:) Cred ca e o virtute in a sti sa te opresti... mai ales cand nu mai ai nici un dubiu ca intentia polemica e degradata spre un discurs de mahala... fie pe a ta maturule Dedal :) Ai dreptate la toate punctele, incepand cu 1 si terminand inspre capatul universului. Eu deja ma gandesc la alte propuneri de optimizare a activitatii pe acest site... cred ca aspectul acesta e cu mult mai relevant decat sa stau la sfat cu...
Am citit cu mare plăcere excelenta analiză psihologică a personajelor făcută de actaeon. Chiar profundă pentru o proză așa de scurtă, și, plină de miez, s-a dovedit a fi benefică. El disecă acolo ceva foarte sensibil: în ce măsură am putea atribui incoerența psihologică a personajelor unei eventuale inconsecvențe a atenției autorului? Spun asta, mai ales deoarece suntem aici ca la un fel de masă de lucru. Până la urmă să luăm personajele așa cum sunt ele: dacă ele consideră că înșală în gând, nu contează ce simt eu ca cititor. Etc. Pe de altă parte să nu uităm că poate unul dintre cele mai incoerente, a-logice, contradictorii sentimente e chiar iubirea. Ori aici personajele chiar asta dovedesc împleticindu-se în ambiguu, în "incongruențe", până la urmă în incertitudinea clarității propriilor sentimente. Ele se sustrag analizei și a lui Ficino, și a lui Platon și a oricui. Eu zic să acordăm scriitoarei credibilitate, și nu sincope de coerență în construirea personajului, (așa este el, personajul: inconscvent în propriile atitudini și sentimente). Un autor scrie și din instinct; nu-și conștientizează întotdeauna stilul, nu și-l cenzurează permanent, își simte personajul și și-l pune pe hârtie. Și poate că până la urmă acest instinct face diferența. Actaeon a mai surprins conflictul între "a fi" și "a avea". Interesant. E până la urmă drumul iubirii înseși, de la iubirea-posesie la iubirea-ființă, de la iubirea-consum (devoratoare) la iubirea-împlinire (întregitoare). Și cum tot Vladimir zice, evoluția viitoare a personajelor ar fi foarte interesantă, dar totodată și foarte pretențioasă pentru autoare.
mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
Mulţumesc pentru răbdare, citire şi semn, 3A. Dacă ţi-a plăcut mă gândesc că nu e de rău. Despre redundanţe...nu te contrazic, posibil aşa să fie. O să mai dau cu grebla prin el. Stimă.
"În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel."
- nu este vorba de norme morale in societate aici. (apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare). deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. diferența este ca (nu alina, și nu eugen) (ci) mariana decide asupra respectării acestui lucru. dacă nu vă place, sorry, dar asta este. dacă mă întrebați pe mine vă pot spune că mariana... a greșit... fiindcă și-a pierdut timpul să vă ofere explicații. pe viitor o rog să nu le mai dea. nu se merită. arunci prăjituri la cine nu apreciază. nu vă faceți iluzii, regula nu se schimbă. și nu încercați să dați cu capul în zid că... nu se sparge. zidul.
- Eugen, despre al doilea paragraf. te rog frumos să nu mai jignești moderatorii sau editorii cînd iau decizii care nu-ți convin. iar dacă ți s-a făcut un comentariu învață să spui mulțumesc chiar dacă nu ești de acord cu el. a ataca la modul acesta nu îți scoate în evidență nici bărbăția și nici talentul. în cazul în care există.
Despre text. Nu e neparat prost. Dar e simpluț și cam logoreic. Prea multe cuvinte într-o înșiruire banală care nu reușeșete să spună mai nimic. Mai ales în prima parte.
De fapt mie mi-a plăcut expresia
„Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;”
Dar după ea urmează cam nimic. Și se temină letargic cu somn și lacrimi. Părerea mea (repet, este doar o părere) este că textul putea să fie mult mai reușit dacă chiar vroia să fie poezie. Dar nu vrea decît așa, sa fie un fel de letargie. Și cu ambiția de a fi din... cur. Hai să fim serioși. Dacă toată miza acstui text a ajuns să se sprijine doar pe elementul de rezistență al cuvîntului „cur”, atunci e chiar trist. Și pe bune că aș fi fost gata să zic că e ok să apară acolo cuvîntul și să fie vizibil. Dar să fi fost și altceva mai cu greutate în text. Altfel e doar un text care începe... din cur. Și... cam tot acolo rămîne.
Îmi voi permite și o observație vis a vis de argumentul Alinei. Care este valid... atunci cînd este valid. Adică în analiza unui text, în hermeneutică. există atît etimologie(vocabular) cît și contextualitate(context). Dacă textul ar fi fost „Stăm în biserică, în fund”, aș fi fost de acord că ar fi sunat ambiguu. Dar cînd spui „Stăm în fund, pe treptele unei biserici”, nu mai există ambiguitate. „Justificarea” Alinei mi se pare doar un moft cu pretenții lingvistice. A spune că „Stăm în fund, pe treptele unei biserici” te-a dus cu gîndul la fundul bisericii... e o glumiță. Asta ca să nu fim nevoiți să chemăm un lingvist ca să ne lumineze cum stau lucrurile și cu... fundul bisericii. Are biserica fund? Sau e mai corect a spune spatele bisericii. Sau „în partea din spate”? Sau toate sînt corecte și nu facem decît să căutăm nod în papură.
Domnule Manatu, observ ca va folositi de facilitatea comentariilor pentru a... solicita comentarii. Gestul acesta este in cel mai bun caz ridicol, daca nu de prost gust. Problema este, domnule Manatu, ca dumneavoastra, observ, nu ati facut nici un comentariu sub nici un alt text decit textele dumneavoastra. Nu stiu daca va dati seama dar o astfel de atitudine tradeaza un gen de egocentrism care mai devreme sau mai tirziu ajunge sa fie ignorat de oameni. In felul acesta veti intra in categoria celor care nu scriu neaparat prost pe aici dar care pentru ca nu stiu sa se relationeze ajung sa fie ignorati. Nu cred ca textele dumneavoastra sint centrul atentiei aici pe Hermeneia. Si nici nu pot sa fie asa ceva de vreme ce nici un alt text nu poate sa aiba o astfel de pretentie. Asa ca va rog sa va schimbati atitudinea si sa intelegeti ca intr-o comunitate, indiferent daca e literara sau nu, vei primi in masura in care oferi.
Dacă zici că ăsta are ”stail” (în de acum cunoscuta ta englezomanie fonetică) pun muștiucul la trompetă și poate mai sar câteva note. Buko să-și pregătească o bandă nouă de cartușe.
cvas ori vax
angela nache mamier - 03 Iul 2013
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
merita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Înainte și după eclipsă
Angela, sînt convins că înainte de intrarea siteului în eclipsă(mentenanță), citisem în subsolul textului meu un alt comen-
tariu scris de tine, cu o direcție diametral-opusă față de cel pe care-l văd afișat acum. Din primul comentariu nu a rămas
decât cuvântul vax(din titlu), comentariu în care reproșai textului lipsa de stil, tehnică(Deh, francezii ăștia cu sperstitiile lor literare: stil, tehnica versului etc. etc)
După ieșirea din eclipsă, surpriză - văd în subsol un comentariu elogios din cale-afară, cusut cu ață albă... ceea ce
mă amuză nespus, făcându-mă să mă gândesc la femeile literate care, sau te desființează printr-o trăsătură de condei,
sau te elogiază din cale-afară. Ambele atitudini - exagerate și departe de adevăr (de adevărul literar)
Mă simt nevoit așadar, să-ți răspund la ambele comentarii, intuind care a fost motivul real al intrării
în eclipsa pe o durată de 48h al hermeneii. - Multumesc de trecere și pentru semnul de lectură.
imi permit o sugestie
uneori mă surprind în oglindă mai roșu la față decât
culoarea framboise
prin mine aud cum trece orient expresul încărcat cu plutonium
de teamă închid obloanele când ar fi trebuit să ofer umbrela
picăturilor de ploaie căzute din venele cerului
Mulțumesc, Nicholas. Nu e vorba de o cronică, ci de o valorificare publicistică sub forma unui jurnal, a corespondenței familiei și altor materiale de arhivă aflate în incinta Casei Memorial ”Nicu Enea” din Bacău.
am pus vulnerabilitate între ghilimele. prin vulnerabilitate m-am referit la faptul că textul este de fapt dependent (în cazul de față) de un singur cuvînt așa cum cu perspicacitate ai observat. pe mine m-a susprins pentru că nu mi-am dat seama de asta atunci cînd l-am scris. din cauza unei astfel de „vulnerabilități” el poate fi ușor transformat în cam orice, de la ironism la contemplație sau poate chiar patetism. nu știu dacă un text este mai „profund” dacă vorbește de puritate sau de incultură. în general am rezervele mele pentru cuvintele „mari”. iar puritate este unul din ele. și cred că este și relativ demonetizat. dar asta este o părere. poate cinică.
Și totuși care este atunci diferența între iluzie și cunoaștere în budism? Remarc o repetată tendință de a "scuza" (sau a lua apărerea) aparent budismul și de a menționa că și el are "cunoașterea noastră europeană". Oare nu există "ramuri" ale budismului care neagă aproape total cunoașterea empirică? La urma urmei ce este budismul? Oare nu este o religie? Deși mi se va spune probabil că este o filozofie sau un "worldview". Și atunci nu este oare nedrept să comparăm merele cu perele? Adică o filozofie (puternic mistică) (a budismului indian) cu o mentalitate (puternic secularizată) (a occidentului euro-atlantic)? Deși și aici mi se va spune probabil că ceea ce avem noi nu este decît o religie carteziană.
multumesc pt semne, esti bine venita, oricand pe paginile mele, anul acesta voi scoate un volum in franceza si unul in romana, ti le voi trimite cu placere cand vor fi gata.
cred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
o poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
te felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
viaţa nu ar trece ca un tăvălug peste noi fizic, moral, psihic... din toate punctele de vedere. însă, ideea de a retuşa, de a mai face ceva cât timp e posibil trebuie să existe şi nu numai, trebuie pusă în aplicare cu acele mijloace pe care le avem la îndemână şi cu dibăcia personală. photoshop sau nu, imaginea retuşată arată mult mai bine decât realitatea. asta nu înseamnă că trebuie să ne iluzionăm. iată, există magicieni care pot face şi mai frumos din frumos. de ce să nu-i apreciem?
Vlad, este o artă (iar arta presupune multă muncă şi dăruire) să faci din frumos şi mai frumos, deci aprecieri!
"sufletul lui e doar o basculantă
de ce vreți să îl acoperiți cu gazon
și petunii
pe el
omul care nu mai are nimic de visat
voi"
nu mi-au placut deloc finalul si mustele. punk bach cred ca se refera la teme din bach in muzica punk, apropos de omul care nu mai are nimic de visat. nu mi se pare deloc criptica, decat daca sunt eu total pe alaturi.
Întotdeauna versul clasic are trăsături elegante, cu atât mai mult în această scriere care este creionată cu smerenie şi plecăciune către Divin. Ai reuşit să evadezi din cotidian şi să te înalţi spiritual chiar şi pentru câteva momente. Ai scris simplu dar nu simplist. Poate pe viitor vei încerca să renunţi totuşi la acei "Şi","Să" repetitivi la începutul versurilor. Aici aş înlocui "în întristări" - obs. "în".
Numai bine!
Tocmai articolul m-a adus la site-ul acesta, altfel ar fi ramas inca nedescoperit. Ti-as fi recunoscatoare daca ti-ai pastra comentariile pentru tine sau poate esti clarvazator si stii ce-o sa fac pe viitor. Nu ma intereseaza sa starnesc conflicte, era o simpla intrebare, care se pare ca te-a deranjat foarte tare. Iar in ceea ce priveste felul cum scriu, nu ti-a cerut nimeni parerea. Ma gandesc ca nu am primit degeaba niste premii pe la alte concursuri. Acum e adevarat ca poate ar fi trebuit sa tin pentru mine acea intrebare si sa nu-mi mai fac de lucru cu toata lumea. O zi buna sa ai si nu mai intra asa in defensiva ca nu am nimic cu site-ul! :))
Paule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"nimeni din Republica Moldova nu mai are acces la internet începând cu ora 16.00" :(
pentru textul : sandale pentru no woman's land deMie personal mi-ar fi sunat mai bine ”foșnetul mătăsos...”. Iar fotografiile pentru a avea efect vizual deplin, ar trebui ceva mai mari, nu?
pentru textul : (4) Aforeme decâteva zle alături
pentru textul : Alcool dedupă accea
De revăzut punctuaţia!
Fără linkuri!
:) Cred ca e o virtute in a sti sa te opresti... mai ales cand nu mai ai nici un dubiu ca intentia polemica e degradata spre un discurs de mahala... fie pe a ta maturule Dedal :) Ai dreptate la toate punctele, incepand cu 1 si terminand inspre capatul universului. Eu deja ma gandesc la alte propuneri de optimizare a activitatii pe acest site... cred ca aspectul acesta e cu mult mai relevant decat sa stau la sfat cu...
pentru textul : jurnal de nesomn II deAm citit cu mare plăcere excelenta analiză psihologică a personajelor făcută de actaeon. Chiar profundă pentru o proză așa de scurtă, și, plină de miez, s-a dovedit a fi benefică. El disecă acolo ceva foarte sensibil: în ce măsură am putea atribui incoerența psihologică a personajelor unei eventuale inconsecvențe a atenției autorului? Spun asta, mai ales deoarece suntem aici ca la un fel de masă de lucru. Până la urmă să luăm personajele așa cum sunt ele: dacă ele consideră că înșală în gând, nu contează ce simt eu ca cititor. Etc. Pe de altă parte să nu uităm că poate unul dintre cele mai incoerente, a-logice, contradictorii sentimente e chiar iubirea. Ori aici personajele chiar asta dovedesc împleticindu-se în ambiguu, în "incongruențe", până la urmă în incertitudinea clarității propriilor sentimente. Ele se sustrag analizei și a lui Ficino, și a lui Platon și a oricui. Eu zic să acordăm scriitoarei credibilitate, și nu sincope de coerență în construirea personajului, (așa este el, personajul: inconscvent în propriile atitudini și sentimente). Un autor scrie și din instinct; nu-și conștientizează întotdeauna stilul, nu și-l cenzurează permanent, își simte personajul și și-l pune pe hârtie. Și poate că până la urmă acest instinct face diferența. Actaeon a mai surprins conflictul între "a fi" și "a avea". Interesant. E până la urmă drumul iubirii înseși, de la iubirea-posesie la iubirea-ființă, de la iubirea-consum (devoratoare) la iubirea-împlinire (întregitoare). Și cum tot Vladimir zice, evoluția viitoare a personajelor ar fi foarte interesantă, dar totodată și foarte pretențioasă pentru autoare.
pentru textul : Amantă spirituală demultumesc de semn si ginduri. te mai astept.
pentru textul : pe urmele himerei demi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
pentru textul : ultimul vis deMulţumesc pentru răbdare, citire şi semn, 3A. Dacă ţi-a plăcut mă gândesc că nu e de rău. Despre redundanţe...nu te contrazic, posibil aşa să fie. O să mai dau cu grebla prin el. Stimă.
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui deiti multumesc de trecere si pentru semn. te mai astept cu drag
pentru textul : Căruciorul de"În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel."
- nu este vorba de norme morale in societate aici. (apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare). deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. diferența este ca (nu alina, și nu eugen) (ci) mariana decide asupra respectării acestui lucru. dacă nu vă place, sorry, dar asta este. dacă mă întrebați pe mine vă pot spune că mariana... a greșit... fiindcă și-a pierdut timpul să vă ofere explicații. pe viitor o rog să nu le mai dea. nu se merită. arunci prăjituri la cine nu apreciază. nu vă faceți iluzii, regula nu se schimbă. și nu încercați să dați cu capul în zid că... nu se sparge. zidul.
- Eugen, despre al doilea paragraf. te rog frumos să nu mai jignești moderatorii sau editorii cînd iau decizii care nu-ți convin. iar dacă ți s-a făcut un comentariu învață să spui mulțumesc chiar dacă nu ești de acord cu el. a ataca la modul acesta nu îți scoate în evidență nici bărbăția și nici talentul. în cazul în care există.
Despre text. Nu e neparat prost. Dar e simpluț și cam logoreic. Prea multe cuvinte într-o înșiruire banală care nu reușeșete să spună mai nimic. Mai ales în prima parte.
De fapt mie mi-a plăcut expresia
„Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;”
Dar după ea urmează cam nimic. Și se temină letargic cu somn și lacrimi. Părerea mea (repet, este doar o părere) este că textul putea să fie mult mai reușit dacă chiar vroia să fie poezie. Dar nu vrea decît așa, sa fie un fel de letargie. Și cu ambiția de a fi din... cur. Hai să fim serioși. Dacă toată miza acstui text a ajuns să se sprijine doar pe elementul de rezistență al cuvîntului „cur”, atunci e chiar trist. Și pe bune că aș fi fost gata să zic că e ok să apară acolo cuvîntul și să fie vizibil. Dar să fi fost și altceva mai cu greutate în text. Altfel e doar un text care începe... din cur. Și... cam tot acolo rămîne.
Îmi voi permite și o observație vis a vis de argumentul Alinei. Care este valid... atunci cînd este valid. Adică în analiza unui text, în hermeneutică. există atît etimologie(vocabular) cît și contextualitate(context). Dacă textul ar fi fost „Stăm în biserică, în fund”, aș fi fost de acord că ar fi sunat ambiguu. Dar cînd spui „Stăm în fund, pe treptele unei biserici”, nu mai există ambiguitate. „Justificarea” Alinei mi se pare doar un moft cu pretenții lingvistice. A spune că „Stăm în fund, pe treptele unei biserici” te-a dus cu gîndul la fundul bisericii... e o glumiță. Asta ca să nu fim nevoiți să chemăm un lingvist ca să ne lumineze cum stau lucrurile și cu... fundul bisericii. Are biserica fund? Sau e mai corect a spune spatele bisericii. Sau „în partea din spate”? Sau toate sînt corecte și nu facem decît să căutăm nod în papură.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deDomnule Manatu, observ ca va folositi de facilitatea comentariilor pentru a... solicita comentarii. Gestul acesta este in cel mai bun caz ridicol, daca nu de prost gust. Problema este, domnule Manatu, ca dumneavoastra, observ, nu ati facut nici un comentariu sub nici un alt text decit textele dumneavoastra. Nu stiu daca va dati seama dar o astfel de atitudine tradeaza un gen de egocentrism care mai devreme sau mai tirziu ajunge sa fie ignorat de oameni. In felul acesta veti intra in categoria celor care nu scriu neaparat prost pe aici dar care pentru ca nu stiu sa se relationeze ajung sa fie ignorati. Nu cred ca textele dumneavoastra sint centrul atentiei aici pe Hermeneia. Si nici nu pot sa fie asa ceva de vreme ce nici un alt text nu poate sa aiba o astfel de pretentie. Asa ca va rog sa va schimbati atitudinea si sa intelegeti ca intr-o comunitate, indiferent daca e literara sau nu, vei primi in masura in care oferi.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deEu tocmai vin de la textul tău infrarealist...
Dacă zici că ăsta are ”stail” (în de acum cunoscuta ta englezomanie fonetică) pun muștiucul la trompetă și poate mai sar câteva note. Buko să-și pregătească o bandă nouă de cartușe.
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deDa, frumos poem și finalul interesant încondeiat deși îi lipsește o literă ca să fie și corect sintactic.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate decvas ori vax
angela nache mamier - 03 Iul 2013
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
merita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Înainte și după eclipsă
Angela, sînt convins că înainte de intrarea siteului în eclipsă(mentenanță), citisem în subsolul textului meu un alt comen-
tariu scris de tine, cu o direcție diametral-opusă față de cel pe care-l văd afișat acum. Din primul comentariu nu a rămas
decât cuvântul vax(din titlu), comentariu în care reproșai textului lipsa de stil, tehnică(Deh, francezii ăștia cu sperstitiile lor literare: stil, tehnica versului etc. etc)
După ieșirea din eclipsă, surpriză - văd în subsol un comentariu elogios din cale-afară, cusut cu ață albă... ceea ce
mă amuză nespus, făcându-mă să mă gândesc la femeile literate care, sau te desființează printr-o trăsătură de condei,
sau te elogiază din cale-afară. Ambele atitudini - exagerate și departe de adevăr (de adevărul literar)
Mă simt nevoit așadar, să-ți răspund la ambele comentarii, intuind care a fost motivul real al intrării
în eclipsa pe o durată de 48h al hermeneii. - Multumesc de trecere și pentru semnul de lectură.
Eugen.
pentru textul : Cvas deimi permit o sugestie
pentru textul : mai roșu decât culoarea framboise deuneori mă surprind în oglindă mai roșu la față decât
culoarea framboise
prin mine aud cum trece orient expresul încărcat cu plutonium
de teamă închid obloanele când ar fi trebuit să ofer umbrela
picăturilor de ploaie căzute din venele cerului
Mulțumesc, Nicholas. Nu e vorba de o cronică, ci de o valorificare publicistică sub forma unui jurnal, a corespondenței familiei și altor materiale de arhivă aflate în incinta Casei Memorial ”Nicu Enea” din Bacău.
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (I) deam pus vulnerabilitate între ghilimele. prin vulnerabilitate m-am referit la faptul că textul este de fapt dependent (în cazul de față) de un singur cuvînt așa cum cu perspicacitate ai observat. pe mine m-a susprins pentru că nu mi-am dat seama de asta atunci cînd l-am scris. din cauza unei astfel de „vulnerabilități” el poate fi ușor transformat în cam orice, de la ironism la contemplație sau poate chiar patetism. nu știu dacă un text este mai „profund” dacă vorbește de puritate sau de incultură. în general am rezervele mele pentru cuvintele „mari”. iar puritate este unul din ele. și cred că este și relativ demonetizat. dar asta este o părere. poate cinică.
pentru textul : indie deo dedicaţie adresată persoanei dragi.
"vreau
să îți simt măcar o dată
trecerea rîurilor
prin văile adînci
ale gîndurilor"
să fie "La mulţi ani" şi de la mine. pentru că sînt prieten cu tată-su.
pentru textul : septembrie deai atâţi de mulţi "şi" că nu îmi vine să mai comentez.
pentru textul : Hemoragii deȘi totuși care este atunci diferența între iluzie și cunoaștere în budism? Remarc o repetată tendință de a "scuza" (sau a lua apărerea) aparent budismul și de a menționa că și el are "cunoașterea noastră europeană". Oare nu există "ramuri" ale budismului care neagă aproape total cunoașterea empirică? La urma urmei ce este budismul? Oare nu este o religie? Deși mi se va spune probabil că este o filozofie sau un "worldview". Și atunci nu este oare nedrept să comparăm merele cu perele? Adică o filozofie (puternic mistică) (a budismului indian) cu o mentalitate (puternic secularizată) (a occidentului euro-atlantic)? Deși și aici mi se va spune probabil că ceea ce avem noi nu este decît o religie carteziană.
pentru textul : Budismul și psihiatria demultumesc pt semne, esti bine venita, oricand pe paginile mele, anul acesta voi scoate un volum in franceza si unul in romana, ti le voi trimite cu placere cand vor fi gata.
numai bine
pentru textul : Galben decred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
pentru textul : La blanche porte deo poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
pentru textul : dacă ochii ei ar avea nume le-ar zice hiroshima și nagasaki dete felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
viaţa nu ar trece ca un tăvălug peste noi fizic, moral, psihic... din toate punctele de vedere. însă, ideea de a retuşa, de a mai face ceva cât timp e posibil trebuie să existe şi nu numai, trebuie pusă în aplicare cu acele mijloace pe care le avem la îndemână şi cu dibăcia personală. photoshop sau nu, imaginea retuşată arată mult mai bine decât realitatea. asta nu înseamnă că trebuie să ne iluzionăm. iată, există magicieni care pot face şi mai frumos din frumos. de ce să nu-i apreciem?
Vlad, este o artă (iar arta presupune multă muncă şi dăruire) să faci din frumos şi mai frumos, deci aprecieri!
pentru textul : retuş fotografie deparcă numeri oile...
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară demi-a placut partea asta:
"sufletul lui e doar o basculantă
de ce vreți să îl acoperiți cu gazon
și petunii
pe el
omul care nu mai are nimic de visat
voi"
nu mi-au placut deloc finalul si mustele. punk bach cred ca se refera la teme din bach in muzica punk, apropos de omul care nu mai are nimic de visat. nu mi se pare deloc criptica, decat daca sunt eu total pe alaturi.
pentru textul : punk bach denu stiu cat de originala este ideea acestui text, dar mie mi-a placut teribil. text dulce amarui, puternic si amarui, amarui, amarui...
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul deÎntotdeauna versul clasic are trăsături elegante, cu atât mai mult în această scriere care este creionată cu smerenie şi plecăciune către Divin. Ai reuşit să evadezi din cotidian şi să te înalţi spiritual chiar şi pentru câteva momente. Ai scris simplu dar nu simplist. Poate pe viitor vei încerca să renunţi totuşi la acei "Şi","Să" repetitivi la începutul versurilor. Aici aş înlocui "în întristări" - obs. "în".
pentru textul : Regasire deNumai bine!
Tocmai articolul m-a adus la site-ul acesta, altfel ar fi ramas inca nedescoperit. Ti-as fi recunoscatoare daca ti-ai pastra comentariile pentru tine sau poate esti clarvazator si stii ce-o sa fac pe viitor. Nu ma intereseaza sa starnesc conflicte, era o simpla intrebare, care se pare ca te-a deranjat foarte tare. Iar in ceea ce priveste felul cum scriu, nu ti-a cerut nimeni parerea. Ma gandesc ca nu am primit degeaba niste premii pe la alte concursuri. Acum e adevarat ca poate ar fi trebuit sa tin pentru mine acea intrebare si sa nu-mi mai fac de lucru cu toata lumea. O zi buna sa ai si nu mai intra asa in defensiva ca nu am nimic cu site-ul! :))
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 dePaule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
pentru textul : fericire off-topic dePagini