântul alții... am început să-mi spun, vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul, cred că moștenesc asta de la bunicul(...)" Trapez (isoscel!) doar pentru două locuri...
pentru textul : Singura boală este prezentul deviaţa uneori se pietrifică pe tine
pentru textul : Externare de primăvară deca o stea de mare
vin copii şi încearcă s-o desprindă cu băţul
Eu am înţeles titlul (de mâine mă scumpesc și eu) în cheie ironică, în strânsă legătură cu narcisismul/falsitatea aparentă a prezenţei feminine (imaginare au ba).
"între noi e o apă sărată pe care plutesc caiete" - congrat!
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu deOameni de metal ruginit ieșind dintr-un oraș de scaieți pe lângă gardul ghimpat. Închise, uscate livezi. Și soarele. Priviți-le fețele!
pentru textul : escape dechiar daca-i cad dintii pana la unul, grigore deseneaza porti pe cer si isi alege singur brazda sub care va sta...
pentru textul : despre grigore deimi place cum construiesti o lume uitata undeva intr-un colt al memoriei si cum aduni puzlele acestea sub copertile unui gand, ce probabil vine dinspre o fireasca dar tulburatoare realitate.
yep, casa e si locul ultim in care te simti implinit, in siguranta, in... cuib. nu o lua drept explicatie, ca nu dau. :o)
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii dechiar ma surprinde ca spui ca-i frumos, am simtit o nevoie acuta sa pun cuvantul "scuipat" aproape oriunde, in corpul poeziei. ma bucur ca m-am calmat. e o gluma, nu o confesiune. :o)
multumesc de trecere si atentie.
Am revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
pentru textul : Hoh, Tenger! deEmilian,
pentru textul : fade out hotel decred că poţi evita cu lejeritate monotonia indusă de această tehnică xeroxată a comparaţiei: "ca o bandantă"/"ca pe un cec"/"ca pe niște copii ".
am senzatia ca textul asta e construit din cuvinte sau expresii luate la intimplare si lipite haotic. exemplu: "sunt bestia ce filă cu filă/ mototoleam/ și mușcam/ sunt frumoasa legată/de lacrimi de rouă".
pentru textul : Cu aripi și poveri între coperți detotul e intors aici, pe dos, invers... ilogic, imposibil, apasator si rasturnat precum un cosmar de la febra mare din timpul gripelor rele. ce de epitete, da. amandoi aveti dreptate.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare depe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
pentru textul : domnul salvează regina demultumesc pentru... intelegere, Ottilia!:) precum spui, "nicio sansa" si avatarurile de cuviinta...
Andu, la tine altfel se citesc comentariile. wow, ai citit pana la sfarsit??? sa fii iubit!:)
pentru textul : întrebare atât de aproape den-am inteles de ce americanii au "stilul lor mult prea exuberant de a-și exprima emoțiile și neplăcerile". nu recunosc deloc descrierea, mi-a last gustul unor observatii de genul "moldovenii sunt puturosi si regatenii sunt imputiti", cu variatiuni in functie de convingere, varsta si alte nise.
pentru textul : Between the bars dein rest, sunt cateva constructii interesante dar textul e in ansamblu fad, n-are niciun twist care sa-i justifice existenta. puerile frazele de genul "În privirea lui se întindeau alte cărări, care aminteau de bezna cutiilor. Loc în care ascunsese durerile. Le acoperea de fața lumii. A plâns isteric. A râs isteric". durerile, isteriile, bezna. aproape ca enumerate asa simplu suna mai bine.
se intampla rar sa critic texte, chiar mi s-a parut naiv, scris parca de un adolescent care inca n-a trait niciun eveniment demn de povestit. probabil ca iti trebuie sute de lecturi ca sa poti gasi exact contextul in care sa intre un "plans" sau o "durere" fara sa sune a soap opera, sau sa realizezi ca fara un eveniment care sa capteze interesul, relatarea oricat de priceputa a unei zi de nastere ramane doar o promisiune frustranta pentru cititor.
cu toate astea am incredere in Paul, sunt parti (inceputul, de pilda) care m-au prins si m-au facut sa citesc pana la capat. voi mai citi, te asigur ca am lasat mesajul cu buna credinta.
vladimir, de obicei scriu la timpul prezent. aici, fiind o scrisoare de adio, ma gandeam ca timpul trecut ar fi mai potrivit. la a doua pb..ce sa spun?...acu levitez...
pentru textul : scrisoare de adio deTextul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
emil
pentru textul : clona de"Culeg merele", deci fără "de pe jos", ar fi suficient. Cred că textul este puţin prea descriptiv.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deM-am gandit daca sa iti zic sau nu acest lucru, dar cred ca e mai bine sa il stii. Vezi tu ce concluzie tragi apoi. Textul "funk si branza de capra" era clar ca iti apartine, mai mult decat atat el de fapt nici nu intrunea conditiile concursului. Concursul a mai avut cateva hibe, eu le-am luat ca "teste" si m-am comportat neutru, de exemplu a aparut acelasi text de doua ori iar un altul chiar cu doua titluri diferite. Textul tau am stiut de la bun inceput ca se va erija in castigator si initial am vrut sa-l notez cu 7,80, nota pe care eu cred ca o merita din partea mea, aceasta nota a ramas scrisa cu pixul pe foaia mea de arbitraj, pentru ca eu la lucruri din acestea asa fac, lucrez pe hartie, old fashioned guy...
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deInsa cand am postat am avut o remuscare, crede-ma ca iti spun adevarul, si am schimbat 7,80 in 8,70... M-am gandit omul asta chiar vrea sa castige, what a hell?
Si asa a fost, ai castigat, nu?
Acum cand am vazut notele am realizat ca ai castigat datorita razgandirii mele de ultim moment si de aceea ti-am spus asta.
Insa revin, textul trebuia descalificat.
Succes in continuare, deci.
Andu
daca te duci la marginea Ferentarilor, gasesti si acum...
pentru textul : ...romantic, dom'le! dedin nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
pentru textul : hermeneia 2.0 demă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
mulţumesc mult, Paul
pentru textul : să am în grijă o lacrimă deAr mai fi vreo câteva greșeli, puține, care trebuie corectate: două typo, două diacritice, o cacofonie.
pentru textul : Risipitorul de bani deApreciez că acum este un text pe care se vede că s-a lucrat atent (chiar dacă s-au mai strecurat câteva greșeli). Mi-a plăcut că am găsit scris "așază" și nu "așează".
nu pricep de ce nisipul e inchipuit si cuminte si asezat in pustiu (aici m-am prins) cum arata trupul tapilor de ce e impietrit obrazul cand ploua cu lacrimi de ce, mai ales de ce lacrima e intortocheata si ratacita si incolacita in spirale (cand putea fi o lacrima foarte amara de inger!) si daca si cum ies petele de vin de pe haina de borangic a cuvintelor
pentru textul : Răsare demihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
pentru textul : Aproapelui cu ură V defoarte frumos
pentru textul : halucinogenetic deregret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...
pentru că mi-au plăcut mai mereu versurile tale. au forță, căldură, umor.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dela cât mai multe Silviu, să-ți dea Dumnezeu puterea să dăruiești tot mai mult din ceea ce e frumos!
Pagini