Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
1. alma, mai bine spuneai acolo unde ti s-a spus ca este fals ce ti s-a spus. altfel, cum sa spun, dragut si inutil sa doresti/precizezi/multumesti. ce? că "părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere". copiii de... trei ani poate ca inca nu stiau inca. cat despre parerile din articol, ele sunt putine si clare. astept continuarea. 2. elian, ideile in episodul asta au pornit de aici: ""Boierismul este un manifest literar și, în același timp, o razie"”, "“A venit timpul să gândim și să scriem boierește: cu forță, vigoare, eleganță, evghenie, culoare”". uita-te la ele, analizeaza la ele, zambeste la ele, scoate sunete la ele, canta la ele, mediteaza la ele, reformuleaza la ele... dupa aia, draga elian, dupa aia, spune-ne cu vigoare ce vrei tu sa ne spui! PS: noteaza bine, bine de tot aceste cuvinte: "Asta sună de-a dreptul profetic. Ni se spune ce vremuri speciale trăim. Ni se spune că noi sîntem asemenea unei recolte coapte, gata să fie culeasă. Și ni se spune mai ales cum trebuie să gîndim" (VT) 3. altfel, "analiza" "manifestului" pare aproape bine pusa in pagina, deci mai trebuie lucrata. lucrata si continuata :)
Alma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!
Vrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
scrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
Sunt două strofe cumva complementare. Și în prima cred că te regăsești mai adânc. E un o trecere spre alt fel de stare hipnoidă. deși nici așa nu aș numi-o. Da, cred că ai dreptate cu ultimul vers. Voi modifica atunci când va fi. Mulțumesc, Dahaar.
Știi ce cred, Monica? Începutul e prea dezlânat și neconvingător. De la "Îți mai amintești" încolo, însă, e foarte bine scris. Parcă din ce în ce mai bine :-) Cred că te descurci mai bine cu câte un personaj pe rând, decât la dialoguri sau puneri în scenă. Drept pentru care exact pe asta din urmă trebuie să lucrezi cât mai mult, imposibil să nu iasă la același "nivel" până la urmă. Finalul l-aș lăsa, eventual, "Fă ceva cu ea. Fă ceva cu mine, Doamne." "Te rog, ajută-ne" se subînțelege.
romînia e ceva la fel de artificial ca iugoslavia. și dacă nu vor să se despartă, măcar autonomie ar trebui să-și ia cele zece regiuni istorice (bucovina, moldova, dobrogea, muntenia, oltenia, banat, crișana, maramureș, ardeal, ținutul secuiesc). europa de sud-est e prea coruptă ca să mai dea înainte un stat centralizat. de taxele noastre trebuie să ne ocupăm noi, la nivel regional. bucureștiul mănîncă singurel 25% din bugetul țării, și produce 14%... e o mică mare diferență și noi, provincia, prea sîntem luați de fraieri
Nutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
delicata situatie, zugzwang-u asta, cand singura varianta e parcul de plastic vizitat intr-o noapte... calare pe calul negru. bine ca se sfarseste cu suflete colibri, ca nu e gata partida, ca e doar o situatie! altfel, parca nu as rataci cu atata exactitate in versul ala:) multam si zile bune!
Roxana, mie mi-a placut mereu sf-ul si chiar as fi vazut si aici pe Hermeneia o sectiune dedicata acestui gen, cine stie, poate in versiunea urmatoare? Textul tau este interesant, as vrea sa citesc mai mult daca mai ai material scris. Deocamdata e greu sa-mi fac o parere si nu as vrea sa dau cu bata-n balta. Vreau doar sa-ti atrag atentia ca "scientologii" nu mi se pare ca sunt potriviti acolo la inceput in "Scientologii vechii Americi au reușit să producă în 2008 în pîntecele munților Stîncoși primele găuri negre". Din cate stiu eu (dar s-ar putea sa ma insel, vorba lui Ion Nimerencu :-) scientologii sunt o secta religioasa care nu au o legatura directa cu oamenii de stiinta. Din cate stiu eu (de pe CNN, MTV, VH-1 and such) Tom Cruise e un scientolog renumit deja, iar eu nu-l prea vad pe asta mic si cu zambetul mare sa produca ceva gauri negre prin Muntii Stancosi. Dar, cum spuneam, astept sa mai scrii, vad ca ai revenit dupa o lunga absenta, deci... sa ne citim cu bine! Andu
Boabdil, tu ce faci? incurci cuvintele? acolo unde scriu "rugi de măceș" nu ma refer la rugaciuni ci la rugi. ceva cam ca aici: RUG1, rugi. s.m. 1. Tulpina (târâtoare) a unor plante. 2. Mur1. 3. Măceș. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur. – Lat. rubus. ... gosh! limba romana, bro..
pentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
Thanks, Oriana, you are right, perfectlly right. I will modify as soon as possible. And I hope you will come back on my english page, because these are my first poetries - written directly in english -, so I really need help. :)
Ideea subtitulului mi se pare ilara si cred ca prima strofa e destul de slaba. Am sesizat ideea de carnal al obictelor, dar cred ca sintagmele "mate ale lucrurilor", "puroi vindecator" sau "banal de bine" sunt nepotrivite, incapabile de a inspira ceva... poetic. In rest... sesizez un fel de plictis, un fel de "sictir", rutina... poate ar trebui sa schimbati cate ceva... Ialin
Cred că un rol mai mult decât important îl are motivul pentru care scriu. Și când acesta se dovedește a fi unul eronat... Sunt brand new în lumea asta, mulțumesc de îndrumări, Adriana.:)
:) crezi bine, țărcălan e cearcăn. am mai schimbat ceva din poem, poate am s-o mai fac pe parcurs pana o sa ma declar mulțumit cu forma finală.
mulțumesc
un răspuns? o parere? o stare de incertitudine?... sau o tentativa literara pe tema canina? ceea ce imi este neclar, e titlul care nu ajuta in niciun sens.
tot rascolind pe aici, am dat de comentariul tau.
idei ermetice? aici?
sa fim seriosi...ca imi place uneori sa "ma joc" astfel, e adevarat, dar mesajul de aici mi se pare atat de transparent, incat risca sa alunece in facil.
Ultimul vers este iradiant, în el stă forța acestei poezii cu un mesaj simplu, cu o expresie curată: "Și o pereche de aripi în plus". Am trecut întâmplător și am lăsat acest semn mic! Succes!
da, un text în formă relativ clasică și care rămîne consecvent unui fir ideatic pînă la sfîrșit. Destul de retoric după părerea mea și cu metafore cam prăfuite. Dar vom vedea ce va mai urma. Lirica de dragoste este ca întotdeauna în inflație. Ca să mai poți scrie ceva semnificativ în registrul ăsta trebuie să o face foarte bine. Altfel riști inexistența.
am resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
pentru textul : Mulţimi deGeorge, fain dar prea multe explicatii prin text. Pai cititorul ce sa mai faca? Imi place discursul, e natural si frust. Andu
pentru textul : Fotografii nonexplicite de1. alma, mai bine spuneai acolo unde ti s-a spus ca este fals ce ti s-a spus. altfel, cum sa spun, dragut si inutil sa doresti/precizezi/multumesti. ce? că "părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere". copiii de... trei ani poate ca inca nu stiau inca. cat despre parerile din articol, ele sunt putine si clare. astept continuarea. 2. elian, ideile in episodul asta au pornit de aici: ""Boierismul este un manifest literar și, în același timp, o razie"”, "“A venit timpul să gândim și să scriem boierește: cu forță, vigoare, eleganță, evghenie, culoare”". uita-te la ele, analizeaza la ele, zambeste la ele, scoate sunete la ele, canta la ele, mediteaza la ele, reformuleaza la ele... dupa aia, draga elian, dupa aia, spune-ne cu vigoare ce vrei tu sa ne spui! PS: noteaza bine, bine de tot aceste cuvinte: "Asta sună de-a dreptul profetic. Ni se spune ce vremuri speciale trăim. Ni se spune că noi sîntem asemenea unei recolte coapte, gata să fie culeasă. Și ni se spune mai ales cum trebuie să gîndim" (VT) 3. altfel, "analiza" "manifestului" pare aproape bine pusa in pagina, deci mai trebuie lucrata. lucrata si continuata :)
pentru textul : analiza manifestului boierismului deAlma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deVrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
pentru textul : profeții descrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
pentru textul : Geruită, de-altădată deSunt două strofe cumva complementare. Și în prima cred că te regăsești mai adânc. E un o trecere spre alt fel de stare hipnoidă. deși nici așa nu aș numi-o. Da, cred că ai dreptate cu ultimul vers. Voi modifica atunci când va fi. Mulțumesc, Dahaar.
pentru textul : Adormire demulţumesc.
pentru textul : spovedanie deȘtii ce cred, Monica? Începutul e prea dezlânat și neconvingător. De la "Îți mai amintești" încolo, însă, e foarte bine scris. Parcă din ce în ce mai bine :-) Cred că te descurci mai bine cu câte un personaj pe rând, decât la dialoguri sau puneri în scenă. Drept pentru care exact pe asta din urmă trebuie să lucrezi cât mai mult, imposibil să nu iasă la același "nivel" până la urmă. Finalul l-aș lăsa, eventual, "Fă ceva cu ea. Fă ceva cu mine, Doamne." "Te rog, ajută-ne" se subînțelege.
pentru textul : Pe întuneric deromînia e ceva la fel de artificial ca iugoslavia. și dacă nu vor să se despartă, măcar autonomie ar trebui să-și ia cele zece regiuni istorice (bucovina, moldova, dobrogea, muntenia, oltenia, banat, crișana, maramureș, ardeal, ținutul secuiesc). europa de sud-est e prea coruptă ca să mai dea înainte un stat centralizat. de taxele noastre trebuie să ne ocupăm noi, la nivel regional. bucureștiul mănîncă singurel 25% din bugetul țării, și produce 14%... e o mică mare diferență și noi, provincia, prea sîntem luați de fraieri
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deNutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
pentru textul : la marginea ochiului care visează demaestre Munteanu, vreau sa imi exprim admiratia fata de aceste versuri. dumneata esti cu adevarat poet.
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac dedelicata situatie, zugzwang-u asta, cand singura varianta e parcul de plastic vizitat intr-o noapte... calare pe calul negru. bine ca se sfarseste cu suflete colibri, ca nu e gata partida, ca e doar o situatie! altfel, parca nu as rataci cu atata exactitate in versul ala:) multam si zile bune!
pentru textul : Zugzwang deRoxana, mie mi-a placut mereu sf-ul si chiar as fi vazut si aici pe Hermeneia o sectiune dedicata acestui gen, cine stie, poate in versiunea urmatoare? Textul tau este interesant, as vrea sa citesc mai mult daca mai ai material scris. Deocamdata e greu sa-mi fac o parere si nu as vrea sa dau cu bata-n balta. Vreau doar sa-ti atrag atentia ca "scientologii" nu mi se pare ca sunt potriviti acolo la inceput in "Scientologii vechii Americi au reușit să producă în 2008 în pîntecele munților Stîncoși primele găuri negre". Din cate stiu eu (dar s-ar putea sa ma insel, vorba lui Ion Nimerencu :-) scientologii sunt o secta religioasa care nu au o legatura directa cu oamenii de stiinta. Din cate stiu eu (de pe CNN, MTV, VH-1 and such) Tom Cruise e un scientolog renumit deja, iar eu nu-l prea vad pe asta mic si cu zambetul mare sa produca ceva gauri negre prin Muntii Stancosi. Dar, cum spuneam, astept sa mai scrii, vad ca ai revenit dupa o lunga absenta, deci... sa ne citim cu bine! Andu
pentru textul : Terra Nostra deBoabdil, tu ce faci? incurci cuvintele? acolo unde scriu "rugi de măceș" nu ma refer la rugaciuni ci la rugi. ceva cam ca aici: RUG1, rugi. s.m. 1. Tulpina (târâtoare) a unor plante. 2. Mur1. 3. Măceș. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur. – Lat. rubus. ... gosh! limba romana, bro..
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deP.S. Si scuze Arancai pentru ca i-am alterat numele, e Marina Nicolaev, voi tine minte de acum incolo Andu
pentru textul : excalibur depentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
pentru textul : cutia cu nade deThanks, Oriana, you are right, perfectlly right. I will modify as soon as possible. And I hope you will come back on my english page, because these are my first poetries - written directly in english -, so I really need help. :)
pentru textul : In-between deIdeea subtitulului mi se pare ilara si cred ca prima strofa e destul de slaba. Am sesizat ideea de carnal al obictelor, dar cred ca sintagmele "mate ale lucrurilor", "puroi vindecator" sau "banal de bine" sunt nepotrivite, incapabile de a inspira ceva... poetic. In rest... sesizez un fel de plictis, un fel de "sictir", rutina... poate ar trebui sa schimbati cate ceva... Ialin
pentru textul : ars poetica I deCred că un rol mai mult decât important îl are motivul pentru care scriu. Și când acesta se dovedește a fi unul eronat... Sunt brand new în lumea asta, mulțumesc de îndrumări, Adriana.:)
pentru textul : Mercenar prin timp de:) crezi bine, țărcălan e cearcăn. am mai schimbat ceva din poem, poate am s-o mai fac pe parcurs pana o sa ma declar mulțumit cu forma finală.
pentru textul : sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul demulțumesc
un răspuns? o parere? o stare de incertitudine?... sau o tentativa literara pe tema canina? ceea ce imi este neclar, e titlul care nu ajuta in niciun sens.
pentru textul : eroare. pentru deIulia, ma gandisem sa dau nume de pasare iernii. De ea nu pot sa scap si as da-o bucuros cu capul de toti peretii.
pentru textul : de bobotează detot rascolind pe aici, am dat de comentariul tau.
pentru textul : spirală deidei ermetice? aici?
sa fim seriosi...ca imi place uneori sa "ma joc" astfel, e adevarat, dar mesajul de aici mi se pare atat de transparent, incat risca sa alunece in facil.
scuze, o luase „mecanicul” înaintea trenului de cuvinte :
„un vameş ne caută pe sub coaste
pentru textul : în vama de la oancea dede ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă”
Ultimul vers este iradiant, în el stă forța acestei poezii cu un mesaj simplu, cu o expresie curată: "Și o pereche de aripi în plus". Am trecut întâmplător și am lăsat acest semn mic! Succes!
pentru textul : Eu și îngerul meu deda, un text în formă relativ clasică și care rămîne consecvent unui fir ideatic pînă la sfîrșit. Destul de retoric după părerea mea și cu metafore cam prăfuite. Dar vom vedea ce va mai urma. Lirica de dragoste este ca întotdeauna în inflație. Ca să mai poți scrie ceva semnificativ în registrul ăsta trebuie să o face foarte bine. Altfel riști inexistența.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... devino. mi-a vorbit despre tine. te asteptam.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deam resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
pentru textul : Poezie pentru orbi dePagini