stimate domn nu am inteles prea bine, va deranjeaza acea exprimare? Mie mi se pare una destul de comuna, dar daca dvs. va aminteste de nu-stiu-cine nu as vrea sa va perturb sau mai rau, sa va trezesc amintirile domnule blaj, departe de mine gandul acesta!
Daca va deranjeaza, spuneti-mi ca ma auto-cenzurez! Scriu cu expresii care va amintesc de fantome... regret si voi renunta la ele dar pana una alta astept ceva asemanator cu niste scuze de la dvs. domnule Paul Blaj. Asta daca nu cumva si expresia 'pana una alta' va aminteste de cineva sau de altcineva. Eu nu am spus nimanui vreodata ca imi aminteste de un 'defunct'... mi se pare dubios si va rog sa acceptati ca ma consider jignita de acesta comparatie.
Pana la proba contrarie, desigur care vine mereu cand scrieti cate un poem reusit ca acesta.
La urma urmei (o noua expresie dubioasa, nu-i asa?), de cine va aminteste exprimarea mea ca acum sunt chiar femeie curioasa? :-)
Spor la scris nu si la cele malitioase domnule Blaj.
Numai bine.
Marga
Bobadil, stiu poemul, dar eu il prefer pe Radu Tudor Ciornei. Alma multumesc de lectura. Ecaterina, am corectat. Tain inseamna mincare, hrana cind te referi la animale.
excelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
este un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
despre fotomanipulare fără mînie paranteză: în general - ca să nu vorbim de exemplul de aici și să fim neutri - procesul de fotomanipulare(!!) - după denumirea consacrată - poate să fie și funny (ai dat deja un exemplu de bîrfă grafică). și poezia cînd dedicăm catrene rudelor și prietenilor, nu? altfel, fotomanipularea - în variatele ei forme de manifestare, se înțelege că nu mă refer doar la chipuri/personaje - este o întreprindere serioasă, căutată și plătită bine, un act artistic chiar (vezi expoziții), care presupune talent, migală, capacitatea de analiză a detaliilor și multă răbdare. se pare că țintele favorite – pe secțiunea personaje – sînt președinții de state și vedetele. la obiect: Andu, inițial am încercat să-ți răspund pe scurt, cu mulțumiri, firește. și totuși... presupun că nu sînt singurul utilizator H care încearcă să evite răspunsurile seci. așa că m-am gîndit să personalizez fără urmă de malițiozitate. dar vezi tu, cineva pune o coadă și totul explodează. să se confirme faptul că acolo unde o femeie își vîră coada nici dracu nu mai desface? rămîn la părerea că este doar un comentariu și locul lui e acolo și nu în piața de...achiziții publice. cum găsești poza originală (exact cum am procedat eu) - ca să nu fac reclamă site-ului urmezi pașii următori: deschide browserul; mergi pe tabul imagini în google; scrie – andu moldovan în cîmpul de căutare; prima poză afișată este cea căutată (așa văd eu în browser). p.s. din răspunsul inițial (din memorie): avînd în vedere faptul că în ultima vreme am postat lucrări 2d, imaginea (login, adică) este doar un gest de curtoazie știind că H nu este tocmai un site de grafică digitală ( cu toate că există acolo un tab cu această secțiune). răspuns pentru Adriana Lisandru: Adriana, îndeplinești toate condițiile, ești moderator; la dispoziția voastră cu unelte grafice cu tot! p.p.s. e așa cald afară, vă invit să ne răcorim cu o bere rece.
Părerea mea e că poemul e doar dulce, nu aduce nimic nou, iar finalul previzibil. Albastru, mov, în jurul capului? Știi tu la ce mă refer. "Multe umbre", "intre ochi si lumina", "privire arsă" - clișee.
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
titlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
Mulţumesc Mariana. Totuşi, deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea că în ultimul vers nu e un pleonasm. Nici nu e scris Facere, ci facere. Apoi, acesta e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării sau raţionalizării, ci pentru vibraţia sufletului. În final mai cred că uneori aparente pleonasme sunt necesare pentru clarificare sau amprentă stilistică. Cu atât mai mult cu cât primul meu vers conţine verbul a face, cu alt sens.
P.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.
incerc sa nu fac judecati personale. nu cred ca a fi naiv este neaparat un defect. dar ma refeream la text. si ai dreptate cind spui "în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia". pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.
biletele lasate in usa sufletului sint intotdeauna fara prea multe cuvinte, sincopate, nestiute de nimeni, citeodata ignorate...ramin acolo o mie de ani pentru a imbraca nostalgia. un poem cit o lacrima.
Remarc:
,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
dragă adrian, am o misiune ingrată. trec peste măsura în care ar trebui sau nu să las eu poezia. ceva îmi spune că nu te pricepi la asta. şi trec şi peste faptul că începi să înjuri. (aici mă tem că nu sîntem chiar pe stadion şi nici nu îmi vine să cred că manierele (cele bune) au părăsit total hunedoara). dar aşa cum spuneam, pentru că situaţia e ingrată, aleg să nu fac prea multă discuţie despre asta. şi am să mă leg de o problemă ceva mai... să-i zicem cuantificabilă. şi anume limba. pentru că, aşa cum ţi-am mai spus, pînă la poezia, despre care unii credem că ne pricepem aşa de bine, ne omoară limba şi gramatica. lucruri la care tu ne dezvălui, nu fără o semnificativă dezinvoltură, că ai lacune. lacune care nu se mulţumesc să băltească numai în limba română dar observ că au deversat şi în limba engleză. nu este interzis să foloseşti limba engleză pe Hermeneia, în texte sau comentarii. dar se presupune că o foloseşti numai dacă o cunoşti. e o chestiune de bun simţ intelectual. folosirea greşită sau semidoctă sună nu numai snob dar şi manelist(ic). în limba engleză se scrie "sorry" şi nu "sory".
adevarul exista in text, ba chiar da pe dinafara si e usor de a te regasi in el, dar scris la persoana 1, ca o confesiune ii da o nota borderline lamentatie... suna prea mult me-me -me. mi-as fi dorit sa te descopar EU in textul asta nu sa mi te descrii, as fi vrut sa fiu acea 'fly on the wall' sa-ti gasesc tritsetea, duritatea, plictiseala atunci cind tu nu esti 'en-garde'... acel: 'dar cu siguranță sînt eu' - taie cu siguranta efectul titlului. deci poate un alt unghi ar fi fost mai potrivit. doar o parere...:) cheers
Cât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!
Dar desigur tu nu ai fi Ancuța Leonard dacă nu ai veni cu asemenea chestii și trebuie să existe și un ancuța leonard în literatură la fel cum există, oricât ar vrea alții să îi închidă gura, un Vadim Tudor în viața noastră politică și zic asta cu scuzele de rigoare față de cel din urmă.
Însă dintre toate bunurile noastre pământene, pădurea este cea mai de preț, de aceea îți atrag atenția.
Unless tipărești pe recycled
cu pisica pe acoperisul incins... super... raman un adept al cinematografiei teatrale din acea perioada (si butterflies are free, remember?) cu riscul de a fi considerat intarziat (nu ca nu-mi place un tarantino azi=)) dar multumesc Adriana si eu as fi curios dar stii ce? nu cred ca o sa primim ceva. doar piulite imposibil de insurubat la loc cum ziceam intr-un text mai vechi decat permite legea.
A
Eu nu vad unde este inovatia care face acest text sa apara amestecat de la mine la Alexandra Negru... cel putin de la mine asa se vede... cumva o noua suspiciune paranoica de clonare?
E ciudat rau de tot si as avea nevoie de ceva explicatii daca binevoiti stimabili eminenti cenusii hermenei...
Alina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
Dorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.
Este unul dintre cele mai frumoase poeme pe care le-am citit scrise de Luminița Suse. Și e unul dintre acele puține texte feminine care te fac într-adevăr să îți dorești să fii bărbat, nu doar să o accepți cu resemnare. Dacă Luminița Suse începe să scrie așa înseamnă că există o nouă ștachetă pe Hermeneia.
probabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
am recitit inca si inca acest poem si imi suna nu numai a cintec, a bocet si jale. sint impresionata de simplitatea si impactul (asupra mea) versurilor "tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine." ce revine in final accentuind mesajul. "Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi sunt ție pădure cu zilele repezi singurătățile tale doar de mine sunt pline tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine."
Ma bucur ca ma intelegi. :)
Proza e o suma de idei si personaje care se misca, deci are nevoie de spatiu si timp sa se desfasoare. Dar ai zis tu mai frumos deasupra, trebuie sa fie completa.
Fragmentul de mai sus e inscris la un concursul - online al Norei Iuga, se pot trimite texte pana in 16 ianuarie,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am schimbat câte ceva, nu ştiu dacă e mai bine...acum aşa va fi
pentru textul : eu singură destimate domn nu am inteles prea bine, va deranjeaza acea exprimare? Mie mi se pare una destul de comuna, dar daca dvs. va aminteste de nu-stiu-cine nu as vrea sa va perturb sau mai rau, sa va trezesc amintirile domnule blaj, departe de mine gandul acesta!
pentru textul : covrigi calzi deDaca va deranjeaza, spuneti-mi ca ma auto-cenzurez! Scriu cu expresii care va amintesc de fantome... regret si voi renunta la ele dar pana una alta astept ceva asemanator cu niste scuze de la dvs. domnule Paul Blaj. Asta daca nu cumva si expresia 'pana una alta' va aminteste de cineva sau de altcineva. Eu nu am spus nimanui vreodata ca imi aminteste de un 'defunct'... mi se pare dubios si va rog sa acceptati ca ma consider jignita de acesta comparatie.
Pana la proba contrarie, desigur care vine mereu cand scrieti cate un poem reusit ca acesta.
La urma urmei (o noua expresie dubioasa, nu-i asa?), de cine va aminteste exprimarea mea ca acum sunt chiar femeie curioasa? :-)
Spor la scris nu si la cele malitioase domnule Blaj.
Numai bine.
Marga
Bobadil, stiu poemul, dar eu il prefer pe Radu Tudor Ciornei. Alma multumesc de lectura. Ecaterina, am corectat. Tain inseamna mincare, hrana cind te referi la animale.
pentru textul : diary of a dream deexcelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
pentru textul : Dependențe de sânge deeste un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
pentru textul : un alt fel de singurătate dedespre fotomanipulare fără mînie paranteză: în general - ca să nu vorbim de exemplul de aici și să fim neutri - procesul de fotomanipulare(!!) - după denumirea consacrată - poate să fie și funny (ai dat deja un exemplu de bîrfă grafică). și poezia cînd dedicăm catrene rudelor și prietenilor, nu? altfel, fotomanipularea - în variatele ei forme de manifestare, se înțelege că nu mă refer doar la chipuri/personaje - este o întreprindere serioasă, căutată și plătită bine, un act artistic chiar (vezi expoziții), care presupune talent, migală, capacitatea de analiză a detaliilor și multă răbdare. se pare că țintele favorite – pe secțiunea personaje – sînt președinții de state și vedetele. la obiect: Andu, inițial am încercat să-ți răspund pe scurt, cu mulțumiri, firește. și totuși... presupun că nu sînt singurul utilizator H care încearcă să evite răspunsurile seci. așa că m-am gîndit să personalizez fără urmă de malițiozitate. dar vezi tu, cineva pune o coadă și totul explodează. să se confirme faptul că acolo unde o femeie își vîră coada nici dracu nu mai desface? rămîn la părerea că este doar un comentariu și locul lui e acolo și nu în piața de...achiziții publice. cum găsești poza originală (exact cum am procedat eu) - ca să nu fac reclamă site-ului urmezi pașii următori: deschide browserul; mergi pe tabul imagini în google; scrie – andu moldovan în cîmpul de căutare; prima poză afișată este cea căutată (așa văd eu în browser). p.s. din răspunsul inițial (din memorie): avînd în vedere faptul că în ultima vreme am postat lucrări 2d, imaginea (login, adică) este doar un gest de curtoazie știind că H nu este tocmai un site de grafică digitală ( cu toate că există acolo un tab cu această secțiune). răspuns pentru Adriana Lisandru: Adriana, îndeplinești toate condițiile, ești moderator; la dispoziția voastră cu unelte grafice cu tot! p.p.s. e așa cald afară, vă invit să ne răcorim cu o bere rece.
pentru textul : login deasa e domnisoara aida, poemul e dar nu pare
pentru textul : despre furtunile cu numele tău dePărerea mea e că poemul e doar dulce, nu aduce nimic nou, iar finalul previzibil. Albastru, mov, în jurul capului? Știi tu la ce mă refer. "Multe umbre", "intre ochi si lumina", "privire arsă" - clișee.
pentru textul : Sub Acoperire depai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
pentru textul : scaranoastradebloc detitlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deClar, ori site-ul are probleme cu conexiunile (ceea ce nu cred) ori Marina Nicolaev este de fapt o clona, un answering machine. Stop. Bobadil
pentru textul : this is a film denu-i de ajuns să te căiești pentru păcatele mereu prezente ale trecutei lumi ...
pentru textul : Sonet 160 deMulţumesc Mariana. Totuşi, deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea că în ultimul vers nu e un pleonasm. Nici nu e scris Facere, ci facere. Apoi, acesta e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării sau raţionalizării, ci pentru vibraţia sufletului. În final mai cred că uneori aparente pleonasme sunt necesare pentru clarificare sau amprentă stilistică. Cu atât mai mult cu cât primul meu vers conţine verbul a face, cu alt sens.
pentru textul : ie de zi lucrătoare deP.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.
pentru textul : femeia domnului Pa deincerc sa nu fac judecati personale. nu cred ca a fi naiv este neaparat un defect. dar ma refeream la text. si ai dreptate cind spui "în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia". pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.
pentru textul : Dincolo de horele, orele... denu pot decit sa imi cer scuze pentru ignoranta
pentru textul : la vest de mine însămi debiletele lasate in usa sufletului sint intotdeauna fara prea multe cuvinte, sincopate, nestiute de nimeni, citeodata ignorate...ramin acolo o mie de ani pentru a imbraca nostalgia. un poem cit o lacrima.
pentru textul : Bilet în ușă deRemarc:
pentru textul : Abecedar al melancoliei, de,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
dragă adrian, am o misiune ingrată. trec peste măsura în care ar trebui sau nu să las eu poezia. ceva îmi spune că nu te pricepi la asta. şi trec şi peste faptul că începi să înjuri. (aici mă tem că nu sîntem chiar pe stadion şi nici nu îmi vine să cred că manierele (cele bune) au părăsit total hunedoara). dar aşa cum spuneam, pentru că situaţia e ingrată, aleg să nu fac prea multă discuţie despre asta. şi am să mă leg de o problemă ceva mai... să-i zicem cuantificabilă. şi anume limba. pentru că, aşa cum ţi-am mai spus, pînă la poezia, despre care unii credem că ne pricepem aşa de bine, ne omoară limba şi gramatica. lucruri la care tu ne dezvălui, nu fără o semnificativă dezinvoltură, că ai lacune. lacune care nu se mulţumesc să băltească numai în limba română dar observ că au deversat şi în limba engleză. nu este interzis să foloseşti limba engleză pe Hermeneia, în texte sau comentarii. dar se presupune că o foloseşti numai dacă o cunoşti. e o chestiune de bun simţ intelectual. folosirea greşită sau semidoctă sună nu numai snob dar şi manelist(ic). în limba engleză se scrie "sorry" şi nu "sory".
pentru textul : povestea soldatului de fier deadevarul exista in text, ba chiar da pe dinafara si e usor de a te regasi in el, dar scris la persoana 1, ca o confesiune ii da o nota borderline lamentatie... suna prea mult me-me -me. mi-as fi dorit sa te descopar EU in textul asta nu sa mi te descrii, as fi vrut sa fiu acea 'fly on the wall' sa-ti gasesc tritsetea, duritatea, plictiseala atunci cind tu nu esti 'en-garde'... acel: 'dar cu siguranță sînt eu' - taie cu siguranta efectul titlului. deci poate un alt unghi ar fi fost mai potrivit. doar o parere...:) cheers
pentru textul : da probabil deVirgil, iti multumesc pentru apreciere, varianta ta merita atentie. Cu respect
pentru textul : Decojirea deCât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deDar desigur tu nu ai fi Ancuța Leonard dacă nu ai veni cu asemenea chestii și trebuie să existe și un ancuța leonard în literatură la fel cum există, oricât ar vrea alții să îi închidă gura, un Vadim Tudor în viața noastră politică și zic asta cu scuzele de rigoare față de cel din urmă.
Însă dintre toate bunurile noastre pământene, pădurea este cea mai de preț, de aceea îți atrag atenția.
Unless tipărești pe recycled
cu pisica pe acoperisul incins... super... raman un adept al cinematografiei teatrale din acea perioada (si butterflies are free, remember?) cu riscul de a fi considerat intarziat (nu ca nu-mi place un tarantino azi=)) dar multumesc Adriana si eu as fi curios dar stii ce? nu cred ca o sa primim ceva. doar piulite imposibil de insurubat la loc cum ziceam intr-un text mai vechi decat permite legea.
pentru textul : un tramvai deA
Eu nu vad unde este inovatia care face acest text sa apara amestecat de la mine la Alexandra Negru... cel putin de la mine asa se vede... cumva o noua suspiciune paranoica de clonare?
pentru textul : concursurile de poezie deE ciudat rau de tot si as avea nevoie de ceva explicatii daca binevoiti stimabili eminenti cenusii hermenei...
trebuie sa fi inflorit livada cu visini...:)
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 deAlina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
pentru textul : chipul demultului deDorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.
Este unul dintre cele mai frumoase poeme pe care le-am citit scrise de Luminița Suse. Și e unul dintre acele puține texte feminine care te fac într-adevăr să îți dorești să fii bărbat, nu doar să o accepți cu resemnare. Dacă Luminița Suse începe să scrie așa înseamnă că există o nouă ștachetă pe Hermeneia.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu deprobabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deam recitit inca si inca acest poem si imi suna nu numai a cintec, a bocet si jale. sint impresionata de simplitatea si impactul (asupra mea) versurilor "tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine." ce revine in final accentuind mesajul. "Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi sunt ție pădure cu zilele repezi singurătățile tale doar de mine sunt pline tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine."
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deMa bucur ca ma intelegi. :)
Proza e o suma de idei si personaje care se misca, deci are nevoie de spatiu si timp sa se desfasoare. Dar ai zis tu mai frumos deasupra, trebuie sa fie completa.
Fragmentul de mai sus e inscris la un concursul - online al Norei Iuga, se pot trimite texte pana in 16 ianuarie,
aici : http://concursulnoraiuga.wordpress.com/2009/12/15/189/#comment-39
hai, nu vrei sa inscrii si tu un text? :)
pentru textul : știi, de fapt, te-am așteptat dePagini