Iar te joci virtual. De cateva zile, ma gandesc sa iau unui copilas cadou o papusa din carpe. Imi place jocul de culori si intersectarea lumilor copilariei de atunci si acum. Era mai bine atunci: aveam timp pentru toate, vorba maestrului.

pare un ceremonial oriental toată această gesticulație a regretului, deși orientalii nu cultivă chiar o melancolie a morților, fie ele chiar fațete ale eliberărilor de prea multă viață. cred că de data asta chiar ai reușit să scrii un poem foarte bun.

mie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
La mulţi ani!

draga rafael, exista oameni a caror familie a suferit sub o anumita dictatura sau chiar ei au suferit sub ea si apoi au colaborat. Cele doua nu se exclud. Eu imi exprimam explicatiile posibile ale nedumeririi mele. Atita tot. Nu cred ca am pentru ce sa cer scuze. Ambiguitatea ta (parerea mea, deliberata) a generat asta. E discutabil daca justificarea ta e valabila sau nu. Era o forma de exprimare si cred ca se foloseste. De fapt tu cauti pretexte pentru tot felul de jocuri amuzante si chestia asta nu cred ca ma intereseaza pe Hermeneia. Exista chat-rooms pe internet pentru asa ceva. Sper acum sa "intelegi afirmatia mea". Chiar si in legatura cu traducerile forma ta de exprimare a fost voit tendentioasa si nu cred ca are rost sa ne ascundem dupa deget. La fel e si cu dramaturgia. Nimeni n-a vorbit despre a substitui o slujba religioasa cu o piesa de teatru. La fel as putea eu spune ca o slujba catolica are uneori un fast teatral care depaseste cu mult ce vezi in modestia unei "slujbe" protestante. Dar nu cred ca e concurs aici si numai discutia asta si devine ridicola. Astea sint asertiuni culturale si e penibil sau cel putin absurd ca sa discutam care e mai buna si care e mai proasta. In ce priveste "ridicarea manusii" ma tem ca a spune "discutam fara patima intr-o polemica in care am ridicat manusa" mi se pare o ridicola contradictie in termeni. Un alt motiv pentru care nu sint de acord cu asa ceva si nu as fi nici macar daca s-ar petrece intre doua secte musulmane aici, este simplul fapt ca nu acesta este scopul Hermeneia. Putem face polemica dar legata de un text literar pe care il postam. Nu este un site teologic sau de o astfel de natura. Un alt motiv este ca din ce am vazut ca ai scris tu de fapt nici nu urmaresti sa discuti teme teologice sau biblice. Scopul tau este sa denigrezi si sa persiflezi alte confesiuni sau traditii crestine diferite de a ta. Si, crede-ma ca nu as permite asa ceva pe Hermeneia nici daca nu ar fi persoana mea implicata. Mi se pare un gest esentialmente impotriva Spiritului lui Hristos. Si spun asta din modul cum insirui curente protestante si vorbesti cu emfaza despre o presupusa "succesiune apostolică sacramentală in catolicism" care evident nu are nici o baza biblica. Dar nu asta este problema. In esenta ceea ce tu consideri "separatie la nivelul neoprotestantismului" (de fapt o teza veche si destul de rasuflata) eu nu consider o "separatie" sau un pacat ci un element fundamental in asigurarea ca influenta si calauzirea Duhului lui Dumnezeu este garantata la nivel individual si comunitar (pentru mine responsabilitatea si dreptul hermeneutic rezidind la nivelul unei Biserici locale) impotriva pericolului unei "dictaturi spirituale" sau "teologice" care dicteaza totul de la centru. Se stie de fapt ca sute de ani Biserica catolica nu a permis enoriasilor ei nici sa citeasca si nici sa posede Scriptura sub amenintari foarte aspre. Deci, asa cum vezi, este vorba despre doua paradigme foarte diferite in care insasi in "ce e bine si ce e rau" nu prea gindim la fel. Asa ca eu nu cred, pe baza tuturos acestor motive, ca putem sau trebuie sa avem o discutie in acest loc. Si nici nu cred ca daca am purta-o in alta parte am ajunge la un prea mare rezultat pentru ca vorbim din pacate limbi total diferite si probabil ca avem si intentii total diferite. Asta e, si ar fi intelept sa incheiem aici de vreme ce nu am face decit sa ne invirtim in cerc si in final sa deturnam scopul pentru care este Hermeneia aici. Traiesc cu speranta ca vei intelege.

Poate sunt eu de vină, dar nu reușesc să văd nicicum o realizare deosebită în aceste rânduri, care nu îmi par a depăși condiția unui jurnal în versuri. Nu am nimic împotriva acestui tip de jurnal (deși poate nu e asta, și atunci e și mai ciudat), dar cred că nu este suficientă "aglomerarea" de metafore pentru a face poezie. Este un singur vers care chiar trimite, comunică, acel "Canaletto negociază mări desuete". În rest, în multe locuri, versurile frizează ridicolul, prin conotațiile duble pe care nu ai reușit să le eviți. Desigur, pot fi acuzată eu că am mers până la acele conotații, dar chiar cred că ai fi putut să scoți mai mult de la ideea (care nu-i rea) de la care ai pornit. Oriana, sunt un pic confuză față de finalul comentariului tău (începutul mă face să cred că da, trebuie să fiu eu pe altă lungime de undă la ora aceasta), dar nu prea am înțeles ce-i cu "stima Europei" :-) E ceva ce noi nu știm?

Prima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!

Vladimir, bine ai venit! Poezia e ca viata, pe alocuri banala insa de cele mai multe ori surprinzatoare. Cu siguranta nu-i lipseste creativitatea si mereu ne-am dori sa o mai perfectionam cand nu merge cum vrem noi.
Mariana, desi am mai multe poeme puse la pastrare peste care ma uit periodic, as putea spune ca niciunul nu e inca finisat. Mereu am primit cu bucurie sugestiile pertinente si bune, iar in cazul tau mereu a fost asa, fapt pentru care iti multumesc si te mai astept.:)

emiemi, multumesc pentru semn. e amuzant: eu te gasesc pe un site, tu pe celalalt. :-) cu prietenie, kranich

un soi de jurnal romantios/autoironic - cam asa vad ca a fost atunci, cu ochii de acum (de fapt, de acum 3 ani, cand a fost scris textul - recunosc, recitind, inca multe stangacii - poate, candva, le voi elimina) multumesc, Marina, iarta intarzierea raspunsului

Cami, trebuie sa iti spun cu tristete ca automultumirea nu duce nicaieri, pe nici un fel de autostrada.

Imaginile există peste tot. Eu doar încerc să le mut în poeme :)

PS. Prietenii îmi zic „Mariana” :)

erata: Nietzsche

A fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.

Oriana, I made some changes. To clarify. But I will keep "nothing in center/nothing more than..." because this is the ideea. The repetition there is a continuation, something that could give a sense. Because it is something in-between, and I chose to build in this way the transition between two spaces with 2 centres. But I hope next time I will write more clearly.