Un text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
Succes în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
- o lume privita din virful agudului cum creste ca un inel...odata cu noi cu gindurile noastre - o poezie deosebit de reusita - o compozitie prezentata treptat de o sensibilitate aparte: "în nebunia gustului acrișor îmi aluneca deodată piciorul vechiul gard mă pândise în taină de când vroiam să-ți las pe piept un semn între agudele alea de țâțe" Aritmosa, hotii sint de trei feluri: hotii, lotrii si "hotii la dude"! - spunea cineva cindva...:)
scuze, abia acum am vazut categorisirea de catre autor ca "articol". in acceptiunea mea articolul e fie o specie din publicistica stiintifica, fie din cea jurnalistica. ori textul acesta are valente literare absolut evidente si nici una jurnalistica. parerea mea... ;-) rim
Adrian, este de datoria mea să reamintesc Regulamentul site-ului Hermeneia acolo unde este cazul. Am înțeles că între timp s-a remediat problema. Aștept să vă citesc în continuare, cu aceeași considerație ca și până acum.
cred că în drum spre casă de la birou, de la primărie sau de la centrul de repartizare a muncii, treci de ceva vreme pe la ocolul silvic, să mai stai de vorbă cu iepurii, lupii, dulăii, pisicile...
ok, glumesc, cineva trebuie să scrie şi despre Zdreanţă, Moartea Căprioarei, Cîntecul lebedei, Mioriţa, Mistreţul cu colţi de argint... aşa, cine ştie, se va citi pe băncile şcolii despre ceva alb-că-mai-alb-nu-se-poate :)
eu am sa ma leg de alte defecte ale acestui text: "fetele cochete" in "padurile adinci de fagi"? ... hai sa fim seriosi. "in morminte" "sa curga in viitor mereu (sic!) destine"... cam macabra idee despre procreare sau producere de urmasi... undeva intre gothic si caraghios. "învățătorii mei transpuși în cimitire"... hai dom'le sa fim seriosi... textul devine macabru de-a binelea. cuiva ii plac cimitirele. ati lasat "pasari cintatoare" acolo. aici unde sinteti acum pasarile nu cinta? ce are "raiul" impotriva "teoremelor" sau "gindirii abstracte"? sint cumva matematica, logica sau gindirea abstracta... pacatoase? apartin iadului... si nu stiam noi? hai sa fim seriosi. nici nu stiu daca textul asta nu cumva e o parodie si nu ni s-a spus.
"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
Sorin, scuze pentru confuzie. Initial (si eu nu urmaresc la ce stadiu al evolutiei siteului s-a inscris cineva) am avut aceasta idee, de acolo si prima varianta a e-mailului. Pe parcurs am ajuns la concluzia ca vreau/vrem sa implementam "regula celor doua luni" in varianta relativa nu in cea absoluta (daca intelegi ce vreau sa spun). Daca motivul este o neintelegere generata de mine atunci nu este nici o problema, am acordat si in alte situatii dispense. Esential este daca am inteles cu toti regula si o aplicam. In contextul acestei reguli, de exemplu, eu pot, if I choose to do so, sa postez texte pe care le-am postat pe siteul pe care am postat pina in decembrie, anul trecut. Sint trei luni de atunci. Nu inteleg ce vrei sa spui prin "mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva"". Eu personal nu am nimic cu nimeni aici pe hermeneia, nu am nici prieteni si nici dusmani si nici favoritisme sau antipatii. Am citeva principii - pe unele inca le mai pritocesc - si pot fi gasite in regulament.
ma bucur sa aud asta de la tine, saphire. la mine vei gasi acelasi stil ca si pana acum, eu imi exprim dezinvolt punctul de vedere, ca o femeie cu scaun la cap ce ma aflu, care stie si ce este o comunicare, dar si ce este critica literara si careia nu-i place sa se incorseteze in termeni abstracti si plictisitori. mai mult de atat, nu cred ca imi va placea sa ma las urecheata pentru ton sau alte inventii, atat timp cat mesajul meu este clar. daca doresti, cu toate ca nu am deloc timp si pofta de asta, voi face analiza semantica la ce am scris in comentariul meu si vom vedea daca ceva nu este si ce nu este conform regulilor siteului. alina si dorin sunt prietenii mei. ai fi dorit sa ma adresez lor cu domnisoara si domnule? :(
multumesc Virgil, am revizuit.
*
Paul, ma gandesc ca varsta ar trebui sa fie cea mai proasta scuza pentru scrisul prost. ma tem ca uneori fac abuz de ea.
viața = linie cromatică între poduri text are la bază vibrația la ocularitatea lumii înconjurătoare, patima și, deopotrivă, tandrețea conștiinței de a fi viu; fiecare "gură de aer" tușează linii ale timpului trecut, prezentul fiind, din această perspectivă, conturul unui viitor de o cromatică potențială absolută; prin urmare, ne desenăm propria existență ca un spațiu posibil de parcurs în suspendare, printr-un reflex lăuntric al unui ochi saturat de întuneric ("pictori de noapte" - de admirat, aici, curajul metaforei), de natura exterioară percepută ca un decor impersonal și inexpugnabil. fizic și spiritual... tuche Vasile Munteanu
Foarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?
poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.
Așa cum am mai spus și altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Aici am încercat un experiment. Să introduc în „prozodie” unii termeni „matematici” , adică „topologie” și treaba cu „întregul și părțile”, despre care se știe că într-o ‚mulțime”, numărul „părților” sale este mai mare decȃt numărul elementelor mulțimii. Și am vrut ca, fără să schimb prea mult sensul „matematic”, să-l fac să „sune” și „liric”. Mai amintesc că „topologia” are de-a face cu „mulțimi deschise” (nu intru în amănunte) iar „topologia morții” mi s-a părut o alăturare sugestivă. Prin urmare, atȃta timp cȃt „jocul” meu poetic nu a distonat, după părerea celui care a trimis mesajului anterior, e O.K.. Un astfel de „mod” de a scrie poezie, se dorește și o replică pentru Luminița Suse și pentru Doru Lubov, pe care, în comentarii anterioare, i-am criticat, pe prima: că introduce, numai uneori e drept, în poezie noțiuni „matematice” care nu se integrează în text; iar pe al doilea că face același lucru cu niscai noțiuni „filosofice” care, deși par a se integra, dau textului o anumită tentă prea abstractă, „tăind” din „lirism”. M-ar interesa o discuție pe astfel de teme. Cine răspunde la apel?
desigur că nu, Virgil. doar în măsura în care, semantic, acesta nu mai are impactul dorit. sper că nu am deranjat, e doar percepția mea. e prea faină ideea textului, aceată localizare palpabilă.
Andu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!
mulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.
simțire poetică este din belșug la tine. și asta e bine. pentru că, ulterior, aceasta și cultura pe care o posezi te va ajuta mult. până una alta încearcă să scapi de truisme. sunt convins că orice sentiment, idee, stare poate fi redată cu acuratețe livrească. nu uita, ferește-te de truisme
Titlul acesta m-ar fi adus și de la capătul pămîntului, dragă Alma. Tocmai a plouat pe aici, ceaiul de salvie cu miere polifloră de iunie inundă cu miresmele altui timp peisajul din polietilenă, carton, papier mache și iat-o pe micuța June îmbrăcată în uniforma colegiului național cum se luptă cu o plapumă ai cărei cîlți ieșiți prin rosături par a spune eu sînt urîtul și dacă ceea ce fac este urît, oamenii au nevoie de urît. Nu este urîtul lui Rodin, devenit frumos și nobil prin geniul artistului, este urîtul cinic al zdrențelor second - hand, al picturii de gang, al fotografiilor sepia, al balivernelor pretențioase împănate cu declarații civice, al cimitirelor de automobile, al vitezei, al kitschu-lui... Măi ce mi-a făcut micuța June în dimineața aceasta, nici prea tîrziu, nici prea devreme ci chiar la începutul Renașterii Mileniului III. Să-ți trăiască finuța, dragă Alma, să ne bucurăm de ea!
O metafora deosebita: privirea ei devine franghie incolacindu-se in jurul meu. Pe total o poezie al carei mesaj/imagine se prinde de tine, te urmareste un timp intrebarea: de ce lamaie, ce semnifica? Ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice. Un singur cuvant nu-mi place pentru ca nu mi se pare la locul lui: dintr-alea mari. Sunt multe variante mai calde: din cele mari / din acelea mari. Ma rog, este vointa ta. Oricum un cuvant nu strica visul. Mi-a placut.
Cand am inceput sa scriu poezie, intentia a fost sa nu inteleaga nimeni nimic. Ma si amuzam gandindu-ma la asta. Dar, ca poezia mea nu spune prea mult, deja ma nemultumeste. Ma gandesc acum la niste structuri ca: limita, margine, adanc, rasarit...si nu in ultimul rand...ape adanci. Imi pare chiar rau acum ca nu se intelege asa cum vreau eu. Poate... mai incerci... As fi curioasa sa stiu parerea ta, doar sa vad daca coincide cu a mea.
nu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
domnule Frosin, ati postat traducerea de trei ori... reveniti si anulati duplicatele. mai este si o greseala in titlu, va rog verificati.
pentru textul : Un plmb lacustre, notre légende: il passe des nuages sur l'ego de notre décembre... deUn text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deSucces în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
Adriana, da, tonusul este intenţionat. Mulţumesc!
pentru textul : Străin de- o lume privita din virful agudului cum creste ca un inel...odata cu noi cu gindurile noastre - o poezie deosebit de reusita - o compozitie prezentata treptat de o sensibilitate aparte: "în nebunia gustului acrișor îmi aluneca deodată piciorul vechiul gard mă pândise în taină de când vroiam să-ți las pe piept un semn între agudele alea de țâțe" Aritmosa, hotii sint de trei feluri: hotii, lotrii si "hotii la dude"! - spunea cineva cindva...:)
pentru textul : agudul descuze, abia acum am vazut categorisirea de catre autor ca "articol". in acceptiunea mea articolul e fie o specie din publicistica stiintifica, fie din cea jurnalistica. ori textul acesta are valente literare absolut evidente si nici una jurnalistica. parerea mea... ;-) rim
pentru textul : nici măcar elena deLaurentiu, iti multumim! Te rog primeste invitatia de a trimite texte pentru volum (pana pe 15 nov., apoi ma apuc de lucru la el si la tipografie).
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deDa, Biancutza, promit ca ma voi cumintzi, ca o voi lua pe calea ce buna... Sarumana. Ionel Bostan
pentru textul : Paneraș cu ouă deAdrian, este de datoria mea să reamintesc Regulamentul site-ului Hermeneia acolo unde este cazul. Am înțeles că între timp s-a remediat problema. Aștept să vă citesc în continuare, cu aceeași considerație ca și până acum.
pentru textul : După Pompei decred că în drum spre casă de la birou, de la primărie sau de la centrul de repartizare a muncii, treci de ceva vreme pe la ocolul silvic, să mai stai de vorbă cu iepurii, lupii, dulăii, pisicile...
ok, glumesc, cineva trebuie să scrie şi despre Zdreanţă, Moartea Căprioarei, Cîntecul lebedei, Mioriţa, Mistreţul cu colţi de argint... aşa, cine ştie, se va citi pe băncile şcolii despre ceva alb-că-mai-alb-nu-se-poate :)
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb deeu am sa ma leg de alte defecte ale acestui text: "fetele cochete" in "padurile adinci de fagi"? ... hai sa fim seriosi. "in morminte" "sa curga in viitor mereu (sic!) destine"... cam macabra idee despre procreare sau producere de urmasi... undeva intre gothic si caraghios. "învățătorii mei transpuși în cimitire"... hai dom'le sa fim seriosi... textul devine macabru de-a binelea. cuiva ii plac cimitirele. ati lasat "pasari cintatoare" acolo. aici unde sinteti acum pasarile nu cinta? ce are "raiul" impotriva "teoremelor" sau "gindirii abstracte"? sint cumva matematica, logica sau gindirea abstracta... pacatoase? apartin iadului... si nu stiam noi? hai sa fim seriosi. nici nu stiu daca textul asta nu cumva e o parodie si nu ni s-a spus.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună de"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
pentru textul : ghemuire deSorin, scuze pentru confuzie. Initial (si eu nu urmaresc la ce stadiu al evolutiei siteului s-a inscris cineva) am avut aceasta idee, de acolo si prima varianta a e-mailului. Pe parcurs am ajuns la concluzia ca vreau/vrem sa implementam "regula celor doua luni" in varianta relativa nu in cea absoluta (daca intelegi ce vreau sa spun). Daca motivul este o neintelegere generata de mine atunci nu este nici o problema, am acordat si in alte situatii dispense. Esential este daca am inteles cu toti regula si o aplicam. In contextul acestei reguli, de exemplu, eu pot, if I choose to do so, sa postez texte pe care le-am postat pe siteul pe care am postat pina in decembrie, anul trecut. Sint trei luni de atunci. Nu inteleg ce vrei sa spui prin "mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva"". Eu personal nu am nimic cu nimeni aici pe hermeneia, nu am nici prieteni si nici dusmani si nici favoritisme sau antipatii. Am citeva principii - pe unele inca le mai pritocesc - si pot fi gasite in regulament.
pentru textul : poemul cornet de semințe dema bucur sa aud asta de la tine, saphire. la mine vei gasi acelasi stil ca si pana acum, eu imi exprim dezinvolt punctul de vedere, ca o femeie cu scaun la cap ce ma aflu, care stie si ce este o comunicare, dar si ce este critica literara si careia nu-i place sa se incorseteze in termeni abstracti si plictisitori. mai mult de atat, nu cred ca imi va placea sa ma las urecheata pentru ton sau alte inventii, atat timp cat mesajul meu este clar. daca doresti, cu toate ca nu am deloc timp si pofta de asta, voi face analiza semantica la ce am scris in comentariul meu si vom vedea daca ceva nu este si ce nu este conform regulilor siteului. alina si dorin sunt prietenii mei. ai fi dorit sa ma adresez lor cu domnisoara si domnule? :(
pentru textul : doamne ce încet mă mișc demultumesc Virgil, am revizuit.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou de*
Paul, ma gandesc ca varsta ar trebui sa fie cea mai proasta scuza pentru scrisul prost. ma tem ca uneori fac abuz de ea.
viața = linie cromatică între poduri text are la bază vibrația la ocularitatea lumii înconjurătoare, patima și, deopotrivă, tandrețea conștiinței de a fi viu; fiecare "gură de aer" tușează linii ale timpului trecut, prezentul fiind, din această perspectivă, conturul unui viitor de o cromatică potențială absolută; prin urmare, ne desenăm propria existență ca un spațiu posibil de parcurs în suspendare, printr-un reflex lăuntric al unui ochi saturat de întuneric ("pictori de noapte" - de admirat, aici, curajul metaforei), de natura exterioară percepută ca un decor impersonal și inexpugnabil. fizic și spiritual... tuche Vasile Munteanu
pentru textul : Pictorul de poduri deFoarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?
poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.
Cu mult drag, Mariana
pentru textul : Moonlight redemption deAșa cum am mai spus și altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Aici am încercat un experiment. Să introduc în „prozodie” unii termeni „matematici” , adică „topologie” și treaba cu „întregul și părțile”, despre care se știe că într-o ‚mulțime”, numărul „părților” sale este mai mare decȃt numărul elementelor mulțimii. Și am vrut ca, fără să schimb prea mult sensul „matematic”, să-l fac să „sune” și „liric”. Mai amintesc că „topologia” are de-a face cu „mulțimi deschise” (nu intru în amănunte) iar „topologia morții” mi s-a părut o alăturare sugestivă. Prin urmare, atȃta timp cȃt „jocul” meu poetic nu a distonat, după părerea celui care a trimis mesajului anterior, e O.K.. Un astfel de „mod” de a scrie poezie, se dorește și o replică pentru Luminița Suse și pentru Doru Lubov, pe care, în comentarii anterioare, i-am criticat, pe prima: că introduce, numai uneori e drept, în poezie noțiuni „matematice” care nu se integrează în text; iar pe al doilea că face același lucru cu niscai noțiuni „filosofice” care, deși par a se integra, dau textului o anumită tentă prea abstractă, „tăind” din „lirism”. M-ar interesa o discuție pe astfel de teme. Cine răspunde la apel?
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste dedesigur că nu, Virgil. doar în măsura în care, semantic, acesta nu mai are impactul dorit. sper că nu am deranjat, e doar percepția mea. e prea faină ideea textului, aceată localizare palpabilă.
pentru textul : harta în relief delogica e simplă, maestre. De ce să te mai facă Virgil nesimțit dacă tu te declari singur?
pentru textul : login deAndu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!
pentru textul : domnul Pa și visul deerata: greseli intentionate
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr demulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.
pentru textul : scrisori imaginare dela mulți ani și hermeneiei, pentru cei deja cinci ani și patru zile
pentru textul : De Nașterea Domnului desimțire poetică este din belșug la tine. și asta e bine. pentru că, ulterior, aceasta și cultura pe care o posezi te va ajuta mult. până una alta încearcă să scapi de truisme. sunt convins că orice sentiment, idee, stare poate fi redată cu acuratețe livrească. nu uita, ferește-te de truisme
pentru textul : Există iubire! deo toamna jumatate spre rasarit, jumatate spre centru, isi aminteste visul nascand umbrele din lumini suspendate... sangele tau, inaltare de pantec.. m-a atiins poemul acesta, elutzo...
pentru textul : înălțarea din pântec deTitlul acesta m-ar fi adus și de la capătul pămîntului, dragă Alma. Tocmai a plouat pe aici, ceaiul de salvie cu miere polifloră de iunie inundă cu miresmele altui timp peisajul din polietilenă, carton, papier mache și iat-o pe micuța June îmbrăcată în uniforma colegiului național cum se luptă cu o plapumă ai cărei cîlți ieșiți prin rosături par a spune eu sînt urîtul și dacă ceea ce fac este urît, oamenii au nevoie de urît. Nu este urîtul lui Rodin, devenit frumos și nobil prin geniul artistului, este urîtul cinic al zdrențelor second - hand, al picturii de gang, al fotografiilor sepia, al balivernelor pretențioase împănate cu declarații civice, al cimitirelor de automobile, al vitezei, al kitschu-lui... Măi ce mi-a făcut micuța June în dimineața aceasta, nici prea tîrziu, nici prea devreme ci chiar la începutul Renașterii Mileniului III. Să-ți trăiască finuța, dragă Alma, să ne bucurăm de ea!
pentru textul : june deO metafora deosebita: privirea ei devine franghie incolacindu-se in jurul meu. Pe total o poezie al carei mesaj/imagine se prinde de tine, te urmareste un timp intrebarea: de ce lamaie, ce semnifica? Ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice. Un singur cuvant nu-mi place pentru ca nu mi se pare la locul lui: dintr-alea mari. Sunt multe variante mai calde: din cele mari / din acelea mari. Ma rog, este vointa ta. Oricum un cuvant nu strica visul. Mi-a placut.
pentru textul : bunica a avut dreptate deCand am inceput sa scriu poezie, intentia a fost sa nu inteleaga nimeni nimic. Ma si amuzam gandindu-ma la asta. Dar, ca poezia mea nu spune prea mult, deja ma nemultumeste. Ma gandesc acum la niste structuri ca: limita, margine, adanc, rasarit...si nu in ultimul rand...ape adanci. Imi pare chiar rau acum ca nu se intelege asa cum vreau eu. Poate... mai incerci... As fi curioasa sa stiu parerea ta, doar sa vad daca coincide cu a mea.
pentru textul : Limită dear trebui sa ii schimbi incadrarea la poezie generala pentru ca, din cite ma pricep, acest text nu are elementele necesare ale unui haiku
pentru textul : Haiku(1) denu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
pentru textul : Accident dePagini