Un text care m-a binedispus pentru toată ziua. Nu știu dacă asta ai urmărit dar pe mine m-a amuzat. Pentru umorul fin care transpare din text, o peniță.
Lucian, comentariul tău încalcă regulamentul. Te rog să încerci să renunți la astfel de "abordări", nu-ți fac nici o cinste. Și nu folosesc nimănui. Ne place chiar în asemenea măsură circul?
imi place mult: "într-o cameră goală poate locui viața ta"... "lagarul de papusi" "suburbia de gheata" si "masa neintinsa" ar putea fi trecerea spre lumea aceea reala, de care fugim scriind, scrijelind pe trupul ei litere ca o manturie a neputintei, o lume in care "fericirea iti cere bani de chirie", unde "ce dai" nu e intotdeauna egal cu "ce primesti", dar fereastra exista yester, are vedere inspre visele acelea dinspre miazazi, care incep cu "buna dimineata :)
părerea mea: pînă la „şi aţîţă focul cu ochii” textul este excelent. este poezie. este natural. după aceea se „îmbolnăvește” de boala aia a noastră a „poheților”, devine „metaforie”, puțin artificial, puțin forțat. but again, e doar părerea mea. așa că nu e mare tragedie.
Da, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
Îţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
Virgil acum eu ce să zic? Mâine dimineaţă mă aşez frumos la coadă la aprozarul din colţ...aşa să nu mă plictisesc şi cine ştie poate bagă şi nişte inspiraţie la ofertă
Gasesc prezenta versului doi prin precizare in sine, inutila. Textul ar avea sens fara, chiar ar primi o tenta imperativa accentuata. Personal... as fi scris pirmul vers cu "italics" si separat de celelalte si evident fara al doilea vers. Ialin
frumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
atât de rari, din ce în ce mai rri, sunt asstfel de oameni, Alina,încât dispariţia lor
doare...
vedem în fiecare zi ştiri despre copii care mor din cauza indiferenţei unor medici iresponsabili ca să nu spun criminali de-a dreptul, şi nu poţi să nu te revolţi. cel puţin cei care au copii nu cred să nu se fi întrebat vreodată cum ar fi săaibă ei imensul ghinion să le încapă copiii pe mâna unor astfel de "medici".
Pesamosca era opusul. au mărturisit-o cei care l-au cunoscut, cărora le-a salvat viaţa.
am cunoscut, cânva, şi eu un Pesamosca...
pentru tot ceea ce fac din dragoste pentru semen
, doctorii fără de arginţi din vechime sunt cinstiţi aidoma sfinţilor.
Dumnezeu să le răsplătească !
Mulţumesc, dinsuflet, Alina, pt semn la aceste versuri aparte pt mine.
prima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
da, vor veni zilele când din poemele noastre vor crește panseluțe și margarete... până atunci să ne mirosim deodorantele și parfumurile:)... mersi de constatarea medicolegală:), Raluca și de... entuziasmul tău:)
ne mai citim! zi frumoasă!
Orașul ca o carte pentru copii cu ilustrații de iarnă... cred că asta s-a vrut. Și mai cred că s-a vrut într-un ton ludic, numai că, după părerea mea, pe ici pe colo, șchioapătă pe la expresiile colocviale de genul „una mai grasă ca alta” și „căzută în cap”.
Mi-a plăcut expresivitatea versului „zurgălău pe coperta lucitoare singurătatea”. Foarte sugestiv singularul substativului „zurgălău” pentru a defini singurătatea. De obicei întâlnim doar pluralul, „zurgălăi”, tocmai de aceea, singularul, „zurgălău”, e atât de sugestiv în acest context.
pentru curgerea textului, simplitate și profunzimea mesajului sugerat îți dau mâna ca și cum n-ar mai exista ploi de veghe la mine-n suflet Dumnezeu nu știe nimic sigur despre noi nu oprește niciodată ceasurile ne umblă prin trup și ne numără. felicitări
e interesant să văd asemenea reacții în apropierea sărbătorilor. ele dau naștere unor impulsuri care pe mine mă fascinează. petrecusem un asemenea moment în mulțime, și oameni care nu se cunoșteau se îmbrățișau ca frații. era straniu dar atât de firesc în acele momente. și nu era o întâlnire MISA:P. apreciez efortul lui nicodem, care îmi pare reușit, dar mai mult decât atât, vreau să cred în ecumenismul lui nu doar literar. pentru că apreciez oamenii care când își dau mâna uită cu ce partid țin, ce religie au, ce vârstă au, ce pregătire profesională și sunt doar oameni care sunt priviți/iubiți în mod egal de Dumnezeu! Sărbători fericite, nicodem! Felicitări pentru efort!
foarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
Comentând textul Mashei Căuneac „Memento”, am spus:
Manolescu Gorun - 04 Apr 2013
da - pentru "limpezimea" textului; nu - pentru aceeasi "limpezime". sugestia ramane la suprafata; adancimea nu "palpita" .
Răspunsul ei:
Masha Căuneac - 05 Apr 2013
pai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care sa lase loc la enspe' mii de interpretari.
Iată şi textul Mashei.
” memento
Masha Căuneac - 04 Apr 2013
de la o vreme visele mele sunt reci și transpirate
le cunosc bine ele îmi spun tot ce aș vrea să știu
așa cum aș vrea să știu
mi-am dat seama că este trist să fie la fel ca în realitatea
din care m-am prins când m-am născut
nu mă lăsa fără niciun semn când tot ce am nevoie
este să știu că în adâncul Tău este o undă
luminoasă care să-Ți aducă aminte că eu sunt undeva
unde nimicul devine de turtă dulce cu lapte
pune-mi cerceii noi în urechi și spală-mă cu esențe
apoi dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât
știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc”
Dacă compara cum cele două texte, cel al Adrianei şi cel al Mashei, spun că amele pot fi încadrate, fără a greşi în categoria « psammilor ». Dar la Adriana, «exteriorul - suprafaţa» practic nu exista, în schimb «interiorul – profunzimea» o simţi cum palpită.
Concluzie : pentru Adriana – o mulţime (infinit numărabilă) de « peniţe». Păcat că nu pot da decât una singură. Sper ca seria să fie completată de alţii. Şi mai sper să apară la ”Remarcate”
am mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
Adele, corectează textul, fii atentă mai întâi la virgule, sunt cam multe. De ex nu se pune virgulă înainte și tu pui frecvent. -pe al doilea rând " aceeia"- corect "ochii aceia", -în penultimul- "albaștrii" -corect "albaștri", cu un singur i. Altfel, remarc aceeași atmosferă caldă, plăcută, prea încărcată de patetism aici, din păcate.
Cred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
Voi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
aalizeei, e totusi o treaba care necesita timp zic eu.. o analiza pe text, deci multumesc intai ca ai utilizat timpul ala legat de textul meu. :) si-acum.. cred din start ca textul asta trebuie inghitit ca tot, fara paragrafe, caci de fapt e o proza jurnal, un film interior ca o singura gura de aer, un film care partial il retraiesti, partial faci glume pe seama lui, e echilibrul care nu te face tocmai sa razi dar nici sa te urci pe pereti.. legat de comentariile bascalioase legate de nume, sunt acolo foarte intentionat caci in general am noduri la scriere cand dau nume de personaje, fac alergii, sa fie comune, sa fie distincte, aici pana la urma e o poveste ce o poate trai orice, cu mihai, gheorghe, andrei, bogdan caracteristic oricarui colt de lume asa.. ca am trantit nume cu M.. si am facut si haz de ele caci ma plictiseau teribil. Gresit sau nu? Nu stiu. Am crezut ca da o nota de autentic in curgerea ideatiei in text, but I might be wrong. "atentinde".. ai dreptate, m-am cam invartit si eu in jurul lui la scriere. Voi remedia. Cumva.
Draga Queen Margot, iti multumesc pentru ca ai revenit, si inca atat de detaliat. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este sa ma multumeasca pe mine, dar sunt convinsa ca tu stii asta deja, si mai sunt convinsa ca la randul tau simti bucurie cand cineva se apleaca asupra scrierilor tale cu atentie.
Pentru scriitorul pe gheata care reuseste sa-si mentina scrisul ascendent, pentru cartile "cu pielea neteda" si aroma creionului ascutit in alean. Il rog sa-si scoata masca de pe chip, lasand aerul sa intre. Imi place poemul acesta ce oglindeste mainele in azi si ieri-ul in zatul cafelei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text care m-a binedispus pentru toată ziua. Nu știu dacă asta ai urmărit dar pe mine m-a amuzat. Pentru umorul fin care transpare din text, o peniță.
pentru textul : Cotidian deLucian, comentariul tău încalcă regulamentul. Te rog să încerci să renunți la astfel de "abordări", nu-ți fac nici o cinste. Și nu folosesc nimănui. Ne place chiar în asemenea măsură circul?
pentru textul : Răstălmăcire deimi place mult: "într-o cameră goală poate locui viața ta"... "lagarul de papusi" "suburbia de gheata" si "masa neintinsa" ar putea fi trecerea spre lumea aceea reala, de care fugim scriind, scrijelind pe trupul ei litere ca o manturie a neputintei, o lume in care "fericirea iti cere bani de chirie", unde "ce dai" nu e intotdeauna egal cu "ce primesti", dar fereastra exista yester, are vedere inspre visele acelea dinspre miazazi, care incep cu "buna dimineata :)
pentru textul : lumea lui Viceversa depărerea mea: pînă la „şi aţîţă focul cu ochii” textul este excelent. este poezie. este natural. după aceea se „îmbolnăvește” de boala aia a noastră a „poheților”, devine „metaforie”, puțin artificial, puțin forțat. but again, e doar părerea mea. așa că nu e mare tragedie.
pentru textul : Astăzi deDa, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
pentru textul : Haiku deÎţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
Ai dreptate ! Am gresit la tastare cand am postat si nu mi-am dat seama decat acum. E clar Takacs, si nu Tacaks !
Doar eu am facut clipul(sic).
Am vorbit tot alaturea cu drumul. Multumesc de tragere de maneca. Ai un foarte bun spirit de observatie.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deVirgil acum eu ce să zic? Mâine dimineaţă mă aşez frumos la coadă la aprozarul din colţ...aşa să nu mă plictisesc şi cine ştie poate bagă şi nişte inspiraţie la ofertă
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deGasesc prezenta versului doi prin precizare in sine, inutila. Textul ar avea sens fara, chiar ar primi o tenta imperativa accentuata. Personal... as fi scris pirmul vers cu "italics" si separat de celelalte si evident fara al doilea vers. Ialin
pentru textul : racing live defrumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
pentru textul : fractal destraniu peisaj din alta lume parca... e superb finalul: "și tot acest timp care ucide spuma mării și tot acest foșnet al spumei stingându-se"
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deatât de rari, din ce în ce mai rri, sunt asstfel de oameni, Alina,încât dispariţia lor
doare...
vedem în fiecare zi ştiri despre copii care mor din cauza indiferenţei unor medici iresponsabili ca să nu spun criminali de-a dreptul, şi nu poţi să nu te revolţi. cel puţin cei care au copii nu cred să nu se fi întrebat vreodată cum ar fi săaibă ei imensul ghinion să le încapă copiii pe mâna unor astfel de "medici".
Pesamosca era opusul. au mărturisit-o cei care l-au cunoscut, cărora le-a salvat viaţa.
am cunoscut, cânva, şi eu un Pesamosca...
pentru tot ceea ce fac din dragoste pentru semen
pentru textul : fără de arginţi de, doctorii fără de arginţi din vechime sunt cinstiţi aidoma sfinţilor.
Dumnezeu să le răsplătească !
Mulţumesc, dinsuflet, Alina, pt semn la aceste versuri aparte pt mine.
prima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
pentru textul : springfield & treehouses deProfetule, mă așteptam la un altfel de răspuns, din partea ta. Mai prompt, mai sigur, mai transparent. Oricum, mulțumesc.
pentru textul : ultimele modificări pe site deda, vor veni zilele când din poemele noastre vor crește panseluțe și margarete... până atunci să ne mirosim deodorantele și parfumurile:)... mersi de constatarea medicolegală:), Raluca și de... entuziasmul tău:)
pentru textul : lullaby dene mai citim! zi frumoasă!
Orașul ca o carte pentru copii cu ilustrații de iarnă... cred că asta s-a vrut. Și mai cred că s-a vrut într-un ton ludic, numai că, după părerea mea, pe ici pe colo, șchioapătă pe la expresiile colocviale de genul „una mai grasă ca alta” și „căzută în cap”.
pentru textul : cuvinte deMi-a plăcut expresivitatea versului „zurgălău pe coperta lucitoare singurătatea”. Foarte sugestiv singularul substativului „zurgălău” pentru a defini singurătatea. De obicei întâlnim doar pluralul, „zurgălăi”, tocmai de aceea, singularul, „zurgălău”, e atât de sugestiv în acest context.
pentru curgerea textului, simplitate și profunzimea mesajului sugerat îți dau mâna ca și cum n-ar mai exista ploi de veghe la mine-n suflet Dumnezeu nu știe nimic sigur despre noi nu oprește niciodată ceasurile ne umblă prin trup și ne numără. felicitări
pentru textul : Lucian dee interesant să văd asemenea reacții în apropierea sărbătorilor. ele dau naștere unor impulsuri care pe mine mă fascinează. petrecusem un asemenea moment în mulțime, și oameni care nu se cunoșteau se îmbrățișau ca frații. era straniu dar atât de firesc în acele momente. și nu era o întâlnire MISA:P. apreciez efortul lui nicodem, care îmi pare reușit, dar mai mult decât atât, vreau să cred în ecumenismul lui nu doar literar. pentru că apreciez oamenii care când își dau mâna uită cu ce partid țin, ce religie au, ce vârstă au, ce pregătire profesională și sunt doar oameni care sunt priviți/iubiți în mod egal de Dumnezeu! Sărbători fericite, nicodem! Felicitări pentru efort!
pentru textul : aşa a spus el defoarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
pentru textul : vintage collection -audio depaul,
bine ai revenit pe aici
pentru textul : În amonte deComentând textul Mashei Căuneac „Memento”, am spus:
Manolescu Gorun - 04 Apr 2013
da - pentru "limpezimea" textului; nu - pentru aceeasi "limpezime". sugestia ramane la suprafata; adancimea nu "palpita" .
Răspunsul ei:
Masha Căuneac - 05 Apr 2013
pai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care sa lase loc la enspe' mii de interpretari.
Iată şi textul Mashei.
” memento
Masha Căuneac - 04 Apr 2013
de la o vreme visele mele sunt reci și transpirate
le cunosc bine ele îmi spun tot ce aș vrea să știu
așa cum aș vrea să știu
mi-am dat seama că este trist să fie la fel ca în realitatea
din care m-am prins când m-am născut
nu mă lăsa fără niciun semn când tot ce am nevoie
este să știu că în adâncul Tău este o undă
luminoasă care să-Ți aducă aminte că eu sunt undeva
unde nimicul devine de turtă dulce cu lapte
pune-mi cerceii noi în urechi și spală-mă cu esențe
apoi dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât
știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc”
Dacă compara cum cele două texte, cel al Adrianei şi cel al Mashei, spun că amele pot fi încadrate, fără a greşi în categoria « psammilor ». Dar la Adriana, «exteriorul - suprafaţa» practic nu exista, în schimb «interiorul – profunzimea» o simţi cum palpită.
pentru textul : de-a-ndăratelea deConcluzie : pentru Adriana – o mulţime (infinit numărabilă) de « peniţe». Păcat că nu pot da decât una singură. Sper ca seria să fie completată de alţii. Şi mai sper să apară la ”Remarcate”
am mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
pentru textul : Un vis fără chip deAdele, corectează textul, fii atentă mai întâi la virgule, sunt cam multe. De ex nu se pune virgulă înainte și tu pui frecvent. -pe al doilea rând " aceeia"- corect "ochii aceia", -în penultimul- "albaștrii" -corect "albaștri", cu un singur i. Altfel, remarc aceeași atmosferă caldă, plăcută, prea încărcată de patetism aici, din păcate.
pentru textul : Alt fel de iubire deCred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
pentru textul : Depărtate ecouri deVoi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
aalizeei, e totusi o treaba care necesita timp zic eu.. o analiza pe text, deci multumesc intai ca ai utilizat timpul ala legat de textul meu. :) si-acum.. cred din start ca textul asta trebuie inghitit ca tot, fara paragrafe, caci de fapt e o proza jurnal, un film interior ca o singura gura de aer, un film care partial il retraiesti, partial faci glume pe seama lui, e echilibrul care nu te face tocmai sa razi dar nici sa te urci pe pereti.. legat de comentariile bascalioase legate de nume, sunt acolo foarte intentionat caci in general am noduri la scriere cand dau nume de personaje, fac alergii, sa fie comune, sa fie distincte, aici pana la urma e o poveste ce o poate trai orice, cu mihai, gheorghe, andrei, bogdan caracteristic oricarui colt de lume asa.. ca am trantit nume cu M.. si am facut si haz de ele caci ma plictiseau teribil. Gresit sau nu? Nu stiu. Am crezut ca da o nota de autentic in curgerea ideatiei in text, but I might be wrong. "atentinde".. ai dreptate, m-am cam invartit si eu in jurul lui la scriere. Voi remedia. Cumva.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deincurci poruncile? :))
pentru textul : fals interviu despre menirea artei decă cușca nu sună bine
pentru textul : cauză şi efect deun zambet nu strica nimanui mai ales pe vremea asta...pe care am vrea-o alba...!!!
pentru textul : Lovitură de rafturi deDraga Queen Margot, iti multumesc pentru ca ai revenit, si inca atat de detaliat. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este sa ma multumeasca pe mine, dar sunt convinsa ca tu stii asta deja, si mai sunt convinsa ca la randul tau simti bucurie cand cineva se apleaca asupra scrierilor tale cu atentie.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dece faceti domnu' buricea? ati inceput sa incurcati borcanele?
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună dePentru scriitorul pe gheata care reuseste sa-si mentina scrisul ascendent, pentru cartile "cu pielea neteda" si aroma creionului ascutit in alean. Il rog sa-si scoata masca de pe chip, lasand aerul sa intre. Imi place poemul acesta ce oglindeste mainele in azi si ieri-ul in zatul cafelei.
pentru textul : Masca mea e Chipul tău dePagini