atâta împletire între eros și thanatos într-o scriitură rar am întâlnit. un flamenco până la ultimul pas. o tensiune în care dacă nu îți modulezi respirația te lași în vârtejul tutror simțurilor și angoaselor: de la spaima de prăbușire, la căderea la nesfârșit, la fragmentare, la aneantizare. Tensiunea aceea din mica și din marea moarte, aflate parcă simultan atunci când ceva iminent amenință existența. karenina nu este decât un motiv. ca și bovary. fiindcă nu despre asta este vorba aici: ci de trăirea la limita trăibilului. cutremurul este undeva în interior. ca o implozie. sau cel puțin așa am simțit eu, ca un "șobolan" cititor al acestui text, un text deosebit de solid, cât să reziste la toate zguduirile mele. fiindcă l-am luat și l-am zgâlțâit de câteva ori să văd fisurile în logos, în coerență, în mesaj, în dialog-monolog, în sublimări. și, atât cât îmi este mie priceperea acum, textul rămâne precum o piramidă. iar nilul îți este supus. fiindcă "poți muri de atât" scribendi, dar câtă viață este în el. :)
Păi, tocmai ceai de salvie consumam în acel moment și mai știu că nu-i nimic întîmplător, toate acele coincidențe al căror autor țină să rămînă anonim.
"O dată de lingoare" și a doua oară de ce? "Crești" sau "cerești"? Sincer, tare greu am mai citit textul. Să fie din cauza diacriticelor sau din cauză de "irozii verzi", "călătorii nori", "calești" wow... și mai câte, "alaiuri", "nemuritoare". Să înțeleg că dincolo de vers există un esoterism al poeziei? Unde, unde? Și întreb și eu, parafrazând un poet: "Și unde-s oare marile poeme?"
un poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
Nu vreau să sune prea emfatic, dar dacă nu îl aveam pe Homer omenirea pierdea războiul Troiei. Iată de ce orice martor al orișicărui război este un martor esențial pentru noi. Și cu atât mai mult când acesta ne este redat cu grație și într-o vocabulă de zile mari, chiar demnă de marele William.
Cailean... foarte probabil. Mladitza... versul ala se vrea o metafora a setei de scris. Eu spun "stii m-am lasta de scris", dar in sinea mea... as fi fost in stare sa "cos varful de pix de foaie" intelegi ? Va multumesc pentru trecere si comentarii ! Ialin
Citind titlul, mi-am imaginat că toate aceste fragmente atât de frumos scrise sunt însemnate chiar pe margini de pagini din cartea lui Paul Blaj. Iar cartea devine mai prețioasă cu aceste note. Deosebit text, trebuie că e un fericit Paul pentru că există cineva care să scrie așa despre "Numen"...
Si mai e ceva, o atentionare pe care am primit-o de la un cititor al site-ului. Cam aiurea sa apara avertizari de genul asta pe articole de pe prima pagina. Mai tii minte faza cu "trasul de urechi in public", cum imi ziceai acu' vreo doi ani, ca fac sub un text al lui Madim? Si eu doar comentasem textul. Insa tu chiar "tragi de urechi" un editor al site-ului tau. Cam aiurea, sincer. Aiurea pentru site, distractie gratis pentru ceilalti.
aici am citit, fara sa ma dezlipesc de cuvinte, o serie de poezii antologice, as zice, imbelsugate cu imagini poetice, stari afective si chiar probleme sociale, si toate acestea dau in vileag sensibilitatea autoarei.
ca mentiune: as fi scris "e o melodie pe care o asculţi în continuu", in loc de "e o melodie ce o asculţi în continuu", dar stiu ca eviti in poezii folosirea liantilor in genul lui "pe care", motiv din care iti inteleg optiunea.
bun textul!
Adriana, dacă-i musai, o să modific, dar sunt câteva chestii în noul DOOM care pe mine personal mă cam zgârie, şi asta e una dintre ele. Totuşi, recunosc că nu mi-am pus foarte serios problema din punct de vedere pur gramatical.
Cailean, mulţumesc. Francisc, până acum n-am avut onoarea de-al citi pe respectivul, dar dau un search cât de curând. Din păcate momentan n-am acces la literatură română pe hârtie, deci tot netu', săracu'...
adevarul exista in text, ba chiar da pe dinafara si e usor de a te regasi in el, dar scris la persoana 1, ca o confesiune ii da o nota borderline lamentatie... suna prea mult me-me -me. mi-as fi dorit sa te descopar EU in textul asta nu sa mi te descrii, as fi vrut sa fiu acea 'fly on the wall' sa-ti gasesc tritsetea, duritatea, plictiseala atunci cind tu nu esti 'en-garde'... acel: 'dar cu siguranță sînt eu' - taie cu siguranta efectul titlului. deci poate un alt unghi ar fi fost mai potrivit. doar o parere...:) cheers
Ce ţi-e şi cu podurile astea care se înmulţesc acu’ precum ciupercile ?! Ca în cele ce urmează.
Se întâlnesc doi. Ştii c-a murit Georgesc? Nu, cum s-a-ntâmplat? A murit înecat! El, un înotător aşa bun? Da, a murit înecat c-o gutuie. Formidabil! Şi cum s-a-ntâmplat? A sărit unde era gutuia mai adâncă!
felicitari organizatorilor, castigatorilor si tuturor participantilor. „vintage collection” si „jazz ambiental” au fost printre preferatele mele, sincer m-as fi asteptat sa castige una dintre ele. dar, gusturile nu se discuta! :) literatura este fara doar si poate unul dintre domeniile cele mai supuse subiectivitatii:)
Da, am observat de aseară că viteza e mai mare.
Spor, inspirație, intuiție și tot ce trebuie pentru ca transformarea Hermenia să fie de o înaltă ținută din toate punctele de vedere!
Poemele tale mai noi cât ai postat cât am citit sunt scrise ca la confesional, oricum cam ăsta e stilul tău, te confesezi cititorului obligîndu-l să se bage în pielea ta, însă uneori, ca în acest poem, cred că abuzezi. În schimb, tu ai mereu câteva imagini frumoase, aici cea cu cerul care se crapă, cam în orice poem al tău există așa ceva, ceea ce face gălușca mai ușor de înghițit, o tehnică destul de bună de captare a bunăvoinței cititorului posibil obosit.
Finalul mi se pare că abuzează de prea multe cuvinte presupunînd că se dorește minimalist în contextul acestui poem prolix.
Textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm, şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
...nu sunt pe soclu, Ioana. sunt un om de bunătatea căruia se abuzează. caleașca va pleca într-o zi, ca o îndrăgostită de drum, de străzi, de ființele cărora nu le-a găsit încă nume.[îmi face bine trecerea ta, mai ales că apreciez mult două cunoștințe comune, mă refer la Constanța Buzea și Nicolae Țone... sau poate mă înșel?:)]
Cred că am corectat textul de minim șapte ori. Dacă mi-a scăpat ceva, înseamnă că... cel mai probabil mi-au crescut dioptriile. Dacă am scris/ pus/ așezat ceva aiurea, atunci probabil ar trebui să iau o pauză mai lungă, până îmi revin.
Și imi cer scuze pentru că data trecută m-am cam grăbit cu atenționarea. Trebuia să am mai multă grijă. De fapt, trebuia să am mai multă grijă când l-am publicat. În fine. Iar explicațiile și soluțiile au ajuns acolo unde trebuie, chiar dacă nu se vede.
textul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
multumesc Gebeleizis! desi iti pare ciudat raman la utilizarea lui "en" asa in "en ces jours de septembre" expresia fiind pentru o perioada nedefinita ca si "en été", "en automne", "en ces jours heureux" . "dans" este utilizat pentru a defini o perioada exacta de timp "dans cinq minutes" de ex. in acest text, "en ces jours de septembre" e in aceeasi gama poetica daca vrei, cu "au fil de mes pensées".
Marina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
Foarte puternice imagini! ( parcă prea puternice :) ) Foarte bine sugerată lupta dintre viaţă şi moarte, dintre firea veche şi firea nouă. Din ,,exil" se vede cerul.
Mi-a plăcut imaginea ,,un uriaş răstignit pe pământ
cu paratrăznetele de pe biserici
înfipte în inimă".
O singură obiecţie: alăturarea expresiilor ,,un oraş" şi ,,un uriaş" produc un pic de confuzie la prima citire cauzată de asemănarea grafică. E doar o părere :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
atâta împletire între eros și thanatos într-o scriitură rar am întâlnit. un flamenco până la ultimul pas. o tensiune în care dacă nu îți modulezi respirația te lași în vârtejul tutror simțurilor și angoaselor: de la spaima de prăbușire, la căderea la nesfârșit, la fragmentare, la aneantizare. Tensiunea aceea din mica și din marea moarte, aflate parcă simultan atunci când ceva iminent amenință existența. karenina nu este decât un motiv. ca și bovary. fiindcă nu despre asta este vorba aici: ci de trăirea la limita trăibilului. cutremurul este undeva în interior. ca o implozie. sau cel puțin așa am simțit eu, ca un "șobolan" cititor al acestui text, un text deosebit de solid, cât să reziste la toate zguduirile mele. fiindcă l-am luat și l-am zgâlțâit de câteva ori să văd fisurile în logos, în coerență, în mesaj, în dialog-monolog, în sublimări. și, atât cât îmi este mie priceperea acum, textul rămâne precum o piramidă. iar nilul îți este supus. fiindcă "poți muri de atât" scribendi, dar câtă viață este în el. :)
pentru textul : Cutremur dePăi, tocmai ceai de salvie consumam în acel moment și mai știu că nu-i nimic întîmplător, toate acele coincidențe al căror autor țină să rămînă anonim.
pentru textul : june dePaul, iti multumesc pt distinctie, ma onoreaza aprecierea ta.
pentru textul : Albe&reci deerata: mi se par artificiale
pentru textul : psalm de"O dată de lingoare" și a doua oară de ce? "Crești" sau "cerești"? Sincer, tare greu am mai citit textul. Să fie din cauza diacriticelor sau din cauză de "irozii verzi", "călătorii nori", "calești" wow... și mai câte, "alaiuri", "nemuritoare". Să înțeleg că dincolo de vers există un esoterism al poeziei? Unde, unde? Și întreb și eu, parafrazând un poet: "Și unde-s oare marile poeme?"
pentru textul : Unde-s oare marile povesti? deun poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
pentru textul : când îngerul își imaginează deNu vreau să sune prea emfatic, dar dacă nu îl aveam pe Homer omenirea pierdea războiul Troiei. Iată de ce orice martor al orișicărui război este un martor esențial pentru noi. Și cu atât mai mult când acesta ne este redat cu grație și într-o vocabulă de zile mari, chiar demnă de marele William.
pentru textul : there is a war ▒ deCailean... foarte probabil. Mladitza... versul ala se vrea o metafora a setei de scris. Eu spun "stii m-am lasta de scris", dar in sinea mea... as fi fost in stare sa "cos varful de pix de foaie" intelegi ? Va multumesc pentru trecere si comentarii ! Ialin
pentru textul : Absenții deCitind titlul, mi-am imaginat că toate aceste fragmente atât de frumos scrise sunt însemnate chiar pe margini de pagini din cartea lui Paul Blaj. Iar cartea devine mai prețioasă cu aceste note. Deosebit text, trebuie că e un fericit Paul pentru că există cineva care să scrie așa despre "Numen"...
pentru textul : Note pe marginea cărții lui Paul Blaj : Numen detot ce pot să fac, e să mă bucur că te duce cu gândul undeva ;) & să îți mulțumesc că te și întorci de acolo:)
pentru textul : love offline despre deosebire, mie imi place partea descriptiva, construieste o atmosfera; este un text cu potential, sigur trebuie sa-l mai recitesc.
pentru textul : construct deSi mai e ceva, o atentionare pe care am primit-o de la un cititor al site-ului. Cam aiurea sa apara avertizari de genul asta pe articole de pe prima pagina. Mai tii minte faza cu "trasul de urechi in public", cum imi ziceai acu' vreo doi ani, ca fac sub un text al lui Madim? Si eu doar comentasem textul. Insa tu chiar "tragi de urechi" un editor al site-ului tau. Cam aiurea, sincer. Aiurea pentru site, distractie gratis pentru ceilalti.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deprea mult mereu, niciodată, niciun, etc. şi foarte multă negaţie în text care vine în defavoarea poeziei tale:)
pentru textul : ziua cu patru pereţi deaici am citit, fara sa ma dezlipesc de cuvinte, o serie de poezii antologice, as zice, imbelsugate cu imagini poetice, stari afective si chiar probleme sociale, si toate acestea dau in vileag sensibilitatea autoarei.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală deca mentiune: as fi scris "e o melodie pe care o asculţi în continuu", in loc de "e o melodie ce o asculţi în continuu", dar stiu ca eviti in poezii folosirea liantilor in genul lui "pe care", motiv din care iti inteleg optiunea.
bun textul!
Câteva răspunsuri pe fugă, pentru moment.
Adriana, dacă-i musai, o să modific, dar sunt câteva chestii în noul DOOM care pe mine personal mă cam zgârie, şi asta e una dintre ele. Totuşi, recunosc că nu mi-am pus foarte serios problema din punct de vedere pur gramatical.
Cailean, mulţumesc. Francisc, până acum n-am avut onoarea de-al citi pe respectivul, dar dau un search cât de curând. Din păcate momentan n-am acces la literatură română pe hârtie, deci tot netu', săracu'...
Numai bine!
pentru textul : This ain't a love song deadevarul exista in text, ba chiar da pe dinafara si e usor de a te regasi in el, dar scris la persoana 1, ca o confesiune ii da o nota borderline lamentatie... suna prea mult me-me -me. mi-as fi dorit sa te descopar EU in textul asta nu sa mi te descrii, as fi vrut sa fiu acea 'fly on the wall' sa-ti gasesc tritsetea, duritatea, plictiseala atunci cind tu nu esti 'en-garde'... acel: 'dar cu siguranță sînt eu' - taie cu siguranta efectul titlului. deci poate un alt unghi ar fi fost mai potrivit. doar o parere...:) cheers
pentru textul : da probabil deCe ţi-e şi cu podurile astea care se înmulţesc acu’ precum ciupercile ?! Ca în cele ce urmează.
Se întâlnesc doi. Ştii c-a murit Georgesc? Nu, cum s-a-ntâmplat? A murit înecat! El, un înotător aşa bun? Da, a murit înecat c-o gutuie. Formidabil! Şi cum s-a-ntâmplat? A sărit unde era gutuia mai adâncă!
pentru textul : Scepticismul defelicitari organizatorilor, castigatorilor si tuturor participantilor. „vintage collection” si „jazz ambiental” au fost printre preferatele mele, sincer m-as fi asteptat sa castige una dintre ele. dar, gusturile nu se discuta! :) literatura este fara doar si poate unul dintre domeniile cele mai supuse subiectivitatii:)
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deDa, am observat de aseară că viteza e mai mare.
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 deSpor, inspirație, intuiție și tot ce trebuie pentru ca transformarea Hermenia să fie de o înaltă ținută din toate punctele de vedere!
Poemele tale mai noi cât ai postat cât am citit sunt scrise ca la confesional, oricum cam ăsta e stilul tău, te confesezi cititorului obligîndu-l să se bage în pielea ta, însă uneori, ca în acest poem, cred că abuzezi. În schimb, tu ai mereu câteva imagini frumoase, aici cea cu cerul care se crapă, cam în orice poem al tău există așa ceva, ceea ce face gălușca mai ușor de înghițit, o tehnică destul de bună de captare a bunăvoinței cititorului posibil obosit.
pentru textul : neverwas deFinalul mi se pare că abuzează de prea multe cuvinte presupunînd că se dorește minimalist în contextul acestui poem prolix.
impresia mea este ca ai facut unele modificari intre timp.
pentru textul : decembre deda. aia era. cafeaua sub nas schimba registrul si in capul meu. merge frumos acum.:)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deTextul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul
şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm,
şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
Cu intenții bune, Mariana!
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deîntotdeauna v-am apreciat obiectivitatea.
pentru textul : Viaţa e metal dur deVă mulţumesc pentru semnul de trecere!
...nu sunt pe soclu, Ioana. sunt un om de bunătatea căruia se abuzează. caleașca va pleca într-o zi, ca o îndrăgostită de drum, de străzi, de ființele cărora nu le-a găsit încă nume.[îmi face bine trecerea ta, mai ales că apreciez mult două cunoștințe comune, mă refer la Constanța Buzea și Nicolae Țone... sau poate mă înșel?:)]
pentru textul : Totul despre Mine deCred că am corectat textul de minim șapte ori. Dacă mi-a scăpat ceva, înseamnă că... cel mai probabil mi-au crescut dioptriile. Dacă am scris/ pus/ așezat ceva aiurea, atunci probabil ar trebui să iau o pauză mai lungă, până îmi revin.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco deȘi imi cer scuze pentru că data trecută m-am cam grăbit cu atenționarea. Trebuia să am mai multă grijă. De fapt, trebuia să am mai multă grijă când l-am publicat. În fine. Iar explicațiile și soluțiile au ajuns acolo unde trebuie, chiar dacă nu se vede.
textul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado demultumesc Gebeleizis! desi iti pare ciudat raman la utilizarea lui "en" asa in "en ces jours de septembre" expresia fiind pentru o perioada nedefinita ca si "en été", "en automne", "en ces jours heureux" . "dans" este utilizat pentru a defini o perioada exacta de timp "dans cinq minutes" de ex. in acest text, "en ces jours de septembre" e in aceeasi gama poetica daca vrei, cu "au fil de mes pensées".
pentru textul : La bastide des vagues deMarina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deFoarte puternice imagini! ( parcă prea puternice :) ) Foarte bine sugerată lupta dintre viaţă şi moarte, dintre firea veche şi firea nouă. Din ,,exil" se vede cerul.
pentru textul : când oraşul rănit mă va căuta în exil deMi-a plăcut imaginea ,,un uriaş răstignit pe pământ
cu paratrăznetele de pe biserici
înfipte în inimă".
O singură obiecţie: alăturarea expresiilor ,,un oraş" şi ,,un uriaş" produc un pic de confuzie la prima citire cauzată de asemănarea grafică. E doar o părere :)
Pagini