Textul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Un poem plin de "draci și viermi". Cu punctul am clarificat-o! Mai rămâne cu "schizo-frenezia". ;) Atașezi lexicul de cartier unor sentimente și senzații violente. Tema existențialistă . "Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?"(Cioran) Curând, Cris
Eh, "mare" pentru contextul nostru, al tuturor celor care încearcă - azi, aici, altundeva - cu pixu-n zbor, înţelegi tu. Plus de asta, (poezie mare, cuvinte mici) trebuia să-mi iasă şi mie formularea antitetică, nu? :).
Parerea mea este ca impingerea inspre deontologic "ar fi trebui sa ma nasc" a acestui poem este gresita, desi nimic nu poate fi gresit in poezie la urma urmei, ea se naste in sufletul dupa chipul si asemanarea creatorului sau. Asa si Virgil Titarenco ne infatiseaza aici o poezie pragmatica si programatica, in care emotia asteapta cuminte la rand pana cand intelectul, logica si regulile isi termina festinul, mereu pe indestulate. Mici detalii... asa ar numi desigur Virgil si ce voi spune eu acum, cum ar suna "in orasul acela rusesc in care as vrea sa ma fi nascut". Doi la mana... aura imperialista a mamei Rusia se vede aici prin bulgaria si franta, parca nu ai vrut nici sa spui pe sleau nici sa iti tii gura. Ce sa zic? Poemul mi-ar fi placut mult daca i-ai fi dat drumul din mana sa zboare E greu... dar merita, cel putin in cazul tau, parerea mea. Andu P.S. Si te rog frumos, nu mai arunca de pe site pe novicii astia care posteaza aiurea prea multe texte. Unii sunt chiar talentati ! Daca cineva posteaza prea multe texte (dar ok dpdv literar) inseamna ca intra cu bocancii pe H? Eu nu vad asa, iarta-ma ca ti-o spun cu tot respectul man.
frumos. da, reușești să mă surpinzi cu euthymia, ca stare bine conturată, ce se desprinde din poemul tău. îmi place cum conduci narativ cititorul. și pentru că îmi place construcția lui, o combinație reușită între sugestie și confesiune, între mirare și certitudine las semnul meu de apreciere, că o conta sau nu, acesta e. un poem citit pe sonic dreams (B.C.). (p.s. numai între noi, aici, nu-mi place penultimul vers, e prea tocit substantivul "umbră"). fain, Daniela!
Surprins de textul asta. In opinia mea un text matur, o reintoarcere la suflul poetic de altadata, un patinaj pe retina al planurilor prezente si trecute. Ai citeva teribilisme din punctul meu de vedere, gen "lume extraordinar de vinovata", dar cred ca ma pot obisnui intrucit acestea fac parte din lirismul marca Bobadil. Text bun in opinia mea.
multumesc, cailean, pentru comentariu si penita incurajatoare. cu un zambet simian a la "tata Darwin", pot spune ca mi se mai edulcoreaza "nimicnicia" prin scriitura...
Vrei tu musai Andule sa faci pe "cucuvaia" in migdal in loc sa pui mana pe sapun si pe stergar si sa speli de metafore trupurile poetilor pentru ca apoi sterse de orice influenta bacoviana sa se avante pe taramurile candva virgine ale hermenicii. Recunosc... am parasit temporar incinta dar dupa cum stii hermeneia rimeaza si cu aletheia si cu filofteia asa ca n-ai cum sa-i rezisti la nesfarsit.
Ești un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .
Alma, îți doresc mult succes!
Sper că voi vedea cândva o Virtualie de primăvară... când teii înfloresc pe dealul Copoului și balerinele își pun costumele.
Sper ... pentru că speranța moare ultima și de aceea moare în chinuri.
A
da, am greșit eu. well, îmi cer scuze. e cu adevărat nescuzabil. în orice caz, ce vroiam să spun este că japonezii au o aversiune profundă pentru numerele pare (probabil cu excepția lui 8). probabil cel mai evitat este 4. de aceea ar fi fost probabil imposibil să aleagă alte cifre. încă o dată, gafa mea cu inversarea este realmente nescuzabilă.
ma bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte
va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:
"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!
Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
Mesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"
Mersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
Maria, mulțumesc pentru intervenție și semn. Prilej cu care revăd și textul, dar problema e că nu mai prea sunt mulțumit de el. Sau poate e doar o toană de moment.
am încercat să spun în finalul poemului despre pâlpâirea aceasta din piept, pieptul fiind fasonat, închingat, meşterit ca o pâlnie. pieptul e modelat ca un vas de mâna olarului, pâlnia fiind obiectul comparativ. "fasonat" nu mi se pare cuvântul potrivit dar nu am găsit altul şi până-l voi găsi mă voi perpeli oleacă. brazii bărbaţi vor rămane nemişcaţi. mulţam de vizită.
e un manifest pro-immigration scris probabil în interminabila aşteptare de la graniţa dintre Mexic şi USA, mai precis în Tijuana, unde nu mai poţi respira de vânzători ambulanţi, ştergători de parbrize şi amărâţi că te-apucă mila de ei.
mie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
pentru ca intr-adevar e o poza reusita, care imi place cu atat mai mult cu cat o privesc mai des, pentru ca s a vorbit cam pe langa texul-imagine si prea mult despre sub-text, pt offtopic uri si pentru ca sa dovedesc ca si eu am energie nuptiala, afirm:
ce atrage la aceasta poză ( pt ca in perfectiunea ei afisata tocmai asta induce- senzatia de poză, adica de ireal, de joc prefacut) este intraductibilitatea gestuala pe care o arata, ascunzand totodata tocmai ceea ce vrea sa exprime. mai simplu, vad un joc, unde viata se exprima in 3 stadii: maturitatea si intelegerea, o anume intelepciune si suport pe care il ofera, iesind frumos din scena, cu spatele, asa cum se iesea odata din fata regelui, apoi tanara mireasa, tineretea care accepta si asuma starea de a fi in ceea ce are ea frumos si bun, cu tandrete si sfiiciune as indrazni sa spun, apoi tineretea naiva, dar curata si surazanda din cap pana in picioare, care parca abia asteapta confirmarea din partea miresei ca totul e extraordinar si asta o asteapta si pe ea.
este remarcabil aici faptul ca cele 3 personaje se privesc si ne privesc. apoi ca mainile lor impreunate arata ca una fara alta nu se poate; ele se hranesc una din alta, se sustin si se intemeiaza in ceea ce sunt, simt si vor face. daca la rubliov sfanta treime avea acelasi tip de privire, dar cu picioarele incrucisate, aici avem mainile inlantuite...nu stiu pe care din cele 2 variante sa le prefer.
Nu spun ca aceasta poza e mincinoasa. Viata si casatoria in speta nu inseamna doar atat. Dar ceea ce garanteaza si fundamenteaza gestul inefabil exprimat aici, generozitatea si bucuria, viata ca sarbatoare si joc, tocmai ca revolta impotriva raului si uratului care pandesc aproape, justifica acest argument scos in fata, fie ca il pricepem fie ca nu.
Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..
Virgil mi-e greu sa gasesc o nisa potrivita. Acum vreo doi ani am publicat Manifestul NuNu care chema la o revitalizare a scrisului. Doream sa polarizez texte hedoniste care nu sunt nici poezie, nici proza, ci un melanj vizual, mai mult scenarii ale unor trairi in virtual. Mi-era clar ca literatura digitala se departeaza din ce in ce mai mult de textul scris, cel clasic, scolastic. Din pacate miscarea NuNu s-a dizolvat repede in luptele orgolioase de pe Agonia. Regret lipsa unei stari mentale care sa detaseze realul de expresie ( cum era Dada de exemplu, acum 90 de ani) In schimb suntem inundati de junk si e din ce in ce mai greu sa definim o directie, totul e posibil . Personal am incetat sa mai citesc. Imi menajez ochii.
In care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Bucuros de trecerea ta.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deUn poem plin de "draci și viermi". Cu punctul am clarificat-o! Mai rămâne cu "schizo-frenezia". ;) Atașezi lexicul de cartier unor sentimente și senzații violente. Tema existențialistă . "Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?"(Cioran) Curând, Cris
pentru textul : o viziune a insentimentelor deEh, "mare" pentru contextul nostru, al tuturor celor care încearcă - azi, aici, altundeva - cu pixu-n zbor, înţelegi tu. Plus de asta, (poezie mare, cuvinte mici) trebuia să-mi iasă şi mie formularea antitetică, nu? :).
pentru textul : singura pipă din oraș deParerea mea este ca impingerea inspre deontologic "ar fi trebui sa ma nasc" a acestui poem este gresita, desi nimic nu poate fi gresit in poezie la urma urmei, ea se naste in sufletul dupa chipul si asemanarea creatorului sau. Asa si Virgil Titarenco ne infatiseaza aici o poezie pragmatica si programatica, in care emotia asteapta cuminte la rand pana cand intelectul, logica si regulile isi termina festinul, mereu pe indestulate. Mici detalii... asa ar numi desigur Virgil si ce voi spune eu acum, cum ar suna "in orasul acela rusesc in care as vrea sa ma fi nascut". Doi la mana... aura imperialista a mamei Rusia se vede aici prin bulgaria si franta, parca nu ai vrut nici sa spui pe sleau nici sa iti tii gura. Ce sa zic? Poemul mi-ar fi placut mult daca i-ai fi dat drumul din mana sa zboare E greu... dar merita, cel putin in cazul tau, parerea mea. Andu P.S. Si te rog frumos, nu mai arunca de pe site pe novicii astia care posteaza aiurea prea multe texte. Unii sunt chiar talentati ! Daca cineva posteaza prea multe texte (dar ok dpdv literar) inseamna ca intra cu bocancii pe H? Eu nu vad asa, iarta-ma ca ti-o spun cu tot respectul man.
pentru textul : în orașul acela rusesc defrumos. da, reușești să mă surpinzi cu euthymia, ca stare bine conturată, ce se desprinde din poemul tău. îmi place cum conduci narativ cititorul. și pentru că îmi place construcția lui, o combinație reușită între sugestie și confesiune, între mirare și certitudine las semnul meu de apreciere, că o conta sau nu, acesta e. un poem citit pe sonic dreams (B.C.). (p.s. numai între noi, aici, nu-mi place penultimul vers, e prea tocit substantivul "umbră"). fain, Daniela!
pentru textul : give me november rain deSurprins de textul asta. In opinia mea un text matur, o reintoarcere la suflul poetic de altadata, un patinaj pe retina al planurilor prezente si trecute. Ai citeva teribilisme din punctul meu de vedere, gen "lume extraordinar de vinovata", dar cred ca ma pot obisnui intrucit acestea fac parte din lirismul marca Bobadil. Text bun in opinia mea.
pentru textul : Laura deatunci e bine asa cum am scris:) omul care poate canta un tablou, care poate picta un cantec, etc. multam!
pentru textul : știu că se poate dePoemul nu e rau deloc plus vad ca Oriana are chef de "polemici fragrante". Restul e o tacere vinovata. Andu
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac demultumesc, cailean, pentru comentariu si penita incurajatoare. cu un zambet simian a la "tata Darwin", pot spune ca mi se mai edulcoreaza "nimicnicia" prin scriitura...
pentru textul : homo ludens deVrei tu musai Andule sa faci pe "cucuvaia" in migdal in loc sa pui mana pe sapun si pe stergar si sa speli de metafore trupurile poetilor pentru ca apoi sterse de orice influenta bacoviana sa se avante pe taramurile candva virgine ale hermenicii. Recunosc... am parasit temporar incinta dar dupa cum stii hermeneia rimeaza si cu aletheia si cu filofteia asa ca n-ai cum sa-i rezisti la nesfarsit.
pentru textul : Hermeneia obituary deerata. tuturor
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deEști un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .
pentru textul : Mă-ndepărtez demulţumesc, Virgil, am să vorbesc cu autorul de care te legi să vedem ce poate să facă.
pentru textul : doomsday poem des-ar traduce cam aşa: tehnologia nu poate ajunge la esenţa lucrurilor. Cel puţin asta am intenţionat să spun. :)
Mulţumesc. Toate cele bune!
pentru textul : La solitudine deAlma, îți doresc mult succes!
pentru textul : Programul Cenaclului Virtualia din 22 decembrie 2012 deSper că voi vedea cândva o Virtualie de primăvară... când teii înfloresc pe dealul Copoului și balerinele își pun costumele.
Sper ... pentru că speranța moare ultima și de aceea moare în chinuri.
A
da, am greșit eu. well, îmi cer scuze. e cu adevărat nescuzabil. în orice caz, ce vroiam să spun este că japonezii au o aversiune profundă pentru numerele pare (probabil cu excepția lui 8). probabil cel mai evitat este 4. de aceea ar fi fost probabil imposibil să aleagă alte cifre. încă o dată, gafa mea cu inversarea este realmente nescuzabilă.
pentru textul : 3 gafe haiku devă mulţumesc, toate cele bune.
pentru textul : sânii cameliei dema bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte
va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:
"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!
Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deMesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"
Mersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
pentru textul : O secundă deMaria, mulțumesc pentru intervenție și semn. Prilej cu care revăd și textul, dar problema e că nu mai prea sunt mulțumit de el. Sau poate e doar o toană de moment.
pentru textul : Fiara demarynna,
am încercat să spun în finalul poemului despre pâlpâirea aceasta din piept, pieptul fiind fasonat, închingat, meşterit ca o pâlnie. pieptul e modelat ca un vas de mâna olarului, pâlnia fiind obiectul comparativ. "fasonat" nu mi se pare cuvântul potrivit dar nu am găsit altul şi până-l voi găsi mă voi perpeli oleacă. brazii bărbaţi vor rămane nemişcaţi. mulţam de vizită.
pentru textul : pâlpâire dee un manifest pro-immigration scris probabil în interminabila aşteptare de la graniţa dintre Mexic şi USA, mai precis în Tijuana, unde nu mai poţi respira de vânzători ambulanţi, ştergători de parbrize şi amărâţi că te-apucă mila de ei.
pentru textul : privirea și parbrizul devîrcolirea?
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deSună foarte interesant. Să fie, oare, un soi de "Puntea" (Sorescu), în proză?! Chiar am să caut. Mulţam!
pentru textul : Lunea se moare uniform demie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
pentru textul : În loc să dorm, scriu depentru ca intr-adevar e o poza reusita, care imi place cu atat mai mult cu cat o privesc mai des, pentru ca s a vorbit cam pe langa texul-imagine si prea mult despre sub-text, pt offtopic uri si pentru ca sa dovedesc ca si eu am energie nuptiala, afirm:
ce atrage la aceasta poză ( pt ca in perfectiunea ei afisata tocmai asta induce- senzatia de poză, adica de ireal, de joc prefacut) este intraductibilitatea gestuala pe care o arata, ascunzand totodata tocmai ceea ce vrea sa exprime. mai simplu, vad un joc, unde viata se exprima in 3 stadii: maturitatea si intelegerea, o anume intelepciune si suport pe care il ofera, iesind frumos din scena, cu spatele, asa cum se iesea odata din fata regelui, apoi tanara mireasa, tineretea care accepta si asuma starea de a fi in ceea ce are ea frumos si bun, cu tandrete si sfiiciune as indrazni sa spun, apoi tineretea naiva, dar curata si surazanda din cap pana in picioare, care parca abia asteapta confirmarea din partea miresei ca totul e extraordinar si asta o asteapta si pe ea.
pentru textul : Feminitate sine qua non deeste remarcabil aici faptul ca cele 3 personaje se privesc si ne privesc. apoi ca mainile lor impreunate arata ca una fara alta nu se poate; ele se hranesc una din alta, se sustin si se intemeiaza in ceea ce sunt, simt si vor face. daca la rubliov sfanta treime avea acelasi tip de privire, dar cu picioarele incrucisate, aici avem mainile inlantuite...nu stiu pe care din cele 2 variante sa le prefer.
Nu spun ca aceasta poza e mincinoasa. Viata si casatoria in speta nu inseamna doar atat. Dar ceea ce garanteaza si fundamenteaza gestul inefabil exprimat aici, generozitatea si bucuria, viata ca sarbatoare si joc, tocmai ca revolta impotriva raului si uratului care pandesc aproape, justifica acest argument scos in fata, fie ca il pricepem fie ca nu.
Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..
pai... poate eu sa fac asta. de cate ori scrii ma bucur pana sa te citesc. :)
stiu - e atat de dulceaga afirmatia de mai sus. si atat de nu -eu. dar... cam asa stau lucrurile.
pentru textul : Ratare cu mingi verzi deVirgil mi-e greu sa gasesc o nisa potrivita. Acum vreo doi ani am publicat Manifestul NuNu care chema la o revitalizare a scrisului. Doream sa polarizez texte hedoniste care nu sunt nici poezie, nici proza, ci un melanj vizual, mai mult scenarii ale unor trairi in virtual. Mi-era clar ca literatura digitala se departeaza din ce in ce mai mult de textul scris, cel clasic, scolastic. Din pacate miscarea NuNu s-a dizolvat repede in luptele orgolioase de pe Agonia. Regret lipsa unei stari mentale care sa detaseze realul de expresie ( cum era Dada de exemplu, acum 90 de ani) In schimb suntem inundati de junk si e din ce in ce mai greu sa definim o directie, totul e posibil . Personal am incetat sa mai citesc. Imi menajez ochii.
pentru textul : Oglinzi dete-am rugat ceva și observ că m-ai ignorat
pentru textul : Unchiul Fedea (3) deIn care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
pentru textul : ceasornice dePagini