Domnule Cozan, nu înţeleg de ce răspundeţi polemic şi acru, eu nu v-am atacat şi nu rezultă de nicăieri că v-aş considera idiot. Dimpotrivă, întreaga, absolut întreaga mea viaţă, am fost o persoană blândă, delicată şi foarte modestă. Fiindcă am scris poezii de aproape 6 ani, nu consider defel că ar fi bune, dar, datorită câtorva reacţii pozitive, le numesc cel puţin poezii şi atât. Ştiu, poate părea un paradox să spui că eşti modest, dar cred că mă cunosc destul de bine pe mine însămi.
La ţară la bunici, în copilărie, beam numai apă de izvor fiindcă localnicii considerau acolo că apa din fântâni nu e bună de băut. Astfel în scurtul moment de gură deschisă cu ulciorul lângă buză (probabil după ce am termiant de băut) a intrat rapid, ultrarapid o muscă, adânc în gâtul meu. M-am cam speriat şi familia a râs de mine, ca şi cum inventam. Eu nu am inventat abslout nimic întreaga viaţă şi atunci am reuşit să vomit musca şi să dovedesc că nu minţeam, dar oricum pe nimeni nu interesa acest fapt. Am învăţat în 41 de ani că aceia care spun că adevărul nu interesează pe nimeni au dreptate. Eu nu ştiu ce este route rul, e ceva ciudat în ce aţi scris, dar e atât de absurd să aveţi fantezii secsi pe pagina poeziei mele. Eu am fost tipul ascetului întreaga viaţă şi nu prea îi înţeleg pe cei ca dvs. cu astfel de deviaţii, nu mi s-a întâmplat niciodată.
de dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
Îmi pare rău să vin așa, la urmă, să dau cu bâta în baltă ar spune poate unii.
Un bun prieten de lectură îmi spunea, odată, că e ușor a scrie vorbe ce din coadă or să sune... vorbele astea nu sună nici măcar din coadă.
Să exemplific totuși, deși textul abundă
... niciodată iarna nu fu mai abstractă...
ce pot sa mai zic?
niciodata iarna nu fu e de ajuns, iarna fu sau nu fu, nu contează... ajunge!
Mi-as dori sa vad mai multe poeme valoroase promovate pe H.
Acest text este doar mediocru în opinia mea.
Alina, m-a bucurat anuntul tau, faptul ca Virtualia merge inainte. Nimic nu e mai frumos decat un om bun. Asadar, multa liniste, nameti si un vin bun si ... multumesc
"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
"ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine
în simplitatea lor goală
mă văd așa cum sunt" - absolut totale versurile, dacă mi se permite extazierea. Un text însingurat şi resemnat, dar demn. Foarte reuşit.
textul este bun dar nu cred ca foarte bun. si sub nicio forma nu este cel mai bun text al tau. iar ca justificare voi oferi exemplul expresiilor "ca şi cum ai", "de care se", "ajunge la tine ca un", formule care chiar daca sint acceptabile totusi sint inamicii excelentei in poezie. dar asta este parerea mea. arta este precum diferenta dintre sticla si cristal.
in prima varianta era "tataie se taia", unde am sesizat chiar si eu zgomotul de unghie plimbata pe geam.
e fara pretentii, de aceea lasat in pace. ii spuneam "tataie", nu "bunic" - cred ca aiureala e nevoia de a publica si nu cuvantul in sine, a carui duiosie aproape ca o uitasem.
multumesc pentru atentionare, o sa corectez acolo. si multumesc pentru comentariu, pentru ca ai rezonat (asta e chiar un supliment la care rareori ma astept!), chiar apreciez.
cacofonia a fost acolo inca de la inceputuri. "atunci" a venit ca o solutie rapida si poate nu chiar asa buna dupa interventia Marianei. Stai calm Andule, ca Adrian a avut poate un efect de 20%, restul imi apartine, iar poemul de fata este ceea ce este- unul prost cu cacofonii si ce mai vreti voi (ma intreb ce se intampla in cazul cuvintelor care de sine natura is cacofonice, pot sa-ti dau cateva exemple, dar tre sa fug)
Poemul e bun, ideea e centrala. Insa cred ca ai introdus cam mult balast. "Fotoliul enorm din piele" cred ca e deajuns "fotoliul din piele" (ai vazut fotolii din piele mici, inghesuite?) "fara absolut niciun zgomot" la fel "fara niciun zgomot" e mai non-pleonastic, "pielita timpanului" e hilara, de ce nu simplu "in timpan, in meninge" (sau atunci in pielita timpanului si in pielicica meningelui :-) "un fel de rastignire sublima" - exagerat de ce "un fel de"? aici "intr-o rastignire sublima" ti se pare ca nu e de tine or what? "asteptari imposibile" e cliseu. Pe final nu prea mai am de carcotit :-) Un poem bun, imi place ca Virgil scrie lately. Penita nu mai dau ca dup-aia imi ies vorbe, dar se subintelege. Andu
Interesanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
oprirea lor mai arcuită... uite, aşa ar trebui să fim cu toţii, noi oamenii, ca să vedem că nu trăim legaţi la ochi, că trecem pe lângă natură, că vine primăvara şi totul e verde, că marea este ca o rochie de mireasă când se loveşte de stabilopozi. asta trebuie să vadă omul ca să îşi dea seama că a fost creat pentru frumos şi nu întâmplător. are nevoie de oprire şi de arcuire.
şi aici: "cu spatele la noi şi cu faţa către ceilalţi/ei aplaudau ei îi săreau mânjii de pe un umăr pe altul/sub cozile de cometă potcoavele luceau. - îi săreau mânjii. mi se pare firească bucuria...
un typo: manhattan in loc de manhatten. sper ca nu e o trimitere la Proiectul Manhattan... e originala descrierea: "la intrarea unui zgârie-nori un măr de oțel își răsfiră florile de neon pe nervii întinși ai nopții orașul are ochiul închis ca o rană cusută " sfarsitul mi se pare putin confuz sau rupt de context si titlu. cred ca nu ai speculat toate avantajele. un text asupra caruia merita sa revii, cizelind putin metaforele, pentru realizarea integrala a atmosferei dorite.
un dus rece este intotdeauna bun la excitatie maxima. "maria mea" mai dorea sa spuna ca nimeni nu te impiedica sa iei initiativa si sa amendezi acolo unde ti se pare ca nu e ok. ce ai de pierdut...?! penitele, iata!, nu sunt importante pentru tine, din cate inteleg. iar daca am avut degetele fracturate un timp, pentru comentarii, asta nu inseamna ca nu am citit ce au scris si au comentat ceilalti (inclusiv tu). si tu ai scos in fata tot felul de prostii de pe site, cu tot felul de comentarii amicale. mai ramane sa ma intrebi la cine... :) cand voi pleca la vanatoare de arici, te anunt. pana atunci, vezi ca pun si eu un text in romana... poate vii cu o opinie :) offf
scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
surprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/
tu eşti o nucă de cocos într-o mămăligă, ori o gospodină incultă, la alegere.
poemul are farmecul şi avantajul de a pune lectorul pe gânduri. nu se dezvăluie indecent şi provoacă.
mie mi-a plăcut cel mai mult: pentru o clipă înțelegem subtilitatea
blestemului de a nu muri de
odată ca niciodată se nasc copii
în pauza dintre vedict și sentință
prin despicătura limbii șarpelui trec
spre valea umplută de sînge
care de foc
din păcate, tu în loc să gândeşti, nico, ai ce ai cu coarnele... dar fiecare cu durerile lui.
da Cailean, intotdeauna e vorba de gradini... atunci cand vrei sa te transporti in intregime, cu adevarul tau cu tot, dincolo de zarva cuvintelor, pentru a le deslusi astfel mai bine semnificatia, in trandafirii care te unesc cu ceilalti gradinari ai lumii... Exupery spune: „Dumnezeu este masura noastra comuna”, acolo sus ne este oferit un limbaj comun pentru a ne putea intalni, cu noi insine, sau unii cu altii, in Dumnezeu... si asemeni gradinarului lui Exupery, reducem totul la: „in aceasta dimineata mi-am curatat trandafirii”. da, intotdeauna e vorba de gradini... iti multumesc, ca mi-ai recunoscut trandafirii:) Craciun fericit, in pace si armonie!
Aştept cu interes ciclul "De ziua ei, noaptea, de ziua lui, noaptea, de ziua noastră, noaptea, de ziua voastră, noaptea, de ziua lor, noaptea", încununat cu "de ziua tuturor, noaptea, spre dimineaţă, dar mai spre prânz către seară".
Ela, Hanny este interesant cum oameni diferiti percep mesajele sublimale ale culorilor si ale jocului de culori și forme în mod diferit. și da, s-a vrut o "ciocnire elastică" Hanny, cred ca e mai degrabă o încărcătură postmodernistă decît una modernistă. a fi cititor nu este neaparat un handicap dar poate fi o limitare. poate tocmai de aceea aici vrem nu numai să scriem ci să învățăm și să citim. la urma urmei Hermeneia în limba lui Socrate însemna arta/știința interpretării, comunicării și traducerii și poeziei
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule Cozan, nu înţeleg de ce răspundeţi polemic şi acru, eu nu v-am atacat şi nu rezultă de nicăieri că v-aş considera idiot. Dimpotrivă, întreaga, absolut întreaga mea viaţă, am fost o persoană blândă, delicată şi foarte modestă. Fiindcă am scris poezii de aproape 6 ani, nu consider defel că ar fi bune, dar, datorită câtorva reacţii pozitive, le numesc cel puţin poezii şi atât. Ştiu, poate părea un paradox să spui că eşti modest, dar cred că mă cunosc destul de bine pe mine însămi.
pentru textul : Amnezie deLa ţară la bunici, în copilărie, beam numai apă de izvor fiindcă localnicii considerau acolo că apa din fântâni nu e bună de băut. Astfel în scurtul moment de gură deschisă cu ulciorul lângă buză (probabil după ce am termiant de băut) a intrat rapid, ultrarapid o muscă, adânc în gâtul meu. M-am cam speriat şi familia a râs de mine, ca şi cum inventam. Eu nu am inventat abslout nimic întreaga viaţă şi atunci am reuşit să vomit musca şi să dovedesc că nu minţeam, dar oricum pe nimeni nu interesa acest fapt. Am învăţat în 41 de ani că aceia care spun că adevărul nu interesează pe nimeni au dreptate. Eu nu ştiu ce este route rul, e ceva ciudat în ce aţi scris, dar e atât de absurd să aveţi fantezii secsi pe pagina poeziei mele. Eu am fost tipul ascetului întreaga viaţă şi nu prea îi înţeleg pe cei ca dvs. cu astfel de deviaţii, nu mi s-a întâmplat niciodată.
de dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
pentru textul : fiecare om deÎmi pare rău să vin așa, la urmă, să dau cu bâta în baltă ar spune poate unii.
pentru textul : iarna întârzie la un film deUn bun prieten de lectură îmi spunea, odată, că e ușor a scrie vorbe ce din coadă or să sune... vorbele astea nu sună nici măcar din coadă.
Să exemplific totuși, deși textul abundă
... niciodată iarna nu fu mai abstractă...
ce pot sa mai zic?
niciodata iarna nu fu e de ajuns, iarna fu sau nu fu, nu contează... ajunge!
Mi-as dori sa vad mai multe poeme valoroase promovate pe H.
Acest text este doar mediocru în opinia mea.
Alina, m-a bucurat anuntul tau, faptul ca Virtualia merge inainte. Nimic nu e mai frumos decat un om bun. Asadar, multa liniste, nameti si un vin bun si ... multumesc
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deam mai taiat din experiment:)
pentru textul : deviațiiart deun poem foarte bine scris.
pentru textul : plecam… de"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani de"ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine
pentru textul : flowers for yulia deîn simplitatea lor goală
mă văd așa cum sunt" - absolut totale versurile, dacă mi se permite extazierea. Un text însingurat şi resemnat, dar demn. Foarte reuşit.
Nu-i vorba neapărat de "a critica, e vorba de-a participa cu păreri (pozitive/ negative).
pentru textul : Drumul vieții cu papucii în mână deCred că botezul tău pe H. a trecut. :).
textul este bun dar nu cred ca foarte bun. si sub nicio forma nu este cel mai bun text al tau. iar ca justificare voi oferi exemplul expresiilor "ca şi cum ai", "de care se", "ajunge la tine ca un", formule care chiar daca sint acceptabile totusi sint inamicii excelentei in poezie. dar asta este parerea mea. arta este precum diferenta dintre sticla si cristal.
pentru textul : oniromahie dein prima varianta era "tataie se taia", unde am sesizat chiar si eu zgomotul de unghie plimbata pe geam.
pentru textul : Oglinda din nuc dee fara pretentii, de aceea lasat in pace. ii spuneam "tataie", nu "bunic" - cred ca aiureala e nevoia de a publica si nu cuvantul in sine, a carui duiosie aproape ca o uitasem.
multumesc pentru atentionare, o sa corectez acolo. si multumesc pentru comentariu, pentru ca ai rezonat (asta e chiar un supliment la care rareori ma astept!), chiar apreciez.
cacofonia a fost acolo inca de la inceputuri. "atunci" a venit ca o solutie rapida si poate nu chiar asa buna dupa interventia Marianei. Stai calm Andule, ca Adrian a avut poate un efect de 20%, restul imi apartine, iar poemul de fata este ceea ce este- unul prost cu cacofonii si ce mai vreti voi (ma intreb ce se intampla in cazul cuvintelor care de sine natura is cacofonice, pot sa-ti dau cateva exemple, dar tre sa fug)
pentru textul : Cantata în mi minor dePoemul e bun, ideea e centrala. Insa cred ca ai introdus cam mult balast. "Fotoliul enorm din piele" cred ca e deajuns "fotoliul din piele" (ai vazut fotolii din piele mici, inghesuite?) "fara absolut niciun zgomot" la fel "fara niciun zgomot" e mai non-pleonastic, "pielita timpanului" e hilara, de ce nu simplu "in timpan, in meninge" (sau atunci in pielita timpanului si in pielicica meningelui :-) "un fel de rastignire sublima" - exagerat de ce "un fel de"? aici "intr-o rastignire sublima" ti se pare ca nu e de tine or what? "asteptari imposibile" e cliseu. Pe final nu prea mai am de carcotit :-) Un poem bun, imi place ca Virgil scrie lately. Penita nu mai dau ca dup-aia imi ies vorbe, dar se subintelege. Andu
pentru textul : memento II deInteresanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
pentru textul : ne lut deoprirea lor mai arcuită... uite, aşa ar trebui să fim cu toţii, noi oamenii, ca să vedem că nu trăim legaţi la ochi, că trecem pe lângă natură, că vine primăvara şi totul e verde, că marea este ca o rochie de mireasă când se loveşte de stabilopozi. asta trebuie să vadă omul ca să îşi dea seama că a fost creat pentru frumos şi nu întâmplător. are nevoie de oprire şi de arcuire.
şi aici: "cu spatele la noi şi cu faţa către ceilalţi/ei aplaudau ei îi săreau mânjii de pe un umăr pe altul/sub cozile de cometă potcoavele luceau. - îi săreau mânjii. mi se pare firească bucuria...
citesc.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deSi mie imi place din ce in ce mai mult cum scrie fata asta.
pentru textul : rewind deun typo: manhattan in loc de manhatten. sper ca nu e o trimitere la Proiectul Manhattan... e originala descrierea: "la intrarea unui zgârie-nori un măr de oțel își răsfiră florile de neon pe nervii întinși ai nopții orașul are ochiul închis ca o rană cusută " sfarsitul mi se pare putin confuz sau rupt de context si titlu. cred ca nu ai speculat toate avantajele. un text asupra caruia merita sa revii, cizelind putin metaforele, pentru realizarea integrala a atmosferei dorite.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deun dus rece este intotdeauna bun la excitatie maxima. "maria mea" mai dorea sa spuna ca nimeni nu te impiedica sa iei initiativa si sa amendezi acolo unde ti se pare ca nu e ok. ce ai de pierdut...?! penitele, iata!, nu sunt importante pentru tine, din cate inteleg. iar daca am avut degetele fracturate un timp, pentru comentarii, asta nu inseamna ca nu am citit ce au scris si au comentat ceilalti (inclusiv tu). si tu ai scos in fata tot felul de prostii de pe site, cu tot felul de comentarii amicale. mai ramane sa ma intrebi la cine... :) cand voi pleca la vanatoare de arici, te anunt. pana atunci, vezi ca pun si eu un text in romana... poate vii cu o opinie :) offf
pentru textul : blogbadil desurprinzător de bine scrisă această fabulă ...sf/
scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
pentru textul : fiecare om desurprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/
din spatele albului
valea ochilor tăi
coboară în trepte spre mine
alunecînd indecent
pe serpentina genunchiului
îmbrăţişat
adună-mi roua fricii-ntre palme
şi frigul
ricoşînd în ecouri
tîrăşte-ţi privirea pe umarul gol
ca un gînd îngheţat
la malul buzelor
aşteaptă!
sîngele tău mă strigă
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 dede dincolo
precum retina
această lumină
deși nu cred că este haiku mi s-a părut interesant ca text scurt
pentru textul : Facebook din trecut detu eşti o nucă de cocos într-o mămăligă, ori o gospodină incultă, la alegere.
poemul are farmecul şi avantajul de a pune lectorul pe gânduri. nu se dezvăluie indecent şi provoacă.
mie mi-a plăcut cel mai mult:
pentru o clipă înțelegem subtilitatea
blestemului de a nu muri de
odată ca niciodată se nasc copii
în pauza dintre vedict și sentință
prin despicătura limbii șarpelui trec
spre valea umplută de sînge
care de foc
din păcate, tu în loc să gândeşti, nico, ai ce ai cu coarnele... dar fiecare cu durerile lui.
pentru textul : secretele noastre împrumutate deScuze pentru dubla comentariului!
pentru textul : time passing debingo. bingo!uite asa imi place mult mult. am cazut in capcana iluziei. am vazut o camera care nu era, si chiar multe altele. super.
pentru textul : crochiu I deda Cailean, intotdeauna e vorba de gradini... atunci cand vrei sa te transporti in intregime, cu adevarul tau cu tot, dincolo de zarva cuvintelor, pentru a le deslusi astfel mai bine semnificatia, in trandafirii care te unesc cu ceilalti gradinari ai lumii... Exupery spune: „Dumnezeu este masura noastra comuna”, acolo sus ne este oferit un limbaj comun pentru a ne putea intalni, cu noi insine, sau unii cu altii, in Dumnezeu... si asemeni gradinarului lui Exupery, reducem totul la: „in aceasta dimineata mi-am curatat trandafirii”. da, intotdeauna e vorba de gradini... iti multumesc, ca mi-ai recunoscut trandafirii:) Craciun fericit, in pace si armonie!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dePoetul
pentru textul : cine-mi va deschide deAm înteles mulțumesc mult pentru sfaturi, eu ataâta pot mă opresc aici,succes încontinuare.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu deVânzătorul de mere, vânzătorul de vise, liniștea se prelinge pe sub piele și ne cresc aripi pe care nu le arătăm, de teamă.... Te mai aștept, tincuța
pentru textul : Vânzătorul de mere deSă le /să le/ să nu/ să le.
Totuşi, să nu!
Aştept cu interes ciclul "De ziua ei, noaptea, de ziua lui, noaptea, de ziua noastră, noaptea, de ziua voastră, noaptea, de ziua lor, noaptea", încununat cu "de ziua tuturor, noaptea, spre dimineaţă, dar mai spre prânz către seară".
pentru textul : Coniac, blitzuri, concordie. deEla, Hanny este interesant cum oameni diferiti percep mesajele sublimale ale culorilor si ale jocului de culori și forme în mod diferit. și da, s-a vrut o "ciocnire elastică" Hanny, cred ca e mai degrabă o încărcătură postmodernistă decît una modernistă. a fi cititor nu este neaparat un handicap dar poate fi o limitare. poate tocmai de aceea aici vrem nu numai să scriem ci să învățăm și să citim. la urma urmei Hermeneia în limba lui Socrate însemna arta/știința interpretării, comunicării și traducerii și poeziei
pentru textul : exaust dePagini