Văd că Matei și Katya trag de mine în direcții opuse... Ba nu-i rima bună, ba e bine pe post de muz(oi). Adevartu-i că de la Matei inspiratu-m-am. Senryu bun scrise mai deunăzi și voit-am să lărgescu întrucâtva acea istorie... Și să-mi încerc puterile cu un clasic stil de poezie...
Alma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
merci pentru textul "l'été indien". este de altfel melodia mea preferata (cintata de regretatul Joe Dassin) de la 20 de ani ca si de acum. Fiecare dintre noi are cintecul lui...
mi-a plăcut acest text. se pare că masha își formează un stil. mă deranjează acolo însă cuvîntul „entități” și nu cred ca există în limba română verbul „a te ambiționa” deși mulți îl folosim. se poate spune „a te încăpățîna”
dom'le trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu declar ca afirm ca imi place cum scrie emilian pal. eu sint un om simplu si naravit de modernitate. faptul ca textele lui se agata de mine si ma string de git pina la capat e o mare minune. iata unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste care mi-a fost dat sa il citesc vreodata: "cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă."
Eugen, protestul tau este justificat, dar nu trebuie sa te manjesti cu aceleasi mizerii pe care le scriu unii pentru a-ti impune punctul de vedere. Tocmai frumusetea si puritatea poeziei tale va face diferenta.
Alma, e totuși un răspuns. îmi cer scuze pentru nepromptitudine. încărcătua de lucru aici pe site m-a împiedicat și apoi unele lucruri le-am considerat cam înțelese de la sine. Probabil că nu înțelegi cum funcționează un astfel de website dacă vrei răspunsuri sigure la toate întrebările, măcar și pentru simplul fapt că un lucru se poate implementa în diferite moduri și apoi dacă spui una și ajungi să faci altfel m-ai fi acuzat de nesinceritate sau netransparență, cum și faci la sfîrșit. Unele lucruri le vezi într-un anumit fel pe planșetă și altfel în dinamica unui site. Astfel că nu știu cum aș fi putut răspunde mai bine. Și apoi eu nu sînt arhitect de website-uri, am mai degrabă o abordare ...poetică, mai experimentez, mai modific, etc. În orice caz asta nu se vrea nici netransparență și nici nesiguranță. Dar tocmai de aceea am scris anunțul de astăzi. Bineînțeles că tu poți continua să crezi ce vrei.
imi place poemul. iar tema e pe masura. de asemeni, titlu bun, desi e in franceza...
mi-a placut datorita ritmului si modului de adresare, constient, distant si totodata familiar. cred ca ac mod e o solutie de salvare si de recunoastere a faptului ca suntem in aceeasi barca..cu volan.
nu stiu ce ne retine aici, trebaluind fiecare care-ncotro si privindu-ne tot mai rar. vai, poate ca viata, poate prostia sau obisnuinta unor locuri comune peste care, ca si in limbaj, trecem greu, fiind o inchisoare atat de buna noua. si, desigur, comoda.
Mulţumesc pentru observaţii. Am înlăturat cacofonia(calofonia?), deşi eu văd paranteza aşa: ca cei(lalţi), pentru că am încredere în părerea dvs. de critic. La clişeu mă mai gândesc, poate, reuşesc să găsesc ceva care să-l înlocuiască.
O singură părere mi-aş permite. Cred că observaţiile, în cazul acesta pertinente, n-ar trebui să fie şi ironice. M-aş bucura dacă mi-aţi oferi o sugestie. Ar fi o plăcere să învăţ de la o persoană recunoscută ca fiind un critic în adevăratul sens al cuvântului.
Domnule Giuresteanu, trec peste faptul ca nu mai fac "comentarii literare" de cand am terminat liceul, dar sunt cucerita de maiestria dvs de prozator, de cursivitate, de firescul personajelor - si vin sa las aici o penita. Cred ca de multa vreme n-am mai gasit pe siturile literare o proza scurta care sa ma captiveze intr-atat.
Imagini bine conturate si lejeritate in exprimare, toate amestecate cu apetenta autorului pentru redarea starii de mirare. Mi-a placut: "o tăcere searbădă îmi desfigurează gîndurile într-o liturghie fără sfîrșit tandru orașul îmi adulmecă nefericirea ca pe o pradă de lux" Versul acesta "un ciot amputat îmi răscolește epigastrul" este unul mai slab care aduce deservicii poeziei.
Primele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
nu, adevarul nu este la mijloc. este unul foarte clar daca mergi la definitia pamfletului. dupa cum se vede, nici eu (baraca, img 2) si nici Adrian(AAA, img 1) nu ne-am suparat, pentru ca, pana la urma, Margas a fost doar autoarea morala a pamfletelor lui Vlad, dar noi doi am fost cei vizati, satirizati. in final, postomodernismul ne arata ca totul a fost spus, numai maniera de a o spune ar trebui sa fie diferita, atractiva, noua. autorul a gasit o maniera excelenta de a satiriza o alta maniera de a satiriza, mai saraca in mijloace de expresie, cea a Margai. ar trebui sa punem punct acestui exces subiectiv, pentru ca nu intereseaza pe nimeni cate kile are unul sau altul, si sa dam Caesarului ce-i apartine. ca dovada, daca autorul vrea sa inceapa si proiectul despre care vorbeam eu ma declar foarte multumita cu img 2, baraca.:)
cred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
cu mare plăcere, domnule profesor, vă rog doar să-mi acordați un răgaz de două zile; pentru că minunata noastră economie de piață mi-a amintit că nu sunt decât o rotiță în angrenajul ei...și n-am încotro, trebuie să mă învârt.
Oana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
Daniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
Domnule Adrian Munteanu, bag seamă că noi, cititorii dumneavoastră, nu am putea niciodată să "facem măsura" unei cărți publicate, pentru că nu este numai vorba despre sonete, ci și, o spun fără urmă de dramatism, de sânge. Singura lupta vrednic de dus este, într-adevăr, cu noi înșine, vă felicit și totodată vă urez nu numai la mai multe, cât, mai abitir, inimă senină pentru toate care vor urma. Cu admirație.
Domunule Cailean. Cred că vorbim limbi diferite. Ca într-un dialog al surzilor. Fiecare cu părerea lui. Eu propun să ne oprim aici. Pentru că nu vom ajunge la nici o concluzie. Iar cititorii nu au nicio vină. În plus se aproprie Săptămâna Patimilor și e păcat să continuăm o discuție care nu ne face bine nici unuia și nici altuia. Din partea mea recunosc, fără nici un fel de malițiozitate, că ai dreptate. Si ai dreptate atunci când e vorba de credința fiecăruia. Indiferent de ce natură e aceasta. Și care pleacă de la niște axiome. Că de aceea sunt axiome că sunt nedemonstrabile. Iar restul discuțiilor care țin de o argumentare logică, atâta timp cât nu contrazic axiomele diferite ale fiecăruia (bazate pe aserțiunea că „așa cred eu”) nu pot duce decât la ceea ce spuneam: „un dialog al surzilor”. Îmi cer scuze că am inițiat o astfel de polemică.
eugen, e posibil sa fie mai incarcat cu epitete, asa cum spune si titlul textul e o constructie din mai multe randuri adunate in ultimele luni.
cred ca se poate si mai bine, o sa mai revin. multam mult pentru feed-back, acolo, da e un typo, corectez.
elena, de parti descriptive n-am dus lipsa niciodata, e sigur ca sunt inclinata spre asa ceva, cand ma apuca scrisul.
multam si tie!
Păi eu cred că e un semn foarte bun dacă o carte trece de pe raftul rece în palmele calde ale cititorilor. E posibil ca formularea mea să fie nepotrivită... voi încerca o modificare.
Am revăzut secvențele video și, implicit, momentul în care Alina se pregătea să ne-o încredințeze pe Coraline. A fost frumos! Cele două cărți prezentate, și cu antologia trei, s-au bucurat și se bucură de toată prețuirea.
E drept că vremea neprielnică n-a permis tuturor să fie prezenți, însă, într-un fel au fost toți acolo, prin creațiile lor.
dragii mei, se pare că nici unul din voi nu a făcut (țesut) manual o plasă de pescuit. deocamadată eu am făcut-o. deci probabil știu despre ce vorbesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
err din cand in cand
pentru textul : sing me a hungarian song deVăd că Matei și Katya trag de mine în direcții opuse... Ba nu-i rima bună, ba e bine pe post de muz(oi). Adevartu-i că de la Matei inspiratu-m-am. Senryu bun scrise mai deunăzi și voit-am să lărgescu întrucâtva acea istorie... Și să-mi încerc puterile cu un clasic stil de poezie...
pentru textul : Gâdilat de gâde demi-a plăcut, e un text mai feminin decât m-aş fi aşteptat să citesc pe la tine. Aşadar, un condei surprinzător. Mai citim. :)
pentru textul : happy end deAlma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
pentru textul : Cioplitorului de vers demerci pentru textul "l'été indien". este de altfel melodia mea preferata (cintata de regretatul Joe Dassin) de la 20 de ani ca si de acum. Fiecare dintre noi are cintecul lui...
pentru textul : flash back dePaul, mulțumesc...înțeleg că.
pentru textul : Postmodernism&experimentalism demi-a plăcut acest text. se pare că masha își formează un stil. mă deranjează acolo însă cuvîntul „entități” și nu cred ca există în limba română verbul „a te ambiționa” deși mulți îl folosim. se poate spune „a te încăpățîna”
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor dedom'le trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu declar ca afirm ca imi place cum scrie emilian pal. eu sint un om simplu si naravit de modernitate. faptul ca textele lui se agata de mine si ma string de git pina la capat e o mare minune. iata unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste care mi-a fost dat sa il citesc vreodata: "cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă."
pentru textul : story of a city deEugen, protestul tau este justificat, dar nu trebuie sa te manjesti cu aceleasi mizerii pe care le scriu unii pentru a-ti impune punctul de vedere. Tocmai frumusetea si puritatea poeziei tale va face diferenta.
pentru textul : Unui mare poetastru deAlma, e totuși un răspuns. îmi cer scuze pentru nepromptitudine. încărcătua de lucru aici pe site m-a împiedicat și apoi unele lucruri le-am considerat cam înțelese de la sine. Probabil că nu înțelegi cum funcționează un astfel de website dacă vrei răspunsuri sigure la toate întrebările, măcar și pentru simplul fapt că un lucru se poate implementa în diferite moduri și apoi dacă spui una și ajungi să faci altfel m-ai fi acuzat de nesinceritate sau netransparență, cum și faci la sfîrșit. Unele lucruri le vezi într-un anumit fel pe planșetă și altfel în dinamica unui site. Astfel că nu știu cum aș fi putut răspunde mai bine. Și apoi eu nu sînt arhitect de website-uri, am mai degrabă o abordare ...poetică, mai experimentez, mai modific, etc. În orice caz asta nu se vrea nici netransparență și nici nesiguranță. Dar tocmai de aceea am scris anunțul de astăzi. Bineînțeles că tu poți continua să crezi ce vrei.
pentru textul : ultimele modificări pe site deimi place poemul. iar tema e pe masura. de asemeni, titlu bun, desi e in franceza...
pentru textul : l’absente demi-a placut datorita ritmului si modului de adresare, constient, distant si totodata familiar. cred ca ac mod e o solutie de salvare si de recunoastere a faptului ca suntem in aceeasi barca..cu volan.
nu stiu ce ne retine aici, trebaluind fiecare care-ncotro si privindu-ne tot mai rar. vai, poate ca viata, poate prostia sau obisnuinta unor locuri comune peste care, ca si in limbaj, trecem greu, fiind o inchisoare atat de buna noua. si, desigur, comoda.
în loc de penițe negre propun un bug. nu de bucătărie ci de poezie. promit că îl desenez eu la o rezoluție decentă.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși dete rog să îţi editezi profilul pe Hermeneia
pentru textul : she put the cold in raul coldea deehee, de unde atata suparare, cand un om fain spune adevarul in versuri?:) apoi, sa ne culeaga Culegatorul la timp, grabit sau ba! numa de bine!
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deMulţumesc pentru observaţii. Am înlăturat cacofonia(calofonia?), deşi eu văd paranteza aşa: ca cei(lalţi), pentru că am încredere în părerea dvs. de critic. La clişeu mă mai gândesc, poate, reuşesc să găsesc ceva care să-l înlocuiască.
pentru textul : le pouvoir des mots deO singură părere mi-aş permite. Cred că observaţiile, în cazul acesta pertinente, n-ar trebui să fie şi ironice. M-aş bucura dacă mi-aţi oferi o sugestie. Ar fi o plăcere să învăţ de la o persoană recunoscută ca fiind un critic în adevăratul sens al cuvântului.
Domnule Giuresteanu, trec peste faptul ca nu mai fac "comentarii literare" de cand am terminat liceul, dar sunt cucerita de maiestria dvs de prozator, de cursivitate, de firescul personajelor - si vin sa las aici o penita. Cred ca de multa vreme n-am mai gasit pe siturile literare o proza scurta care sa ma captiveze intr-atat.
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deda, anume "ceâkra". Multumersc.
pentru textul : Blueprint: natură statică deImagini bine conturate si lejeritate in exprimare, toate amestecate cu apetenta autorului pentru redarea starii de mirare. Mi-a placut: "o tăcere searbădă îmi desfigurează gîndurile într-o liturghie fără sfîrșit tandru orașul îmi adulmecă nefericirea ca pe o pradă de lux" Versul acesta "un ciot amputat îmi răscolește epigastrul" este unul mai slab care aduce deservicii poeziei.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II dePrimele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
pentru textul : nevroză denu, adevarul nu este la mijloc. este unul foarte clar daca mergi la definitia pamfletului. dupa cum se vede, nici eu (baraca, img 2) si nici Adrian(AAA, img 1) nu ne-am suparat, pentru ca, pana la urma, Margas a fost doar autoarea morala a pamfletelor lui Vlad, dar noi doi am fost cei vizati, satirizati. in final, postomodernismul ne arata ca totul a fost spus, numai maniera de a o spune ar trebui sa fie diferita, atractiva, noua. autorul a gasit o maniera excelenta de a satiriza o alta maniera de a satiriza, mai saraca in mijloace de expresie, cea a Margai. ar trebui sa punem punct acestui exces subiectiv, pentru ca nu intereseaza pe nimeni cate kile are unul sau altul, si sa dam Caesarului ce-i apartine. ca dovada, daca autorul vrea sa inceapa si proiectul despre care vorbeam eu ma declar foarte multumita cu img 2, baraca.:)
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete decred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
pentru textul : apocalipsa după mine decu mare plăcere, domnule profesor, vă rog doar să-mi acordați un răgaz de două zile; pentru că minunata noastră economie de piață mi-a amintit că nu sunt decât o rotiță în angrenajul ei...și n-am încotro, trebuie să mă învârt.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deOana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
pentru textul : lasoul de aur deDaniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
Domnule Adrian Munteanu, bag seamă că noi, cititorii dumneavoastră, nu am putea niciodată să "facem măsura" unei cărți publicate, pentru că nu este numai vorba despre sonete, ci și, o spun fără urmă de dramatism, de sânge. Singura lupta vrednic de dus este, într-adevăr, cu noi înșine, vă felicit și totodată vă urez nu numai la mai multe, cât, mai abitir, inimă senină pentru toate care vor urma. Cu admirație.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deDomunule Cailean. Cred că vorbim limbi diferite. Ca într-un dialog al surzilor. Fiecare cu părerea lui. Eu propun să ne oprim aici. Pentru că nu vom ajunge la nici o concluzie. Iar cititorii nu au nicio vină. În plus se aproprie Săptămâna Patimilor și e păcat să continuăm o discuție care nu ne face bine nici unuia și nici altuia. Din partea mea recunosc, fără nici un fel de malițiozitate, că ai dreptate. Si ai dreptate atunci când e vorba de credința fiecăruia. Indiferent de ce natură e aceasta. Și care pleacă de la niște axiome. Că de aceea sunt axiome că sunt nedemonstrabile. Iar restul discuțiilor care țin de o argumentare logică, atâta timp cât nu contrazic axiomele diferite ale fiecăruia (bazate pe aserțiunea că „așa cred eu”) nu pot duce decât la ceea ce spuneam: „un dialog al surzilor”. Îmi cer scuze că am inițiat o astfel de polemică.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deprimele doua strofe promit. restul este un discurs dar nu poezie.
pentru textul : scrisoare închisă fostei mele iubiri din copilărie deeugen, e posibil sa fie mai incarcat cu epitete, asa cum spune si titlul textul e o constructie din mai multe randuri adunate in ultimele luni.
pentru textul : construct decred ca se poate si mai bine, o sa mai revin. multam mult pentru feed-back, acolo, da e un typo, corectez.
elena, de parti descriptive n-am dus lipsa niciodata, e sigur ca sunt inclinata spre asa ceva, cand ma apuca scrisul.
multam si tie!
Păi eu cred că e un semn foarte bun dacă o carte trece de pe raftul rece în palmele calde ale cititorilor. E posibil ca formularea mea să fie nepotrivită... voi încerca o modificare.
pentru textul : Secvențe video - Virtualia și poeții "post-apocaliptici" deAm revăzut secvențele video și, implicit, momentul în care Alina se pregătea să ne-o încredințeze pe Coraline. A fost frumos! Cele două cărți prezentate, și cu antologia trei, s-au bucurat și se bucură de toată prețuirea.
E drept că vremea neprielnică n-a permis tuturor să fie prezenți, însă, într-un fel au fost toți acolo, prin creațiile lor.
neam!
pentru textul : iubito, pariază pe ultimul sebi dedar e posibil să ai dreptate. îți mulțumesc pentru semn.
dragii mei, se pare că nici unul din voi nu a făcut (țesut) manual o plasă de pescuit. deocamadată eu am făcut-o. deci probabil știu despre ce vorbesc.
pentru textul : t. a. l. c. dePagini