da, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
Domnul Leoveanu a fost cel care m-a sfatuit de cum se organizeaza un cenaclu si cel care a ales numele de Virtualia. Anul acesta, cenaclul insa se va numi "Cenaclul literar Mihai Leoveanu", in memoriam.
Fratilor, nu va mai tot luati de exprimarea mea aia cu "familia".. eu am zis asa, ca idee pentru ca mi-au picat ochii pe poza respectiva aseara cand faceam browsing printr-un folder de pe comp pe care scrie "de la Virgil". Repede preluati unul de la altul argumentele! Daca eu sunt woosy voi sunteti "pussy". Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti. De fapt, prostanacul esti chiar tu cand faci asa. Eu am intrebat "de unde are poza" si am spus clar ca nu m-am suparat (nu pe el). Astept in continuare raspuns la intrebarea pusa. In rest, poate sa latre gasca ta de pe hermeneia cat o vrea ca pe mine ma doare undeva. Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic. M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate. De fapt, suntem toti niste amarati. Andu
Este din ce in ce mai interesant. Imprevizibil.
Personajul care nu e deloc un superficial, nauc, cum ar fi fost daca era al meu, vede cata nevoie este de repere. Nu se gandeste la nebunie, nu se arunca in sentimente aiurea, cum al meu ar fi facut, pur si simplu cauta un fir care sa duca la adevar. Dar aici in acest spatiu chinuitor nimic nu e permanent.
Astept continuarea. Vreau sa stiu cum e condus personajul, catre ce, cu ce se alege de aici...
Apreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
Katia Kelaru, ti-am mai atras atentia asupra folosirii corecte a tastaturii. Te avertizez ca la urmatoarea abatere fie textele, fie comentariile iti vor fi ascunse. Hermeneia nu este si nici nu poate fi un loc pentru neglijenta repetata a cuiva.
Cine-o fi?! Poate te lămureşti dupa ce citeşti com-ul meu de la "Haiku Şura" (parodie).
Un idiciu ar fi :
”Şi, trist, rănit, admonestând copacii,
îşi schimbă-n bucurie al său of –
privind pedant în bucheţelul vacii,
descoperă subit că-i filosof.”
Precum în următoarele când te apucă « filosofarea», ”descoperind subit că-[s] filosof”.
’Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net… Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" [Adică ce-a fost mai întâi : ”convenţia ori esenţa..(aşa şi pe dincolo)” ca să nu zic, de exemplu, scopul sau periscopul, sau alte alea n.m. G.M] Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. [Exact cât să priveşti ”pedant în bucheţelul vacii!” n.m. G.M.]’ (AAA! Îhâm!)
Utilitatea textului rămâne undeva la satisfacerea unei curiozități. Un fel de "știați că" din care am rămas cu două idei: 1. Pi rămâne o necunoscută deci ne fascinează 2. este totuși o valoare abstractă creată de mintea umană, care încă nu a găsit destule unghiuri pentru a o defini, dar cine știe ce ne rezervă viitorul... Am citit eseul, și nu pot spune că nu mi-a plăcut, cu amintirea matematicii de liceu am rupt înțelesuri pe ici, pe colo. Mi se pare scris la obiect, fără fraze în plus care să obosească, de aceea aduce a listă de date. Dar nu înțeleg aranjarea în pagină... și totuși existența lui pe un site de literatură. Poate e o filozofie mai profundă pe care eu n-am priceput-o. :-) Era un "translat" pe undeva... cred că e de fapt "translatat".
1. LÉUCĂ, leuci, s.f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie si cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leucă (în cap) = a) a fi zăpăc
dor
2. léucă s. f. (sil. leu-), g.-d. art. léucii; pl. leuci
nodex
3. LÉUCĂ ~ci f. Piesă de lemn încovoiată, prinsă cu un capăt de osie, iar cu celălalt capăt de carâmb, care susţine căruţa sau carul. ◊ A fi pălit (sau bătut, trăsnit, lovit) cu ~ca (în cap) a fi zăpăcit, ţicnit; prost~
din dex98
asta ai vrut să spui, dar ai greșit. acum vii cu pâlnia de turnat vin în butoaie, dar ți se iartă, don't worry. i'm going offline now, won't be back.
Un text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
In primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
Felicitări, Călin, pentru iniţiativă(e)! Am revăzut filmuleţul şi a fost chiar "super"! M-a făcut să-mi fie dor de clipele acelea (ciudat!!!) deşi n-am fost acolo! Aştept cronica (filmată?) a întâlnirii de sâmbătă! Să aveţi week-end de poveste!
Fabius, reușit experiment, ai o putere mare de sugestie și am remarcat că nu ai un stil "călduț", că ești foarte exigent cu ceea ce postezi, dar sunt deja confuză: tu ce faci, tot îți ștergi textele, le refaci într-o măsură sau alta și apoi repostezi?! Nu știu în ce măsură îți folosește ție chestia asta, dar nouă sincer nu. Și hermeneia nu încurajează, tocmai din acest motiv, retragerea textelor, o dată postate (nu că este interzis, dar nu este recomandat). Am citit ceva la tine, poate vreau să recitesc și altă dată, pentru că îmi amintesc similitudini, idei reluate, sau îmbunătățiri de stil etc. Cum altfel să ne dăm seama de evoluția/involuția unui membru dacă el nu lasă pe site decât ultimele texte postate?
paul, multumesc de incurajari. nu stiu daca e vorba de evolutie sau nu. eu imi vad de drumul meu si traiesc poezia asa cum pot. ma bucura doar sa aduc in oameni ceva nou, reactii precum ale tale, care, fiind sincere, inseamna ca cititorul chiar s-a simtit bine. nu inseamna ca falsez si scriu pt. cititor, inseamna ca pot transmite exact ceea ce vreau. de fapt spre asta doresc sa evoluez:) multumesc de vizita
Katya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
E un alt stil, un stil care se pare că te prinde.
Am crezut că după versul, „ceva mai vechi şi dulceag ca sângele meu”, nu mai urmează nimic... E o ruptură acolo, chiar dacă spre final revii cu unele idei. Finalul e bun.
Cred că acesta este stilul în care te-ai putea perfecta :)
PS. Apropo de discuțiile personale, de expunerea problemelor personale, cred că e bine să fim mai reținuți. Nu ajută nimănui, dimpotrivă!
Și mie îmi place haiku-ul! Redă excelent starea de sărăcie, de disconfort (păduchii și CD-ul zgâriat), dar și puterea de a trece peste toate încercând să avem mici bucurii. Continuă!
acum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
vă mulțumesc .
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
pentru textul : germinare deDomnul Leoveanu a fost cel care m-a sfatuit de cum se organizeaza un cenaclu si cel care a ales numele de Virtualia. Anul acesta, cenaclul insa se va numi "Cenaclul literar Mihai Leoveanu", in memoriam.
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu deFratilor, nu va mai tot luati de exprimarea mea aia cu "familia".. eu am zis asa, ca idee pentru ca mi-au picat ochii pe poza respectiva aseara cand faceam browsing printr-un folder de pe comp pe care scrie "de la Virgil". Repede preluati unul de la altul argumentele! Daca eu sunt woosy voi sunteti "pussy". Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti. De fapt, prostanacul esti chiar tu cand faci asa. Eu am intrebat "de unde are poza" si am spus clar ca nu m-am suparat (nu pe el). Astept in continuare raspuns la intrebarea pusa. In rest, poate sa latre gasca ta de pe hermeneia cat o vrea ca pe mine ma doare undeva. Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic. M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate. De fapt, suntem toti niste amarati. Andu
pentru textul : login deAni, exista vreun motiv special pentru care nu comentezi decit sub propriile texte?
pentru textul : pe ale primăverii cărări deEste din ce in ce mai interesant. Imprevizibil.
pentru textul : cercul - episodul 2 dePersonajul care nu e deloc un superficial, nauc, cum ar fi fost daca era al meu, vede cata nevoie este de repere. Nu se gandeste la nebunie, nu se arunca in sentimente aiurea, cum al meu ar fi facut, pur si simplu cauta un fir care sa duca la adevar. Dar aici in acest spatiu chinuitor nimic nu e permanent.
Astept continuarea. Vreau sa stiu cum e condus personajul, catre ce, cu ce se alege de aici...
Multumesc, Masha.
pentru textul : electric - poeme de iarnă deFelicitari pentru un volum calitativ superior! Succes cu ocazia lansarii cartii!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deÎmi place cum începe textul. Partea mediană parcă ocoleşte prea mult...
pentru textul : cineva tresare în visul meu deAm găsit penița. Era un fir de fân în carul cu frunze...
pentru textul : domnule Labiș deApreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
pentru textul : Poemul mulțumirii deCred că da, ar fi o idee. Dar aş vrea să fie împreună cu traducerea în limba română.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deKatia Kelaru, ti-am mai atras atentia asupra folosirii corecte a tastaturii. Te avertizez ca la urmatoarea abatere fie textele, fie comentariile iti vor fi ascunse. Hermeneia nu este si nici nu poate fi un loc pentru neglijenta repetata a cuiva.
pentru textul : silent night deCine-o fi?! Poate te lămureşti dupa ce citeşti com-ul meu de la "Haiku Şura" (parodie).
Un idiciu ar fi :
”Şi, trist, rănit, admonestând copacii,
îşi schimbă-n bucurie al său of –
privind pedant în bucheţelul vacii,
descoperă subit că-i filosof.”
Precum în următoarele când te apucă « filosofarea», ”descoperind subit că-[s] filosof”.
’Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net… Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" [Adică ce-a fost mai întâi : ”convenţia ori esenţa..(aşa şi pe dincolo)” ca să nu zic, de exemplu, scopul sau periscopul, sau alte alea n.m. G.M] Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. [Exact cât să priveşti ”pedant în bucheţelul vacii!” n.m. G.M.]’ (AAA! Îhâm!)
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deUtilitatea textului rămâne undeva la satisfacerea unei curiozități. Un fel de "știați că" din care am rămas cu două idei: 1. Pi rămâne o necunoscută deci ne fascinează 2. este totuși o valoare abstractă creată de mintea umană, care încă nu a găsit destule unghiuri pentru a o defini, dar cine știe ce ne rezervă viitorul... Am citit eseul, și nu pot spune că nu mi-a plăcut, cu amintirea matematicii de liceu am rupt înțelesuri pe ici, pe colo. Mi se pare scris la obiect, fără fraze în plus care să obosească, de aceea aduce a listă de date. Dar nu înțeleg aranjarea în pagină... și totuși existența lui pe un site de literatură. Poate e o filozofie mai profundă pe care eu n-am priceput-o. :-) Era un "translat" pe undeva... cred că e de fapt "translatat".
pentru textul : Frumusețea Misteriosului Pi de1. LÉUCĂ, leuci, s.f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie si cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leucă (în cap) = a) a fi zăpăc
dor
2. léucă s. f. (sil. leu-), g.-d. art. léucii; pl. leuci
nodex
3. LÉUCĂ ~ci f. Piesă de lemn încovoiată, prinsă cu un capăt de osie, iar cu celălalt capăt de carâmb, care susţine căruţa sau carul. ◊ A fi pălit (sau bătut, trăsnit, lovit) cu ~ca (în cap) a fi zăpăcit, ţicnit; prost~
din dex98
asta ai vrut să spui, dar ai greșit. acum vii cu pâlnia de turnat vin în butoaie, dar ți se iartă, don't worry. i'm going offline now, won't be back.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deUn text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
pentru textul : Ecran de... sau poate că a preferat să rămână acolo... printre perlele lui.
pentru textul : gates w/o pearls deVrei să fii mai explicită ?
pentru textul : etravă și meninge arzând defelicitări djamal și eu mă bucur că încă exiști... uite așa ne împotrivim noi destinului, right?
pentru textul : Poemele lui Djamal Mahmoud deel vrea să murim, noi vrem să trăim
ave
In primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
pentru textul : angoase&fisuri deFelicitări, Călin, pentru iniţiativă(e)! Am revăzut filmuleţul şi a fost chiar "super"! M-a făcut să-mi fie dor de clipele acelea (ciudat!!!) deşi n-am fost acolo! Aştept cronica (filmată?) a întâlnirii de sâmbătă! Să aveţi week-end de poveste!
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu deFelicitări Adrian.
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deFabius, reușit experiment, ai o putere mare de sugestie și am remarcat că nu ai un stil "călduț", că ești foarte exigent cu ceea ce postezi, dar sunt deja confuză: tu ce faci, tot îți ștergi textele, le refaci într-o măsură sau alta și apoi repostezi?! Nu știu în ce măsură îți folosește ție chestia asta, dar nouă sincer nu. Și hermeneia nu încurajează, tocmai din acest motiv, retragerea textelor, o dată postate (nu că este interzis, dar nu este recomandat). Am citit ceva la tine, poate vreau să recitesc și altă dată, pentru că îmi amintesc similitudini, idei reluate, sau îmbunătățiri de stil etc. Cum altfel să ne dăm seama de evoluția/involuția unui membru dacă el nu lasă pe site decât ultimele texte postate?
pentru textul : [ praf de nimfă ] depaul, multumesc de incurajari. nu stiu daca e vorba de evolutie sau nu. eu imi vad de drumul meu si traiesc poezia asa cum pot. ma bucura doar sa aduc in oameni ceva nou, reactii precum ale tale, care, fiind sincere, inseamna ca cititorul chiar s-a simtit bine. nu inseamna ca falsez si scriu pt. cititor, inseamna ca pot transmite exact ceea ce vreau. de fapt spre asta doresc sa evoluez:) multumesc de vizita
pentru textul : mic poem deKatya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
pentru textul : solia unei stele de mare deAş fi văzut o altfel de aranjare:
"spre sud sau spre nord,
acelaşi vânt bate
sprijinit în baston"
Doar zic, pen' că nu mă pricep la acest gen de poezie.
pentru textul : sprijinit în baston deun poem frumos, scris cu lejeritate.
pentru textul : tourniquet demetaforele surprind plăcut, iar finalul este pe cât de surprinzător pe atât de tulburător.
un semn de apreciere.
E un alt stil, un stil care se pare că te prinde.
Am crezut că după versul, „ceva mai vechi şi dulceag ca sângele meu”, nu mai urmează nimic... E o ruptură acolo, chiar dacă spre final revii cu unele idei. Finalul e bun.
Cred că acesta este stilul în care te-ai putea perfecta :)
PS. Apropo de discuțiile personale, de expunerea problemelor personale, cred că e bine să fim mai reținuți. Nu ajută nimănui, dimpotrivă!
Și mie îmi place haiku-ul! Redă excelent starea de sărăcie, de disconfort (păduchii și CD-ul zgâriat), dar și puterea de a trece peste toate încercând să avem mici bucurii. Continuă!
pentru textul : cerşind milă păduchilor deMulţumesc pentru vizită şi părere.
pentru textul : meditaţie deacum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
pentru textul : timidă umbra ta de fată devă mulțumesc .
Pagini