Mor pomii Tel Avivului
e o lipsă teribilă de arlechini şi ploaie
mâna lipită de trunchiuri, arse de urletul pădurii
capul aşezat pe scoarţă ascultă echinoxul vegetal
tristeţea scrijeleşte norii mei din barbă

aceste epilepsii vizuale le trăiesc la un pahar de bere
pe scaun forjat rocco bauhaus decrepit
femei cu câini fac kaki pe trotuare
femei cu biciclete pedalează ceruri
surpate plăji, descoamate valuri
oraş apocaliptic roz

prin praf şi zgomote mă duc paşii
auzi jazz cuban, fantome şi mirese?
e mult sex în aer, pe case, pe terase
se simte arta naivă ţâşnind din periscoape
şamani uriaşi trântiţi pană la zenith
apusul soarelui îneacă marea în cuvinte
valiza mea se dedă poeziei ermetice
pe afară şoferul nebun dansează mise
e melancolie de toamnă..
e un portret de Ianco la marele muzeu!
tu unde pleci?