imaginea asta poetică "în întâmpinarea ploii" e împrumutată puțin de la Nuța Crăciun "anotimp interzis" (palmele mele pleacă/seară de seară/în întâmpinarea ploii)???

draga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.

Aritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.

Ce bucurie sa vad de Dragobete ca domnita critic Alina imi da sfaturi pertinente... va foarte multumesc pentru aplecare si mai putin pentru elan :)

Ce text! Nu l-as fi citit din cauza titlului deja perimat. Dar ce text interesant! Atat de bine surprinse imaginile realului! De ce e suspendat contul? Btw, ca tot vine Directorul in tara, va invit la Iasi sa discutam despre poezie si alte lucruri plictisitoare =)). Sa dau si o penita, una pentru cei 6 miliarde. Cam asa.

ultimele 4 versuri fac tot poemul. frumoasa germinatia ta.

au autor care doreste ca un text sa para...este un constructor desavarsit. Ma intreb, un autor care doreste ca un text sa para, doreste ca textul sau sa para si poezie? Finalul este un pic mai reusit, insa pana la final exagerezi cu pronumele personale, mine, mele, meu, mi, ma.....sunt cel putin 12-13, din care cel putin jumatate se pot inlatura cu usurinta.

nu imi aduc aminte sa fi emis o parere generala despre tine ca autor. in ce priveste parerile mele te asigur ca sint pertinente, adica la obiect, daca este cazul pot sa iti ofer exemple. nu sint de acord cu afirmatia ca "numai daca dispui de lecturi consistente si bine structurate iti poti permite sa critici aspru un text". Daca ar fi asa eu cred ca nimeni nu ar mai avea atunci dreptul sa isi exprime o opinie critica aici si ar cam trebui sa inchidem pravalia. dar, aici principiul este altul. si el este dat de ceea ce spune regulamentul: "22. Membrii comunității literare Hermeneia au posibilitatea să își exprime liber opiniile despre textele publicate pe site. Comentarea textelor nu este și nu va putea fi îngrădită. Totuși aceste comentarii trebuie să se încadreze și ele în prevederile punctelor 16.1, 16.2, 16.3 și 16.4 . 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități." deci, asa cum scrie mai sus, nici tu si nici altcineva nu aveti dreptul sa ingraditi dreptul la comentariu pe Hermeneia pe principiul "tu nu ai scoala de literatura, deci sa taci". asupra acestui lucru s-a discutat suficient in anii trecuti pe hermeneia. noi credem ca daca un membru hermeneia este fie indompetent fie pur malevolent in comentariile sale, cu timpul va fi marginalizat. am avut cazuri si s-a pierdut in decor. in cazul in care apar atacuri la persoana, exista moderator si editori pe hermeneia care pot interveni si vor interveni, asa ca we are pretty much covered.

nu-mi place. ma rog, nici n-ar trebui sa-mi placa. dar pur si simplu mi se pare o adunatura deloc reusita. si nu-mi place nici faptul ca in general iti pui textele pe mai multe site-uri. nu, nu. nu-mi place

foarte frumos vladimir foarte frumos. ce sa mai zic? sa nu iti permiti sa ma numest cruda sau pisaloaga. zimbetul cela nu e suficient. trebuie sa-ti ceri scuze. esti editor, stii asta. si inca nici nu te tii de cuvint. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?

de ce nu „sprijină cerul” ?

Cred că pentru nuanţa de continuitate, de mişcare în nemişcare, de veşnicie. Dar eu nu prea mă pricep la genul acesta de texte. Şi chiar dacă nici nu mă prea prinde (genul) la gust, acesta mi se pare reuşit.

În haiku se acceptă figuri de stil fără 3/5 ani de muncă silnică la groapa cu cifre?

Mi se pare necesar si potrivit de adugat aici o vorba despre Pavarotti ------ Luciano e mort... dintr-o data sunt mai putin cu un tata si fara batista lui alba, nici piata cu lamai in care cantam la 4 voci nu mai e de gasit, o caut zilnic, ma scufund, tu razi, te ignor si iar ascult rigoletto, si iar ma apuca o furie fara cuvinte ca in aria din actul III, dupa perdele moartea. La Scala femei concubine cu ciocolata in buzunare, parfumati barbati jucatori la bursa, pe cai sau la morile de vant scartaind lugubru, urc o colina venetiana, imi caut cultura, radacinile, sensul cunoasterii, ramolismentul galopant, zambetul tau ma arde in spate, in reflux, in catedrala de pe insula, cati sobolani ai omorat te intreb, cate iubiri ai traversat cu mana in barba lui, in chelia lui de peste 40 de ani, burta solida, insurat cu trei copii si datorii sociale, soacra ta o femeie mica cu pistrui, puradei pretutindeni ca lacustele mongole in anul in care ninive cazuse, atatea femei violate doamne, ostasi trimesi la moarte, sclavi cantand sotto voce nabucco, dar Verdi era inca copil pe-o bicicleta, si serile te cautam ..serile cand priveai lumina lunii numarand bufonii sau bufnitele cu ochi galbeni, cu sobolani in gheare, stateai picior peste picior fumand si numarand doar trecatorii bogati in amintiri, fiorul intamplarilor care se perindau fugare intre scanteie si stingerea cuiva, definitiva.. 7 Sept 2007

discutati despre text, doamnă, despre text !

Mi-au plăcut versurile din final: "pletele Rusalkai leaga fluviul de noapte" pentru că lasă loc de sensuri în imaginație.