Cred ca e nevoie de o mare experienta de viata pentru a putea scrie un asemenea poem.

Cu scuzele de rigoare că mă auto-umplu de comentarii... Dar nu ştiu cum să fac reîncadrarea textului la cutia cu nisip. În meniul de editare am doar posibilitatea să schimb încadrarea în categoria 'Poezie'. O soluţie ar fi retragerea şi repostarea în categoria respectivă. Ar mai exista şi alta?

O altă întrebare este dacă există posibilitatea ca un membru să îşi înscrie singur textele la şantier.

Vă mulţumesc.

Alina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
Te surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!

Excelente com-urile tale! Îţi sugerez – şi cei care sunt interesaţi de acest „dosar” cred că ţi-ar fi recunoscători – să postezi un text separat cu ele asamblate, la rubrica „Revistă literară” cu subtitlul „Documentar” pe care l-am folosit şi eu. Sau, dacă mai sunt şi alte idei, vom putea – căzând împreună de acord cei ce le vor emite – să schimbăm acest subtitlu cu unul mai sugestiv, legandu-l de "Manifeste", de exemplu.

un text destul de reusit desi putin cam prea descriptiv pe alocuri. cu siguranta are impact mai ales prin anumite detalii.

Nu știu de ce mi se pare în stilul ”Dezvățului de a fi”, deși aici deschiderea e mai largă, iar ideile sunt ceva mai liniare (nu atât de spiralate). Inserția imaginii rubinului, mai ales prin ”bătaia alegorică”, are efectul de catalizator imagistic (cred că e cel dorit).

”Îmbrățișarea ostilă/ pentru mai târziu/ în frig” conferă poeziei orizontul necesar, poate deschiderea aceea de care spuneam la început. Respiră mai bine decât ”dezvățurile”, dar nu spun că pe acelea le-am citit cu ochiul potrivit.

intilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".

Mulțumesc de comentariu. Mă bucur să știu că poezia a plăcut.

O.K., A.. Ce m-as face fara voi. Pe bune. Multumesc (a cata oara?!)

Cristina, filosofia imanentă e filosofie, iar literatura, literatură. Că ele se combină, că se intersectează până la un punct, că pot face un hibrid interesant... astea-s altă treabă. Dar a confunda, la propriu, filosofia cu literatura numai pentru a-ţi atrage un argument e un gest semidoct.

"cel mai bine te prinde infailibilul si plinul de sine" - la asta nu răspund. Dar sper să fie ultima dată când îmi daţi la palmă aşa, ca o educatoare de pension.

în general. Dar aici nu este vorba despre un general ci despre un soldat. De aceea cred că era și mai bine dacă era ceva mai bine încinsă pe la mijloc.

doar erată şi plec...am scris nici o după moda veche, neintenţionat, doar din exces de sinceritate şi oboseală a serii.

Viorel Cernica este un om deosebit. De o modestie pozitivă, cu o uriașă putere se muncă, un tip ne-mediatic, cu spirit neliniștit. Este și poet... dar și alți filosofi au fost... Mai multe despre el se pot afla la adresa: http://ifilosofie.uv.ro/viorelcernica.htm sau pe agina personală: http://cernicapages.bravepages.com/. unele cărți ale sale sunt accesibile numai specialiștilor. La revista pe care o fac împreună cu alți prieteni de-ai mei are o rubrică permanenta se eseuri - Cadențe reflexive

bun, a fost opinia mea. cel puţin corectează la "garduri eletrice", şi nu sînt sigur la suflete. se vor eclectice sau electrice? mi se pare un text sub nivelul tău.