da, un text plăcut. scris cu grijă. extrem de introspectiv. aproape "gothic" pe alocuri. fără prea multă miză însă mi se pare. nu e o mare tragedie. se întîmplă la foarte multă lume.
Îmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!
Idee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
Ela, am reținut sugestiile tale. mulțumesc. îmi cer scuze pentru raspunsul întârziat. voi modifica poemul, urmând sfaturile tale. dar, din pacate, timpul nu îmi permite sa fac acest lucru acum. îți mulțumesc și pentru celelate semne lasate la scrierile mele. părerea ta contează mult pentru mine. Madim
Bine aţi punctat aici. Evoluţia e vizibilă. Eu remarc şi ideea, limbajul bine structurat, chiar economia de cuvinte fără a pierde înţelesul. Dănuţ scrie bine, merită citit. Transmite excelent starea momentului şi induce imagini deosebite. Cît priveşte traducerile, sînt bune, chiar savuroase.
LIM.
Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
Dorine, Evrika! :) si multumesc! e prima oara cand voi adopta (fara rezerve si intergal) varianta altui autor, asa ca da-mi voie sa te numesc coautor. Nicodim, multumesc pentru apreciere; da, finalul era ok...in prima strofa, insa, ma ratacisem. P.S. Emilian, trebuie sa vezi asta!...tu spuneai ca "nu accept sfaturi", nu-i asa? :)
Sixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
câteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
Domnule Cristea, acele substantive nu puteau lipsi din text, pentru că textul s-a scris în gând pe măsură ce se desfășura acea despărțire în piață (romană). Deci, este un text personal, unul imperfect, dar personal în care, din principiu, deocamdată, nu voi schimba nimic.
Ideea mi se pare super, cred ca mai merge dezvoltata, titlul este de forta (ma asteptam cand am deschis textul sa dau de un confesional) ca sa fie expediat asa, pur si simplu... ma rog, este doar parerea mea. Dar astept si 6,7,... Andu P.S. Spune-mi te rog cele "zece lucruri... " sunt toate sau doar zece dintre ele? Ca despre mine de exemplu eu as avea o lista foarte lunga... daca m-as pune pe scris ar trebui sa fiu Homer :-)
am aceeasi obiectie, si eu as fi "taiat" altfel poezia (poate asa cum a facut-o raluca). in fine, sunt detalii tehnice, as fi schimbat mici chestii ici-colo, astea le poti face si tu intr-un moment in care vei simti, poate, diferit.
imi place modul in care te folosesti de metafore, aproape fara sa dai impresia ca ar fi acolo. e o subtirime greu de atins si e remarcabila. pe mine ma face sa ma opresc la fiecare poezie de-a ta, fie ca las semn sau nu.
deasupra corbului și a noului flașnetar fulguie acum, mieriu, cuvintele tale, mulțumesc, Marina textul este mai vechi, prafuit - intrat sub masca lui "ignore" mai mult decât sub umbra lui Lenore in mod neobisnuit, imi permit reluarea, explicativă, a catorva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere: versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final, acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii; revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri; rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie; in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon), depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre); in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar, impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
multumesc, raluca. sincer, cred ca e mai mult rezonanta pe care o are in tine, si chiar o spun fara modestie. ceea ce de fapt ma bucura cu mult mai tare.
nu am nici o urmă de rea intenție iar opinia a fost una cinstită și argumentată.Cât despre cum nu sunt eu ”om al școlii”, nu ați nimerit-o.Dar deloc.Cred că depinde de...școli.De altfel ”compunerile” la a12-a pot fi surprinzătoare. Regret că nu ați putut primi mai senin și un comment mai puțin favorabil legat de textul dvs și manifestați tendința de a o lua personal. Opinia mea se lega de un text nu de autor.
Dacă vă convine pot afirma că este o scriere genială fără nici un defect, iar imaginile de genul fulgilor în gene sunt inedite , cu atât mai mult după modificarea verbului ”presară”cu ”anină” printre alte modificări operate pe scrierea în discuție. Și încercați de asemenea să luați în seamă și factorul subiectiv, ce nu place unui cititor poate la fel de natural să -i pară incredibil altuia.
m-a pus serios pe gânduri. Uneori singurătatea e îngrozitor de apăsătoare. Alteori e ca o boare într-o zi toridă!
L-am citit de câteva ori. Cu pixul în mână. Nu ştiu cât de bine primite pot fi sugestiile, sincere dezinteresate. De dragul acestui poem fascinant, îmi asum riscul şi zic:
“mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dumnezeu rotund
în spaţiile rămase între noi
prin care se vede ipostaza sângerie a vidului
când întrebările se fac dangăt
şi clopotele curg pe trupul nostru
ca o apă uşoară
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dirijor mahmur
pe care nu îl recunoaşte nici o simfonie
când se despleteşte dimineaţa
doar în faţa lui doar pentru el
pot să se rostogolească
toate maşinile lumii
să se încolăcească poduri autostrăzi
cearşafurile hotelurilor de lux
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
şi simt botul umed şi negru al bivolului
pipăindu-mi spatele
urletul nopţii care nu îmi poate fi femeie
cu toate misterele ei
fac un pătrat cu călcâiul
în nisipul insulei
mă ghemuiesc acolo
bivolul se face o piele neagră de cort
în el privighetoarea cântă”
Am eliminat versurile din prima parte. Mi se par elemente de decor. Deşi, în viziunea autorului pot avea semnificaţii, mie, cititorului, îmi întârzie intrare în seva poemului.
Versul “el e eu şi eu e ea şi ea e în mine”, după mine, nu sună strălucit şi este şi o explicaţie în plus. Am înţeles cine este “dirijorul” şi că singurătatea e în tine.
Ultimul vers nu ştiu dacă mai trebuie.
Cu încântarea citirii. Scuze pentru deranj.
Bine venit interviul. Un gen mult mai dificil decât pare și decât apare în inflaționista lui prezență radio-vizuală. Dl. Cernica este unul dintre puținii noștri gânditori filosofici, nu doar profesori de filosofie (specie ăerfect onorabilă de altfel).
cred ca mi-a fost lene sa mai caut ceva in romana. parca daca le-ai spune in engleza suna mai bine:)), dar stiu, asta e doar o dovada de comoditate creativa.
la textul asta ce-i drept titlul in alta limba nu se justifica, dar nici snob nu se vrea. ma mai gandesc daca il modific.
Ai punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
In primul rand... ce este acela un "fluture tiganesc" ? (pe bune, chiar nu stiu!) Discursul liric este unul telegrafic. Foarte multe puncte care fragmenteaza textul, cred ca ati putea renunta la ele, ar deveni citirea mult mai libera. Motivul central al ploii este vazut din diverse pespective... din eul liric, in sacru, profan, mortuar sau celest. Nu sunt de acord cu " Suntem pe același val și ne întâmpină Vânturile catedralelor cu felinare Din fier forjat în rugăciune Împresurate perpetuu. " strofa iesita din context, fortata, fara o conexiune cu restul. Ialin
nepotul lui rameau, da, m-am gândit și eu, o să las fereastra deschisă, poate totuși fluturașul o să mă iubească. Virgil, la mine se vede foarte bine scrisul. cred că monitorul e de vină. îmi place așa cum am scris, cu font roșu. postez textul aici - mi-e teamă Lucian m-am adăpostit în spatele acestei ferestre ca și cum nu aș ști că tu mă poți atinge oriunde și ai putea lăsa acest fluture cenușiu să mă ucidă mulțumesc Madim
Virgil, aș vrea să facem împreună un exercițiu simplu de logică.Să presupunem că ce afirmi tu este adevărat.Atunci voi enumera câteva titluri ale poeziilor tale : "wild", "paradis left over", "hapiness, only", e.t.c.,q.e.d.. Acum în legatură cu "blind cu einstein" chiar că îmi pare rău ca trebuie să explic , aici este un cuvînt DELIBERAT scris în engleză care este apropiat ca forma de cuvântul "blând". Virgil, ca să înțelegi,e ca și cum hermeneia și hermeneutica ar trebui să fie permanent în armonie. Cu stimă, te aștept oricând să polemizăm asupra textelor mele
Textul e o încercare care se mai vrea șlefuită. Din păcate l-am scris așa, cam dintr-o suflare, fără să mă mai întorc asupra lui. Când voi avea starea necesară, îl voi revedea. Mulțumesc de trecere și aprecieri. tincuța
pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, un text plăcut. scris cu grijă. extrem de introspectiv. aproape "gothic" pe alocuri. fără prea multă miză însă mi se pare. nu e o mare tragedie. se întîmplă la foarte multă lume.
pentru textul : Albicans deÎmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? decine ma iubeste, ma iubeste si cu si fara purici. ca paul, de ex ;)) multumesc, aranca. aprecierile tale constante sunt un semn bun pentru mine.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deIdee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
pentru textul : în căutarea acului pierdut deEla, am reținut sugestiile tale. mulțumesc. îmi cer scuze pentru raspunsul întârziat. voi modifica poemul, urmând sfaturile tale. dar, din pacate, timpul nu îmi permite sa fac acest lucru acum. îți mulțumesc și pentru celelate semne lasate la scrierile mele. părerea ta contează mult pentru mine. Madim
pentru textul : Route 66 deBine aţi punctat aici. Evoluţia e vizibilă. Eu remarc şi ideea, limbajul bine structurat, chiar economia de cuvinte fără a pierde înţelesul. Dănuţ scrie bine, merită citit. Transmite excelent starea momentului şi induce imagini deosebite. Cît priveşte traducerile, sînt bune, chiar savuroase.
pentru textul : Ulbis şi petrecerea apelor deLIM.
Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
pentru textul : Fabrica de îngeri deDorine, Evrika! :) si multumesc! e prima oara cand voi adopta (fara rezerve si intergal) varianta altui autor, asa ca da-mi voie sa te numesc coautor. Nicodim, multumesc pentru apreciere; da, finalul era ok...in prima strofa, insa, ma ratacisem. P.S. Emilian, trebuie sa vezi asta!...tu spuneai ca "nu accept sfaturi", nu-i asa? :)
pentru textul : închinare de cuarț deSixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 decâteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
Vă urez succes în continuare!
pentru textul : Aproapelui cu ură 18 deasta nu e bine!
dar e bine că ai sesizat. nimicul din suflet!
pentru textul : Dezambiguizare deDomnule Cristea, acele substantive nu puteau lipsi din text, pentru că textul s-a scris în gând pe măsură ce se desfășura acea despărțire în piață (romană). Deci, este un text personal, unul imperfect, dar personal în care, din principiu, deocamdată, nu voi schimba nimic.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deIdeea mi se pare super, cred ca mai merge dezvoltata, titlul este de forta (ma asteptam cand am deschis textul sa dau de un confesional) ca sa fie expediat asa, pur si simplu... ma rog, este doar parerea mea. Dar astept si 6,7,... Andu P.S. Spune-mi te rog cele "zece lucruri... " sunt toate sau doar zece dintre ele? Ca despre mine de exemplu eu as avea o lista foarte lunga... daca m-as pune pe scris ar trebui sa fiu Homer :-)
pentru textul : zece lucruri pentru care nu îmi place de mine deam aceeasi obiectie, si eu as fi "taiat" altfel poezia (poate asa cum a facut-o raluca). in fine, sunt detalii tehnice, as fi schimbat mici chestii ici-colo, astea le poti face si tu intr-un moment in care vei simti, poate, diferit.
pentru textul : întoarcerea la praga deimi place modul in care te folosesti de metafore, aproape fara sa dai impresia ca ar fi acolo. e o subtirime greu de atins si e remarcabila. pe mine ma face sa ma opresc la fiecare poezie de-a ta, fie ca las semn sau nu.
deasupra corbului și a noului flașnetar fulguie acum, mieriu, cuvintele tale, mulțumesc, Marina textul este mai vechi, prafuit - intrat sub masca lui "ignore" mai mult decât sub umbra lui Lenore in mod neobisnuit, imi permit reluarea, explicativă, a catorva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere: versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final, acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii; revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri; rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie; in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon), depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre); in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar, impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
pentru textul : ultimul flașnetar demultumesc, raluca. sincer, cred ca e mai mult rezonanta pe care o are in tine, si chiar o spun fara modestie. ceea ce de fapt ma bucura cu mult mai tare.
pentru textul : Geruită, de-altădată ded-le Silviu
nu am nici o urmă de rea intenție iar opinia a fost una cinstită și argumentată.Cât despre cum nu sunt eu ”om al școlii”, nu ați nimerit-o.Dar deloc.Cred că depinde de...școli.De altfel ”compunerile” la a12-a pot fi surprinzătoare. Regret că nu ați putut primi mai senin și un comment mai puțin favorabil legat de textul dvs și manifestați tendința de a o lua personal. Opinia mea se lega de un text nu de autor.
Dacă vă convine pot afirma că este o scriere genială fără nici un defect, iar imaginile de genul fulgilor în gene sunt inedite , cu atât mai mult după modificarea verbului ”presară”cu ”anină” printre alte modificări operate pe scrierea în discuție. Și încercați de asemenea să luați în seamă și factorul subiectiv, ce nu place unui cititor poate la fel de natural să -i pară incredibil altuia.
o zi frumoasă
pentru textul : Înfloresc iernile dem-a pus serios pe gânduri. Uneori singurătatea e îngrozitor de apăsătoare. Alteori e ca o boare într-o zi toridă!
L-am citit de câteva ori. Cu pixul în mână. Nu ştiu cât de bine primite pot fi sugestiile, sincere dezinteresate. De dragul acestui poem fascinant, îmi asum riscul şi zic:
“mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dumnezeu rotund
în spaţiile rămase între noi
prin care se vede ipostaza sângerie a vidului
când întrebările se fac dangăt
şi clopotele curg pe trupul nostru
ca o apă uşoară
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dirijor mahmur
pe care nu îl recunoaşte nici o simfonie
când se despleteşte dimineaţa
doar în faţa lui doar pentru el
pot să se rostogolească
toate maşinile lumii
să se încolăcească poduri autostrăzi
cearşafurile hotelurilor de lux
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
şi simt botul umed şi negru al bivolului
pipăindu-mi spatele
urletul nopţii care nu îmi poate fi femeie
cu toate misterele ei
fac un pătrat cu călcâiul
în nisipul insulei
mă ghemuiesc acolo
bivolul se face o piele neagră de cort
în el privighetoarea cântă”
Am eliminat versurile din prima parte. Mi se par elemente de decor. Deşi, în viziunea autorului pot avea semnificaţii, mie, cititorului, îmi întârzie intrare în seva poemului.
pentru textul : mă gîndesc la perfecțiunea singurătății deVersul “el e eu şi eu e ea şi ea e în mine”, după mine, nu sună strălucit şi este şi o explicaţie în plus. Am înţeles cine este “dirijorul” şi că singurătatea e în tine.
Ultimul vers nu ştiu dacă mai trebuie.
Cu încântarea citirii. Scuze pentru deranj.
p de la?
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. deBine venit interviul. Un gen mult mai dificil decât pare și decât apare în inflaționista lui prezență radio-vizuală. Dl. Cernica este unul dintre puținii noștri gânditori filosofici, nu doar profesori de filosofie (specie ăerfect onorabilă de altfel).
pentru textul : Despre căile filosofării decred ca mi-a fost lene sa mai caut ceva in romana. parca daca le-ai spune in engleza suna mai bine:)), dar stiu, asta e doar o dovada de comoditate creativa.
pentru textul : Și cu zâna ce facem? dela textul asta ce-i drept titlul in alta limba nu se justifica, dar nici snob nu se vrea. ma mai gandesc daca il modific.
...sau exagerez eu și e iarnă și tu vrei să emigrezi?:)
pentru textul : liniștea din vamă deAi punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
pentru textul : Qing An detextul nu e prost dar am rezerve fata de valoarea poetica a cuvintului secretia, cel putin in contextul acesta
pentru textul : ora celor o mie de poeme deIn primul rand... ce este acela un "fluture tiganesc" ? (pe bune, chiar nu stiu!) Discursul liric este unul telegrafic. Foarte multe puncte care fragmenteaza textul, cred ca ati putea renunta la ele, ar deveni citirea mult mai libera. Motivul central al ploii este vazut din diverse pespective... din eul liric, in sacru, profan, mortuar sau celest. Nu sunt de acord cu " Suntem pe același val și ne întâmpină Vânturile catedralelor cu felinare Din fier forjat în rugăciune Împresurate perpetuu. " strofa iesita din context, fortata, fara o conexiune cu restul. Ialin
pentru textul : Plouă a fluture țigănesc deam aflat multe desptre tine din acest poem. e un fel de fotografie a celui ce locuiește la malul mării. un poem imagine.
pentru textul : știi, doar dimineața... denepotul lui rameau, da, m-am gândit și eu, o să las fereastra deschisă, poate totuși fluturașul o să mă iubească. Virgil, la mine se vede foarte bine scrisul. cred că monitorul e de vină. îmi place așa cum am scris, cu font roșu. postez textul aici - mi-e teamă Lucian m-am adăpostit în spatele acestei ferestre ca și cum nu aș ști că tu mă poți atinge oriunde și ai putea lăsa acest fluture cenușiu să mă ucidă mulțumesc Madim
pentru textul : Grey rain deVirgil, aș vrea să facem împreună un exercițiu simplu de logică.Să presupunem că ce afirmi tu este adevărat.Atunci voi enumera câteva titluri ale poeziilor tale : "wild", "paradis left over", "hapiness, only", e.t.c.,q.e.d.. Acum în legatură cu "blind cu einstein" chiar că îmi pare rău ca trebuie să explic , aici este un cuvînt DELIBERAT scris în engleză care este apropiat ca forma de cuvântul "blând". Virgil, ca să înțelegi,e ca și cum hermeneia și hermeneutica ar trebui să fie permanent în armonie. Cu stimă, te aștept oricând să polemizăm asupra textelor mele
pentru textul : blind cu einstein deTextul e o încercare care se mai vrea șlefuită. Din păcate l-am scris așa, cam dintr-o suflare, fără să mă mai întorc asupra lui. Când voi avea starea necesară, îl voi revedea. Mulțumesc de trecere și aprecieri. tincuța
pentru textul : Oli chiorul depumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.
pentru textul : this is a film dePagini