andu, multumesc pentru comment. cat despre comentariul "eliptic" al domnului manolescu, eu una am priceput ce vrea sa spuna, pentru ca am avut discutii pe marginea altui text (strada cu fluturi) despre ce inseamna s-o "brodesti" sau nu. nu este vorba de o comunicare personala, cel putin nu asa cum inteleg eu din regulament. cu domnul gorun manolescu nu vorbesc "in privat" nicaieri. am inteles (de pe acest site) ca dumnealui imi urmareste evolutia si, cum ma "taxase" cu un text in urma, probabil aici, prin fraza scurta (si concisa), a vrut sa-mi spuna ca "uite asta inseamna sa-ti iasa". :)
va rog sa nu mai lasati in comentarii adrese de email sau numere de telefon. Hermeneia nu este responsabila de consecintele sau siguranta publicarii acestor informatii personale.
uite un motto care s-ar mula pe starea ta de spirit: viata e ca părul din fund, scurta si plina de rahat ori poate vad eu totul mai roziu :) sa-mi fie scuzat
Acolo unde oamenii mor în ei înşişi,
există lucruri scrise în hârtii colorate...
Locuitorii zilei se nasc şi-şi continuă nestingheriţi melodia cea veche,
alteori, le place să locuiască în noapte cu adresă cu tot...
nu am citit comentariile de mai sus fiindca nu am rabdare si nici timp. pot sa spun ca sunt onorata de locul pe care mi l-a acordat Alina in "constiinta sa literara". ma bucura chiar.gresesc spunand asta? nelasand niciodata vreun comentariu la textele mele, credeam ca ma evita fiindca nu scriu bine. daca autorii care acum se simt mai mult sau mai putin jigniti ar fi intrat in categoriile care-i intereseaza, oare ar mai fi facut atata zarva pe site? incercand sa am o parere obiectiva, tocmai fiindca doar doua trei persoane imi stiu adevarata identitate(public cu pseudonim) am sa afirm ca acum, la 100 de zile, eu il consider cel mai bun site. am fost destul de sceptica la inceput. daca se va mentine asa va fi perfect. ar fi pacat sa aiba intaietate orgoliile si mai stiu eu ce alte lucruri subiective in defavoarea literaturii si a valorii care ar trebui promovata.multumesc alma si nu atat pentru locul care mi l-ai oferit in clasament, ci pentru rolul care il ai tu pe acest site.
religia nu-i ca poezia, ca sa parafrazez pe cineva:p de aceea, cand scrii poezie ceea ce trebuie sa primeze, chiar avand un astfel de subiect, este atitudinea poetica, nu cea religioasa. fireste, mesajul poate fi inaltator, cathartic, dar prea multa pasiune religioasa strica textul poetic. ca unui copil pe care -l indopi cu mancare pana i se apleaca sau devine obez. sa i dam asadar cezarului ce-i al cezarului ....
mulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
fara comentariul lui bobadil, sau domnului respectiv ma rog, acest poem si-ar pierde din farmec. iese singuratatea si cineva o prinde. am plans si eu pe aceeasi traiectorie, dar ca la filmele indiene, ca doar nu imi pasa.
mi-a placut! Eu ridic din umeri cand sunt plictisita si nu vreau sa raspund. Ei bine sa fie ridicat la rang de arta sau cel putin sa fie permis in codul bunelor maniere!:)
scrisul tau e... firesc
nu exista nici un sarut pasional in text. nu inteleg de ce un astfel de text ar trebui sa fie verosimil ca doar nu e manual pentru masina de spalat. cred ca o citire mai atenta a textului si fara ochelari de cal ar duce la o peceptie mai dezvoltata. este oare necesar ca „murmurous interruptus” să fie un parfum întilnit de soția ta? poate ne spui și la ce parfumuri se pricepe soacra sau vecina. si ce mai puteam zice?...
mi se pare un text care ar fi putut sa fie bun dar parca are cite o problema in fiecare strofa (poate cu exceptia ultimei). "se opresc în ochii mei oile negre rumegătoare" ---- mi se pare ca suna aiurea sa ti se opreasca oile in ochi desi incerc sa inteleg ce urmareste "un cal în grădina bunicii are mereu ochii încercănați de zbor" ---- cal cu ochi incercanati (si mai ales de zbor) - imi suna relativ melodramatic sau (ca sa fiu circotas) oarecum optzecist "aduceri aminte grăbite ca cireșele în guri flămânde de copii" ---- imi place ca nu exista un verb explicit, poate ca ar fi fost bine sa lipseasca si "ca" in versul doi, si cred ca as fi renuntat si la "grabite" care nu prea se potriveste cu meditativul "aducerile aminte". de fapt "grabite" si "flaminde" reprezinta o redundanta a sensului care poate nu era neaparat necesara "linistea de pe obrazul bunicii se așază în copacii cu lună plină" ---- poate cea mai buna strofa dupa parerea mea dar poate ca verbul "aseaza" este prea puternic pentru ce vrea sa spuna. nu stiu cu ce l-as fi inlocuit. "acum ochii mei poartă întunericul altui oraș" ---- strofa interesanta in intentia subtila de a pune in contrast pacea spatiului pasnic (aproape in stil samanatorist) din satul copilariei in contrast cu "celalalt negru" al orasului, atit de diferit de "negrul oilor". Text care intentioneaza mult. Poate ca repetitia elementului casnic al bunicii introduce o vaga senzatie de "literatura pentru copii" care in acest caz nu cred ca a fost intentionata si nici nu cred ca face bine economiei artistice a textului. parerea mea.
sint de acord cu Ioana. unii dintre noi avem o boala. ne suna melodicitatea in urechi, ne cinta cuvintele, ne ies rimele, trebuie sa ne straduim sa scriem alb, in mod normal nu ne iese. ne-am nascut intr-un veac aiurea
o poezie interesantă, bine legată, fără a fi prea încărcată, şi totuşi cu o imagistică frumoasă, bine construită. parcă mie nu mi-ar ieşi atât de bine :)
cred ca poema ta se poate perfectiona in sensul in care mai elimini din ma-uri, pe mine unul ma deranjeaza la citit, si mai ai niste constructii care se pot ameliora ...ca niste...in care, mai ales ca se repeta in care si in primul vers si in al 9-lea. Chiar daca da bine la ureche repetarea..ca niste carlige, ca niste gheare, este de preferat o optiune din doua, parerea mea. Moarte la final epateaza, de ce nu subtilizezi moartea? Succes
m-a atras textul vazand ca se tot comenteaza pe marginea lui. o parere. Sunt prea mult explicatii care sufoca textul. Nu sunt adepta stilului lapidar, zgarcit, dar nici a celui care indeasa pe gatul cititorului aceleasi informatii scrise in 2-3 variante, lungind fara rost...boala.
ca atare, inceputul ar fi decurs mult mai firesc si mai atractiv:
„Silabiseşti încet
the busses in London are red,
străzi ninse, alunecare uşoară,
femeia îşi aşează geanta pe umăr
înainte de a urca, stofa moale
a paltonului atinge pulpa aşa cum - „ei” e inutil, se subînțelege.as renuntța și la „a paltonului”...
genele bunului părinte ating - „catifeaua” - explicatie inutilă și un clișeu asocierea gene-catifea
mai aveți în partea mediana și o repetiție a lui „moale”, apoi „catifea - catifelată”.
și de aici înainte sunt convinsă că veți reuși să dați poemului o formă adaptată liricului secolului 21.
"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
chei de lectură 1. (“mă suport” Cioran) precizări: textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moșește textul. comentariu: strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conștientizarea libertății intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: ești liber/să te simți/să gândești/să fii pentru că, deja, eu sunt liber și sunt pentru că (și) tu ești, deci, împreună ….numai astfel se construiește libertatea și se aplică; conștientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca și cum ar fi, ca și cum jocul e totul: să căutăm lostrița/peștele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioși (!) toate sunt de plastilină/de mucava/șabloane re-produse și preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezișul, ajută, dar și întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopții e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparențe, esența, fluxul viu al trăitului ) strofa 2: de la “doi” până la “clipești și câștigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria și vezi: ești în miezul lucrurilor în “buzunarele” ființei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viață aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipești și să câștigi...iluzia....cine câștigă viața o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie.... strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungești să te întinzi, să lași semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esența: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii. finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viață. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheița ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar. stăm prost. si e bine al dvs, francisc, dezlipitorul
Și eu cred că aici, în ciuda vocabularului ușor utopist (pe care uneori îl accept funcție de context), ai o tendință deviantă spre un peiorativ indigest. Ca de exemplu, "ipocrizia de homunculuși frecangii și escroci" sau "se va termina cu scălâmbăielile creaturilor ce și-o trag înainte de a se devora". E regretabil. Te pierzi. Ai putea excela în proza sf. Să dăm entropiei ce e al ei...
Un poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
Sunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
partea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
silvia, mă bucur mult că ţi-a plăcut peter pan de aici :)
aş adăuga că acel "tâmpito" e un cuvinţel dulce şi siropos :)). curios aş fi să le întâlnesc la o sindrofie pe caroline şi pe dilara. să le ascult vorbind. despre albastru, despre chef de joacă :)
mă gândesc şi la versul ăla
mulţumesc
Lucian, atentie la cacofonii: "mică ca mine" si in strofa I si in a II-a. suna prost... in strofa III "vațiascunselea" se scrie altfel, gramatical vorbind. e o diferenta foarte mare si in sens negativ intre acest text si restul...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
andu, multumesc pentru comment. cat despre comentariul "eliptic" al domnului manolescu, eu una am priceput ce vrea sa spuna, pentru ca am avut discutii pe marginea altui text (strada cu fluturi) despre ce inseamna s-o "brodesti" sau nu. nu este vorba de o comunicare personala, cel putin nu asa cum inteleg eu din regulament. cu domnul gorun manolescu nu vorbesc "in privat" nicaieri. am inteles (de pe acest site) ca dumnealui imi urmareste evolutia si, cum ma "taxase" cu un text in urma, probabil aici, prin fraza scurta (si concisa), a vrut sa-mi spuna ca "uite asta inseamna sa-ti iasa". :)
pentru textul : întrepătrunderi deva rog sa nu mai lasati in comentarii adrese de email sau numere de telefon. Hermeneia nu este responsabila de consecintele sau siguranta publicarii acestor informatii personale.
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deuite un motto care s-ar mula pe starea ta de spirit: viata e ca părul din fund, scurta si plina de rahat ori poate vad eu totul mai roziu :) sa-mi fie scuzat
pentru textul : a opta zi din minune deAcolo unde oamenii mor în ei înşişi,
pentru textul : zahar deexistă lucruri scrise în hârtii colorate...
Locuitorii zilei se nasc şi-şi continuă nestingheriţi melodia cea veche,
alteori, le place să locuiască în noapte cu adresă cu tot...
nu am citit comentariile de mai sus fiindca nu am rabdare si nici timp. pot sa spun ca sunt onorata de locul pe care mi l-a acordat Alina in "constiinta sa literara". ma bucura chiar.gresesc spunand asta? nelasand niciodata vreun comentariu la textele mele, credeam ca ma evita fiindca nu scriu bine. daca autorii care acum se simt mai mult sau mai putin jigniti ar fi intrat in categoriile care-i intereseaza, oare ar mai fi facut atata zarva pe site? incercand sa am o parere obiectiva, tocmai fiindca doar doua trei persoane imi stiu adevarata identitate(public cu pseudonim) am sa afirm ca acum, la 100 de zile, eu il consider cel mai bun site. am fost destul de sceptica la inceput. daca se va mentine asa va fi perfect. ar fi pacat sa aiba intaietate orgoliile si mai stiu eu ce alte lucruri subiective in defavoarea literaturii si a valorii care ar trebui promovata.multumesc alma si nu atat pentru locul care mi l-ai oferit in clasament, ci pentru rolul care il ai tu pe acest site.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dereligia nu-i ca poezia, ca sa parafrazez pe cineva:p de aceea, cand scrii poezie ceea ce trebuie sa primeze, chiar avand un astfel de subiect, este atitudinea poetica, nu cea religioasa. fireste, mesajul poate fi inaltator, cathartic, dar prea multa pasiune religioasa strica textul poetic. ca unui copil pe care -l indopi cu mancare pana i se apleaca sau devine obez. sa i dam asadar cezarului ce-i al cezarului ....
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi demulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
pentru textul : angajator defara comentariul lui bobadil, sau domnului respectiv ma rog, acest poem si-ar pierde din farmec. iese singuratatea si cineva o prinde. am plans si eu pe aceeasi traiectorie, dar ca la filmele indiene, ca doar nu imi pasa.
pentru textul : uneori|singurătate demi-a placut! Eu ridic din umeri cand sunt plictisita si nu vreau sa raspund. Ei bine sa fie ridicat la rang de arta sau cel putin sa fie permis in codul bunelor maniere!:)
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri descrisul tau e... firesc
sunt in relatii cordiale, ii transmit salutari.
pentru textul : agnozie depoate ai dreptate. merci ptr observatie
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deeste
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir demintea incretita (de singuratate) dureaza cat un permanent sau mai putin? se asorteaza cu cerceii lungi sau cu sosonii?
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea denu exista nici un sarut pasional in text. nu inteleg de ce un astfel de text ar trebui sa fie verosimil ca doar nu e manual pentru masina de spalat. cred ca o citire mai atenta a textului si fara ochelari de cal ar duce la o peceptie mai dezvoltata. este oare necesar ca „murmurous interruptus” să fie un parfum întilnit de soția ta? poate ne spui și la ce parfumuri se pricepe soacra sau vecina. si ce mai puteam zice?...
pentru textul : california I demi se pare un text care ar fi putut sa fie bun dar parca are cite o problema in fiecare strofa (poate cu exceptia ultimei). "se opresc în ochii mei oile negre rumegătoare" ---- mi se pare ca suna aiurea sa ti se opreasca oile in ochi desi incerc sa inteleg ce urmareste "un cal în grădina bunicii are mereu ochii încercănați de zbor" ---- cal cu ochi incercanati (si mai ales de zbor) - imi suna relativ melodramatic sau (ca sa fiu circotas) oarecum optzecist "aduceri aminte grăbite ca cireșele în guri flămânde de copii" ---- imi place ca nu exista un verb explicit, poate ca ar fi fost bine sa lipseasca si "ca" in versul doi, si cred ca as fi renuntat si la "grabite" care nu prea se potriveste cu meditativul "aducerile aminte". de fapt "grabite" si "flaminde" reprezinta o redundanta a sensului care poate nu era neaparat necesara "linistea de pe obrazul bunicii se așază în copacii cu lună plină" ---- poate cea mai buna strofa dupa parerea mea dar poate ca verbul "aseaza" este prea puternic pentru ce vrea sa spuna. nu stiu cu ce l-as fi inlocuit. "acum ochii mei poartă întunericul altui oraș" ---- strofa interesanta in intentia subtila de a pune in contrast pacea spatiului pasnic (aproape in stil samanatorist) din satul copilariei in contrast cu "celalalt negru" al orasului, atit de diferit de "negrul oilor". Text care intentioneaza mult. Poate ca repetitia elementului casnic al bunicii introduce o vaga senzatie de "literatura pentru copii" care in acest caz nu cred ca a fost intentionata si nici nu cred ca face bine economiei artistice a textului. parerea mea.
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi desint de acord cu Ioana. unii dintre noi avem o boala. ne suna melodicitatea in urechi, ne cinta cuvintele, ne ies rimele, trebuie sa ne straduim sa scriem alb, in mod normal nu ne iese. ne-am nascut intr-un veac aiurea
pentru textul : V deo poezie interesantă, bine legată, fără a fi prea încărcată, şi totuşi cu o imagistică frumoasă, bine construită. parcă mie nu mi-ar ieşi atât de bine :)
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr deAm făcut şi eu ce am putut, domnule Gorun. Mulţumesc pentru opinie şi comentariu.
pentru textul : Medicină (legală) de"cu aş putea să te pun la vreun colţ." se va citi "cum aş putea să te pun la vreun colţ."
pentru textul : Har şi talent decred ca poema ta se poate perfectiona in sensul in care mai elimini din ma-uri, pe mine unul ma deranjeaza la citit, si mai ai niste constructii care se pot ameliora ...ca niste...in care, mai ales ca se repeta in care si in primul vers si in al 9-lea. Chiar daca da bine la ureche repetarea..ca niste carlige, ca niste gheare, este de preferat o optiune din doua, parerea mea. Moarte la final epateaza, de ce nu subtilizezi moartea? Succes
pentru textul : antiplatonice V depersonal, îmi place "creşti in" - imaginea este suavă, gingaşă. e uşor suprarealistă:)
pentru textul : vorbe de sticlă dem-a atras textul vazand ca se tot comenteaza pe marginea lui. o parere. Sunt prea mult explicatii care sufoca textul. Nu sunt adepta stilului lapidar, zgarcit, dar nici a celui care indeasa pe gatul cititorului aceleasi informatii scrise in 2-3 variante, lungind fara rost...boala.
ca atare, inceputul ar fi decurs mult mai firesc si mai atractiv:
„Silabiseşti încet
the busses in London are red,
străzi ninse, alunecare uşoară,
femeia îşi aşează geanta pe umăr
înainte de a urca, stofa moale
a paltonului atinge pulpa aşa cum - „ei” e inutil, se subînțelege.as renuntța și la „a paltonului”...
genele bunului părinte ating - „catifeaua” - explicatie inutilă și un clișeu asocierea gene-catifea
mai aveți în partea mediana și o repetiție a lui „moale”, apoi „catifea - catifelată”.
și de aici înainte sunt convinsă că veți reuși să dați poemului o formă adaptată liricului secolului 21.
la buna recitire,
pentru textul : Anotimp demarynna
"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
pentru textul : imagini în oglinda retrovizoare dechei de lectură 1. (“mă suport” Cioran) precizări: textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moșește textul. comentariu: strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conștientizarea libertății intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: ești liber/să te simți/să gândești/să fii pentru că, deja, eu sunt liber și sunt pentru că (și) tu ești, deci, împreună ….numai astfel se construiește libertatea și se aplică; conștientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca și cum ar fi, ca și cum jocul e totul: să căutăm lostrița/peștele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioși (!) toate sunt de plastilină/de mucava/șabloane re-produse și preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezișul, ajută, dar și întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopții e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparențe, esența, fluxul viu al trăitului ) strofa 2: de la “doi” până la “clipești și câștigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria și vezi: ești în miezul lucrurilor în “buzunarele” ființei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viață aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipești și să câștigi...iluzia....cine câștigă viața o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie.... strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungești să te întinzi, să lași semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esența: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii. finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viață. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheița ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar. stăm prost. si e bine al dvs, francisc, dezlipitorul
pentru textul : karuna deIată şi peniţa, Vlad Turburea. Pe vremea aceea lucra Virgil la ele, frumoasele!
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei deȘi eu cred că aici, în ciuda vocabularului ușor utopist (pe care uneori îl accept funcție de context), ai o tendință deviantă spre un peiorativ indigest. Ca de exemplu, "ipocrizia de homunculuși frecangii și escroci" sau "se va termina cu scălâmbăielile creaturilor ce și-o trag înainte de a se devora". E regretabil. Te pierzi. Ai putea excela în proza sf. Să dăm entropiei ce e al ei...
pentru textul : binecuvântat fie numele tău, entropie deUn poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
pentru textul : desperado deSunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
partea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
Mulțumesc.
pentru textul : ploi în decembrie desilvia, mă bucur mult că ţi-a plăcut peter pan de aici :)
aş adăuga că acel "tâmpito" e un cuvinţel dulce şi siropos :)). curios aş fi să le întâlnesc la o sindrofie pe caroline şi pe dilara. să le ascult vorbind. despre albastru, despre chef de joacă :)
mă gândesc şi la versul ăla
mulţumesc
alex
pentru textul : îmi imaginez că eşti peter pan deLucian, atentie la cacofonii: "mică ca mine" si in strofa I si in a II-a. suna prost... in strofa III "vațiascunselea" se scrie altfel, gramatical vorbind. e o diferenta foarte mare si in sens negativ intre acest text si restul...
pentru textul : Marlena mea dePagini