am sentimentul unui colaj de texte și mă gândeam ce înseamnă "mereu înainte" în context... anumite pasaje sensibile, din păcate se pierd într-o logoree difuză...
am vrut sa scriu altceva dar comentariul de mai sus este absolut manipulator. ce ar trebui oare sa raspunda cineva la asertiuni de genul „Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?” sau „Dar cred că şi tu o ştii.”? repet, am vrut sa scriu ceva despre absurdul unor astfel de manipulari dar iata ca nu o fac de vreme ce sint totusi manipulat pe jumatate.
este o poezie dedicata. trimiterile bibliografice au o anumita semnificatie ca si versurile inserate. El intelege si asta e arhisuficient, in ceea ce ma priveste. Multumesc.
Nu știu de ce singurătatea este văzută atât de gri (poate culoarea șobolanilor acelora?). Spuneți-i "solitudine" și poate veți vedea atunci și partea fermecătoare a ei. Ooo, m-am uitat apoi la biografie și am văzut că aveți 19 ani. Nu disperați, la vârsta aceasta singurătatea durează două, trei zile, cel mult până în următorul week-end. Poate o schimbare a temei va prinde mult mai bine.
"am nevoie de inca o dragoste
pentru a termina cartea aceasta
copacule
nu vrei sa te indragostesti de mine?"
sunt versurile Anei Il, o poeta din Brasov care s-a dus prea timpuriu, in urma unei boli neiertatoare. o poeta a carei opera m-a marcat.
ca sa nu mai spun ca cea de a doua strofa reda toate framantarile mele din ultimul timp...
chiar nu-s in stare de un comentariu obiectiv, poemul tau m-a rascolit cu totul
multumesc Vladimir si ma bucur mult sa te citesc iarasi.
versurile acestea mi-au plăcut cel mai mult din cauza semnificaţiilor pe care le desprind dinlăuntrul lor:
"unii mai apropiaţi mă citesc
şi-mi pun în gură idei mult prea profunde,
alţii tac, ascultându-mi
părul şi unghiile".
dorin, hai sa fim seriosi. imi ofensezi inteligenta daca tu chiar crezi ce scrii acolo in "cheile" tale. Era o vreme cind judecai corect, inteligent, exigent. Acum ne aburesti cu o adeziune (sau riposta) ieftina. Vrei sa iti dau eu o "cheie" de lectura? Iata... "prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva." De ce nu ne spui ca exista o amicitie intre tine si Vladimir si Alina care trece dincolo de obiectivitate si ca acum le tinguiesti demiterea? Si ca deodata hermeneia a devenit "the bad guy" pentru ca trupa voastra nu mai are influenta pe care si-a dorit-o... Am spus, si am sa o repet, Hermeneia nu va fi captura, trofelul sau remorca nimanui. Butonul de unde se porneste si unde se opreste e la mine. Eu ii platesc taxele si chiria. Daca invit si primesc oameni ca sa faca parte din consiliul editorial o fac ca sa colaborez cu ei si sa isi poata promova viziuni literare dar sub nici o forma nu va deveni Hermeneia marioneta nimanui. Am facut toate astea pentru ca stiu ca sint oameni ca si mine care au vrut sa scrie liber si ca poate, traind in Romania, nu isi pot permite luxul de a incepe o comunitate. Am vrut si vreau sa colaborez cu oamenii, cred in munca in echipa si cred in succesul muncii in echipa. Dar sa nu isi imagineze nimeni ca hermeneia sau eu putem fi luati intr-o sacosa sau in vreun buzunaras de dantela.
De unde știi de păpușa cu genele tunse? Trebuie să spun ceva aici... Ce mai scandal au făcut fetele... dar țin bine minte că n-am încasat-o. Când eram mic, și eu am tăiat genele păpușilor surorilor mele, ca să văd dacă cresc la loc. Și până acum n-am mai întâlnit pe nimeni care să spună că ar fi făcut ceva la fel. Poate pentru că, așa cum remarcă și autoarea, nu globurile copilăriei sunt fragile, nu ochii păpușilor, aceia care se închideau și se deschideau, ci fragil este însuși jocul. Iar acum când ne plimbăm pe stradă cu lacrimi în ochi ne dăm brusc seama "how fragile we are". Nu? Frumos text. Face mai suportabilă toamna asta fragilă.
Am regăsit o mare parte din "lucrurile pe care și eu le iubesc", poate pentru că am primit, cândva, copia la indigo a "pactului". Inedit este versul "oamneii - nu e typos", e licența ta poetică. Îți mulțumesc pentru "replică". Frumos.
Imi pare un text sub nivelul Bobadil. Mi-a placut ideea din versul "gerul se da cu capul de pereti" si m-a amuzat "intotdeauna am avut complexe de inferioritate/ fata de pitici". Nu inteleg versul "să murim care primul la concurs" si versurirle adiacente... imi pare un joc de cuvinte incoerent. Final simplu, banal, stupid... Mult sub nivelul unor texte de-ale dumneavoastra ... de pilda cel cu doua maini stangi ca mi s-a parut foarte bun. Ialin
unele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
virgil - stiu ca am probleme la transpunerea ideilor in cuvinte - a imaginilor in - sa spunem.
apropo de stil - incerc sa am un stil al meu. si de aici poate partea asta care spui ca deranjeaza. inseamna ca pur si simplu stilul meu nu e pe gustul tau.
un text patriotic despre o lume străină lumii. apreciez suferința ce o marturisește textul, care se relevă din primele versuri în care toamna - simbol al morții/somnului - iarăși se muncește să renască. trist! mircea.
iata o nevoie necesara de indispensabil contextualizarea textului dauneaza si in acest caz (ca si in general) remarc folosirea "expresiei cubiste", mai sint si alte senzatii si nici nu stii daca sint de origine fiziologica sau psihologica fara angoase
Ca să vedem și alte păreri. Nu e rău. Ca și în celelalte poezii ale autoarei și aici rămânem doar la suprafața lucrurilor. Lucruri gingașe, e drept, bine descrise, parcă într-un ralanti al memoriei, dar care nu trimit prea departe.Dacă doriți, e o poezie de atmosferă și mai puțin a sensurilor ori a ființei. A gesturilor mâinii, și mai puțin a gesturilor inimii. Asta nu e neapărat rău, orice scriitură are veleitățile ei. Ce îmi distonează iar: cuvântul "valiză". Nu e un cuvânt prea plăcut, e sonor, dar urâțel, și folosit prea mult se desemnifică pentru a deveni inestetic în final. Iar în poezie îl găsim de patru ori plus o dată în titlu. Repetați-vă în gând "valiză" de 5 ori și veți înțelege ce vreau să spun. Ar merge o dată în titlu, iar apoi, doar sugerat, cred că ar avea un mult mai seducător efect (înlocuiți-l doar cu pronumele personal și veți vedea cum toată poezia sună altfel). Expresii greoaie: "le așezam la fel în valiză", "la fel de liniștită îmi scoteam țigările", "priveam îndelung valiza" (de exemplu, sugerez: simplu "o priveam"), "o perdea densă ce o tăiai cu degetele foarfece", "cu excepția chiștocurilor care se adună lângă tine un morman" și continuă: "un mormânt de...", iar "mutam valiza într-un colț întunecat". Prea multe deja pentru a mai lăsa să răzbată altele foarte reușite: "raza de soare ce părăsește lumea", "țigări decapitate" și mai ales excepționala "firimituri de mâine". Fără supărare, eu înțeleg efuziunea de mai sus, și chiar mă gândeam că ar trebui să o las așa, dar totuși spun astea ca să știți că există și alt fel de ochi. Fără nicio peniță.
da, text bun. as justifica penita prin faptul ca autorul reuseste sa foloseasca formulari uneori foarte uzitate dar in jocul acesta de intertext reusesc sa te faca sa te opresti si sa simti. remarc si spiritul usor șugubăț
Din punctul meu de vedere imaginea cu motanul Lipici care isi misca capul in cerc umanizeaza tot poemul. Putin cam ermetic, dar nu ma deranjeaza atita timp cit stii sa presari imagini cheie(cum ar fi flecareala vesela) acolo unde aproape te inchizi.
A, si foarte foarte aproape imi e gindacul dus in batista. Personal, cind citesc ceva, incerc sa ma pun in pielea autorului, sa vad ce-a simtit apoi sa vad ce ma atinge pe mine. Las foarte rar semne, chiar daca de multe ori la aceiasi autori, dar nu din complezenta. Ci doar dintr-o fidelizare. Si uneori mai ies din carcasa si spun: uite chiar mi-ai vorbit.
De acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurențiu, cu mai mult curaj, lăsați-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
domnule Frosin, este un lucru dificil in a-l traduce pe Marin Sorescu. Dificultatea este valabila si pentru clasicii pe care ii traduceti. E o munca laborioasa ingreunata nu numai de sensul pe care il capata intr-o alta limba dar si un efort stilistic in a exprima astfel spiritul romanesc. In acest context, apreciez foarte mult ceea ce realizati. Doresc, in spiritul unei expuneri reusite a muncii dumneavoastra, sa va spun ca exista un anume risc in prezentarea traducerilor: 1) nu este textul original alaturi si nu se poate compara calitatea si valoarea traducerilor; 2) sint prea multe traduceri deodata postate ceea ce ingreuneaza perceptia multora (aici pe site fiind prezenti persoane de virste diferite, profesii diferite cu un singur numitor comun: literatura), in acest caz numarul de traduceri prezentate deodata, fiind un dezavantaj. Sint convinsa ca veti accepta aceste opinii si veti actiona intr-un sens pozitiv.
O peniță oferită pentru subiectul ales de autor și mai ales, sistemul de gândire propus. Recunosc, am fost captivată de tema "Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate" în contextul postmodernismului. "Ori sistemele, în cadrul cărora Gödel are dreptate, sunt clar minoritare față de cele care exploatează, la maxim, celelalte potențe ale limbajului natural. Și în care transformările nu constau în înglobarea ordonată a unui sistem particular în altul mai general. Ci în amalgamarea, uneori (și mai ales în postmodernism) aleatorie, de sisteme/jocuri diferite în cadrul aceluiași discurs. Ducând astfel la ceea ce se numește "gândire fragmentară" [5]. În opoziție cu prima, numită (oarecum inadecvat - într-un viitor eseu se va vedea de ce) "conceptuală" [6], [7]."
Mulțam oameni buni. Măi Luv, când spargi o chestie de cristal numai accident poate fi, în mod normal; de nervi le sparg numai eu. Chestia cu sarea... Chimiștilor, de ce se spune că lacrimile-s sărate? Dacă ar avea sare într-adevăr, ne-ar chișca ochii de numa atunci când dăm apă la șoareci. N-ar mai plânge nime' pe pământ. De frică.
nu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am sentimentul unui colaj de texte și mă gândeam ce înseamnă "mereu înainte" în context... anumite pasaje sensibile, din păcate se pierd într-o logoree difuză...
pentru textul : cascade deam vrut sa scriu altceva dar comentariul de mai sus este absolut manipulator. ce ar trebui oare sa raspunda cineva la asertiuni de genul „Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?” sau „Dar cred că şi tu o ştii.”? repet, am vrut sa scriu ceva despre absurdul unor astfel de manipulari dar iata ca nu o fac de vreme ce sint totusi manipulat pe jumatate.
pentru textul : scrisori imaginare III deeste o poezie dedicata. trimiterile bibliografice au o anumita semnificatie ca si versurile inserate. El intelege si asta e arhisuficient, in ceea ce ma priveste. Multumesc.
pentru textul : top secret deNu știu de ce singurătatea este văzută atât de gri (poate culoarea șobolanilor acelora?). Spuneți-i "solitudine" și poate veți vedea atunci și partea fermecătoare a ei. Ooo, m-am uitat apoi la biografie și am văzut că aveți 19 ani. Nu disperați, la vârsta aceasta singurătatea durează două, trei zile, cel mult până în următorul week-end. Poate o schimbare a temei va prinde mult mai bine.
pentru textul : quand les paroles sont inutiles de"am nevoie de inca o dragoste
pentru a termina cartea aceasta
copacule
nu vrei sa te indragostesti de mine?"
sunt versurile Anei Il, o poeta din Brasov care s-a dus prea timpuriu, in urma unei boli neiertatoare. o poeta a carei opera m-a marcat.
ca sa nu mai spun ca cea de a doua strofa reda toate framantarile mele din ultimul timp...
pentru textul : scrâşnet dechiar nu-s in stare de un comentariu obiectiv, poemul tau m-a rascolit cu totul
multumesc Vladimir si ma bucur mult sa te citesc iarasi.
Mulţumesc, Eugen.
pentru textul : tangent la soare deversurile acestea mi-au plăcut cel mai mult din cauza semnificaţiilor pe care le desprind dinlăuntrul lor:
pentru textul : p.s de"unii mai apropiaţi mă citesc
şi-mi pun în gură idei mult prea profunde,
alţii tac, ascultându-mi
părul şi unghiile".
dorin, hai sa fim seriosi. imi ofensezi inteligenta daca tu chiar crezi ce scrii acolo in "cheile" tale. Era o vreme cind judecai corect, inteligent, exigent. Acum ne aburesti cu o adeziune (sau riposta) ieftina. Vrei sa iti dau eu o "cheie" de lectura? Iata... "prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva." De ce nu ne spui ca exista o amicitie intre tine si Vladimir si Alina care trece dincolo de obiectivitate si ca acum le tinguiesti demiterea? Si ca deodata hermeneia a devenit "the bad guy" pentru ca trupa voastra nu mai are influenta pe care si-a dorit-o... Am spus, si am sa o repet, Hermeneia nu va fi captura, trofelul sau remorca nimanui. Butonul de unde se porneste si unde se opreste e la mine. Eu ii platesc taxele si chiria. Daca invit si primesc oameni ca sa faca parte din consiliul editorial o fac ca sa colaborez cu ei si sa isi poata promova viziuni literare dar sub nici o forma nu va deveni Hermeneia marioneta nimanui. Am facut toate astea pentru ca stiu ca sint oameni ca si mine care au vrut sa scrie liber si ca poate, traind in Romania, nu isi pot permite luxul de a incepe o comunitate. Am vrut si vreau sa colaborez cu oamenii, cred in munca in echipa si cred in succesul muncii in echipa. Dar sa nu isi imagineze nimeni ca hermeneia sau eu putem fi luati intr-o sacosa sau in vreun buzunaras de dantela.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deDe unde știi de păpușa cu genele tunse? Trebuie să spun ceva aici... Ce mai scandal au făcut fetele... dar țin bine minte că n-am încasat-o. Când eram mic, și eu am tăiat genele păpușilor surorilor mele, ca să văd dacă cresc la loc. Și până acum n-am mai întâlnit pe nimeni care să spună că ar fi făcut ceva la fel. Poate pentru că, așa cum remarcă și autoarea, nu globurile copilăriei sunt fragile, nu ochii păpușilor, aceia care se închideau și se deschideau, ci fragil este însuși jocul. Iar acum când ne plimbăm pe stradă cu lacrimi în ochi ne dăm brusc seama "how fragile we are". Nu? Frumos text. Face mai suportabilă toamna asta fragilă.
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... deMultumesc, Dihanio - nu ma speria.:)
pentru textul : Atât de mici deAm regăsit o mare parte din "lucrurile pe care și eu le iubesc", poate pentru că am primit, cândva, copia la indigo a "pactului". Inedit este versul "oamneii - nu e typos", e licența ta poetică. Îți mulțumesc pentru "replică". Frumos.
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă deConte, nu cert pe nimeni. Mă bucur că ți-a plăcut și că-i spui unduire. Și mie îmi place tare mult.
pentru textul : Scrisoare către un prieten deImi pare un text sub nivelul Bobadil. Mi-a placut ideea din versul "gerul se da cu capul de pereti" si m-a amuzat "intotdeauna am avut complexe de inferioritate/ fata de pitici". Nu inteleg versul "să murim care primul la concurs" si versurirle adiacente... imi pare un joc de cuvinte incoerent. Final simplu, banal, stupid... Mult sub nivelul unor texte de-ale dumneavoastra ... de pilda cel cu doua maini stangi ca mi s-a parut foarte bun. Ialin
pentru textul : epic ur deunele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
pentru textul : o călătorie cu darwin devirgil - stiu ca am probleme la transpunerea ideilor in cuvinte - a imaginilor in - sa spunem.
apropo de stil - incerc sa am un stil al meu. si de aici poate partea asta care spui ca deranjeaza. inseamna ca pur si simplu stilul meu nu e pe gustul tau.
recunosc ca merita sa mai lucrez pe text.
oricum multam de trecere
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deun text patriotic despre o lume străină lumii. apreciez suferința ce o marturisește textul, care se relevă din primele versuri în care toamna - simbol al morții/somnului - iarăși se muncește să renască. trist! mircea.
pentru textul : mama أم deiata o nevoie necesara de indispensabil contextualizarea textului dauneaza si in acest caz (ca si in general) remarc folosirea "expresiei cubiste", mai sint si alte senzatii si nici nu stii daca sint de origine fiziologica sau psihologica fara angoase
pentru textul : angoase&fisuri demultumesc frumos!
acum ma retrag, sa rad pe saturate!
:)))))
si, daca se poate, solicit o varianta mai mica a lucrarii (via mail)...poate imi schimb fotografia din profil!
pentru textul : urîtă liberă și pe drum deCa să vedem și alte păreri. Nu e rău. Ca și în celelalte poezii ale autoarei și aici rămânem doar la suprafața lucrurilor. Lucruri gingașe, e drept, bine descrise, parcă într-un ralanti al memoriei, dar care nu trimit prea departe.Dacă doriți, e o poezie de atmosferă și mai puțin a sensurilor ori a ființei. A gesturilor mâinii, și mai puțin a gesturilor inimii. Asta nu e neapărat rău, orice scriitură are veleitățile ei. Ce îmi distonează iar: cuvântul "valiză". Nu e un cuvânt prea plăcut, e sonor, dar urâțel, și folosit prea mult se desemnifică pentru a deveni inestetic în final. Iar în poezie îl găsim de patru ori plus o dată în titlu. Repetați-vă în gând "valiză" de 5 ori și veți înțelege ce vreau să spun. Ar merge o dată în titlu, iar apoi, doar sugerat, cred că ar avea un mult mai seducător efect (înlocuiți-l doar cu pronumele personal și veți vedea cum toată poezia sună altfel). Expresii greoaie: "le așezam la fel în valiză", "la fel de liniștită îmi scoteam țigările", "priveam îndelung valiza" (de exemplu, sugerez: simplu "o priveam"), "o perdea densă ce o tăiai cu degetele foarfece", "cu excepția chiștocurilor care se adună lângă tine un morman" și continuă: "un mormânt de...", iar "mutam valiza într-un colț întunecat". Prea multe deja pentru a mai lăsa să răzbată altele foarte reușite: "raza de soare ce părăsește lumea", "țigări decapitate" și mai ales excepționala "firimituri de mâine". Fără supărare, eu înțeleg efuziunea de mai sus, și chiar mă gândeam că ar trebui să o las așa, dar totuși spun astea ca să știți că există și alt fel de ochi. Fără nicio peniță.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deda, text bun. as justifica penita prin faptul ca autorul reuseste sa foloseasca formulari uneori foarte uzitate dar in jocul acesta de intertext reusesc sa te faca sa te opresti si sa simti. remarc si spiritul usor șugubăț
pentru textul : asfaltul cărților cu artere deO inteligenta poetica remarcabila. Probabil ca Adriana a uitat penita. O dau eu.
pentru textul : năluca desunt surprins că nu mergi mai departe de ultimele versuri...
pentru textul : ultimele zile deîn proză arăt bestial și asta e o dramă...
dar mulțumesc pentru lectură!
Din punctul meu de vedere imaginea cu motanul Lipici care isi misca capul in cerc umanizeaza tot poemul. Putin cam ermetic, dar nu ma deranjeaza atita timp cit stii sa presari imagini cheie(cum ar fi flecareala vesela) acolo unde aproape te inchizi.
pentru textul : În jurul celor spuse deA, si foarte foarte aproape imi e gindacul dus in batista. Personal, cind citesc ceva, incerc sa ma pun in pielea autorului, sa vad ce-a simtit apoi sa vad ce ma atinge pe mine. Las foarte rar semne, chiar daca de multe ori la aceiasi autori, dar nu din complezenta. Ci doar dintr-o fidelizare. Si uneori mai ies din carcasa si spun: uite chiar mi-ai vorbit.
Felicitări câştigătorilor, dar şi organizatorilor şi juriului, care au depus un efort considerabil pentru realizarea acestui concurs :). La mai multe!
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deDe acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurențiu, cu mai mult curaj, lăsați-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
pentru textul : Dor indoor dedomnule Frosin, este un lucru dificil in a-l traduce pe Marin Sorescu. Dificultatea este valabila si pentru clasicii pe care ii traduceti. E o munca laborioasa ingreunata nu numai de sensul pe care il capata intr-o alta limba dar si un efort stilistic in a exprima astfel spiritul romanesc. In acest context, apreciez foarte mult ceea ce realizati. Doresc, in spiritul unei expuneri reusite a muncii dumneavoastra, sa va spun ca exista un anume risc in prezentarea traducerilor: 1) nu este textul original alaturi si nu se poate compara calitatea si valoarea traducerilor; 2) sint prea multe traduceri deodata postate ceea ce ingreuneaza perceptia multora (aici pe site fiind prezenti persoane de virste diferite, profesii diferite cu un singur numitor comun: literatura), in acest caz numarul de traduceri prezentate deodata, fiind un dezavantaj. Sint convinsa ca veti accepta aceste opinii si veti actiona intr-un sens pozitiv.
pentru textul : MARIN SORESCU, qui n'est plus ce qu'il fut... deO peniță oferită pentru subiectul ales de autor și mai ales, sistemul de gândire propus. Recunosc, am fost captivată de tema "Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate" în contextul postmodernismului. "Ori sistemele, în cadrul cărora Gödel are dreptate, sunt clar minoritare față de cele care exploatează, la maxim, celelalte potențe ale limbajului natural. Și în care transformările nu constau în înglobarea ordonată a unui sistem particular în altul mai general. Ci în amalgamarea, uneori (și mai ales în postmodernism) aleatorie, de sisteme/jocuri diferite în cadrul aceluiași discurs. Ducând astfel la ceea ce se numește "gândire fragmentară" [5]. În opoziție cu prima, numită (oarecum inadecvat - într-un viitor eseu se va vedea de ce) "conceptuală" [6], [7]."
pentru textul : Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate deerr: constituIe in loc de constitue
pentru textul : Alb şi roşu deMulțam oameni buni. Măi Luv, când spargi o chestie de cristal numai accident poate fi, în mod normal; de nervi le sparg numai eu. Chestia cu sarea... Chimiștilor, de ce se spune că lacrimile-s sărate? Dacă ar avea sare într-adevăr, ne-ar chișca ochii de numa atunci când dăm apă la șoareci. N-ar mai plânge nime' pe pământ. De frică.
pentru textul : Accident denu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?
pentru textul : Umbra. dePagini