?? "precum copiii pe balustrăzile scărilor de bloc" și "pînă seara cînd toți obosesc și copii și bărbați" sau "pînă seara cînd toți obosesc și copiii și bărbații"
Lea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
ne rotim în jurul destramarii făcând
tot felul de gesturi
de apărare sau de convieţuire
pământul se roteşte în jurul său
ţesând nopţi în care
ne odihnim trupurile
oricum sufletele sunt
într-o continuă stare de veghe
în aşteptarea extazului produs
de luna
făcut din dragoste
sau adeseori de intamplare
între pământ şi lumina
primul strigăt
cuvintele nişte ierburi
cu care ne parfumam sufletul încercând
să prelungim acest act până la infinit...
faptul ca iti pui semne de intrebare cu privire la calitatea textului nu este neaparat un lucru rau, ba as zice, dimpotriva. parerea mea? fraze mult prea lungi si prea pline determinisme si paranteze. la urma urmei un cititor oboseste si se plictiseste dupa un anumit numar (destul de mic) de paranteze. de exemplu: "trup arcuindu- se ca un pod suspendare firească între mîinile înfipte într-un tors de granit și primul născut mușcînd sînul cu dinții de lapte" - incepem cu arcuirea unui trup (deja ne intrebam daca e de barbat sau de femeie), descoperim ca arcuirea e ca suspendarea unui pod dar e fireasca intre miinile infipte intr-un tors de granit si primul nascut (deja aici incepem sa ne intrebam despre ce intii nascut este vorba) si aflam ca acest prunc musca sinul cu dintii de lapte. imaginea nu e proasta dar e destul de contorsionata ca sa faca mai degraba obiectul unei proze decit al unui text poetic. poate n-ar fi rau sa scrii proza sau poate n-ar fi rau sa aerisesti putin textul si sa faci mai multe din el. poate si asezarea in pagina nu il avantajeaza. dar asta e doar parerea mea de profan
asta am şi vrut, Adrian, să arate ca un fel de ştire, poate un pic ironică, dar ilaritatea tot într-acolo duce. am vrut să aranjez cumva altfel finalul, în cele din urmă a rămas aşa.
aş vrea să cred că niciunul nu are de ce să fie supărat.
îţi mulţumesc pentru semnul de lectură.
Maria(na) aici m-ai nimerit... ironic!
Păi tot ce trăim acum în România este o ironie atunci, iar asta mă umple de optimism!
Pentru că ironia, nu-i așa? nu face rău nimănui!
E adevărat însă, titlul nu prea are legătură cu compilația, el a apărut doar din gustul vieții pe care îl simt acum.. unde mai degrabă suntem sodomizați decât iubiți de apropiații noștri pe acilea.
Mulțumesc mult pentru lectură și pentru surpriza deosebit de agreabilă a lecturii comentariului tău
poemele, in general, cele care se refera la mantuitor, Dumnezeu, ingeri, ori sunt foarte bune, ori lipsesc cu desavarsire. de aceea trebuie sa fim atenti cand il plasam pe Dumnezeu intr-un context.
Strofa a 2-ua lipsita de orice forma de exprimare poetica.
Un text care te nauceste si nu stii de ce.
pe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
dar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
Poezia începe de la titlu :)
Foarte sugestiv redate circumstanţele în prima parte constituindu-se si ca un contrast între ,,singurătate" si lumea de la marginile ochilor verzi. Tehnica detaliului, surprinderea aproape niponă a realităţii, apropie cititorul. Remarc un crescendo al acţiunilor din strofa a doua, atât ca dinamism, cât si ca semnificaţie: cresc, se deschid, clipesc.
O singură obiecţie ( poate nu am înţeles-o bine): în versul ,,când câinii cu lesă au înghiţit toate pisicile luminii" apare o neconcordanţă a timpurilor. Eu o simt ca pe o realitate deja înfăptuită, pe care poetul doar o constată în prezent. M-ar ajuta o explicaţie pentru a avea un feedback pentru statutul meu de cititor care încearcă să acumuleze experienţă.
dragul meu, nu am nimic împotriva destinsului. că nu doresc hermeneia să fie (sau să devină) o cazarmă. dar nu știu dacă ai observat că eu mă străduiam să fac vorbire despre textul de mai sus, din respect față de autorul lui și față de cei ce citesc pe aici, în timp ce tu nu făceai decît să tot derapezi prin decor cu tot felul de abureli despre dimensiuni și cantități, făcînd comparații care mai de care mai caraghioase. pentru că absolut oricine știe că sub nici o formă cantitatea nu va fi niciodată un substitut al calității și că la orice oră o carte bună face mai mult decît 21 de cărți slabe. dar..., dacă tu ții neaparat să îți flexezi mușchii în mod ridicol pe aici n-ai decît să o faci. fiecare pasăre pre limba ei piere.
Mulțumesc Cris pentru încurajare și suport, am înțeles ce zici și primesc mesajul tău ca de la femeie la femeie. Doar că eu nu pot să iau așa ușor unele lucruri (încă?) și indiferent de calitatea artistică indiscutabilă a graficii lui aalizei, eu m-am simțit jignită să fiu transformată (chiar și în glumă) din marga într-o marga-rină. Știi, delimitările dintre pamflet și batjocură sunt foarte fine și ține de măiestria autorului să se plaseze într-o parte sau în cealaltă. Cu atât mai mult cu cât, domnul aalizei, ca să 'destindă atmosfera', m-a luat pe epigrame, eu i-am răspuns ceva dar nu știu dacă domnia sa a înțeles ceva sau m-a luat tot așa, drept o margarină.
Cam pe aici se află problema. De exemplu, dacă la un alt 'mascul alfa' de aici de pe Hermeneia, domnul Virgil Titarenco am sesizat numai săgeți intelectuale chiar dacă uneori teribil de incomode, la acest domn aalizei am sesizat și altceva care nu mi-a plăcut, mai ales o lipsă anume de cultură și de bun simț. Nu vreau să insist, dar acest ceva dacă este adevărat, nu i-ar îngădui să opineze pe aici din calitatea de editor, la care face referire intr-unul dintre comentarii domniei-sale, maraind usor, atat cât să i se vadă colții de lapte, la mine. Eu cred ca domnia-sa este un grafician pe computer de mare talent dar un scriitor sub-mediocru și în plus un elitist din vechea gardă a misoginilor. Este opinia mea si mi-o asum.
Iar ție, dragă Cristina îți multumesc încâ o data pentru sfaturile sincere și pentru încurajare.
Margas
Gasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
Mă întreb dacă nu cumva acel "foarte roșii" nu este puțin exagerat. Imediat mai jos e " foarte repede" (e doar la modă, va trece). Versul "nu i-am dat hrană suficientă" e perimat. E ceva praf aici, poate de "pe dulap", iar Lygia nu vine cu ceva nou. Dar nu e de rău. Ultima strofă are aripile deschise.
Da, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
Îţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
prima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
Imi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta
după ce m-am chinuit o vreme cu alegerea titlului, care, pe lângă faptul că e preţios, cum zice Alina, e şi nepotrivit. şi am să mă gândesc cum, şi în ce fel să-l fac obişnuit. deci titlul cred că va suferi torturile vindecării.
mulţam Virgil, Alina, ...
vlad turburea cel puțin în ceea ce ține de adresările lui către mine e un mujic, și nu știu dacă dă bine să-l lăudați, domnule titarenco. nu dau exemple, le-ați văzut și nu le-ați sancționat la momentul respectiv. cît, domnule titarenco, o să le mai permiteți lui vlad turburea și alinei manole să-mi zică că am brînză pe la gură, că mă așteaptă caprele la muls sau cîte (cîte!) lucruri de genul, sub texte care n-au nici o legătură cu mine și oricum, așa, în comentarii aruncate numai să mă jignească. de bine de rău sînt unul din cei mai apreciați membri hermeneia în afar sitului și mă bucur de o popularitate la care vlad turburea și alina manole nu visează. de aceea nici nu le răspund, sperînd că or să înceteze. dar văd că nu o fac. întreb deci, vor fi sau nu suspendați? pe mine m-ați suspendat pentru abateri infime de la regulament ori chiar degeaba (că mi-am acordat o peniță, sau mai demult că am scris o poezie de un vers care vi s-o părut bătaie de joc). nu știu dacă vă puteți făli așa că sînteți un om al dreptății odată ce tolerați astfel de comportamente pe hermeneia. și ce dacă vin din partea unor oameni trecuți de prima tinerețe - alina manole și vlad turburea. ei nu pot răspunde legilor sitului?
nu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
titlurile in limbi straine la poeme romanesti mie personal imi par doar fandoseli, atat timp cat referentul titlului nu este unul notoriu. a fost o moda, e adevarat, dar a trecut, precum toate "inventiile" lingvistice fara adancime.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
?? "precum copiii pe balustrăzile scărilor de bloc" și "pînă seara cînd toți obosesc și copii și bărbați" sau "pînă seara cînd toți obosesc și copiii și bărbații"
pentru textul : ritualuri de cartier I deLea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
pentru textul : keep my secret well dene rotim în jurul destramarii făcând
pentru textul : Extazul final detot felul de gesturi
de apărare sau de convieţuire
pământul se roteşte în jurul său
ţesând nopţi în care
ne odihnim trupurile
oricum sufletele sunt
într-o continuă stare de veghe
în aşteptarea extazului produs
de luna
făcut din dragoste
sau adeseori de intamplare
între pământ şi lumina
primul strigăt
cuvintele nişte ierburi
cu care ne parfumam sufletul încercând
să prelungim acest act până la infinit...
faptul ca iti pui semne de intrebare cu privire la calitatea textului nu este neaparat un lucru rau, ba as zice, dimpotriva. parerea mea? fraze mult prea lungi si prea pline determinisme si paranteze. la urma urmei un cititor oboseste si se plictiseste dupa un anumit numar (destul de mic) de paranteze. de exemplu: "trup arcuindu- se ca un pod suspendare firească între mîinile înfipte într-un tors de granit și primul născut mușcînd sînul cu dinții de lapte" - incepem cu arcuirea unui trup (deja ne intrebam daca e de barbat sau de femeie), descoperim ca arcuirea e ca suspendarea unui pod dar e fireasca intre miinile infipte intr-un tors de granit si primul nascut (deja aici incepem sa ne intrebam despre ce intii nascut este vorba) si aflam ca acest prunc musca sinul cu dintii de lapte. imaginea nu e proasta dar e destul de contorsionata ca sa faca mai degraba obiectul unei proze decit al unui text poetic. poate n-ar fi rau sa scrii proza sau poate n-ar fi rau sa aerisesti putin textul si sa faci mai multe din el. poate si asezarea in pagina nu il avantajeaza. dar asta e doar parerea mea de profan
pentru textul : kimberlit demultam de trecere si citire Calin.
pentru textul : Poveste cu zei defoarte frumos acest gand poetic. orice carte buna ar merita cate un astfel de poem. frumos!
pentru textul : unei cărți deasta am şi vrut, Adrian, să arate ca un fel de ştire, poate un pic ironică, dar ilaritatea tot într-acolo duce. am vrut să aranjez cumva altfel finalul, în cele din urmă a rămas aşa.
pentru textul : un fel de comunicaţie fără prea mare tehnologie deaş vrea să cred că niciunul nu are de ce să fie supărat.
îţi mulţumesc pentru semnul de lectură.
poemul este un remember pentru ceea ce ar trebui întreținut și nu, neapărat, reparat. frumos gând.
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deEmil, multumesc!...Sigur, ai dreptate,am eliminat acele versuri, care de altfel incarcau poemul. Numai de bine!
pentru textul : Şotron deMaria(na) aici m-ai nimerit... ironic!
pentru textul : sodomizează-ți aproapele dePăi tot ce trăim acum în România este o ironie atunci, iar asta mă umple de optimism!
Pentru că ironia, nu-i așa? nu face rău nimănui!
E adevărat însă, titlul nu prea are legătură cu compilația, el a apărut doar din gustul vieții pe care îl simt acum.. unde mai degrabă suntem sodomizați decât iubiți de apropiații noștri pe acilea.
Mulțumesc mult pentru lectură și pentru surpriza deosebit de agreabilă a lecturii comentariului tău
Matei se făcea trimitere la editură. la timpul potrivit vei vedea care e lagătura.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 depoemele, in general, cele care se refera la mantuitor, Dumnezeu, ingeri, ori sunt foarte bune, ori lipsesc cu desavarsire. de aceea trebuie sa fim atenti cand il plasam pe Dumnezeu intr-un context.
pentru textul : răscruce deStrofa a 2-ua lipsita de orice forma de exprimare poetica.
Un text care te nauceste si nu stii de ce.
pe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
pentru textul : întârzieri dedar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
Poezia începe de la titlu :)
pentru textul : Emoţia verde deFoarte sugestiv redate circumstanţele în prima parte constituindu-se si ca un contrast între ,,singurătate" si lumea de la marginile ochilor verzi. Tehnica detaliului, surprinderea aproape niponă a realităţii, apropie cititorul. Remarc un crescendo al acţiunilor din strofa a doua, atât ca dinamism, cât si ca semnificaţie: cresc, se deschid, clipesc.
O singură obiecţie ( poate nu am înţeles-o bine): în versul ,,când câinii cu lesă au înghiţit toate pisicile luminii" apare o neconcordanţă a timpurilor. Eu o simt ca pe o realitate deja înfăptuită, pe care poetul doar o constată în prezent. M-ar ajuta o explicaţie pentru a avea un feedback pentru statutul meu de cititor care încearcă să acumuleze experienţă.
Mulțumesc de trecere și semn!
pentru textul : Palisada dedragul meu, nu am nimic împotriva destinsului. că nu doresc hermeneia să fie (sau să devină) o cazarmă. dar nu știu dacă ai observat că eu mă străduiam să fac vorbire despre textul de mai sus, din respect față de autorul lui și față de cei ce citesc pe aici, în timp ce tu nu făceai decît să tot derapezi prin decor cu tot felul de abureli despre dimensiuni și cantități, făcînd comparații care mai de care mai caraghioase. pentru că absolut oricine știe că sub nici o formă cantitatea nu va fi niciodată un substitut al calității și că la orice oră o carte bună face mai mult decît 21 de cărți slabe. dar..., dacă tu ții neaparat să îți flexezi mușchii în mod ridicol pe aici n-ai decît să o faci. fiecare pasăre pre limba ei piere.
pentru textul : Umbra. deMulțumesc Cris pentru încurajare și suport, am înțeles ce zici și primesc mesajul tău ca de la femeie la femeie. Doar că eu nu pot să iau așa ușor unele lucruri (încă?) și indiferent de calitatea artistică indiscutabilă a graficii lui aalizei, eu m-am simțit jignită să fiu transformată (chiar și în glumă) din marga într-o marga-rină. Știi, delimitările dintre pamflet și batjocură sunt foarte fine și ține de măiestria autorului să se plaseze într-o parte sau în cealaltă. Cu atât mai mult cu cât, domnul aalizei, ca să 'destindă atmosfera', m-a luat pe epigrame, eu i-am răspuns ceva dar nu știu dacă domnia sa a înțeles ceva sau m-a luat tot așa, drept o margarină.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deCam pe aici se află problema. De exemplu, dacă la un alt 'mascul alfa' de aici de pe Hermeneia, domnul Virgil Titarenco am sesizat numai săgeți intelectuale chiar dacă uneori teribil de incomode, la acest domn aalizei am sesizat și altceva care nu mi-a plăcut, mai ales o lipsă anume de cultură și de bun simț. Nu vreau să insist, dar acest ceva dacă este adevărat, nu i-ar îngădui să opineze pe aici din calitatea de editor, la care face referire intr-unul dintre comentarii domniei-sale, maraind usor, atat cât să i se vadă colții de lapte, la mine. Eu cred ca domnia-sa este un grafician pe computer de mare talent dar un scriitor sub-mediocru și în plus un elitist din vechea gardă a misoginilor. Este opinia mea si mi-o asum.
Iar ție, dragă Cristina îți multumesc încâ o data pentru sfaturile sincere și pentru încurajare.
Margas
Gasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
pentru textul : flu & stuff deNu înțeleg nici eu, Andule: ce te face să crezi că așteptam din partea ta vreun răspuns.
Eugen.
pentru textul : Poemul-blestem deMă întreb dacă nu cumva acel "foarte roșii" nu este puțin exagerat. Imediat mai jos e " foarte repede" (e doar la modă, va trece). Versul "nu i-am dat hrană suficientă" e perimat. E ceva praf aici, poate de "pe dulap", iar Lygia nu vine cu ceva nou. Dar nu e de rău. Ultima strofă are aripile deschise.
pentru textul : centrul lumei deDa, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
pentru textul : Haiku deÎţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
prima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
pentru textul : springfield & treehouses deImi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... demie imi place cum ai schimbat. dar nu cred ca e cazul sa fii prea modest. unii ar putea sa creada.
pentru textul : french kiss vegetal dedupă ce m-am chinuit o vreme cu alegerea titlului, care, pe lângă faptul că e preţios, cum zice Alina, e şi nepotrivit. şi am să mă gândesc cum, şi în ce fel să-l fac obişnuit. deci titlul cred că va suferi torturile vindecării.
pentru textul : nihil sine labore demulţam Virgil, Alina, ...
vlad turburea cel puțin în ceea ce ține de adresările lui către mine e un mujic, și nu știu dacă dă bine să-l lăudați, domnule titarenco. nu dau exemple, le-ați văzut și nu le-ați sancționat la momentul respectiv. cît, domnule titarenco, o să le mai permiteți lui vlad turburea și alinei manole să-mi zică că am brînză pe la gură, că mă așteaptă caprele la muls sau cîte (cîte!) lucruri de genul, sub texte care n-au nici o legătură cu mine și oricum, așa, în comentarii aruncate numai să mă jignească. de bine de rău sînt unul din cei mai apreciați membri hermeneia în afar sitului și mă bucur de o popularitate la care vlad turburea și alina manole nu visează. de aceea nici nu le răspund, sperînd că or să înceteze. dar văd că nu o fac. întreb deci, vor fi sau nu suspendați? pe mine m-ați suspendat pentru abateri infime de la regulament ori chiar degeaba (că mi-am acordat o peniță, sau mai demult că am scris o poezie de un vers care vi s-o părut bătaie de joc). nu știu dacă vă puteți făli așa că sînteți un om al dreptății odată ce tolerați astfel de comportamente pe hermeneia. și ce dacă vin din partea unor oameni trecuți de prima tinerețe - alina manole și vlad turburea. ei nu pot răspunde legilor sitului?
pentru textul : starea hermeneia denu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești detitlurile in limbi straine la poeme romanesti mie personal imi par doar fandoseli, atat timp cat referentul titlului nu este unul notoriu. a fost o moda, e adevarat, dar a trecut, precum toate "inventiile" lingvistice fara adancime.
pentru textul : every / body / dies deMarga... ! You're such a lady:)!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deSilv ma bucur ca ti-a placut... si multumiri pentru feed-back.
pentru textul : illusio dePagini