Cristina Ştefan, am impresia că nu vezi pădurea din cauza copacilor. Spui că ce-ul este o formă neromânească ( ceea ce îmi pare o gogomănie) pentru că ar fi fost folosit de traducătorii români proaspăt veniţi de la Paris în sec. 19. Pe acest principiu ar trebui condamnaţi că au adus francezul ”cravate” în loc de gâtlegău şi toate cuvintele care au fost asimilate din franceză în acea perioadă care au dus la modernizarea limbii române.
Noi ce să îţi facem că scrii româneşte fără diacritice şi la sfârşitul comm-ului trânteşti un “sorry” de yankeu ca francofona doamna Chiriţa?
Apoi nu înţeleg cum acest “ce” te-a împiedicat să-ţi dai cu părerea despre poem în sine?
Să înţeleg că bietul Eminescu care îl folosea frecvent n-o să aibă parte de hermeneutica ta?

Cel mai mult m-a amuzat tonul superior cu care m-ai îndemnat să mă documentez, să citesc despre acest „ce” de parcă nu era posibilă şi varianta asumării lui.

Cristina, ai înţeles mesajul?

Cu stimă

Silv , minunate asocieri. Ar trebui sa construim noi doi un perpetuum mobile poetic. Pe o parte se baga cuvinte, prin orificiul exhaustiv ies poeme la cerere. Un soldat ar capata instructiuni cum sa castige un razboi, o studenta cel mai focos catren de iubire, un calator notele secrete ale lui Vasco DeGama .Cind ne punem pe treaba?

unde ai gasit traducerea asta din Cc ca tare m-a amuzat. auzi: "apele tale alimentează grădina" bine ca n-au tradus "rodii cu fructe semnificative organoleptic" La "Nu voi mai știi" nu trebuia cu un singur "i" ? cum e corect? "ostiola" sau "osteola"? simpatic textul. uite o parodie care mi-a descretit fruntea

Interesanta poezie... reusesti sa acumulezi extrem de multa tensiune in aceasta alcatuire aparent firava iar melanjul cuvantului cu fotografia mi se pare foarte reusit. Daca nu ai fi revelat finalul ar fi fost aproape magic :) Bine ai venit.

cami - poemul acesta o sa-mi ramana aproape de suflet, desi nu am primit alte pareri in afara de a ta; aerul a intinerit rememorand si prefigurand castele pe o plaja pustie... as vrea sa cred ca se vor intoarce toti ingerii ce mi-au dezertat din simtire, iar trenul ... sper ca se va intoarce si el, desi cu o intarziere aproximativa de o jumatate de viata... dar se va intoarce, sper:) multumesc de constanta trecerilor tale!

Ignorand tonul berbecesc al Cristinei si referirile cu pensionul si alte chestii un pic spumoase, ea are partial dreptate cu acele expresii vetuste. Mai mult in cazul lui Eminescu, pentru ca rozele in cazul de fata ar putea sa insemne si puncte cardinale, cu derivat de la roza vanturilor, si nu rozele din rondelurile lui Macedonski. Ceea ce nu stie Cristina, dar mai poate studia si isi mai poate imbunatati bagajul critic, este ca autorul practica transmodernismul, utilizand pe alocuri intertextualitatea cu inserari clasice. Nu stiu daca acest proces este intentionat sau nu (s-ar parea ca autorul sa ma contrazica in comentarii), dar cred ca elementele clasice au o sustinere, cu toate ca introducerea lor in context este extrem de dificila, nearmonioasa, tocmai pentru ca la distanta scurta sunt si pretiozitati de care pana si avangardistii s-ar teme: dragonii uraganelor.
Deci, problema acestui text este inegalitatea, se vede ca este facut si nu simtit, tocmai prin lipsa de omogenitate si armonie intre cuvinte si procedeele stilistice.

Probabil te va mira Ela dar, apropos de finalul comentariului tau, eu nu stiu de ce... faci o greseala in care am cazut si eu candva... aceea de a considera prieteni laudatorii iar pe cei care au opinii critice drept dusmani... eu cred ca postezi aici texte de dragul atelierului literar si nu pentru a le contempla. Da, eu sunt unul dintre cei care apreciaza poezia ta si dezaproba faptul ca scrii o multime de texte, nu din invidie pe asa capacitate ci pentru ca simt ca te disipezi procedand astfel... am constatat - opinie cat se poate de personala si subiectiva - ca de la o vreme scrii slab, parere care vine vad in contradictie cu viziunea ta. Textele scrise inainte erau mai bune. Te rog sa aduci exemple aici... "apreciezi pozitiv texte care sunt la limita mediocrului" pentru ca imi place sa cred ca amandoi stim sa ne argumentam afirmatiile. Si sa justifici afirmatia privind modul partinitor in care comentez penru ca este una grava si nefondata. "Mă voi stăpâni a-ți comenta poeziile, tocmai pentru că aș avea multe de spus în defavoarea lor și a-i crede că este unmijloc de a răspunde cu aceeași monedă."... eu te rog sa comentezi si sa-mi spui cu aceeasi sinceritate (nu de moneda e vorba aici nici de bumerang, nici macar de retorica acelui "eu te comentez si ma comentezi si tu apoi") ceea ce ti se pare nepotrivit in textele mele... asta ma va ajuta sa vad cum sunt perceput si deci imi va fi de folos. Imi pare rau sa vad ca de fapt suntem lupi moralisti si acceptam critica numai cand este vorba de altii... si ma intreb daca unii autori de aici isi doresc numai oglinzi in care sa se vada frumosi la ce bun sa ne mai prefacem ca suntem diferiti de alte siteuri.

Prozodie buna si pe alocuri idei profunde, conturate intr-un mod captivant. Insa imbinarea dintre idei nu poate starni decat zambete poate. Cum poti pune in acelasi text "carutasii mortii..." si "cainii care se miros in partile obsure" ? Mai mult cum poti pune in aceeasi strofa "pisicii-mperecheau miorlaituri" si "vibrau plangand". Mi se pare foarte obscur. As recomanda sa se faca doua texte...fiecare sa insiste pe o directie. Asa pot rade linistit la unul si sa raman pe ganduri de la celalalt. Mai trec, mai citesc... Ialin

Acest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat pe un alt site, înainte de a trece cele 2 luni. Rog autorul să ia măsurile necesare. Mulțumesc pentru înțelegere.

recitesc finalul:
"şi cineva-i spune nedesluşit
nu mai credeam c-o să vii.

Comentarii "

daca ne spui si ce fel de comentarii astepti, e absolut perfect :))

Cifra asta de-i zice sase e un fel de preludiu, prin acel 1+2+3, pentru tetraktys... 3 unghiuri, 2 femei si o foarfeca, multe singuratati, desi variabila cantitativa este aici neconcludenta... am sa ma opresc aici cu joaca de-a cifrele si nu pot sa cobor discursul in htonian fara sa-ti spun ca cele mai bune zaruri sunt cele din os :)

Sunt de acord cu comentatorii dinaintea mea. Ai greşeli typo, de pildă "picoarele" sau "urâsc". Acestea pot fi corectate. Dar e nevoie de mai multă simplitate, autenticitate. De exemplu eu aş fi scris cam aşa (dar fiecare trebuie să îşi găsească propriul limbaj poetic):

cu picioarele înfipte
în pământ necălcat
îmbrăcat în haine simple
priveam
ameţit de conştient
omul simplu care digeră calm
părerea oricui

cu o zvâcnire de gând
m-am aşezat
în praful pământului
măsuram amprente de greşeli
clare în urmele mele
din orice perspectivă
aş privi apusul
spre care se îndreaptă omenirea

Am încercat doar să reformulez într-un limbaj mai firesc. Desigur nici varianta mea nu e frumoasă fiindcă poemul tău era prea abstract, câteva declaraţii cu tentă filozofică, aglomerate fără conexiuni aparente. Sunt de acord că numai ultimele două versuri zvâcnesc, palpitează poetic mai frumos.

Adriana, sunt mută de admirație. Această misandrie în versuri este încântătoare. Este probabil ceea ce speram să citesc seara unei zile atât de smintită și ideală precum această zi de luni. Foarte puternice afirmații și imagini precum: "îmbracă-ți tricoul peste visele goale, femeie,/ vei sorbi revărsarea luminii/ ca dintr-o venă deschisă" "în coasta orașului ne înfigem adânc/ sulița pașilor./ Praf " "de când n-ai iubit un bărbat până dincolo de piele și carne/ de când nu te-a iubit un bărbat până dincolo de umbrele lui".

părerea mea: toate bune și frumoase pînă la patinatorii aceia care îmi par cam „catoonish”. m-aș fi așteptat la mai mult clar-obscur în cazul lor.