Povestirea mi-a captat atenţia încă de la primele rânduri şi, chiar după ce am terminat de citit, subiectul şi mesajul mi-au rămas întipărite în minte. La sfârşit, aş fi fost mai mulţumit dacă aş fi găsit un pasaj care să poată fi considerat un declic pentru transformarea personajului dintr-un învingător al sistemului într-un învins. Nu i-ar strica, poate, şi o creştere a tensiunii ce ar culmina cu sinuciderea. Ridicarea cadavrului "în cumpănă" e memorabilă.
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
ioana, din biografia ta eu cred ca esti o persoana inteligenta. insa, dupa cum stii, pt a fi poet nu e necesar ac lucru. dimpotriva, poti sa fii prost, incult si totusi poet bun. insa, inteligenta ne ajuta sa acceptam parerile celorlalti si sa multumim pt semn. nici pe mine nu m a impresionat textul. cu nimic crede ma, in alt spatiu virtual, atitudinea comentatorilor n ar fi fost prea ..placuta. plus trecerea textului la sectiunea atelier. poti sa te superi. va fi bine pt poezia ta daca te vei supara f f tare :)
d-le zapata tre' să vă mai servesc şi din astea că altfel vă învăţaţi cu binele. răsfăţaţilor!
mersi fain ştiam că e mai ieftină. dar nimeni nu e perfect ş.a.m.d.
Este un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:
O istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
Acest text este un bun exemplu de lirica "a polobocului". Extensia metaforei este bine tinuta in frau prin cateva comparatii aparent contradictorii, pentruca de fapt autorul ne plaseaza intr-un spatiu polobocian de cea mai autentica factura. Sigur, exista si semne de intrebare, dar ce ar fi un poem fara acestea? De ce "corabia le face poc", sau "apoi nimic sau chiar deloc", imagini puternice insa doar aparent nelegate pe cine oare "le" face corabia "poc? - poate pe borduri, un subiect nu doar incitant, dar si la moda...apoi "nimic sau chiar deloc", o scara comparativa intre "nimic" si "deloc"... deloc usor de urcat. Un poem cu adevarat "saltaret si zblobiu" cum spune Dorin. Andu
Ai rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
A.A.A., interesant desi n-am prea inteles totul fiindca nu stiu celelalte texte. p.s. ar fi bine sa iti completezi sectiunea autobiografica si sa pui o fotografie casa stim si noi cine esti. multumesc
Dumnezeu, văzut din zgârie-nori Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Că dee... faci indigestie Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic cu deșeurile aruncate de tine, Prea mare inflație, multă umezeală... De unde alte aripi? Spui: Doamne ajută, pe când sărmanul are îngerul mut, știrbit de cojile de pâine prea tari. El își poartă durerea mândru, kilometri până la mănăstirile din periferie Pe tine te doare benzina, ești obosit, Că doar nu-i ușor să ai lumea la picioare. Mătănile tale se rezumă la hârti sfințite de popi Cerșetorului cine să-i îngrijească rănile? Fețele luminate? Nu, sunt prea ocupate să-ți binecuvînteze afacerea, El nu are altceva de făcut decât să-ți spele parbrizul, Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.
Sapphire... buna asta cu Bonnie & Clide :))... pariez ca uneori ai vrea sa mai fentezi si tu legile la fel cum fac eu cu timpul. Profetul... expresia cu pricina este utilizata in medii de șuți (hoti de buzunare... de aici "a șuti", din tiganescul "șuto")... a face la buzunare inseamna a fura... ma rog, e metafora :) Yester... sa stii ca de obicei eu pun la sfarsit titlul si am destule dificultati in a gasi ceva care sa se potriveasca... ma bucur ca ai prins ideea cu muscatura... despartirea sufletului de trup :)
Radu, propun sa ne tutuim. Ştii, dacă postai o poezie onestă, prin care îţi exprimai un sentiment, ca tot omul, probabil că mă abţineam de la intervenţii. Sau, dacă nu o făceam, intram cu un comentariu de genul "nu mi-a plăcut". Şi punct. Dar tu ai postat ceva încadrat la, atenţie, "cogito - filosofie". Şi dacă în literatură nu întotdeauna 1+1=2, în filosofie e altă treabă. Acolo trebuie să fii foarte exact. Şi tu nu ai fost. Atât.
Am intrat acum doar pentru a te felicita pentru realiyarea acetsui colaj. Labirintul din noi, cu firele cele de viață și de moarte, cu firele cele care ne obsedează uneori, este foarte bine reliefat aici, atât prin desen cât și prin cuvintele esențializate. Mai mult, ar fi perturbat fiecare efect. Poate ar mai fi mers un strop de albastru, deși este echilibrat și așa. Din partea mea, împletire de fire.
interesant desi oscilez intre a "alege" (asa teoretic) fie textul - colaj - intreg, fie varianta de a-l citi ca pe niste texte distincte. ai incercat o coagulare. nu stiu daca e reusita sau e doar artificiala. emilian scrie bine, stie sa te faca sa simti in stomac si in creierul mic ceea ce probabil simte el, sau ceea ce ar vrea sa te faca pe tine sa simti. e o poezie la frontiera intre arta si freud
georgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Povestirea mi-a captat atenţia încă de la primele rânduri şi, chiar după ce am terminat de citit, subiectul şi mesajul mi-au rămas întipărite în minte. La sfârşit, aş fi fost mai mulţumit dacă aş fi găsit un pasaj care să poată fi considerat un declic pentru transformarea personajului dintr-un învingător al sistemului într-un învins. Nu i-ar strica, poate, şi o creştere a tensiunii ce ar culmina cu sinuciderea. Ridicarea cadavrului "în cumpănă" e memorabilă.
pentru textul : Pentru învinşi nu este loc între îngeri! deVirgil,
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deCorect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
ioana, din biografia ta eu cred ca esti o persoana inteligenta. insa, dupa cum stii, pt a fi poet nu e necesar ac lucru. dimpotriva, poti sa fii prost, incult si totusi poet bun. insa, inteligenta ne ajuta sa acceptam parerile celorlalti si sa multumim pt semn. nici pe mine nu m a impresionat textul. cu nimic crede ma, in alt spatiu virtual, atitudinea comentatorilor n ar fi fost prea ..placuta. plus trecerea textului la sectiunea atelier. poti sa te superi. va fi bine pt poezia ta daca te vei supara f f tare :)
pentru textul : aforism ded-le zapata tre' să vă mai servesc şi din astea că altfel vă învăţaţi cu binele. răsfăţaţilor!
pentru textul : Poemul cu Mihaela demersi fain ştiam că e mai ieftină. dar nimeni nu e perfect ş.a.m.d.
Şi, Virgil, să nu uiţi să îi dai nivel de autor lui Leonard, să scoţi textul lui Sebi din şantier şi să pui anunţul cu Virtualia pe prima pagină.
pentru textul : să nu îți faci prieteni dePrea pretios, cel putin pentru mine
pentru textul : închinare de cuarț deEste un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:
„rătăceam fericiți
unul în labirintul celuilat”
Citit cu interes,
pentru textul : nevoia de predictibil II deEugen.
O istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
pentru textul : Julieta-Cleopatra-Pompeia debine ai venit, Vasile Munteanu!
pentru textul : delirum hristum deAcest text este un bun exemplu de lirica "a polobocului". Extensia metaforei este bine tinuta in frau prin cateva comparatii aparent contradictorii, pentruca de fapt autorul ne plaseaza intr-un spatiu polobocian de cea mai autentica factura. Sigur, exista si semne de intrebare, dar ce ar fi un poem fara acestea? De ce "corabia le face poc", sau "apoi nimic sau chiar deloc", imagini puternice insa doar aparent nelegate pe cine oare "le" face corabia "poc? - poate pe borduri, un subiect nu doar incitant, dar si la moda...apoi "nimic sau chiar deloc", o scara comparativa intre "nimic" si "deloc"... deloc usor de urcat. Un poem cu adevarat "saltaret si zblobiu" cum spune Dorin. Andu
pentru textul : Lacu’- str. deAi rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
pentru textul : noaptea cailor de fier deMda, chiar de asta mi-a amintit: "scrieţi o compunere cu titlul "toamna". Dacă asta s-a vrut, e o reuşită.
pentru textul : toamnă fără iluzii deregret ca nu se pot adauga imagini in format jpeg.
pentru textul : Simplu deEu nu stiu dacă Marius mai vrea să-mi ştie parerea ...
pentru textul : Cam aşa dePoate asa e mai bine?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deDe revăzut "abea" și punctuația.
pentru textul : Boală dePetre, ma bucur ca ai perceput corect poemul. Nu am vrut nimic complicat, doar o degajare. Multumesc
pentru textul : caramel defelicitari! imi amintesti de n. stanescu. textul tau merita cu prisosință o nouă peniță. dacă aș spune altceva... dar nu aș putea spune... mircea.
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deOrice ar zice cine ar zice, Vlad ești un profesionist remarcabil de o sensibilitate rară. Superb! paul
pentru textul : login deA.A.A., interesant desi n-am prea inteles totul fiindca nu stiu celelalte texte. p.s. ar fi bine sa iti completezi sectiunea autobiografica si sa pui o fotografie casa stim si noi cine esti. multumesc
pentru textul : După noi, galopul deDumnezeu, văzut din zgârie-nori Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Că dee... faci indigestie Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic cu deșeurile aruncate de tine, Prea mare inflație, multă umezeală... De unde alte aripi? Spui: Doamne ajută, pe când sărmanul are îngerul mut, știrbit de cojile de pâine prea tari. El își poartă durerea mândru, kilometri până la mănăstirile din periferie Pe tine te doare benzina, ești obosit, Că doar nu-i ușor să ai lumea la picioare. Mătănile tale se rezumă la hârti sfințite de popi Cerșetorului cine să-i îngrijească rănile? Fețele luminate? Nu, sunt prea ocupate să-ți binecuvînteze afacerea, El nu are altceva de făcut decât să-ți spele parbrizul, Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.
pentru textul : Dumnezeu deSapphire... buna asta cu Bonnie & Clide :))... pariez ca uneori ai vrea sa mai fentezi si tu legile la fel cum fac eu cu timpul. Profetul... expresia cu pricina este utilizata in medii de șuți (hoti de buzunare... de aici "a șuti", din tiganescul "șuto")... a face la buzunare inseamna a fura... ma rog, e metafora :) Yester... sa stii ca de obicei eu pun la sfarsit titlul si am destule dificultati in a gasi ceva care sa se potriveasca... ma bucur ca ai prins ideea cu muscatura... despartirea sufletului de trup :)
pentru textul : Drumul mătăsii deMulţumesc, Silvia! Ai surprins şi asemănarea şi contrastul, şi schimbarea simţurilor (tehnica acestui poem). Ai un ochi rafinat!
pentru textul : Haiku deCalul era la Don Quijote. Îmi cer scuze măgarului.:)))
pentru textul : urîtă liberă și pe drum deO zi bună:)
Radu, propun sa ne tutuim. Ştii, dacă postai o poezie onestă, prin care îţi exprimai un sentiment, ca tot omul, probabil că mă abţineam de la intervenţii. Sau, dacă nu o făceam, intram cu un comentariu de genul "nu mi-a plăcut". Şi punct. Dar tu ai postat ceva încadrat la, atenţie, "cogito - filosofie". Şi dacă în literatură nu întotdeauna 1+1=2, în filosofie e altă treabă. Acolo trebuie să fii foarte exact. Şi tu nu ai fost. Atât.
Succes pe mai departe!
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deŞi uite cum andu închide cercul prietenilor săi. Cred că partea sa feminină - margas - îmi plăcea mai mult.
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deAm intrat acum doar pentru a te felicita pentru realiyarea acetsui colaj. Labirintul din noi, cu firele cele de viață și de moarte, cu firele cele care ne obsedează uneori, este foarte bine reliefat aici, atât prin desen cât și prin cuvintele esențializate. Mai mult, ar fi perturbat fiecare efect. Poate ar mai fi mers un strop de albastru, deși este echilibrat și așa. Din partea mea, împletire de fire.
pentru textul : obsesia firului deinteresant desi oscilez intre a "alege" (asa teoretic) fie textul - colaj - intreg, fie varianta de a-l citi ca pe niste texte distincte. ai incercat o coagulare. nu stiu daca e reusita sau e doar artificiala. emilian scrie bine, stie sa te faca sa simti in stomac si in creierul mic ceea ce probabil simte el, sau ceea ce ar vrea sa te faca pe tine sa simti. e o poezie la frontiera intre arta si freud
pentru textul : re_birth degeorgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
pentru textul : c. a. n. s. c. deFara cuvinte. Un text cum rar mai poti citi. Cu adevarat deosebit.
pentru textul : ford transit dePagini