Melancolic si subtil. Aşa aş vedea finalul:

"lume magică
imprimată pe cearșaful ca o piele" - e vorba, evident, doar de gust/percepţie.

Nice.

Nu ti-am mai citit de o vreme poeziile si mai ales cele noi. Lecturand aici mi-am dat seama cat mi-a fost de dor! O poezie de dragoste, cu versuri parfumate a fruct, cu muscatura dintilor cazand pe cuvinte, la masuri egale cu lumina Luminitei Suse! Felicitari!

domnule profesor, permite-ți-mi un moment cu boba, mi-e dor de figura lui tâmpă dar înțeleaptă, cam ca aici:
Paule,
Tu chiar te-ai blocat într-un pattern de com în ceea ce mă privește? Nu te duce mintea la mai mult? Ce răspunsuri sunt astea pe care mi le oferi? Poate vrei să insinuezi că nu aș fi la înălțimea scrierilor tale cu comentariile și mă iei la mișto? Făcând asta te iei la mișto pe tine poete din Tecuci pentru că eu sunt cine sunt tu ești cine ești iar eu...
pentru că eu sunt cine sunt și tu ești cine ești(Gandhi) superb.:))

da. chiar dacă e posibil ca unii să numească textul acesta puţin prea simplu eu cred că tocmai această simplitate fascinează la el. scris cu dezinvoltura aceea pe care o ai cînd nici nu îţi pasă dacă iese poezie deşi ai talentul să o comiţi.

M-am regasit in fiecare rand. Multumesc.

Hm, am și eu același sentiment, după ce am început citirea cu mare neîncredere, văzând titlul și având în minte că mai toți țintesc spre absconsuri insondabile și exprimări alambicate și cât mai tari (a se citi "cool"). Nu neapărat că miroase a poezie, ori că sună așa, dar după ce spune neaoș totul, conturează la final un sentiment ne-spus, singurul lucru care face dintr-un text poezie, și aici un salt la nivelul receptării, care se apleacă înspre tragic chiar, și care dacă s-ar rosti, n-ar mai fi decât o cronica de ziar.

mă apropie de tine cuvintele tale sensibile și frumoase. lirismul tău, calculat în sensul că nu este în exces, ajunge să se exprime într-o estetică plăcută și demnă. ai versuri ce mi-au căzut foarte bine. de la o ploaie la alta ochii mei sunt tot mai lungi cerul tot mai subțire precum și: acum clipele sunt mai lungi decât venele mele seamănă cu iarba sunt verzi rămân în palmele mele când te ating iar finalul este excelent. un poem care prin simplitatea sa dar și prin alcătuirea atentă îmi demonstrează încă o dată că nu mă înșelam când mai veneam pe aici pe la tine, Nuța. Revelion frumos și un an nou plin de cei dragi ție. Las și un semn galben cu drag.

Aș vrea să fac cîteva precizări în cazul în care aceste lucruri nu sînt clare pentru tine. În primul rînd acest site vrea să fie un site cu preocupări literare în limba română. De aceea este necesar (și în cazul de față și regulamentar) ca textele publicate aici să respecte limba, gramatica, etc, a limbii române. Deci pe viitor va trebui să îți editezi cu foarte mare atenție textele înainte de a le posta aici. Eventual rogi pe cineva care cunoaște limba română să o facă. Și apoi le postezi. În caz contrar vom fi nevoiți să le trimitem în șantierul literar. De asemeni cred că ar fi bine să îți completezi profilul în pagina personală pentru ca cititorii să știe de unde vii și cine ești. Precizări din acestea biografice în comentarii nu prea sînt citite de toată lumea.

Adevarat a inviat. Tot in avans.

Cred că Mat ar agrea acest poem... iată cum Ioana știe să balanseze cu grație și apoi să iasă nevătămată dintr-o bătălie care, anytime my friend, se duce pe viață și pe moarte. Însă până una alta poemul mi-a plăcut mie și asta pentrucă aici Ioana simplifică și sintetizează nemaipunând accentul pe teatral, aici se trăiește pe întreaga durată a lecturii. Pe undeva simt niște influențe, dar e de bine, marinarii, fata, plecarea... beh! Nu dau explicații dar poate voi reveni Bobadil

Dacă începi să-mi vorbeşti cu "dumneavoastră", după ce ne-am tutuit amical sau polemic, înseamnă că ai ceva cu mine! Amical, te rog să îndrepţi greşeala de ortografie din comentariul tău (sper că, tehnic, se poate).
Acum, despre disputa cu CFR. Nu eu am început (deşi aşa s-ar părea). El a transportat aici, pe hermeneia, un război care ar fi trebuit să aibă loc în presa scrisă. Dacă-mi trimitea textul postat, fără jignirile de la început, la revista Litere, i l-aş fi publicat. Oricum, nu l-ar fi crezut mai nimeni în România, te asigur. Dar eu cred că bine a făcut că a postat textul lui injurios aici, asociindu-şi la injurii şi nişte pretinşi (dar dacă sunt fictivi?) autori francezi, care ştiu, ei, foarte bine, de pildă, că poezia lui Frosin e superioară poeziei mele. Ar râde şi curcile de această susţinere. Dar eu sunt dispus să admit orice, numai să fie susţinut în cunoştinţă de cauză. De unde ştie francezul ăla, care habar nu are de limba română, cum scriu eu? M-a tradus Frosin în limba lui Voltaire? Sigur nu. M-a tradus doar George Anca, dar în engleză.
În sfârşit, nu vreau să reiau aici toată discuţia. Trebuie să precizez, însă, că tot ce am afirmat cu privire la traducerile din Eminescu postate aici nu reprezintă, cum afirmi, o polemică joasă sau o reglare de conturi. E purul adevăr (poate subiectiv, dar mă îndoiesc): traducerile sunt foarte slabe. Dar mi se pare că avem pe site un specialist, care ar putea să se pronunţe. Sau mă înşel eu şi l-am găsit pe alt site. Ştiu că i-am acordat o peniţă (dar poate altceva - nu spun ce, ca să nu zici că fac reclamă mascată unui alt site, cum mi-ai spus când am anunţat apariţia numărului pe ianuarie al revistei Litere, determinându-mă să şterg anunţul). Specialistul acesta s-ar putea pronunţa si el cu privire la calitatea traducerilor din Eminescu. Dar lucrul ăsta e evident şi pentru un elev de liceu de nivel mediu, care studiază franceza, dar îl înţelege şi pe autorul "Luceafărului".

Cred că prepozițiile acelea pot lipsi liniștit... astfel poate poemul va suna mai a... poem.
Așa sună a Holograf

multumesc pt atentia dvs constanta

Esti binevenit! Ne vedem sambata viitoare la Pogor!