Sunt inundații. Adevărat. Acesta nu este un site de știri. Parcă ai fii la concursul "Perle literare". Exceptând tema, am râs pe săturate. Îmi cer scuze dacă ești copil; voi intra pe pagina ta să caut în biografie! Cristi
hai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
Piaţa ca loc de alimentare, negoţ şi compromis. Ori laitmotiv al resemnării. Mijloace artistice credibile şi inedite. Textul rotunjeşte sensul, nu creionează imagini, nu creează atmosferă. Detaşare, ironie, fineţe. Contrast, la nivel de limbaj, pro cinism. E un text elegant, expres masculin, scris cu cap, din suflet.
pi punc es: pe undeva, prin spatele acestei pieţe, e un hotel, nu?
îmi place mult titlul, și cred că merită să treci peste locurile comune din text (ai multe substantive des uzitate: inimă, suflet etc.), doar pentru titlul acesta așa de sensibil, frumos și pentru atmosfera poeziei ce m-a prins... desigur e doar o opinie, Daniela.
Eu unul as fi trecut "cu patru camere" pe randul doi si l-as fi scos din titlu, ca sa nu impun aceasta metafora (reusita) a miocardului chiar asa, adica sa o bag pe gatul cititorului :-) In rest, a spus Profetul foarte bine. Andu
Laurentiu, chiar apreciez ca putem dialoga in mod calm. Nu vreau ca observatiile mele de mai sus sa fie interpretate cum ca nu ai fi pe un drum ascendent in ce priveste poezia. Imi doresc doar sa ti-l poti mentine.
Alina, nu am raspunsul inca. Va trebui sa caut mai bine. Dar lipsa lui nu anuleaza parerea mea anterioara.
remarc duritatea tonului, nervul acțiunilor care se succed, gîndul concretizat. transcederea metamorfozată din pasăre în aer - zbor - strigăt - parastas, femeie - pasăre - pană - poezie. sau invers. cumva susținută în paralel armonia, o anume relaționare pînă la relativizare. și desigur simbolistica aflată la stadiul profunzimii. în zona dintre uman și supranatural are loc desprinderea/despărțirea, respectiv semnificațiile au trimiteri de rang universal. se mărturisește individualizarea /independența raportată la om. uneori setea inrepresivă de libertate.
in primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
sa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Tincuța, e drăguț ce ai spus tu aici... zâmbesc, cui nu i-au plăcut "The Chronicles of Narnia"? Desigur, ce-i aici nu-i decât o încercare de proză scurtă care să pună cititorul pe drumuri despre care nimeni nu știe unde pot duce. Dacă am reușit să transmit un pic din senzația aceea despre care spui în final, mă bucur. Mulțumesc de oprire. Marina, tu știi că ai dreptate. Nici eu nu știu dacă am reușit să găsesc balanța potrivită între a nu spune prea mult și a nu spune prea puțin. Mă străduiesc, tot face încercări, poate până la urmă găsesc ingredientele potrivite. Ce-i drept, depinde și de cititori, spun eu, și mi-e bine că te numeri printre ei.
un poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
adica optzecistii au scris vertical iar postdouamiistii trebuie sa scrie orizontal? asta e ideea? o alta implicatie a asertiunii tale ar fi ca optzecistii nu au scris postmodernist, asa e? de unde asta? si, da-mi un exemplu la ce intelegi tu printr-"o aranjare a textului în formă orizontală"
ce dragut, e deja al doilea poem pe care aproape il preiei din repertoriul meu si mai bagi de la tine 3 viersuri colorati. mai mai ca as crede ca ori iti place la nebunie cum scriu, ori incepe sa fie o treaba personala. En fine, cum treaba asta nu conteaza, asa cum nu a contat niciodata, am sa ma raportez la calitatea indoielnica a textului.
"o mai ia
poate prin mehala sau poate prin alt cartier
unde ar trebui securitatea asigurată
vârsta nu va fi trecută în buletin corect
blugii frecaţi îi vor fi aliaţi în lupta cu bodyguarzii
oricum fetele celelalte vor face treişpe-paişpe
gaşcă de copii scăpaţi de acasă
nesăţioşi de imagini cu femei goale
nu e simplu îţi trebuie o cauţiune la M.A.I.
c'est la putain de merdre elle vous fait tomber dans la latrine
aşadar parcă nimic nu este mai penal
decât o tipă care-şi linge degetele
după ce le-a băgat într-un pahar
cu apă plată şi lămâie
răsărind dinspre torontal
pe calea aradului"- pentru ca doar atat este al tau, atat am sa comentez si eu. Mai pe scurt, mai pe lung, un text care se distinge prin antimetafora, prin realitatea frusta pe care o prezinta. In entitatea poeticeasca se da o lupta, o batalie pe care incearca sa o mascheze prin modul ironic in care afiseaza defectele/ durerile/ metehnele acestei lumi. M-a impresionat mai ales prin tentele putin lascive, imaginile vizuale m-au trimis direct la un... film francez in care tipa vine dintr-o familie vai vai si ajunge sa rasara de nicaieri direct pe torontal. Na, eu am incercat, dar sa stii ca textul tot prost ramane. Nu-i bai, se vor gasi care sa te premieze, au mai fost, da' eu iti zic asa, nu te lasa pacalita, mai degraba lasa-te de scris, nu de alta dar progres la tine... nema'
ne-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
Pe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
eu am găsit aici niște asocieri și niște imagini care m-au captivat. de pildă, acei "ochi de păpușă" (într-adevăr, câtă răceală în privirea lor înlemnită!), ca și comparația dintre oameni și blocuri ori incipitul de la Adolescență. ( "pe atunci mă simțeam de/ parcă m-ar fi furat turcii din sânul satului") dar cea mai puternică mi se pare partea a treia: "ochii li se pierd în orbite ca niște nave spațiale furca pieptului li se îngreunează de fân [...] mă simt mai puternic fricile stau pe mine ca niște ace de brad mă urc în fiecare autobuz crezând că poate acesta va zbura știu că dacă îmi compostez degetele prin găurile făcute nu va curge lapte și miere iubesc fără șaibă chiar dacă nimeni nu mai iubește soarele când se apropie mai mult de el"... ...și cred că aș putea să o citez în întregime. sunt, totuși, câteva versuri care, deși frumoase, mi se păr că încărca inutil textul: "orizontul mi se înfășura în jurul gâtului ca un fular" sau "norii sunt vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie" sau "îmi puneam dorințe dezlegate la șiret" mai precis îmi par prea...(pardon!) efeminate. dar, per ansamblu, consider că este un poem bun și că își merită locul la "remarcate". și o peniță.
ca Dorin să aibă destulă cerneală în stiloul său absolut, și să nu-i fi amorțit mâna de atâtea strângeri prietenoase (în ușă), pentru că o să vreau și eu o dedicație.
Si am uitat sa mai spun ceva. Despre chestia asta cu proprietar de site. Chiar nu o inteleg. Nu inteleg ce importanta are asta. Pentru ca nu vad ce as putea sa iti ofer eu (mai mult decit ti-am oferit) in cazul absurd in care mi-ai (ap)lauda textele pe nedrept, cel putin in fata constiintei tale artisitice. Pentru ca pe bune ca nu as oferi nimanui mai mult decit ceea ce ofer oricarui membru. Si nu inteleg ce rau ti-as putea face daca mi-ai ponegri pe nedrept scriitura. Evident ca ar exista posibilitatea sa ma razbun si sa procedez si eu la fel cu textele tale. Dar asta o poate face orice membru obisnuit aici. Nu este nevoie sa fii proprietar de site ca sa poti face asta. Dar, filosofia mea este alta. Eu cred ca daca ma inconjor cu aplaudaci am toate sansele sa devin si mai mediocru decit sint. Iar daca ii incurajez pe oameni sa fie onesti cu mine am toate sansele sa invat ceva chiar si cu riscul malitiozitatii unora.
Dar revenind la ideea cu proprietarul, nu exista nimeni, si as vrea chiar sa imi spuna cineva care a beneficiat de vreun avantaj din partea mea pentru ca mi-a laudat in mod gratuit un text, sau care a fost exclus din Hermeneia, sau a fost persecutat de mine in vreun fel pentru ca mi-a criticat textele.
Deci, de vreme ce nimeni nu are nici ce cistiga si nici ce pierde prin critica pe care o face textelor mele, nu vad ce importanta are faptul ca autorul acestor texte este proprietarul site-ului.
Iată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
și aici abundență contextuală ca și mai înainte la paul. un text oarecum contemplativ al orianei. nu știu de ce am senzația mereu cînd îi citesc textele că parcă ar mai trebui să adauge ceva.
Un text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
Succes în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
Interesant este că în momentul în care compuneam colajul imagine-text, nu mă gândeam (nu conștient) la contextul site-ului, la design-ul său. Eu simțeam această iarnă care - ca o prismă - descompune albul de femeie în mii de nuanțe, iar stranietatea este dată de jocul luminilor întrupate. Mulțumesc pentru deschiderea asupra destinului, Alma.
încă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
În ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?
Păcat că nu se găsește încă nimeni să comenteze acest text de o frumisețe plină de subtilitate ironică. Am să încerc eu, făcând-o indirect. O poveste sufi spune că într-o tavernă, la o masă, un Magistru (derviș) spunea că lumea este perfectă. La o masă alăturată, un cocoșat revoltat intră în vorbă: cum poți afirma așa ceva? Uită-te la mine cât de nenorocit sunt! Răspunsul: Nu, tu ești cel mai perfect cocoșat dintre cocoșați! Bobadil este cel mai perfect bobadil dintre bobadili!
dar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
nu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sunt inundații. Adevărat. Acesta nu este un site de știri. Parcă ai fii la concursul "Perle literare". Exceptând tema, am râs pe săturate. Îmi cer scuze dacă ești copil; voi intra pe pagina ta să caut în biografie! Cristi
pentru textul : scrisoare deprobabil ca Oriana s-a referit la alta tara, daca nu cumva la o tara imaginara
pentru textul : Viscol cu geminide derecenzie debut
pentru textul : Ionut Caragea – Delirium Tremens dehai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
pentru textul : o viziune a insentimentelor dePiaţa ca loc de alimentare, negoţ şi compromis. Ori laitmotiv al resemnării. Mijloace artistice credibile şi inedite. Textul rotunjeşte sensul, nu creionează imagini, nu creează atmosferă. Detaşare, ironie, fineţe. Contrast, la nivel de limbaj, pro cinism. E un text elegant, expres masculin, scris cu cap, din suflet.
pi punc es: pe undeva, prin spatele acestei pieţe, e un hotel, nu?
pentru textul : piața matache deîmi place mult titlul, și cred că merită să treci peste locurile comune din text (ai multe substantive des uzitate: inimă, suflet etc.), doar pentru titlul acesta așa de sensibil, frumos și pentru atmosfera poeziei ce m-a prins... desigur e doar o opinie, Daniela.
pentru textul : fetița cu unghii de catifea deEu unul as fi trecut "cu patru camere" pe randul doi si l-as fi scos din titlu, ca sa nu impun aceasta metafora (reusita) a miocardului chiar asa, adica sa o bag pe gatul cititorului :-) In rest, a spus Profetul foarte bine. Andu
pentru textul : apartament cu 4 camere deLaurentiu, chiar apreciez ca putem dialoga in mod calm. Nu vreau ca observatiile mele de mai sus sa fie interpretate cum ca nu ai fi pe un drum ascendent in ce priveste poezia. Imi doresc doar sa ti-l poti mentine.
Alina, nu am raspunsul inca. Va trebui sa caut mai bine. Dar lipsa lui nu anuleaza parerea mea anterioara.
pentru textul : oniromahie deremarc duritatea tonului, nervul acțiunilor care se succed, gîndul concretizat. transcederea metamorfozată din pasăre în aer - zbor - strigăt - parastas, femeie - pasăre - pană - poezie. sau invers. cumva susținută în paralel armonia, o anume relaționare pînă la relativizare. și desigur simbolistica aflată la stadiul profunzimii. în zona dintre uman și supranatural are loc desprinderea/despărțirea, respectiv semnificațiile au trimiteri de rang universal. se mărturisește individualizarea /independența raportată la om. uneori setea inrepresivă de libertate.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie dein primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
pentru textul : Şarpele de aramă (XX) desa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Tincuța, e drăguț ce ai spus tu aici... zâmbesc, cui nu i-au plăcut "The Chronicles of Narnia"? Desigur, ce-i aici nu-i decât o încercare de proză scurtă care să pună cititorul pe drumuri despre care nimeni nu știe unde pot duce. Dacă am reușit să transmit un pic din senzația aceea despre care spui în final, mă bucur. Mulțumesc de oprire. Marina, tu știi că ai dreptate. Nici eu nu știu dacă am reușit să găsesc balanța potrivită între a nu spune prea mult și a nu spune prea puțin. Mă străduiesc, tot face încercări, poate până la urmă găsesc ingredientele potrivite. Ce-i drept, depinde și de cititori, spun eu, și mi-e bine că te numeri printre ei.
pentru textul : Sania deun poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deadica optzecistii au scris vertical iar postdouamiistii trebuie sa scrie orizontal? asta e ideea? o alta implicatie a asertiunii tale ar fi ca optzecistii nu au scris postmodernist, asa e? de unde asta? si, da-mi un exemplu la ce intelegi tu printr-"o aranjare a textului în formă orizontală"
pentru textul : via sepia dece dragut, e deja al doilea poem pe care aproape il preiei din repertoriul meu si mai bagi de la tine 3 viersuri colorati. mai mai ca as crede ca ori iti place la nebunie cum scriu, ori incepe sa fie o treaba personala. En fine, cum treaba asta nu conteaza, asa cum nu a contat niciodata, am sa ma raportez la calitatea indoielnica a textului.
"o mai ia
poate prin mehala sau poate prin alt cartier
unde ar trebui securitatea asigurată
vârsta nu va fi trecută în buletin corect
blugii frecaţi îi vor fi aliaţi în lupta cu bodyguarzii
oricum fetele celelalte vor face treişpe-paişpe
gaşcă de copii scăpaţi de acasă
nesăţioşi de imagini cu femei goale
nu e simplu îţi trebuie o cauţiune la M.A.I.
pentru textul : Pe calea aradului nu circulă organe dec'est la putain de merdre elle vous fait tomber dans la latrine
aşadar parcă nimic nu este mai penal
decât o tipă care-şi linge degetele
după ce le-a băgat într-un pahar
cu apă plată şi lămâie
răsărind dinspre torontal
pe calea aradului"- pentru ca doar atat este al tau, atat am sa comentez si eu. Mai pe scurt, mai pe lung, un text care se distinge prin antimetafora, prin realitatea frusta pe care o prezinta. In entitatea poeticeasca se da o lupta, o batalie pe care incearca sa o mascheze prin modul ironic in care afiseaza defectele/ durerile/ metehnele acestei lumi. M-a impresionat mai ales prin tentele putin lascive, imaginile vizuale m-au trimis direct la un... film francez in care tipa vine dintr-o familie vai vai si ajunge sa rasara de nicaieri direct pe torontal. Na, eu am incercat, dar sa stii ca textul tot prost ramane. Nu-i bai, se vor gasi care sa te premieze, au mai fost, da' eu iti zic asa, nu te lasa pacalita, mai degraba lasa-te de scris, nu de alta dar progres la tine... nema'
A vrut sa o gazduiasca si doreste sa o gazduiasca si in continuare sub forme si mai variate. Felicitari
pentru textul : Virtualia Zece dene-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
pentru textul : O dimineață pe fugă dePe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
eu am găsit aici niște asocieri și niște imagini care m-au captivat. de pildă, acei "ochi de păpușă" (într-adevăr, câtă răceală în privirea lor înlemnită!), ca și comparația dintre oameni și blocuri ori incipitul de la Adolescență. ( "pe atunci mă simțeam de/ parcă m-ar fi furat turcii din sânul satului") dar cea mai puternică mi se pare partea a treia: "ochii li se pierd în orbite ca niște nave spațiale furca pieptului li se îngreunează de fân [...] mă simt mai puternic fricile stau pe mine ca niște ace de brad mă urc în fiecare autobuz crezând că poate acesta va zbura știu că dacă îmi compostez degetele prin găurile făcute nu va curge lapte și miere iubesc fără șaibă chiar dacă nimeni nu mai iubește soarele când se apropie mai mult de el"... ...și cred că aș putea să o citez în întregime. sunt, totuși, câteva versuri care, deși frumoase, mi se păr că încărca inutil textul: "orizontul mi se înfășura în jurul gâtului ca un fular" sau "norii sunt vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie" sau "îmi puneam dorințe dezlegate la șiret" mai precis îmi par prea...(pardon!) efeminate. dar, per ansamblu, consider că este un poem bun și că își merită locul la "remarcate". și o peniță.
pentru textul : viața mea deeco locuieste la parter
pentru textul : Ascensor deca Dorin să aibă destulă cerneală în stiloul său absolut, și să nu-i fi amorțit mâna de atâtea strângeri prietenoase (în ușă), pentru că o să vreau și eu o dedicație.
felicitări, Dorin!
pentru textul : Baletistul 2.0 deSi am uitat sa mai spun ceva. Despre chestia asta cu proprietar de site. Chiar nu o inteleg. Nu inteleg ce importanta are asta. Pentru ca nu vad ce as putea sa iti ofer eu (mai mult decit ti-am oferit) in cazul absurd in care mi-ai (ap)lauda textele pe nedrept, cel putin in fata constiintei tale artisitice. Pentru ca pe bune ca nu as oferi nimanui mai mult decit ceea ce ofer oricarui membru. Si nu inteleg ce rau ti-as putea face daca mi-ai ponegri pe nedrept scriitura. Evident ca ar exista posibilitatea sa ma razbun si sa procedez si eu la fel cu textele tale. Dar asta o poate face orice membru obisnuit aici. Nu este nevoie sa fii proprietar de site ca sa poti face asta. Dar, filosofia mea este alta. Eu cred ca daca ma inconjor cu aplaudaci am toate sansele sa devin si mai mediocru decit sint. Iar daca ii incurajez pe oameni sa fie onesti cu mine am toate sansele sa invat ceva chiar si cu riscul malitiozitatii unora.
pentru textul : a doua atingere a lui moebius deDar revenind la ideea cu proprietarul, nu exista nimeni, si as vrea chiar sa imi spuna cineva care a beneficiat de vreun avantaj din partea mea pentru ca mi-a laudat in mod gratuit un text, sau care a fost exclus din Hermeneia, sau a fost persecutat de mine in vreun fel pentru ca mi-a criticat textele.
Deci, de vreme ce nimeni nu are nici ce cistiga si nici ce pierde prin critica pe care o face textelor mele, nu vad ce importanta are faptul ca autorul acestor texte este proprietarul site-ului.
Iată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
„cum sub versantul ultim,
buchetele de colţ.”
Asta nu mă împiedică să nu dau o „peniţă”.
pentru textul : Andante demultam fain de popas, draga Silviu, in fond toate ni se ascund in afara de cele descoperite :) mai hai!:)
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat deși aici abundență contextuală ca și mai înainte la paul. un text oarecum contemplativ al orianei. nu știu de ce am senzația mereu cînd îi citesc textele că parcă ar mai trebui să adauge ceva.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut deUn text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deSucces în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
erată: preludiu "al" unei; îmi cer scuze
pentru textul : Aristide Bruant deInteresant este că în momentul în care compuneam colajul imagine-text, nu mă gândeam (nu conștient) la contextul site-ului, la design-ul său. Eu simțeam această iarnă care - ca o prismă - descompune albul de femeie în mii de nuanțe, iar stranietatea este dată de jocul luminilor întrupate. Mulțumesc pentru deschiderea asupra destinului, Alma.
pentru textul : alb de femeie deîncă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deÎn ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?
Păcat că nu se găsește încă nimeni să comenteze acest text de o frumisețe plină de subtilitate ironică. Am să încerc eu, făcând-o indirect. O poveste sufi spune că într-o tavernă, la o masă, un Magistru (derviș) spunea că lumea este perfectă. La o masă alăturată, un cocoșat revoltat intră în vorbă: cum poți afirma așa ceva? Uită-te la mine cât de nenorocit sunt! Răspunsul: Nu, tu ești cel mai perfect cocoșat dintre cocoșați! Bobadil este cel mai perfect bobadil dintre bobadili!
pentru textul : jester deMignona, multam! Toate bune!
pentru textul : Sub soarele Perugiei dedar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
pentru textul : din cartea profeţilor denu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Pagini