Un poem care doare, care sapă o singurătate doar pentru a empatiza. Nu are nimic în plus, nimic în minus. Sunt blitzuri dintr-o existenţă durută, sunt inserţii cu iz aforistic, fără a se a face abuz. E atât cât trebuie pentru a exclama în final ,,sunt fiica singură-Tati, lasă cerul mai jos şi ia-mă în braţe." Of! Tocmai am citit două texte care iar m-au îngenuncheat si abia ma ridicasem...
Îţi mulţumesc, Miha, si tie si oricui mă imbogăţeste spiritual!
multumesc de intampinare alma. fireste ca aceasta nu va nici prima nici ultima creatie postata pe acest site! comentariul tau cred ca tocmai mi-a dat un impuls... de mine ve-ti mai auzi... cu drag, ella
Acvariul pustiu:
Roza Vânturilor, Steaua Cardinală … nostalgia unei Atlantide pierdute, un spaţiu spiritual-material, definit, ca un asamblu energetic guvernat de Legea unică a echilibrului şi a stabilităţii unitare, un spaţiu al interferenţei unor fluxuri logice şi energetice care pot închega sau desface legăturile dintre timp şi dimensiune fără a afecta armonia globală existentă între formele „geo” şi „bio” în manifestare.
Alegerea unei formule clasice, ritmul firesc, ca un cântec, ca o incantaţie, elegia dulce amăruie a simplităţii lucrurilor de început…
Şi finalul foarte mişto. Aşa, personal, şi liniştit si... dureros cumva. Aş tăia "iar e toamnă", pentru că n-aduce absolut nimic în plus trăirii, ba mai mult, strică într-un fel simplitatea the end-ului de pâna atunci.
...Andule, jos pălăria!:)) textul tău l-am gustat din plin. ești un băiat informat. poate chiar deștept. povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața chiar și așa, rostogolită în țărână și că toți cei de față, până la unul au râs în fine de s-au prăpădit când capul lui jester rânjea așa despărțit de trup partea asta m-a fascinat! ai previziuni nu numai în poezie și mie îmi plac acestea. am mai remarcat: istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un început clar cu aceleași gânduri bune, paul you're back! tks God! (nu degeaba se spune: I'll be back! prin filmele proaste!)
Felicitări pentru Alina Manole, pentru realizarea an de an a conceptului virtualia - "curentul literar virtualia", copertă şi afiş, numărul unu în "Grafica de Virtulia", maestrul Vlad Turburea la Iaşi!:)
Peniţa se împarte la doi.
Ar fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la construirea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor partu voleibalişti.
Pe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. E ceva ce depinde de foarte mulţi factori (interiori şi exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar e de preferat să lipsească.
ba e foarte clar, e text NUNU ( rog a se citi manifestul NUNU ) cu sirene batute la fund de pirati eclectici dupa un meci de futbol cu echipa salvamar. E un text olfactiv minunat . Si acum simt in nari algele pline de scoici ascutite. Meduzele ce canta la patefon aria mireselor inselate in camera mai de jos a farului. Fascinant . Chapeau.
confuzi "gluma" cu lipsa de bun simt.cat despre facut public da-i bice. Vad ca esti ok cu spalatul in public. daca esti "unul mai batran" e si mai trist. Inseamna ca varsta ti-e degeaba.Hai sanatate si te rog let it go already.Bravo pt cenaclu si antologie dar ce jenant restul.
Batori
da, editorii sunt buni nimeni nu le-a contestat asta. Multam de vorbele tale.
Cristina
nu stiam de acest mail.Ar fi fost altceva. Acum e o informatie venita tarziu. oricum multumesc.
o poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
vad in textele tale multa ura pentru aproapele nostru. nu e prea crestineste (ioi, suna ca spusa de predicatorul vreunei secte) cîteodata privesti lumea, restul, cu indiferenta, incerci s-o ignori, alte ori te vad foarte implicat, inversunat, gata s-o strivesti ca pe o boaba de muștar
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"
Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".
da, si mie imi creeaza senzatia unui discurs intim dar in acelasi timp detasat, in care senzatiile tale plutesc asupra realitatii , ii dau farmec, traire si inviti ci cititorul sa se transpuna. am citit cu placere, rog indulgenta pentru lipsa diacr. momentan indisponibile. mi-a placut imaginea dirijorului care ... dirijeaza orchestra de fulgi. o seara frumoasa, yester.
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
Aranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
Sa spun absolut cinstit, nu vad ce legatura are un poem cu ceea ce se scrie (comenteaza) in subsolul sau. Si nu stiu o data mai mult de ce textele postate de Catalina nasc aproape mereu controverse, poate ca este celebra sintagma ich lieb dich nich du liebst mich nicht? Mai fac referire aici la propozitia lui Virgil (supposingly un om cu capul pe umeri, cel putin dupa cum il cunosc, si patronul site-ul pe deasupra) care spune "bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti." Am citit de vreo trei ori fraza asta si nu am inteles daca sa o consider o jignire la adresa mea, o magulire la adresa mea si a autoarei sau pur si simplu o magarie ieftina. Iar daca ar fi sa ne "batem" in afirmatii dubioase, apoi vom comuta definitiv scopul acestui site, care este unul literar, pe polemica si inevitabil pe aruncatul cu oua si rosii si alte obiecte non-contondente unii in altii... dar care lasa pete greu de scos. Mie afirmatia sus-mentionata a directorului site-ului mi se pare demna de o auto-suspendare de o luna dupa modelul Emilian Pal, insa nu stiu de ce ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Andu
Se întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
alma, numerele astea au un rost al lor. Vasazica, intai pomenesc "doi" dualitatea bine -rau, eu si sinele meu, alb si negru, daca vrei. Apoi vine o trilogie, la cei "doi' mai vine unul, care este extern de ceilalti, e latura neutra, imbinarea perfecta intre yin si yang., intre alb si negru, intre bine si rau. Dupa care din cei trei, odata echilibrate starile, se face jumatate, cealalta, care formeaza un intreg, un cerc, daca vrei, se intuieste. Si dupa ce se parcurge raul uitarii si faptura se innoieste, se contopeste si cealalta jumatate abia intuita, si astfel se ajunge la starea dintai, insa mai pur si mai nou, chiar daca, pe alocuri, ai senzatia ca locurile si starile acelea parca le-ai mai trait, intr-o tribulatie a inimii.
Virgil acum te lansezi tu in a face afirmatii gratuite si grave. Daca ai fi citit atent ai fi vazut ca unii in familia mea au murit in inchisoare tocmai pentru ca au fost impotriva regimului comunist. Stiu foarte bine despre ce este vorba si in cazul meu nu este vorba doar de o gagara ieftina. cum sa inteleg eu afirmatia ta? "Daca nu intelegi ce inseamna a colabora cu securitatea sau cu comunismul inseamna ca fie ai colaborat cu ei, fie nu intelegi limba romana" decat ca ofensatoare. Pentru aceasta, daca esti omul care cred eu ca esti, iti vei cere scuze. Oricum ar fi n-ai inteles ca eu ma refeream la ce ai scris tu, la faptul ca este ilogic sa colaborezi cu un curent ideologic la care poti eventual sa aderi si sa-l sustii. Poti colabora cu promotorii unei astfel de ideologii. deci problema strica de logica si scriere corecta. La fel nu ai inteles ca nu despre tine spuneam ca ai facut traduceri tendentioase ale Bibliei pentru ca nu ti-am dat atata credit ci despre cei care au pus bazele "noului crestinism". Aici rad in hohote "Ma tem ca ostiliatatea ta, mai degraba "antiintelectuala", fata de dramaturgie face un mare deserviciu crestinismului". Ma tem ca nu ai inteles. Mie imi place nespus de mult teatrul insa nu-l pot amesteca si substitui unei slujbe religioase.Despre asta era vorba. Eu ridic manusa in ceea ce priveste realizarea unei polemici pe teme teologice si sunt dispus sa discutam fara patima cu privire la credintele noastre. Am suficiente resurse pentru a sustine un astfel de dialog. Iti sugerez sa iti expui punctul de vedere pe un text de o jumatate de pagina in care sa problematizezi si in subsolul caruia sa ne expunem fiecare dintre noi parerile. Vom putea discuta civilizat si despre oratio mentis ori isihasm cum i se mai spune, despre coborarea mintii in inima, ca sa poti intelege ce a vrut sa spuna apostolul Pavel in fragmentul citat de tine. Vom putea discuta la obiect despre diferentele intre catolicism, ortodoxism si protestantism ori neoprotestanti, despre cum adevarul s-a trunchiat in asa masura incat nu exista o unitate spirituala ci o separatie la nivelul neoprotestantismului, despe cat de contestati au fost la inceput anabaptistii chiar de care lutherani (ajungandu-se chia la suprimarea fizica a taranilor care se botezau a doua oara), despre Helwys si impartiea in baptisti particulari si baptisti generali, depre calvini si puritani, despre adevarul fragmentat in baptistii vointei, baptistii vechi, baptistii de sambata, despre baptistii celor sase principii, despre unitarieni, baptistii cufundatori si care or mai fi. Apoi ar fi penticostalii, biserica crestina dupa evanghelie, adventistii de ziua a saptea, sectele milenariste, despre cum doi predicatori prezbiterieni au infiintat secta ucenicilor. Despre cum fiecare dintre acestia sunt convinsi ca spun adevarul. Despre succesiunea apostolică sacramentală in catolicism, despre aggiornamento etc. Daca in ortodoxie se pune mai mult accentul pe traire, poate ca nu stii, dragul meu, faptul ca in cazul catolicilor suntem destul de bine pusi la punct si din punct de vedere teoretic :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un poem care doare, care sapă o singurătate doar pentru a empatiza. Nu are nimic în plus, nimic în minus. Sunt blitzuri dintr-o existenţă durută, sunt inserţii cu iz aforistic, fără a se a face abuz. E atât cât trebuie pentru a exclama în final ,,sunt fiica singură-Tati, lasă cerul mai jos şi ia-mă în braţe." Of! Tocmai am citit două texte care iar m-au îngenuncheat si abia ma ridicasem...
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine deÎţi mulţumesc, Miha, si tie si oricui mă imbogăţeste spiritual!
adaugio
....si simplu, simplu, simplu de la titlu la final.
pentru textul : O amintire desa ma infurii? :)
Felicitări pentru cartea ta care va fi prezentată şi mult succes în activitatea literară. Cu prietenie, Ioan.
pentru textul : Lansare de carte demultumesc de intampinare alma. fireste ca aceasta nu va nici prima nici ultima creatie postata pe acest site! comentariul tau cred ca tocmai mi-a dat un impuls... de mine ve-ti mai auzi... cu drag, ella
pentru textul : Să ridicăm cortina! deIn opinia mea, un poem mult prea incarcat, mult prea cautat ca sa poata transimte ceva, nu numai sa spuna.
pentru textul : Atacama deAcvariul pustiu:
pentru textul : acvariul pustiu deRoza Vânturilor, Steaua Cardinală … nostalgia unei Atlantide pierdute, un spaţiu spiritual-material, definit, ca un asamblu energetic guvernat de Legea unică a echilibrului şi a stabilităţii unitare, un spaţiu al interferenţei unor fluxuri logice şi energetice care pot închega sau desface legăturile dintre timp şi dimensiune fără a afecta armonia globală existentă între formele „geo” şi „bio” în manifestare.
Alegerea unei formule clasice, ritmul firesc, ca un cântec, ca o incantaţie, elegia dulce amăruie a simplităţii lucrurilor de început…
Revin.
Şi finalul foarte mişto. Aşa, personal, şi liniştit si... dureros cumva. Aş tăia "iar e toamnă", pentru că n-aduce absolut nimic în plus trăirii, ba mai mult, strică într-un fel simplitatea the end-ului de pâna atunci.
pentru textul : Stând de veghe de...Andule, jos pălăria!:)) textul tău l-am gustat din plin. ești un băiat informat. poate chiar deștept. povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața chiar și așa, rostogolită în țărână și că toți cei de față, până la unul au râs în fine de s-au prăpădit când capul lui jester rânjea așa despărțit de trup partea asta m-a fascinat! ai previziuni nu numai în poezie și mie îmi plac acestea. am mai remarcat: istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un început clar cu aceleași gânduri bune, paul you're back! tks God! (nu degeaba se spune: I'll be back! prin filmele proaste!)
pentru textul : jester deFelicitări pentru Alina Manole, pentru realizarea an de an a conceptului virtualia - "curentul literar virtualia", copertă şi afiş, numărul unu în "Grafica de Virtulia", maestrul Vlad Turburea la Iaşi!:)
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a dePeniţa se împarte la doi.
Ar fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la construirea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor partu voleibalişti.
pentru textul : Viaţa după Irina dePe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. E ceva ce depinde de foarte mulţi factori (interiori şi exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar e de preferat să lipsească.
ba e foarte clar, e text NUNU ( rog a se citi manifestul NUNU ) cu sirene batute la fund de pirati eclectici dupa un meci de futbol cu echipa salvamar. E un text olfactiv minunat . Si acum simt in nari algele pline de scoici ascutite. Meduzele ce canta la patefon aria mireselor inselate in camera mai de jos a farului. Fascinant . Chapeau.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare dealma
confuzi "gluma" cu lipsa de bun simt.cat despre facut public da-i bice. Vad ca esti ok cu spalatul in public. daca esti "unul mai batran" e si mai trist. Inseamna ca varsta ti-e degeaba.Hai sanatate si te rog let it go already.Bravo pt cenaclu si antologie dar ce jenant restul.
Batori
da, editorii sunt buni nimeni nu le-a contestat asta. Multam de vorbele tale.
Cristina
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi denu stiam de acest mail.Ar fi fost altceva. Acum e o informatie venita tarziu. oricum multumesc.
o poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
pentru textul : avalanșa devad in textele tale multa ura pentru aproapele nostru. nu e prea crestineste (ioi, suna ca spusa de predicatorul vreunei secte) cîteodata privesti lumea, restul, cu indiferenta, incerci s-o ignori, alte ori te vad foarte implicat, inversunat, gata s-o strivesti ca pe o boaba de muștar
pentru textul : Simțire descuye! M-A LUAT VALUL NOPTII, BOBADILE!
pentru textul : Consumaționism defrumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
atât de departe, încât
abia auzim
cum murim.
Andu
pentru textul : dragoste demultumesc de incurajare si de directia sugerata.
pentru textul : Despărțire de"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"
Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul decorectez: aprig observator al realitatii...
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r dece imagine horror inchid repede pagina imi fac cruce
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 deIdeea lui Yester mi se pare interesanta. ce a urmat (Petre Mocanu) o confirma.
pentru textul : Text neterminat deda, si mie imi creeaza senzatia unui discurs intim dar in acelasi timp detasat, in care senzatiile tale plutesc asupra realitatii , ii dau farmec, traire si inviti ci cititorul sa se transpuna. am citit cu placere, rog indulgenta pentru lipsa diacr. momentan indisponibile. mi-a placut imaginea dirijorului care ... dirijeaza orchestra de fulgi. o seara frumoasa, yester.
pentru textul : dj remember II deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deAranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
pentru textul : marți se iubește mai mult deSa spun absolut cinstit, nu vad ce legatura are un poem cu ceea ce se scrie (comenteaza) in subsolul sau. Si nu stiu o data mai mult de ce textele postate de Catalina nasc aproape mereu controverse, poate ca este celebra sintagma ich lieb dich nich du liebst mich nicht? Mai fac referire aici la propozitia lui Virgil (supposingly un om cu capul pe umeri, cel putin dupa cum il cunosc, si patronul site-ul pe deasupra) care spune "bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti." Am citit de vreo trei ori fraza asta si nu am inteles daca sa o consider o jignire la adresa mea, o magulire la adresa mea si a autoarei sau pur si simplu o magarie ieftina. Iar daca ar fi sa ne "batem" in afirmatii dubioase, apoi vom comuta definitiv scopul acestui site, care este unul literar, pe polemica si inevitabil pe aruncatul cu oua si rosii si alte obiecte non-contondente unii in altii... dar care lasa pete greu de scos. Mie afirmatia sus-mentionata a directorului site-ului mi se pare demna de o auto-suspendare de o luna dupa modelul Emilian Pal, insa nu stiu de ce ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Andu
pentru textul : Lauryannus's Land deSe întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
pentru textul : dark glaze dealma, numerele astea au un rost al lor. Vasazica, intai pomenesc "doi" dualitatea bine -rau, eu si sinele meu, alb si negru, daca vrei. Apoi vine o trilogie, la cei "doi' mai vine unul, care este extern de ceilalti, e latura neutra, imbinarea perfecta intre yin si yang., intre alb si negru, intre bine si rau. Dupa care din cei trei, odata echilibrate starile, se face jumatate, cealalta, care formeaza un intreg, un cerc, daca vrei, se intuieste. Si dupa ce se parcurge raul uitarii si faptura se innoieste, se contopeste si cealalta jumatate abia intuita, si astfel se ajunge la starea dintai, insa mai pur si mai nou, chiar daca, pe alocuri, ai senzatia ca locurile si starile acelea parca le-ai mai trait, intr-o tribulatie a inimii.
pentru textul : deja vu ecliptic dema bucur daca textul meu ti-a spus ceva, multumesc pentru penita... e de lemn ..dar poate in timp o sa fie si de aur
pentru textul : avort deVirgil acum te lansezi tu in a face afirmatii gratuite si grave. Daca ai fi citit atent ai fi vazut ca unii in familia mea au murit in inchisoare tocmai pentru ca au fost impotriva regimului comunist. Stiu foarte bine despre ce este vorba si in cazul meu nu este vorba doar de o gagara ieftina. cum sa inteleg eu afirmatia ta? "Daca nu intelegi ce inseamna a colabora cu securitatea sau cu comunismul inseamna ca fie ai colaborat cu ei, fie nu intelegi limba romana" decat ca ofensatoare. Pentru aceasta, daca esti omul care cred eu ca esti, iti vei cere scuze. Oricum ar fi n-ai inteles ca eu ma refeream la ce ai scris tu, la faptul ca este ilogic sa colaborezi cu un curent ideologic la care poti eventual sa aderi si sa-l sustii. Poti colabora cu promotorii unei astfel de ideologii. deci problema strica de logica si scriere corecta. La fel nu ai inteles ca nu despre tine spuneam ca ai facut traduceri tendentioase ale Bibliei pentru ca nu ti-am dat atata credit ci despre cei care au pus bazele "noului crestinism". Aici rad in hohote "Ma tem ca ostiliatatea ta, mai degraba "antiintelectuala", fata de dramaturgie face un mare deserviciu crestinismului". Ma tem ca nu ai inteles. Mie imi place nespus de mult teatrul insa nu-l pot amesteca si substitui unei slujbe religioase.Despre asta era vorba. Eu ridic manusa in ceea ce priveste realizarea unei polemici pe teme teologice si sunt dispus sa discutam fara patima cu privire la credintele noastre. Am suficiente resurse pentru a sustine un astfel de dialog. Iti sugerez sa iti expui punctul de vedere pe un text de o jumatate de pagina in care sa problematizezi si in subsolul caruia sa ne expunem fiecare dintre noi parerile. Vom putea discuta civilizat si despre oratio mentis ori isihasm cum i se mai spune, despre coborarea mintii in inima, ca sa poti intelege ce a vrut sa spuna apostolul Pavel in fragmentul citat de tine. Vom putea discuta la obiect despre diferentele intre catolicism, ortodoxism si protestantism ori neoprotestanti, despre cum adevarul s-a trunchiat in asa masura incat nu exista o unitate spirituala ci o separatie la nivelul neoprotestantismului, despe cat de contestati au fost la inceput anabaptistii chiar de care lutherani (ajungandu-se chia la suprimarea fizica a taranilor care se botezau a doua oara), despre Helwys si impartiea in baptisti particulari si baptisti generali, depre calvini si puritani, despre adevarul fragmentat in baptistii vointei, baptistii vechi, baptistii de sambata, despre baptistii celor sase principii, despre unitarieni, baptistii cufundatori si care or mai fi. Apoi ar fi penticostalii, biserica crestina dupa evanghelie, adventistii de ziua a saptea, sectele milenariste, despre cum doi predicatori prezbiterieni au infiintat secta ucenicilor. Despre cum fiecare dintre acestia sunt convinsi ca spun adevarul. Despre succesiunea apostolică sacramentală in catolicism, despre aggiornamento etc. Daca in ortodoxie se pune mai mult accentul pe traire, poate ca nu stii, dragul meu, faptul ca in cazul catolicilor suntem destul de bine pusi la punct si din punct de vedere teoretic :)
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deDa, asa e: acolo e gresit.
pentru textul : vorbe dePagini