si eu sint de acord cu ionut caragea. textul incepe promitator. dar, i don't know, ceva se intimpla si o ia "spre sud". nu zic ca nu s-ar fi putut scrie ceva interesant cu materialul asta dar nu ce e aici. voi mai urmari autorul.

Stimate Nicholas,
Eu nu știu dacă ești 'american' cum zici sau ești doar un român plecat care nu știe prea bine în ce limbă să se exprime. Asta este o dilemă destul de răspândită în diaspora, dar, crede-mă, alții cum ar fi Virgil T sau Luminița S au reușit să rezolve această dilemă mult mai bine decât matale.
Pe 'românește' poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
Vă recomand sincer ieșirea cât mai rapidă din această schizofrenie literară... ori sunteți român, ori sunteți american Domnule Dinu... scrieți ca atare!
Că n-oți fi Mafalda.

nu vad diacritice lipsa

am spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!

pentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
dacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))

"Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus"
staim ca asta-mi vei spune, dar nici nu pretindeam sa.

ti-am explicat de ce nu am observat ce considerai tu ca e de observat...
in fine.

Alina, ce as putea sa mai spun eu... Observ aceasta tendinta (regionala mi se pare) de a-ti ridica poalele in cap. Te asigur insa ca nu voi fi victima unor astfel de chestii primitive asa cum nu am fost nici in cazul lui Vladimir. Spre deosebire de tine eu tin la confidentialitatea in care functioneaza consiliul hermeneia. Nu este o societate secreta sau vreun club conspirativ, este doar vorba despre decenta discretiei. Sint convins acum, si ma tem ca sint convinsi acum si cititorii Hermeneia cam cit de demna de incredere esti tu in aceasta privinta. Nu ma intelege gresit, este posibil ca tu sa spui adevarul, dupa cum este posibil sa nu, dar singura, iti repet singura care are de pierdut din chestia aceasta esti tu. Ca om. Dar este posibil ca pe tine sa nu te mai intereseze chestia asta, adica cit valoreaza confidentialitatea Alinei Manole. Iti spun sincer, e ok pentru mine. In ce priveste insa ceea ce spui tu acolo pot doar preciza ca nu este decit partial corect si bineinteles ca ar dura la nesfirsit sa ne hartuim pe chestia asta, lucru care pe mine nu ma intereseaza absolut de loc. Sint dispus sa ii las pe membrii hermeneia sa creada ce vor, eu precizind doar ca nu ai fost exclusa din grupul de editori pentru ca nu esti de acord cu conducerea hermeneia. Consiliul hermeneia e departe de a fi o armonie perfecta. Comportamentul tau de acum insa imi confirma inca o data ca am procedat corect si ca oameni care reactioneaza ca tine si nu au decenta confidentialitatii nu au ce cauta printre cei ce decid soarta si bunul mers al Hermeneia.

o prelucrare incantatoate, am citit si poemul buclucas, aprecieri si acolo!

Aranca, tu stii, lumea tristetii e de fapt dincolo de cuvinte, de aceea e greu sa scrii despre asta; aceste “poeme ale tristetii” (regret daca suna patetic) sunt doar o incercare de negociere cu lumea de afara, de fapt o impacare a pustiului dinauntru cu pustiul de afara; o sa incerc sa le grupez intr-un ciclu, ma gandesc de mult la o carte… trecerile tale stiu sa bucure, multumesc!

...Mircea, că tot ceri sugestii... uan ar fi să scapi de expresiile ușor sau total tautologice cum ar fi "stele pe cer", "sprijiniți în baston", "curge o cascadă". Adevărat, înainte de-a fi ușor sau total tautologice, ele sunt adevărate, însă tot nu sunt scuzabile. A le evita înseamnă, practic, a și trece din forma denotativă la una conotativa, ceea ce, pentru un poet, ar trebui să fie o prioritate. ...În acest text, mie mi-a plăcut, strict subiectiv, impresia finală - una a mișcării continue a spiritului mereu în căutare. Cu stimă! A.A.A

Adevarul e ca asteptam oarecum prilejul de a asterne o penita pe un text de-al tau dar, desigur, nu o puteam face asa, oricum, nu? Si iata ca acest text apare pe gustul meu. Are o ironie fina, un aer de confesiune de femeie matura plus destul de multa nebunie adica atat cat sa-mi placa. In seara asta m-am intors acasa de la o reluare interesanta a cenaclului de la Deko unde ar insemna sa mint sa spun altceva decat ca a fost foarte interesant. Si ca imi doresc ca boierii si boieroaicele aceia/acelea de pe agonia sa fie capabili/capabile sa o tina tot asa o vreme indelungata. O concluzie insa s-a desprins de acolo, una destul de trista si anume ca "sfarsitul liteaturii, asa cum o stim noi, e aproape". Nu pot decat sa fiu de acord cu asta, si am ascultat vocile unor comentatori de marca: Alexandru Matei, Octavian Soviany, Felix Nicolau, Gelu Vlasin chiar si pe Catalin Goian cu stilul sau inconfundabil de om trecut prin "realitate". Din pacate aici pe Hermeneia, fenomenul este cat se poate de vizibil. Totul a inghetat intr-o noapte polara de unde vorba poetului doar "p-ici pe colo mai strabate cate-o raza mai curata/ dintr-un carmen saeculare ce-l visai si eu odata". Iar aceasta raza este si un poem ca acesta, viu si zgomotos. Voi lua si eu o pauza mai lunga la fel ca toti cei care, din varii si necunoscute motive, au lasat hermeneia la voia intamplarii (asta incluzand pe creatorul sau, Virgil Titarenco). Sper ca lucrurile sa revina la normal cat mai repede. Anyway, pana atunci, un salut, a wave of hand si o penita pentru Adriana aici. Andu

de asemenea, te rog sa editezi titlul cu diacritice

M-a impresionat asocierea "masinilor prabusite" cu suavul "tremolo de forme".

Gorune, mie-mi plac pseudohaiku-urile tale. Iar dacă abandonezi atît de ușor, doar fiindcă Andu e atît de... bobadilicos și Luminița vine să dea lecții despre adevărata artă haiku (nu contest calitatea celor scrise de dînsa, dar m-a dezamăgit specificarea acelui "ad-hoc" datorită unei miresme neplăcute de aer superior), mă declar tristă.