Dramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
stilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.
am amintiri frumoase despre Venetia, si socul emotionat cand am vazut cat costa niste figurine din Murano. despre text. ambiguitate totala, nu am inteles absolut nimic din el, mai ales ca nu prea stiu italiana ex: măștile reconfigurează imponderabilitatea lagunelor sinoptice de petale prin mătasea anonimă a cărnii rarefiate sau încăperea apelor fulguie stins gondole de Murano doar sunetele mîngîie teluric paginile avide prin compendiul nopții folosesti cuvinte greoaie iar eu ca cititor sunt bulversat total. e doar o parere desigur, e posibil sa fiu ignorant insa finalul mi-a placut nespus : Eu, Piața San Marco, Venetia cu drag
am remarcat atmosfera sugerata ca un fel de cautare intre expiratie si inspiratie.
"viaţa
înlănţuire nesuferită de întreruperi lucruri
care în mod normal ar fi neglijate sau respinse
de orice regizor
continuă
te ascult"
e un poem parca facut sa fie citit doar cu voce tare, altfel se pierde din picoteala.
"lacomă eşti a mea
somnul
pisică uriaşă şi albă
îmi dă tîrcoale
îmi spui intră iar
ochii mi se închid sforile
se preling printre degetele paznicului pentru care
n-a mai venit niciodată schimbul"
versul cel mai plin, care atarna greu greu, care iti da multitudine de nuante ale unei stari si care vorbeste parca intens subconstientului meu:
"aerul rece ca o vamă îmi usucă retina"
nu e o piesa mare, e usoara, microscopica, usor de uitat, dar frumoasa.
Asta e, avem păreri diferite despre explorarea și exploatarea limbii române în poezie. Nici o supărare, hehehe. Probabil că și eu ar trbebui să scriu mai mult și să comentez mai puțin (singura obligație o am la propriile mele texte, a căror responsabilitate o port). Dacă critica mea nu e binevenită și dacă explicațiile de care am nevoie nu sunt ceva ce mă poate ajuta să învăț ceva nou, promit ca pe viitor să mă abțin de la comentarii, pentru că scopul apariției mele pe hermeneia e de a învăța, de a scrie mai bine, nu de a demonstra cine e mai tare sau mai bun, nu ăsta a fost scopul comentariilor mele anterioare, iar dacă am dat această impresie, îmi cer scuze. Cum am spus, promit să nu mai deranjez cu comentarii pentru că nu țin absolut deloc să am ultimul cuvânt. Cu prietenie, Marian
să știi că te-am suspectat de autobiografie iar cînd am spus de imaginație m-am gîndit la două lucruri. la modul cum reușești să aluneci dintr-un eveniment mundan în metanarațiune și apoi cum reușești să le închegi împreună printr-un liant invizibil dar pe cît de invizibil pe atît de solid. uneori am senzația că va veni o zi cînd am să mă bat singur pe umăr și am să mă laud „dom'le, scriitorul emilian pal a scris și pe hermeneia cîndva... ”
Adrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
mulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!
Scuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
Gasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
silviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
câteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
Alina, te rog frumos sa nu imi rastalmacesti cuvintele. Pentru ca nu este frumos si nici folositor. Eu nu am spus ce ai acuzat tu. Eu am spus altceva. Am reiterat ce scrie aici si despre care si tu ai cunostinta: "16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. "
Corina, iarta-ma dar mie imi place polemica virgula cu Virgil, e o chestiune veche si noi doi (adica el si cu mine) go back a long time (asta ca am vazut ca you adore sa vorbesti both in romana si engleza - stii chestia cu Raducioiu, stii cine e Raducioiu? cand aplecat el prin 90 din tara si dup-aia dupa un an nu mai stia sa vorbeasca romaneste, vorbea cu accent italienesc "como si dice aici la voi la romania a questa?" intreba el in direct pe teveu). Polemica pe text cu Virgil nu doar ca e utila, dar pentru mine e invatatura de minte de multe ori, chiar daca, aparent (ca orice polemica) poate parea pe alocuri prea controversata. Deci scuza-ma te rog inca o data ca am folosit textul tau ca "material" pentru o astfel de discutie, repet, foarte utila pentru mine cel putin. Noi doi (de data asta eu si cu tine) nu ne cunoastem aproape deloc si nici nu cred ca vom avea prilejul deoarece am priceput ca tu locuiesti departe de mine si calatoresti mult. Asa ca nu avem nimic de pierdut (probabil) daca intrerupem ceva ce nici macar nu a inceput, nu? Eu daca as fi in locul tau insa m-as bucura daca cineva (oricine, nu eu) m-ar baga in seama, fie si negativ. Eu as interpreta pozitiv acest gest, indiferent de continutul mesajului pe care, hai sa zicem deocamdata, nu l-as pricepe. Cel mai tare pacat pe lumea asta stii care e Corina? Pacatul care duce lumea de rapa? Stii? It's in your self-sufficient eye Bye
Interesant acest demers al tau de a te folosi de pretextele oferite de catre textul sacru pentru a re-crea lumea... poate ca uneori esti atat de impregnat de acest limbaj incat ii este greu lectorului sa te perceapa, sau nu mai avem noi organ pentru asta sau etc Cred ca la final te pripesti... numele domnului tau? Domnul cel fara nume care este ceea ce este? Sau cele trei aparente strofe sunt cele trei sfere a câte 24 de forme care dau cele 72 de nume ale lui Dumnezeu? Periplu intre es si maim.
"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
Încă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
Am retusat un pic, sper ca-i ok, mai mult n-am stiut cum fara a-l altera. E un poem care ma surprinde si daca-i mediocru reusit, a fost total nemuncit. Multumesc pentru comentariu, te mai astept.
În primul rînd vreau să îmi cer scuze pentru omiterea literei c din cuvîntul zvîcniri. Va trebui să fiu mai atent. Apoi, în ce privește expresia „prelinge încet”, mă tem că există o sensibilitate exagerată în limba română față de pleonasme. Aproape că sărăcește limba. Pentru faptul că abordează lucrurile mecanicist, aproape în alb și negru. Duce la excluderea nuanțelor. Cîndva, pe vremea cînd studiam într-o facultate de chimie, am înțeles că o prelingere poate avea și ea dinamica ei. Nu am înțeles care sînt stereotipiile pe care le-a văzut Adrian în text. În ce privește ultima lui întrebare, aș vrea să îi spun că în clipa asta țin în mînă o ceașcă de fier (probabil Tetsubai, dar s-ar putea să mă înșel) iar în ea se află ceai oolong. Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității. Pentru că realitatea (cel puțin realitatea mea) este cea a unui global village. Care nu mai este al meu sau al asiei, sau al României, etc. Ce ar trebui să spun acum despre colegul meu portorican care tocmai mi-a prezentat împreună cu soția sa japoneză fetița lor mulatră de trei săptămîni?! Așa cum spunea cîndva Nicodem pe aici, aceasta este realitatea în care trăiesc eu ca Romanian-American. Este oare atmosfera china-town-ului din Los Angeles, în care mă plimb uneori în weekend (și care are o vechime de mai mult de o sută de ani) cea a unui spirit asiatic sau a unuia american? Habar n-am. E însă lumea în care trăiesc eu. Și despre care scriu uneori și în limba română. Nu știu dacă asta poate constitui un răspuns la întrebarea (retorică) a lui Adrian. Dar, dacă ar fi să merg „pe mîna lui” atunci chiar ciclul „Yerba Mate” nu și-ar avea locul în limba română. Întîmplarea face însă că a fost premiat de unii români acum vreo șase ani în urmă. Se pare că părerile despre prezența exotismului în limba română nu sînt neaparat uniforme.
Despre „clișeu” aș vrea să o rog respectuos pe Silvia să îmi arate încă alte 5 texte distincte unde l-a mai întîlnit. Pentru că dacă (întîmplător) a mai apărut în alte 2 sau 3 texte mă tem că încă nu se poate califica drept clișeu. Aștept.
Am citit textul. Detașat. Așa cum te uiți la un tablou de la distanță. Și pot spune (ceea ce nu pot spune despre majoritatea textelor mele) că îmi place. L-aș invidia dacă l-aș vedea scris de altcineva. Îl face asta o capodoperă? Cu siguranță nu. Timpul și cititorii însă vor decide.
... Și încă nici n-am scris despre gun-powder tea
Faina pozitionarea cascavalului (simbolul beneficuiului) la final. Poemul e retoric, in general retorismul trebuie folosit cu masura in poezie pentru a nu pica in refren, dar uite ca aici Costel reuseste sa fie consistent... ok, cred ca a exagerat un pic. Insa pentru constructia de ansamblu si verbul acestei retorici acord o penita de apreciere. Andu
Da, Mariana, ai dreptate şi eu mi-am dat seama că am repetat "odinioară" prea mult. Poate voi reuşi să reduc aceste repetiţii acolo unde deranjează. Mulţumesc pentru comentariu şi pentru faptul că ţi-a plăcut.
cuceritor, sincer si la obiect. un final de zile mari "pe strada doar timpul mai vorbeste cu tine de una de alta in rest nimeni nu te mai tine minte" as elimina la strofa a doua ultimul vers, e prea explicativ iar precedentul "ca sa existe unele lucruri nu trebuie sa vorbeasca" este atat de mult... este ceea ce poezia face atunci cand e poezie, neaga. neaga evidentul, si la o adica, neaga si scripturile... poetic. multumesc pentru lectura emi si o penita de apreciere de la mine. P.S. am citit seria cu kenny dar vezi asta e dezavantajul publicarii pe net only... un cititor nu stie niciodata daca nu cumva i-a scapat ceva...
recunosc ca m-a incurcat un pic omentul acela, mai ales ca nu-l gaseam in dex, pana la urma am inteles ce e cu el; mi-am imaginat tot acel cadru introspectiv construit din imagini inedite si m-a dezarmat finalul, dragostea fara aripi, neidealizata, pur omeneasca, poate singura eficienta;
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Era vorba despre jurnalul filozofic al lui Noica, pe care l-am citit cu atenţie şi desigur deocamdată în loc de deocandată.
pentru textul : Copil în secolul douăzeci deDramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II destilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.
pentru textul : Știre de ziar deChiar foarte inspirat titlul din reluare. :)
pentru textul : Poem intravilan deam amintiri frumoase despre Venetia, si socul emotionat cand am vazut cat costa niste figurine din Murano. despre text. ambiguitate totala, nu am inteles absolut nimic din el, mai ales ca nu prea stiu italiana ex: măștile reconfigurează imponderabilitatea lagunelor sinoptice de petale prin mătasea anonimă a cărnii rarefiate sau încăperea apelor fulguie stins gondole de Murano doar sunetele mîngîie teluric paginile avide prin compendiul nopții folosesti cuvinte greoaie iar eu ca cititor sunt bulversat total. e doar o parere desigur, e posibil sa fiu ignorant insa finalul mi-a placut nespus : Eu, Piața San Marco, Venetia cu drag
pentru textul : Eu, Piața San Marco, Venetia deam remarcat atmosfera sugerata ca un fel de cautare intre expiratie si inspiratie.
"viaţa
înlănţuire nesuferită de întreruperi lucruri
care în mod normal ar fi neglijate sau respinse
de orice regizor
continuă
te ascult"
e un poem parca facut sa fie citit doar cu voce tare, altfel se pierde din picoteala.
"lacomă eşti a mea
somnul
pisică uriaşă şi albă
îmi dă tîrcoale
îmi spui intră iar
ochii mi se închid sforile
se preling printre degetele paznicului pentru care
n-a mai venit niciodată schimbul"
versul cel mai plin, care atarna greu greu, care iti da multitudine de nuante ale unei stari si care vorbeste parca intens subconstientului meu:
"aerul rece ca o vamă îmi usucă retina"
nu e o piesa mare, e usoara, microscopica, usor de uitat, dar frumoasa.
pentru textul : tablou cu pisică albă de"Il faut savoir encore sourire"...
pentru textul : Eclats de cristaux glacés deo poezie care se remarca doar prin limba "româno-americana" în care e scrisa :))
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deAsta e, avem păreri diferite despre explorarea și exploatarea limbii române în poezie. Nici o supărare, hehehe. Probabil că și eu ar trbebui să scriu mai mult și să comentez mai puțin (singura obligație o am la propriile mele texte, a căror responsabilitate o port). Dacă critica mea nu e binevenită și dacă explicațiile de care am nevoie nu sunt ceva ce mă poate ajuta să învăț ceva nou, promit ca pe viitor să mă abțin de la comentarii, pentru că scopul apariției mele pe hermeneia e de a învăța, de a scrie mai bine, nu de a demonstra cine e mai tare sau mai bun, nu ăsta a fost scopul comentariilor mele anterioare, iar dacă am dat această impresie, îmi cer scuze. Cum am spus, promit să nu mai deranjez cu comentarii pentru că nu țin absolut deloc să am ultimul cuvânt. Cu prietenie, Marian
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deerată..."cât și de cele finale" p.b.
pentru textul : noapte de pământ ars desă știi că te-am suspectat de autobiografie iar cînd am spus de imaginație m-am gîndit la două lucruri. la modul cum reușești să aluneci dintr-un eveniment mundan în metanarațiune și apoi cum reușești să le închegi împreună printr-un liant invizibil dar pe cît de invizibil pe atît de solid. uneori am senzația că va veni o zi cînd am să mă bat singur pe umăr și am să mă laud „dom'le, scriitorul emilian pal a scris și pe hermeneia cîndva... ”
pentru textul : jucării pentru fiul nostru deAdrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
pentru textul : singura pipă din oraș demulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!
Scuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
pentru textul : emanație deGasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
pentru textul : flu & stuff desilviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
pentru textul : la-ntâmplare decâteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
Alina, te rog frumos sa nu imi rastalmacesti cuvintele. Pentru ca nu este frumos si nici folositor. Eu nu am spus ce ai acuzat tu. Eu am spus altceva. Am reiterat ce scrie aici si despre care si tu ai cunostinta: "16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. "
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deI love the title
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deCorina, iarta-ma dar mie imi place polemica virgula cu Virgil, e o chestiune veche si noi doi (adica el si cu mine) go back a long time (asta ca am vazut ca you adore sa vorbesti both in romana si engleza - stii chestia cu Raducioiu, stii cine e Raducioiu? cand aplecat el prin 90 din tara si dup-aia dupa un an nu mai stia sa vorbeasca romaneste, vorbea cu accent italienesc "como si dice aici la voi la romania a questa?" intreba el in direct pe teveu). Polemica pe text cu Virgil nu doar ca e utila, dar pentru mine e invatatura de minte de multe ori, chiar daca, aparent (ca orice polemica) poate parea pe alocuri prea controversata. Deci scuza-ma te rog inca o data ca am folosit textul tau ca "material" pentru o astfel de discutie, repet, foarte utila pentru mine cel putin. Noi doi (de data asta eu si cu tine) nu ne cunoastem aproape deloc si nici nu cred ca vom avea prilejul deoarece am priceput ca tu locuiesti departe de mine si calatoresti mult. Asa ca nu avem nimic de pierdut (probabil) daca intrerupem ceva ce nici macar nu a inceput, nu? Eu daca as fi in locul tau insa m-as bucura daca cineva (oricine, nu eu) m-ar baga in seama, fie si negativ. Eu as interpreta pozitiv acest gest, indiferent de continutul mesajului pe care, hai sa zicem deocamdata, nu l-as pricepe. Cel mai tare pacat pe lumea asta stii care e Corina? Pacatul care duce lumea de rapa? Stii? It's in your self-sufficient eye Bye
pentru textul : Doar femeie deInteresant acest demers al tau de a te folosi de pretextele oferite de catre textul sacru pentru a re-crea lumea... poate ca uneori esti atat de impregnat de acest limbaj incat ii este greu lectorului sa te perceapa, sau nu mai avem noi organ pentru asta sau etc Cred ca la final te pripesti... numele domnului tau? Domnul cel fara nume care este ceea ce este? Sau cele trei aparente strofe sunt cele trei sfere a câte 24 de forme care dau cele 72 de nume ale lui Dumnezeu? Periplu intre es si maim.
pentru textul : crucile de"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
pentru textul : Despărţire deÎncă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
this is more like a blog entry but still fun. i enjoy your writings
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. deAm retusat un pic, sper ca-i ok, mai mult n-am stiut cum fara a-l altera. E un poem care ma surprinde si daca-i mediocru reusit, a fost total nemuncit. Multumesc pentru comentariu, te mai astept.
pentru textul : Externare de primăvară deÎn primul rînd vreau să îmi cer scuze pentru omiterea literei c din cuvîntul zvîcniri. Va trebui să fiu mai atent. Apoi, în ce privește expresia „prelinge încet”, mă tem că există o sensibilitate exagerată în limba română față de pleonasme. Aproape că sărăcește limba. Pentru faptul că abordează lucrurile mecanicist, aproape în alb și negru. Duce la excluderea nuanțelor. Cîndva, pe vremea cînd studiam într-o facultate de chimie, am înțeles că o prelingere poate avea și ea dinamica ei. Nu am înțeles care sînt stereotipiile pe care le-a văzut Adrian în text. În ce privește ultima lui întrebare, aș vrea să îi spun că în clipa asta țin în mînă o ceașcă de fier (probabil Tetsubai, dar s-ar putea să mă înșel) iar în ea se află ceai oolong. Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității. Pentru că realitatea (cel puțin realitatea mea) este cea a unui global village. Care nu mai este al meu sau al asiei, sau al României, etc. Ce ar trebui să spun acum despre colegul meu portorican care tocmai mi-a prezentat împreună cu soția sa japoneză fetița lor mulatră de trei săptămîni?! Așa cum spunea cîndva Nicodem pe aici, aceasta este realitatea în care trăiesc eu ca Romanian-American. Este oare atmosfera china-town-ului din Los Angeles, în care mă plimb uneori în weekend (și care are o vechime de mai mult de o sută de ani) cea a unui spirit asiatic sau a unuia american? Habar n-am. E însă lumea în care trăiesc eu. Și despre care scriu uneori și în limba română. Nu știu dacă asta poate constitui un răspuns la întrebarea (retorică) a lui Adrian. Dar, dacă ar fi să merg „pe mîna lui” atunci chiar ciclul „Yerba Mate” nu și-ar avea locul în limba română. Întîmplarea face însă că a fost premiat de unii români acum vreo șase ani în urmă. Se pare că părerile despre prezența exotismului în limba română nu sînt neaparat uniforme.
pentru textul : oolong tea deDespre „clișeu” aș vrea să o rog respectuos pe Silvia să îmi arate încă alte 5 texte distincte unde l-a mai întîlnit. Pentru că dacă (întîmplător) a mai apărut în alte 2 sau 3 texte mă tem că încă nu se poate califica drept clișeu. Aștept.
Am citit textul. Detașat. Așa cum te uiți la un tablou de la distanță. Și pot spune (ceea ce nu pot spune despre majoritatea textelor mele) că îmi place. L-aș invidia dacă l-aș vedea scris de altcineva. Îl face asta o capodoperă? Cu siguranță nu. Timpul și cititorii însă vor decide.
... Și încă nici n-am scris despre gun-powder tea
Faina pozitionarea cascavalului (simbolul beneficuiului) la final. Poemul e retoric, in general retorismul trebuie folosit cu masura in poezie pentru a nu pica in refren, dar uite ca aici Costel reuseste sa fie consistent... ok, cred ca a exagerat un pic. Insa pentru constructia de ansamblu si verbul acestei retorici acord o penita de apreciere. Andu
pentru textul : Întrebare dePrea pretios, cel putin pentru mine
pentru textul : închinare de cuarț deIn regula, nicio suparare! poate am s-o mai revizuiesc! Multumesc!
pentru textul : Depresivă deDa, Mariana, ai dreptate şi eu mi-am dat seama că am repetat "odinioară" prea mult. Poate voi reuşi să reduc aceste repetiţii acolo unde deranjează. Mulţumesc pentru comentariu şi pentru faptul că ţi-a plăcut.
pentru textul : Barajul deîmi cer iertare, voiam să sugerez schimbarea titlului. încercam cu delicateţe, încă nu am învăţat să o spun altfel.
pentru textul : fruct decuceritor, sincer si la obiect. un final de zile mari "pe strada doar timpul mai vorbeste cu tine de una de alta in rest nimeni nu te mai tine minte" as elimina la strofa a doua ultimul vers, e prea explicativ iar precedentul "ca sa existe unele lucruri nu trebuie sa vorbeasca" este atat de mult... este ceea ce poezia face atunci cand e poezie, neaga. neaga evidentul, si la o adica, neaga si scripturile... poetic. multumesc pentru lectura emi si o penita de apreciere de la mine. P.S. am citit seria cu kenny dar vezi asta e dezavantajul publicarii pe net only... un cititor nu stie niciodata daca nu cumva i-a scapat ceva...
pentru textul : lonesome derecunosc ca m-a incurcat un pic omentul acela, mai ales ca nu-l gaseam in dex, pana la urma am inteles ce e cu el; mi-am imaginat tot acel cadru introspectiv construit din imagini inedite si m-a dezarmat finalul, dragostea fara aripi, neidealizata, pur omeneasca, poate singura eficienta;
pentru textul : cartea în esperanto dePagini