?? "precum copiii pe balustrăzile scărilor de bloc" și "pînă seara cînd toți obosesc și copii și bărbați" sau "pînă seara cînd toți obosesc și copiii și bărbații"
am impresia ca nici n-are rost sa mai trec prin poeziile tale. E superba, evident ca nu pricep cum de nu cade lumea in extaz citindu-le. Desigur, glumesc oarecum, adevarul meu nu-i neaparat universal, si totusi ceva-mi spune ca sunt destul de aproape de el. :o)) Well, glumesc oarecum, sper totusi sa dau un imbold cat de mic pentru a te convinge, de-ar mai fi cazul, ca talentul e rar si daca nu sare in ochii tuturor e pentru ca lumea s-a obisnuit sa-i tina inchisi.
Bineînțeles că există și cuvinte prăfuite: arhaismele. Dar nu la asta mă refeream. Nici măcar nu am menționat cuvântul „prăfuit”. Vâsc nu este un arhaism, prin urmare nu am idee despre ce vorbești. Eu mă refeream la construcțiile care au fost atât de uzitate încât ele însele au devenit banale. De pildă, în trecut, sintagma „oceane de suflete” ar fi fost într-adevăr semnificativă. Dar „sufletul” săracul, a apărut în atâtea milioane de texte încât e foarte complicat să formulezi o sintagmă care să mai aibă tărie, forță, „zvâc”. Iar „ocean de” ca superlativ stilistic de cantitate nu mai zic. Ca exemplu, poți căuta pe google ”ocean de”. Eu am găsit următoarele sintagme:
- ocean de mărgele colorate frumos
- ocean de amintiri amare
- un ocean de sănptate
- ocean de iubire
- un ocean de-ai fi (aparent e o melodie cântată de Andra)
- ocean de lacrimi (aparent e o melodie cântată de Hi-Q)
- un ocean de vise.
Nu vreau să fiu lipsit de respect. Tot ceea ce vreau să zic orice poet(ă), scriitor trebuie să pună amprenta lui acolo, să inoveze cât poate, să se autodepășească, să ia o idee și să o transforme în orice își dorește. Când scrii de atâte vreme ai deja totul acolo. Ai limbajul, ai cuvintele, ai tot ce-ți trebuie. Părerea mea (și strict părerea mea) este că ai putea să încerci să aplici niște mici exigențe (dar nu exgerat pentru că există posibilitatea să te blochezi de tot).
Mă rog, zic și eu acuma. :)
Ioane, eu acord o penita acestui text, pentru filosofia profunda, transformata intr-un lirism autentic. Tot ceea ce impresioneaza aici e ideea, ceea ce nu e putin. M-ai dus cu gandul la filosofii germani, la dasein-ul acela complex imaginat de Heidegger. Nu pot decat sa te felicit si sustin concluzia din final, un adevar pe cat se poate de trist. felicitari petre
N-aş putea răspunde dacă formularea “căuşul palmei” este clişeu sau expresie populară… pentru mine mâinile sunt minuni miniaturale ale lumii : creează, transformă, nimicesc.. de aceea spaţiul interior lor, căuşul palmei, devine deopotrivă lăcaş al genezei şi al protecţiei...la asta m-am gândit când mi-am intitulat poemul...
Stimate 'trei de A', (iertare, eu trei de a văd trei de a zic), vă rog să nu interpretați greșit că v-am spus 'trei de A' mie așa mi s-a părut că s-ar citi nick-ul Dvs. În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such. Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului) 'in the sunshine of you love' nu înseamnă ceea ce Dvs. ați scris că ar însemna, ba înseamnă chiar contrariul, lucru pe care din decență l-am omis în primul meu răspuns dar pe care acum mă văd silită să vi-l 'administrez' stimate trei de A, dacă mă acuzați de infantilism. Pe Dvs. de ce ar trebui să vă mai acuz stimate trei de A? De necunoașterea limbii engleze în postura Dvs. pe un site ca Hermeneia?
Dar eu nu vă acuz de nimic, stați liniștit...
Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)... că zău vă stă mai rău ca nuca în perete și nici noi nu mai suntem demult copii.
Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare.
Margas
Ialin, daca am reusit sa scriu un text care sa iti placa, pot sa ma las de fumat...:)). multumesc pentru "coronita". am retinut si obiectia ta - chiar daca nu iti impartasesc opinia. Andu, bucuroasa sa te vad...in sfarsit, laconic! sa ne citim cu bine.
Virgil, femei ca mine asteapta ca barbati ca tine sa inteleaga mai mult.. textul meu este simplu - am I reaching for the sky here?? uneori ne dorim lucruri simple... cit despre 'nu ma pricep la lubrifieri ale imaginatiei'....no comment.(!) numai bine... Corina
si pe mine ma fascineaza cultura, arta ,estetica, fara legatura cu pielea autorului. Cine are timp de scormonit in lada de zestre? Viata e scurta, believe me !
„a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui lyset.”- cred că asta vine din suflet, e mare lucru. mulțumesc. să ai inspirație și să treci peste starea doar de tine știută.
,,Unora știu că le place acest tip de poezie'' unora le place jazzul. ce noutate! unii scriu binisor, altii scriu chiar bine. ce noutate! dar sa lasam comentariile la comentariu si sa revenim la poem. desi suna disonant, ,,diferenta de potential'' dincolo de sensul tehnic strict da cumva o alta tonalitate registrului poetic, e ca un palier de inox si sticla intr-un foisor de lemn, eu cred ca poetul a introdus acesasta expresie nu in dorinta de a soca ci perfect constient de efectul estetic al noului. dincolo de asta, prezenta cobaiului, a soarecelui alb cu ochi roz, a soarecelui de laborator, supus experimentelor. personal, am avut astfel de soareci acasa intrucat mama era laborant chimist, îi punea in pahare mari, berzelius. subtila metafora soarecelui ce roade cutia pandorei, a analogiilor cromatice om-soarece, omul supus experimentelor de alta natura. apoi roata in care se invarte soarecele, fiind stiut faptul ca unele custi pentru hamsteri sau soricei au prevazuta o roata pe care acestia alearga si care seamana izbitor cu roata unei mori si chiar cu roata de la o fantana. cert e ca prin alergare, roata aceea produce energie, lumina chiar. semn al revelatiei? textul ne lasa sa preluam si sa interpetam intr-o multime de variante. cutia pandorei...darul facut de zei oamenilor aducator de rai si iad dar si de speranta si inca ceva... poemul are ceva din romanul lui alain fournier...si a lui proust...in cautarea timpului pierdut. cutia asta a pandorei e o veche lada de zestre cu trandafiri sculptati pe ea, e un sipet in care se ascund toate comorile lumii... e un templu pe care dupa ce l/au pradat, oamenii l/au parasit sa-l roada soarecii si moliile si cariile. frumoasa metafora intoarcerii omului matur in pantecul femeii iubite a nastere sau renastere. so, ecce homo!
E o placere sa o citesti pe Luminita Suse. Cel putin pentru mine. Desi unii ar putea spune ca e predictibila. Dar nu poti nega talentul. Probabil ca o anumita exigenta in plus fata de text sau o extra-distilare a lui nu ar strica neaparat. E interesant si apetitul ei pentru culorile "tari", pentru contraste, contururi. Pentru unii dragostea e tandra, pentru ea tot mereu apare a fi mai degraba "violenta", sau "nebuna". In orice caz, cred ca a; fi preferat "în roșu de fum" si "au pornit deodată". As fi spus "cînd a deraiat tramvaiul/ împreuna cu noi".
Alma, proiectia acestor "ginduri" pare interesanta...insa insistenta de a capata toate deodata si in acelsi timp"consistenta" fotografica da senzatia de abuz si oarecare dezordine...as fi preferat in mai multe etape, cu "lingurita" pentru a le putea degusta. in principiu un gurmand nu se indoapa...inca ceva: as elimina factorul mecanic, poate intelegi la ce ma refer.
am gasit aici un univers poetic marturisit de detaliul asteptarii... o asteptare care prelungeste drumurile din noi pana la intalnirea cu primavara, imagini ce racoresc ca o ploaie dupa seceta... mi-a placut mult si varianta scuturata de podoabe, a Arancai!
Pt. Alma! Fiecare text cu "sansa" lui! Parca te vad, peste un timp, c-ai sa scrii unul identic cu al meu si, ca in povestea lui Borges: "Textul lui Cervantes și textul lui Pierre Menard (autor fictiv, inventat de Borges, care ar fi scris și el un 'Don Quijote' n.n. G.M) sunt veritabil identice, dar al doilea este infinit mai bogat…" și astfel, inversând lucrurile, textul lui Menard este considerat drept original, în timp ce textul lui Cervantes devine copie. Inlocuieste si tu, cum te pricepi, numele proprii pentru cazul de fata. Dar sa stii ca n-ai nici o sansa. Deoarece Pierre Menard este un tip fictiv/(virtual?) pe cand tu esti reala! Evident, glumesc (gusturile nu se discuta). Si iti doresc succes pe toate planurile si in toate directiile. G.M. G.M.
Da, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
Aparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
lalin, citisem o data ca esti un fel de mesager al editorilor. spune-mi atunci, aceste atentionari le faci din propria initiativa, sau cineva iti spune ce sa imi transmiti?
Ela, Textul dumneavoastră este cele mai bun (nu neapărat favorabil) comentariu facut vreodată unui poem postat de mine pe un site literar. Ideeea, parțial acceptată, că un poet este dublat totdeauna de un foarte bun critic de poezie se adeverește în cazul dvs. Ați intuit exact sensurile subliminale ale poemului și vă sunt recunoscător pentru decodarea foarte fină a "țesăturii" mele lirice. Vă mulțumesc!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cine mai știe câte legături vizibile sau invizibile există între universurile care încercăm să fim. Nu trântesc decât poemele mele și nu aici :).
pentru textul : azi sar schije de?? "precum copiii pe balustrăzile scărilor de bloc" și "pînă seara cînd toți obosesc și copii și bărbați" sau "pînă seara cînd toți obosesc și copiii și bărbații"
pentru textul : ritualuri de cartier I deam impresia ca nici n-are rost sa mai trec prin poeziile tale. E superba, evident ca nu pricep cum de nu cade lumea in extaz citindu-le. Desigur, glumesc oarecum, adevarul meu nu-i neaparat universal, si totusi ceva-mi spune ca sunt destul de aproape de el. :o)) Well, glumesc oarecum, sper totusi sa dau un imbold cat de mic pentru a te convinge, de-ar mai fi cazul, ca talentul e rar si daca nu sare in ochii tuturor e pentru ca lumea s-a obisnuit sa-i tina inchisi.
pentru textul : patetic age deBineînțeles că există și cuvinte prăfuite: arhaismele. Dar nu la asta mă refeream. Nici măcar nu am menționat cuvântul „prăfuit”. Vâsc nu este un arhaism, prin urmare nu am idee despre ce vorbești. Eu mă refeream la construcțiile care au fost atât de uzitate încât ele însele au devenit banale. De pildă, în trecut, sintagma „oceane de suflete” ar fi fost într-adevăr semnificativă. Dar „sufletul” săracul, a apărut în atâtea milioane de texte încât e foarte complicat să formulezi o sintagmă care să mai aibă tărie, forță, „zvâc”. Iar „ocean de” ca superlativ stilistic de cantitate nu mai zic. Ca exemplu, poți căuta pe google ”ocean de”. Eu am găsit următoarele sintagme:
- ocean de mărgele colorate frumos
- ocean de amintiri amare
- un ocean de sănptate
- ocean de iubire
- un ocean de-ai fi (aparent e o melodie cântată de Andra)
- ocean de lacrimi (aparent e o melodie cântată de Hi-Q)
- un ocean de vise.
Nu vreau să fiu lipsit de respect. Tot ceea ce vreau să zic orice poet(ă), scriitor trebuie să pună amprenta lui acolo, să inoveze cât poate, să se autodepășească, să ia o idee și să o transforme în orice își dorește. Când scrii de atâte vreme ai deja totul acolo. Ai limbajul, ai cuvintele, ai tot ce-ți trebuie. Părerea mea (și strict părerea mea) este că ai putea să încerci să aplici niște mici exigențe (dar nu exgerat pentru că există posibilitatea să te blochezi de tot).
pentru textul : întotdeauna a fost deMă rog, zic și eu acuma. :)
Ioane, eu acord o penita acestui text, pentru filosofia profunda, transformata intr-un lirism autentic. Tot ceea ce impresioneaza aici e ideea, ceea ce nu e putin. M-ai dus cu gandul la filosofii germani, la dasein-ul acela complex imaginat de Heidegger. Nu pot decat sa te felicit si sustin concluzia din final, un adevar pe cat se poate de trist. felicitari petre
pentru textul : necesitatea deNu-i rau defel... reusita atmosfera. Uite un text in care englezismele nu deranjeaza.
pentru textul : Love song dese scrie "e-o" si cind reciti, se aude cum zici tu ca vrei.
pentru textul : până la capătul... desalut schimbarile propuse si sper sa nu vina in detrimentul scrisului. o sa incerc sa fiu membru mai activ in noul an.
pentru textul : hermeneia 2.0 deMulţumesc frumos Mariana...
N-aş putea răspunde dacă formularea “căuşul palmei” este clişeu sau expresie populară… pentru mine mâinile sunt minuni miniaturale ale lumii : creează, transformă, nimicesc.. de aceea spaţiul interior lor, căuşul palmei, devine deopotrivă lăcaş al genezei şi al protecţiei...la asta m-am gândit când mi-am intitulat poemul...
pentru textul : În căuşul palmei deStimate 'trei de A', (iertare, eu trei de a văd trei de a zic), vă rog să nu interpretați greșit că v-am spus 'trei de A' mie așa mi s-a părut că s-ar citi nick-ul Dvs. În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such. Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului) 'in the sunshine of you love' nu înseamnă ceea ce Dvs. ați scris că ar însemna, ba înseamnă chiar contrariul, lucru pe care din decență l-am omis în primul meu răspuns dar pe care acum mă văd silită să vi-l 'administrez' stimate trei de A, dacă mă acuzați de infantilism. Pe Dvs. de ce ar trebui să vă mai acuz stimate trei de A? De necunoașterea limbii engleze în postura Dvs. pe un site ca Hermeneia?
pentru textul : in the sunshine of your love deDar eu nu vă acuz de nimic, stați liniștit...
Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)... că zău vă stă mai rău ca nuca în perete și nici noi nu mai suntem demult copii.
Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare.
Margas
Ialin, daca am reusit sa scriu un text care sa iti placa, pot sa ma las de fumat...:)). multumesc pentru "coronita". am retinut si obiectia ta - chiar daca nu iti impartasesc opinia. Andu, bucuroasa sa te vad...in sfarsit, laconic! sa ne citim cu bine.
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deVirgil, femei ca mine asteapta ca barbati ca tine sa inteleaga mai mult.. textul meu este simplu - am I reaching for the sky here?? uneori ne dorim lucruri simple... cit despre 'nu ma pricep la lubrifieri ale imaginatiei'....no comment.(!) numai bine... Corina
pentru textul : Blind date demultumesc mult, Oriana, pentru frumoasele ganduri! mircea.
pentru textul : Corabia chipului tău desi pe mine ma fascineaza cultura, arta ,estetica, fara legatura cu pielea autorului. Cine are timp de scormonit in lada de zestre? Viata e scurta, believe me !
pentru textul : Discutii despre Thomas Mann si fizica de„a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui lyset.”- cred că asta vine din suflet, e mare lucru. mulțumesc. să ai inspirație și să treci peste starea doar de tine știută.
pentru textul : o călătorie cu darwin de,,Unora știu că le place acest tip de poezie'' unora le place jazzul. ce noutate! unii scriu binisor, altii scriu chiar bine. ce noutate! dar sa lasam comentariile la comentariu si sa revenim la poem. desi suna disonant, ,,diferenta de potential'' dincolo de sensul tehnic strict da cumva o alta tonalitate registrului poetic, e ca un palier de inox si sticla intr-un foisor de lemn, eu cred ca poetul a introdus acesasta expresie nu in dorinta de a soca ci perfect constient de efectul estetic al noului. dincolo de asta, prezenta cobaiului, a soarecelui alb cu ochi roz, a soarecelui de laborator, supus experimentelor. personal, am avut astfel de soareci acasa intrucat mama era laborant chimist, îi punea in pahare mari, berzelius. subtila metafora soarecelui ce roade cutia pandorei, a analogiilor cromatice om-soarece, omul supus experimentelor de alta natura. apoi roata in care se invarte soarecele, fiind stiut faptul ca unele custi pentru hamsteri sau soricei au prevazuta o roata pe care acestia alearga si care seamana izbitor cu roata unei mori si chiar cu roata de la o fantana. cert e ca prin alergare, roata aceea produce energie, lumina chiar. semn al revelatiei? textul ne lasa sa preluam si sa interpetam intr-o multime de variante. cutia pandorei...darul facut de zei oamenilor aducator de rai si iad dar si de speranta si inca ceva... poemul are ceva din romanul lui alain fournier...si a lui proust...in cautarea timpului pierdut. cutia asta a pandorei e o veche lada de zestre cu trandafiri sculptati pe ea, e un sipet in care se ascund toate comorile lumii... e un templu pe care dupa ce l/au pradat, oamenii l/au parasit sa-l roada soarecii si moliile si cariile. frumoasa metafora intoarcerii omului matur in pantecul femeii iubite a nastere sau renastere. so, ecce homo!
pentru textul : Pandora deMulţumesc. Voi ţine cont pe viitor.
pentru textul : Plângere deCezar
E o placere sa o citesti pe Luminita Suse. Cel putin pentru mine. Desi unii ar putea spune ca e predictibila. Dar nu poti nega talentul. Probabil ca o anumita exigenta in plus fata de text sau o extra-distilare a lui nu ar strica neaparat. E interesant si apetitul ei pentru culorile "tari", pentru contraste, contururi. Pentru unii dragostea e tandra, pentru ea tot mereu apare a fi mai degraba "violenta", sau "nebuna". In orice caz, cred ca a; fi preferat "în roșu de fum" si "au pornit deodată". As fi spus "cînd a deraiat tramvaiul/ împreuna cu noi".
pentru textul : Erotheia. Până la capăt și dincolo deAlma, proiectia acestor "ginduri" pare interesanta...insa insistenta de a capata toate deodata si in acelsi timp"consistenta" fotografica da senzatia de abuz si oarecare dezordine...as fi preferat in mai multe etape, cu "lingurita" pentru a le putea degusta. in principiu un gurmand nu se indoapa...inca ceva: as elimina factorul mecanic, poate intelegi la ce ma refer.
pentru textul : silences deimi cer scuze, Crin, Alexis si Cristina. a fost intradevar o defectiune. acum ar trebui sa functioneze.
pentru textul : autoeditare profil personal deam gasit aici un univers poetic marturisit de detaliul asteptarii... o asteptare care prelungeste drumurile din noi pana la intalnirea cu primavara, imagini ce racoresc ca o ploaie dupa seceta... mi-a placut mult si varianta scuturata de podoabe, a Arancai!
pentru textul : unei primăveri dePt. Alma! Fiecare text cu "sansa" lui! Parca te vad, peste un timp, c-ai sa scrii unul identic cu al meu si, ca in povestea lui Borges: "Textul lui Cervantes și textul lui Pierre Menard (autor fictiv, inventat de Borges, care ar fi scris și el un 'Don Quijote' n.n. G.M) sunt veritabil identice, dar al doilea este infinit mai bogat…" și astfel, inversând lucrurile, textul lui Menard este considerat drept original, în timp ce textul lui Cervantes devine copie. Inlocuieste si tu, cum te pricepi, numele proprii pentru cazul de fata. Dar sa stii ca n-ai nici o sansa. Deoarece Pierre Menard este un tip fictiv/(virtual?) pe cand tu esti reala! Evident, glumesc (gusturile nu se discuta). Si iti doresc succes pe toate planurile si in toate directiile. G.M. G.M.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deProbabil.
pentru textul : în joacă dece frumos și simplu. și cât sentiment de libertate... mi-a plăcut tare să citesc/recitesc...
pentru textul : happy denoapte liniștită, vouă, Daniela!
Da, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
pentru textul : azi e 15... deAparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
pentru textul : destiny delalin, citisem o data ca esti un fel de mesager al editorilor. spune-mi atunci, aceste atentionari le faci din propria initiativa, sau cineva iti spune ce sa imi transmiti?
pentru textul : incoruptibil deDincolo de indicatoare cladirile acelea din fundal sunt chiar frumoase... asa este si viata desigur dar nu sare in ochi ;) Mi-aplacut.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deEla, Textul dumneavoastră este cele mai bun (nu neapărat favorabil) comentariu facut vreodată unui poem postat de mine pe un site literar. Ideeea, parțial acceptată, că un poet este dublat totdeauna de un foarte bun critic de poezie se adeverește în cazul dvs. Ați intuit exact sensurile subliminale ale poemului și vă sunt recunoscător pentru decodarea foarte fină a "țesăturii" mele lirice. Vă mulțumesc!
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită dene-ai dăruit o perla poetică. mulțumim.
pentru textul : Vocea ne devansează ,הקול הולך לפנינו dePagini