nici tu nu pricepi, marynna? poemul e simplu, doar o "conotatie cosmogonica" a intrat pe radar, asta ca sa dea ambalajului o impresie de pachet. "Mare mister în lume sunt poeții Ce au în suflet cărți și-n minte fluturi", e miezul poeziei si nu cred ca ai mai auzit in alta parte acest poetrib. poetul are dreptul si indatorirea sa sape dupa noi expresii, exprimari si avataruri. Nu crezi? Sunt poeti care imita, copiaza, transpira ca cocosii pe gard, iar altii care isi sufleca manecile si sapă.
Acel ceva este o poezie a lui Mircea Ivanescu.
Si subiectul este despre poezie, nepovestitul in poezie.
Poezia este altceva decat sa povestesti ? A povesti inseamna a face reportaj ?
A scrie defectiv de subiect si idei este poezie ?
Exista reporteri-poeti si poeti-reporteri. Tot asa cum poeti-prozatori si prozatori-poeti. Sunt azvarliti din Paradisul fericit si plictisitor ?
Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari.
Hai sa cautam cliseele. Tu pe ale mele eu pe ale tale.
Critica este valoroasa atunci cand scoti viermele din marul viermanos. Altfel trece si la celelate.
O precizare. Am intrat de nici doua saptamani in grupul vostru la aprobarea voastra. Am facut cerere, am prezentat 3 texte si am fost aprobata.
M-am trezit in mijlocul unei arene antice fara nici un zid in spate. Buna ziua nu mi-a spus nimeni.
Am acceptat provocarea, este chiar interesant. Zanganitul sulitelor imi starneste neuronii.
Aceasta este o poezie nereportaj ? :
Trip III
Îmi place să mă plimb fumat cu dricul
Prietenului meu Petrică
Fix pe locul mortului
Prin noapte
După o zi lungă la tribunal
În care m-am jucat cu vieţile justiţiabililor
Sub robă, în tricoul cu inscripţia
FOLLOW NO RULES
Şi să mi se şteargă din priviri străzile
În timp ce privesc
Cu gândul la acest poem
Fără de care foiţa de orez ar fi goală
Sub ochii tăi trişti
Pentru că cei ce citesc poezie sunt trişti
Şi eu sunt trist
Când mă plimb culcat cu picioarele spre uşă
În dricul lui Petrică
Şi-ţi recomand să te duci la cel mai apropiat coffe shop
Să bagi un gram în tine
Şi să reciteşti când te-ntorci
Trip III
Astept parerea cu nerabdare, si mai ales, as vrea sa imi explici fiorul poetic al acestui text. Poezia din aceasta poezie.
Nu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului.
Si se mai poate sta de vorba.
Teribil de teribilist și de subțire acest poem.
Ca și cum dacă știm să scriem, apoi să articulăm ce să vezi? scriem și publicăm un text ca acesta
Și apoi ne-o furăm
Pluralul e de majestate!
din ratiuni multiple as recomanda ca sa folosesti titluri diferite pentru texte diferite, sau macar sa le diferentiezi prin subtitlu (desi cred ca prin titlu ar fi mai bine) imagineaza-ti ca la un moment dat cineva iti cauta un anumit text. cum il va gasi?
Alma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!
de acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
Este un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
cu scuze pentru dezacordurile gramaticale: în privința deciziei consiliului, să îl consider (comentariul); plus cîteva erate în comentariile precedente.
a, nu, de data asta nu era un reproș; voiam doar să spun că mi se pare un text bun și nu văd de ce l-ai îngropa "în nisip". "scurt-metraj" e doar o catalogare funcție de efectul vizual-curgător ...eu l-aș lăsa la poezie. dar tu decizi.
Nici eu nu vreau să vorbesc despre sentimente, ci doar să-mi amintesc că au exista voci care vehiculau ideea imperioasă a unui concurs pe Hermeneia... (ce mai faci, Andu Moldovan?)
Dragi Hermeneuţi, pofiţi concurs! Unde mai pomeniţi că au sosit şi invitaţiile speciale :) Să curgă textu'!
Privind repetiția generală promisă, prin extensie, mă gândesc la William Shakespeare și „lumea-ntreagă e o scenă iar noi toți actori în ea." Această dedublare succesivă a domnului Pa și personalitatea multiplă pe care ți-o atribui vinovat e foarte interesantă. Neașteptată empatie. Finalul mi se pare concludent de altfel "în definitiv, măștile nu pot măștile nu pot relua totul" Toată viața ne pregătim măștile de rigoare cu ipocrizie și prețiozitate: "și eu eueueueueueueueueueueu" Dragostea e doar un carnaval la Veneția.
Acesta este un text bun demn de a fi cumva remarcat... are o idee, starea de melancolie speciala e foarte bine transmisa lectorului, putine elemente disonante la nivel formal. "gara rănită"... de ce sa fie rănită? E o gara oarecare, e gara in care vine ciclic trenul tau... a atribui rani unui loc facut sa fie cadru pentru despartiri sau reintalniri mi se pare neproductiv din punct de vedere poetic.
O poezie ca o dragoste mare şi tot ce e mare ţine puţin dar acel puţin este atât de mult pentru sufletul unui om încât uitarea se poate repeta şi nici nu ştim de ce. De ce?
Aş medita asupra următoarelor versuri, dacă îmi permiţi:"va veni ceața/ va veni iat-o că vine/adună-ți rochia sub tine" vine-tine e puţină rimă aici şi nu ştiu dacă nu tocmai schimbă uşor registrul poeziei şi nu cred că este voit, nu la tine!
Îţi las o peniţă pentru că poemul este unul care te pătrunde dincolo de cuvinte. Îţi şade mai bine în uniforma aceasta mai serioasă sau poate că devenim clasici? sau poate că înţelegem că poezia reprezintă sensibilitatea maximă? Nu ştiu. M-a atins.
Frumos. Bravo!
s.b
o poezie despre durata subiectivă: „in ce an suntem” , despre trăirea ce împrumută zambete dintr-un trecut ce o ia înaintea prezentului, mereu intre metafizic si real dar care iese din plan abstract prin folosirea timpului prezent la final, „ sunt asa fericit” , spre deosebire de folosirea trecutului la inceput de poem „eram asa fericit” … de fapt cred ca e o stare de hiatus cand te simti stapanul unui timp trecut, ce simti ca inca iti apartine … mi s-au lipit de suflet prin simplitatea si naturaletea tonului, versurile: "Când greșeam, îmi luai dragostea deoparte" , la fel: " Îi ceream mâinile. Adormeam cu ele sub cap" o poezie ce dezvaluie trairea prin toti porii, cu fricile acelea inerente dar cu atat mai frumoase, mai senzuale, ale adolescentei, ( nu stiu axact de ce dar imi suna ca niste rememorari pe panza unui timp adolescent) : "Mă temeam să nu dispar când pocneai din degete" imi place si „ impanzitul” acela, cu accentul lui ludic, care apropie de zambet...
Gorune, mie-mi plac pseudohaiku-urile tale. Iar dacă abandonezi atît de ușor, doar fiindcă Andu e atît de... bobadilicos și Luminița vine să dea lecții despre adevărata artă haiku (nu contest calitatea celor scrise de dînsa, dar m-a dezamăgit specificarea acelui "ad-hoc" datorită unei miresme neplăcute de aer superior), mă declar tristă.
ridică-te în picioare cînd vrei să vorbeşti, în faţa unui profesor e necesar să te ridici în picioare. ridică mîna în sus cu cele două degete politicos lipite, eu te voi vedea şi vom dialoga, chiar literar dacă vrei. dar nu aşa, băgîndu-te ca musca-n lapte.
părerea mea e că poemul de mai sus e ceva la care tu aspiri să ajungi, acum încă bîjbîi după un dram de talent pe care nu-l ai.
paul, nu ai dreptate, mi-ar fi fost ușor să tac, dar nu o fac pentru că sper din tot sufletul să înveți ceva din când în când și să fii mai respectuos cu cei mai în vârstă ca tine, e un reflex bun. Tu îți respecți părinții sau crezi că aparțin și ei unei lumi 'babodilice' și coboară așa ușor turul 'pantalonlor'?
Pentru că, de exemplu, mie mi se pare că tu nu aparții deocamdată nicunei lumi și stai așa, agățat ca o sfoară de întins rufe între un cui pe care l-ai bătut tu într-un perete și altul pe care l-a bătut agheorghesei, împrăștiat de felul lui.
Iar opinia mea este că dacă agheorghesei n-ar fi consilier pe H pentru lumea aia babodilică ți s-ar fi suspendat contul instant... mie mi s-a suspendat pentru mult mai puțin... dar tu beneficiezi de un context favorabil pe H și știi asta, dar nu te baza... ursul se va trezi într-o bună zi iar agheorghesei nu va mai fi consilier ce ai să faci atunci?
Are o melodie a sa proprie această poezie, Paul. Ar fi interesant dacă ai reuși să o transpui și pe muzică, habar n-am dacă te pricepi tu la așa ceva, dar poate găsești pe cineva dispus să o facă. Simplitate, dar iată că se mai poate vorbi despre iubire fără să cădem în desuet.
Nu-i nimic, poate se intoarce sau poate o sa apara ceva si mai interesant. Mmm, gustibus se schimba, se modifica, creste in functie de idealul estetic, deci te mai las sa te obisnuiesti.:)
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
Interesantă explicația ta asupra poeziei, în amănuntul fiecărei imagini. Nu aș fi văzut așa, șireturi ș.a., doar o imensă tristețe, dar nu ca un gol, ci ca o revelație. Și mai interesantă este afirmația ta: "Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic". "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva" - ce? totul? cât? unde? cum?
Paul, ai reușit prin acest poem să esențializezi niște adevăruri exprimându-le, aparent, atât de simplu, încât te întrebi dacă nu cumva arta stă în puterea simplității. Să exemplific: se știe că înaintea plecării, oamenii au acel moment de luciditate în care parcă stau de vorbă cu Dumnezeu și spun acel ceva „genial”. De aceea, imaginea simplă de copil cuminte care ridică două degete în fața Învățătorului pentru a spune ceva genial, e atât de potrivită și de sugestivă în acest context.
De asemenea, simularea plânsului și a părerii de rău le-ai surprins atât de bine, cu o fină ironie și chiar cu înțelegere .
Versurile „morții sunt așa simpatici cumva și foarte înțelegători/ o companie selectă chiar” cred că sunt doar vârful unui iceberg cu o „densitate teologică” foarte mare. Așa am perceput eu acest poem. De-am luat-o pe arătură, știu că vei zâmbi cu înțelegere :)
N-am înțeles aluzia titlului și nici de ce „spital nou” . Sunt convinsă că au o anumită semnficație, dar poate că fac parte din partea nonvulnerabilă a poetului. Așa că te rog să nu-mi răspunzi :).
Un instantaneu "simplu", aidoma unui guşter încremenit la soare, dar care-şi încălzeşte sângele de sub piele, act vital, imperios necesar supravieţuirii, prezent perpetuu concentrat în secundă, o specie de gând frizând parcă eternitatea. De la "personajele" textului, pre-text, motiv şi ambianţă, atenţia alunecă spre speculaţie alegorică.
Văd câmpul întins, trupuri nemişcate, scuturi căzute, coifuri desprinse. Doar aşteptarea foşnind, reflectată în ochiul reptilei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dl Virgil am renuntat la ultima strofa care provoca multa confuzie,multumesc de trecere si atentionare,va mai astept .
pentru textul : Femeia pentru jumătate de viață denici tu nu pricepi, marynna? poemul e simplu, doar o "conotatie cosmogonica" a intrat pe radar, asta ca sa dea ambalajului o impresie de pachet. "Mare mister în lume sunt poeții Ce au în suflet cărți și-n minte fluturi", e miezul poeziei si nu cred ca ai mai auzit in alta parte acest poetrib. poetul are dreptul si indatorirea sa sape dupa noi expresii, exprimari si avataruri. Nu crezi? Sunt poeti care imita, copiaza, transpira ca cocosii pe gard, iar altii care isi sufleca manecile si sapă.
pentru textul : Cum se naște o poezie deok Eugen, când voi reveni pe text părerea ta va fi tot aici:)
pentru textul : covrigi calzi demulțam de lectură!
Acel ceva este o poezie a lui Mircea Ivanescu.
Si subiectul este despre poezie, nepovestitul in poezie.
Poezia este altceva decat sa povestesti ? A povesti inseamna a face reportaj ?
A scrie defectiv de subiect si idei este poezie ?
Exista reporteri-poeti si poeti-reporteri. Tot asa cum poeti-prozatori si prozatori-poeti. Sunt azvarliti din Paradisul fericit si plictisitor ?
Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari.
Hai sa cautam cliseele. Tu pe ale mele eu pe ale tale.
Critica este valoroasa atunci cand scoti viermele din marul viermanos. Altfel trece si la celelate.
O precizare. Am intrat de nici doua saptamani in grupul vostru la aprobarea voastra. Am facut cerere, am prezentat 3 texte si am fost aprobata.
M-am trezit in mijlocul unei arene antice fara nici un zid in spate. Buna ziua nu mi-a spus nimeni.
Am acceptat provocarea, este chiar interesant. Zanganitul sulitelor imi starneste neuronii.
Aceasta este o poezie nereportaj ? :
Trip III
Îmi place să mă plimb fumat cu dricul
Prietenului meu Petrică
Fix pe locul mortului
Prin noapte
După o zi lungă la tribunal
În care m-am jucat cu vieţile justiţiabililor
Sub robă, în tricoul cu inscripţia
FOLLOW NO RULES
Şi să mi se şteargă din priviri străzile
În timp ce privesc
Cu gândul la acest poem
Fără de care foiţa de orez ar fi goală
Sub ochii tăi trişti
Pentru că cei ce citesc poezie sunt trişti
Şi eu sunt trist
Când mă plimb culcat cu picioarele spre uşă
În dricul lui Petrică
Şi-ţi recomand să te duci la cel mai apropiat coffe shop
Să bagi un gram în tine
Şi să reciteşti când te-ntorci
Trip III
Astept parerea cu nerabdare, si mai ales, as vrea sa imi explici fiorul poetic al acestui text. Poezia din aceasta poezie.
pentru textul : Devorah deNu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului.
Si se mai poate sta de vorba.
Teribil de teribilist și de subțire acest poem.
pentru textul : poem pentru ploaie deCa și cum dacă știm să scriem, apoi să articulăm ce să vezi? scriem și publicăm un text ca acesta
Și apoi ne-o furăm
Pluralul e de majestate!
din ratiuni multiple as recomanda ca sa folosesti titluri diferite pentru texte diferite, sau macar sa le diferentiezi prin subtitlu (desi cred ca prin titlu ar fi mai bine) imagineaza-ti ca la un moment dat cineva iti cauta un anumit text. cum il va gasi?
pentru textul : revelație deAlma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? devoi astepta pozele.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu dede acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
pentru textul : Postmodernism&experimentalism deEste un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
pentru textul : Perpetuum robia decu scuze pentru dezacordurile gramaticale: în privința deciziei consiliului, să îl consider (comentariul); plus cîteva erate în comentariile precedente.
pentru textul : opi dea, nu, de data asta nu era un reproș; voiam doar să spun că mi se pare un text bun și nu văd de ce l-ai îngropa "în nisip". "scurt-metraj" e doar o catalogare funcție de efectul vizual-curgător ...eu l-aș lăsa la poezie. dar tu decizi.
pentru textul : unghiuri deNici eu nu vreau să vorbesc despre sentimente, ci doar să-mi amintesc că au exista voci care vehiculau ideea imperioasă a unui concurs pe Hermeneia... (ce mai faci, Andu Moldovan?)
Dragi Hermeneuţi, pofiţi concurs! Unde mai pomeniţi că au sosit şi invitaţiile speciale :) Să curgă textu'!
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deÎntotdeauna mi-a plăcut aalizei, acum și mai mult când îl simt cum apasă pe pedală.
pentru textul : aici radio Craiova dePrivind repetiția generală promisă, prin extensie, mă gândesc la William Shakespeare și „lumea-ntreagă e o scenă iar noi toți actori în ea." Această dedublare succesivă a domnului Pa și personalitatea multiplă pe care ți-o atribui vinovat e foarte interesantă. Neașteptată empatie. Finalul mi se pare concludent de altfel "în definitiv, măștile nu pot măștile nu pot relua totul" Toată viața ne pregătim măștile de rigoare cu ipocrizie și prețiozitate: "și eu eueueueueueueueueueueu" Dragostea e doar un carnaval la Veneția.
pentru textul : domnul Pa deIdeea din final (pentru care textul este pe prima pagină) merită un preambul mai bun.
pentru textul : Rămas bun deAcesta este un text bun demn de a fi cumva remarcat... are o idee, starea de melancolie speciala e foarte bine transmisa lectorului, putine elemente disonante la nivel formal. "gara rănită"... de ce sa fie rănită? E o gara oarecare, e gara in care vine ciclic trenul tau... a atribui rani unui loc facut sa fie cadru pentru despartiri sau reintalniri mi se pare neproductiv din punct de vedere poetic.
pentru textul : primul tren deO poezie ca o dragoste mare şi tot ce e mare ţine puţin dar acel puţin este atât de mult pentru sufletul unui om încât uitarea se poate repeta şi nici nu ştim de ce. De ce?
Aş medita asupra următoarelor versuri, dacă îmi permiţi:"va veni ceața/ va veni iat-o că vine/adună-ți rochia sub tine" vine-tine e puţină rimă aici şi nu ştiu dacă nu tocmai schimbă uşor registrul poeziei şi nu cred că este voit, nu la tine!
pentru textul : shooting stars deÎţi las o peniţă pentru că poemul este unul care te pătrunde dincolo de cuvinte. Îţi şade mai bine în uniforma aceasta mai serioasă sau poate că devenim clasici? sau poate că înţelegem că poezia reprezintă sensibilitatea maximă? Nu ştiu. M-a atins.
Frumos. Bravo!
s.b
o poezie despre durata subiectivă: „in ce an suntem” , despre trăirea ce împrumută zambete dintr-un trecut ce o ia înaintea prezentului, mereu intre metafizic si real dar care iese din plan abstract prin folosirea timpului prezent la final, „ sunt asa fericit” , spre deosebire de folosirea trecutului la inceput de poem „eram asa fericit” … de fapt cred ca e o stare de hiatus cand te simti stapanul unui timp trecut, ce simti ca inca iti apartine … mi s-au lipit de suflet prin simplitatea si naturaletea tonului, versurile: "Când greșeam, îmi luai dragostea deoparte" , la fel: " Îi ceream mâinile. Adormeam cu ele sub cap" o poezie ce dezvaluie trairea prin toti porii, cu fricile acelea inerente dar cu atat mai frumoase, mai senzuale, ale adolescentei, ( nu stiu axact de ce dar imi suna ca niste rememorari pe panza unui timp adolescent) : "Mă temeam să nu dispar când pocneai din degete" imi place si „ impanzitul” acela, cu accentul lui ludic, care apropie de zambet...
pentru textul : An-lumină de tine deGorune, mie-mi plac pseudohaiku-urile tale. Iar dacă abandonezi atît de ușor, doar fiindcă Andu e atît de... bobadilicos și Luminița vine să dea lecții despre adevărata artă haiku (nu contest calitatea celor scrise de dînsa, dar m-a dezamăgit specificarea acelui "ad-hoc" datorită unei miresme neplăcute de aer superior), mă declar tristă.
pentru textul : Lunatice deridică-te în picioare cînd vrei să vorbeşti, în faţa unui profesor e necesar să te ridici în picioare. ridică mîna în sus cu cele două degete politicos lipite, eu te voi vedea şi vom dialoga, chiar literar dacă vrei. dar nu aşa, băgîndu-te ca musca-n lapte.
părerea mea e că poemul de mai sus e ceva la care tu aspiri să ajungi, acum încă bîjbîi după un dram de talent pe care nu-l ai.
last supper.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea depaul, nu ai dreptate, mi-ar fi fost ușor să tac, dar nu o fac pentru că sper din tot sufletul să înveți ceva din când în când și să fii mai respectuos cu cei mai în vârstă ca tine, e un reflex bun. Tu îți respecți părinții sau crezi că aparțin și ei unei lumi 'babodilice' și coboară așa ușor turul 'pantalonlor'?
pentru textul : călătorii.cioburi.zile dePentru că, de exemplu, mie mi se pare că tu nu aparții deocamdată nicunei lumi și stai așa, agățat ca o sfoară de întins rufe între un cui pe care l-ai bătut tu într-un perete și altul pe care l-a bătut agheorghesei, împrăștiat de felul lui.
Iar opinia mea este că dacă agheorghesei n-ar fi consilier pe H pentru lumea aia babodilică ți s-ar fi suspendat contul instant... mie mi s-a suspendat pentru mult mai puțin... dar tu beneficiezi de un context favorabil pe H și știi asta, dar nu te baza... ursul se va trezi într-o bună zi iar agheorghesei nu va mai fi consilier ce ai să faci atunci?
Ce e adevarat, daca nu cumva totul e o iluzie? Textul tau mi-a lasat acelasi nod in gat ca si cuvintele Eclesiastului.
pentru textul : versuri simple I deAranca, multumesc, as putea foarte bine sa spun unpoem despre marea singuratate.
pentru textul : kașmir deAre o melodie a sa proprie această poezie, Paul. Ar fi interesant dacă ai reuși să o transpui și pe muzică, habar n-am dacă te pricepi tu la așa ceva, dar poate găsești pe cineva dispus să o facă. Simplitate, dar iată că se mai poate vorbi despre iubire fără să cădem în desuet.
pentru textul : personificare de toamnă deNu-i nimic, poate se intoarce sau poate o sa apara ceva si mai interesant. Mmm, gustibus se schimba, se modifica, creste in functie de idealul estetic, deci te mai las sa te obisnuiesti.:)
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deBun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
pentru textul : incoruptibil deInteresantă explicația ta asupra poeziei, în amănuntul fiecărei imagini. Nu aș fi văzut așa, șireturi ș.a., doar o imensă tristețe, dar nu ca un gol, ci ca o revelație. Și mai interesantă este afirmația ta: "Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic". "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva" - ce? totul? cât? unde? cum?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările dePaul, ai reușit prin acest poem să esențializezi niște adevăruri exprimându-le, aparent, atât de simplu, încât te întrebi dacă nu cumva arta stă în puterea simplității. Să exemplific: se știe că înaintea plecării, oamenii au acel moment de luciditate în care parcă stau de vorbă cu Dumnezeu și spun acel ceva „genial”. De aceea, imaginea simplă de copil cuminte care ridică două degete în fața Învățătorului pentru a spune ceva genial, e atât de potrivită și de sugestivă în acest context.
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deDe asemenea, simularea plânsului și a părerii de rău le-ai surprins atât de bine, cu o fină ironie și chiar cu înțelegere .
Versurile „morții sunt așa simpatici cumva și foarte înțelegători/ o companie selectă chiar” cred că sunt doar vârful unui iceberg cu o „densitate teologică” foarte mare. Așa am perceput eu acest poem. De-am luat-o pe arătură, știu că vei zâmbi cu înțelegere :)
N-am înțeles aluzia titlului și nici de ce „spital nou” . Sunt convinsă că au o anumită semnficație, dar poate că fac parte din partea nonvulnerabilă a poetului. Așa că te rog să nu-mi răspunzi :).
Un instantaneu "simplu", aidoma unui guşter încremenit la soare, dar care-şi încălzeşte sângele de sub piele, act vital, imperios necesar supravieţuirii, prezent perpetuu concentrat în secundă, o specie de gând frizând parcă eternitatea. De la "personajele" textului, pre-text, motiv şi ambianţă, atenţia alunecă spre speculaţie alegorică.
Văd câmpul întins, trupuri nemişcate, scuturi căzute, coifuri desprinse. Doar aşteptarea foşnind, reflectată în ochiul reptilei.
pentru textul : prezentul simplu dePagini