alma, mi-a plăcut poezia dar nu titlul. Argument: e banal, un truism! Fă-l pe măsura poeziei:)))! sunt obiectiv, Observi. cu sympatheia, yester p.s. autor, vreau să ajung maestru și de aceea sfaturile tale mi-ar prinde bine... să nu ajung novice:))!
Ottilia...mulţumesc de popas şi de gând. Scheletul acestei poezioare este singurătatea, ea fiind ca şi urmare a unor alegeri libere. Dar lasă că o să postez o poezie fără atâta filozofie...să-ţi placă şi ţie, cu amiciţie.
text interesant. desi foloseste unele imagini uzitate totusi se poate spune ca are un anumit contur mai ales prin unele metafore enuntate cu o anumita raceala
strofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
Alma, Vladimir, foto se numește "aperception" de magali. Cred că fiecare vede aici ceea ce este scris în nașterea lui. Vladimir la tine a ajuns și mesajul îngerului. Mulțumesc pentru cum ați primit, la început (A) și sfârșit (V) de august, darul.
un poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
într-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.
știi cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.
iata ca mcdonaldizarea societatii, in asteptarea sarbatorilor, poate fi una destul de acceptabila. lumea in care traim isi are frumusetea ei. imi plac mai mult din partea a doua delicatetea si izul de ataraxie, ca mirosul de julfă
"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!
no problem with that, Corina. However, sometimes there is subtle pleasure in anticipation.
mulțumesc tuturor pentru opinii, peniță și faptul că mai poposiți și pe textele mele, oricît de prost am ajuns să scriu, ca să citez un bobadil clasic în viață...
Aranca - multumesc pentru optimismul pe care mi-l insufli de fiecare data, de ce sa nu recunosc ca am mare nevoie:) poezia aceasta a fost initial mai lunga, dar cum exista la mine acea manie de a restrange, de a condensa intr-un spatiu al meu, personal, uneori elimin cuvintele care ar putea crea conexiunea dintre imagini. aici am mizat pe final, care cel putin pe moment, mi s-a parut bun:) , dar ...
Thorkild, nu am nimic împotrivă să îți asumi și bune și mai puțin bune în viață; eu ți-am atras atenția amical în speranța unei posibile șlefuiri a celei de a doua strofe. La bună vedere!
Și care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?
sunt de acord cu Mariana și Adrian. cred că poemul merită șlefuit.
și mai cred că Andu, doar ca să audă un: ai dreptate, a coborât exigența estetică la turul pantalonlor.
iata ca cineva a reusit sa ma faca sa zimbesc astazi. continuati, doamna/domnisoara stoicovici. va garantez ca aveti toata atentia mea. este o placere sa va citesc comentariul. evident asta nu inseamna neaparat ca as fi de acord cu toate asertiunile lui. dar este reconfortant sa citesti o voce noua cu opinii erecte. nu spun obiective pentru ca nu cred in asa ceva. obiectiv este numai computerul meu. si inca ceva, nu s-a vrut neaparat despre poezie dar iata ca mi-ati stirnit interesul.
Suedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
O initiativa deosebita de a-l invita astfel, prin intermediul acestui articol, printre noi, pe Andrei Codrescu cu volumul sau "Alien candor/Candoare straina". Romancier, eseist, poet american de origine romana, Andrei Codrescu este publicat dupa 1990 si in Romania. Multumim Bogdan Geana pentru articol! Reamintim ca Andrei Codrescu a mai fost prezent pe site-ul Hermeneia cu "New Orleans, mon amour" tradus in franceza (http://www.hermeneia.com/traduceri/2549) .
Imi pare rau sa fiu tocmai eu primul pe aici sa las un comentariu mai critic la acest text pe care uite, acum cand am revenit dupa o absenta, il descopar apreciat si recomandat. Adriana e o poeta sensibila iar lirica ei pot recunoaste deschis m-a surprins nu doar o singura data printr-o profunzime care nu este la indemana oricui, potentata de un limbaj poetic nuantat si care de cele mai multe ori mi-a amintit de incantarea de a privi indelung o orhidee. Din pacate acest poem nu este decat unul extrem de sensibilicos si ma mira cata audienta are acest gen de abordare pe aici, pe Hermeneia. Acest poem imi suna ca un anunt umanitar, unul foarte reusit desigur, din pacate numic mai mult. De la inceput si pana la sfarsit pomul este mai previzibil decat boleroul lui Ravel, parca cerseste o lacrima, e plin de garoafe, de rosu, de rochii de mireasa, de rugaciuni, de spitale si de fluturi (un poem de tip Ioana Negoescu as zice, dar ea scrie un pic mai avizat, mai concentrat si mai expresiv pe acest subiect). Asta e, imi pare rau, n-am tacut din gura pentru ca Adriana you mean something to me. Andu P.S. Cred ca penultima strofa e ok... daca n-ar fi rochiile alea de mireasa... dar stiu, nu se poate face nimic. Eminescu a murit traiasca telenovela ! (sorry again)
Un poem calm, cald, liniștit, romantic, aproape optzecist. Deschis și luminos "ca o lună plină". Lucrează-l "pe o parte mai scorburoasă". Finalul reușit.
Îmi plac mai mult textele tale fără rimă. Acesta este unul din ele. Ai plecat de la o legendă frumoasă. Nu am înțeles totuși pomelnicul de nume. Ce însemnătate vrei sa aibă pentru cititor? Cine are pleopele tăiate, tu sau ele/toate într-una? Cam teatral finalul. BTW, se poate dormi cu ochii deschiși, știai?
Vă urez mult succes şi de acum înainte şi să vă doresc un 2011 plin de împliniri! Echipei de redacţie înnoite, multă răbdare, putere de muncă şi felicitări pentru munca de până acum.
La mulţi ani!
Andreea, bine ai venit! Poezia asta e realizată dintr-o economie de mijloace expresive, cu un mesaj clar, dar cu mare putere de sugestie, îmi amintește de forța puținelor cuvinte ale haikuului. Te mai aștept, să înflorești iar frumos!
i-am smuls aripa altfel, precum ai spus. partea care nu merge sa mai astepte fiindca nu merge la mine acum. cat despre asezare... dă cu mine undeva unde să nu încurc pe nimeni. mulțam de toate!
Domnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alma, mi-a plăcut poezia dar nu titlul. Argument: e banal, un truism! Fă-l pe măsura poeziei:)))! sunt obiectiv, Observi. cu sympatheia, yester p.s. autor, vreau să ajung maestru și de aceea sfaturile tale mi-ar prinde bine... să nu ajung novice:))!
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deOttilia...mulţumesc de popas şi de gând. Scheletul acestei poezioare este singurătatea, ea fiind ca şi urmare a unor alegeri libere. Dar lasă că o să postez o poezie fără atâta filozofie...să-ţi placă şi ţie, cu amiciţie.
pentru textul : Poate cel mai mare pericol detext interesant. desi foloseste unele imagini uzitate totusi se poate spune ca are un anumit contur mai ales prin unele metafore enuntate cu o anumita raceala
pentru textul : lumină în jurul meu destrofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii deAlma, Vladimir, foto se numește "aperception" de magali. Cred că fiecare vede aici ceea ce este scris în nașterea lui. Vladimir la tine a ajuns și mesajul îngerului. Mulțumesc pentru cum ați primit, la început (A) și sfârșit (V) de august, darul.
pentru textul : epistolă din nașterea ta deun poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
pentru textul : puzzle deîntr-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.
știi cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.
pentru textul : harta în relief deiata ca mcdonaldizarea societatii, in asteptarea sarbatorilor, poate fi una destul de acceptabila. lumea in care traim isi are frumusetea ei. imi plac mai mult din partea a doua delicatetea si izul de ataraxie, ca mirosul de julfă
pentru textul : i’m lovin’it de"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!
pentru textul : zugrav pentru inimă albă deno problem with that, Corina. However, sometimes there is subtle pleasure in anticipation.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV demulțumesc tuturor pentru opinii, peniță și faptul că mai poposiți și pe textele mele, oricît de prost am ajuns să scriu, ca să citez un bobadil clasic în viață...
Aranca - multumesc pentru optimismul pe care mi-l insufli de fiecare data, de ce sa nu recunosc ca am mare nevoie:) poezia aceasta a fost initial mai lunga, dar cum exista la mine acea manie de a restrange, de a condensa intr-un spatiu al meu, personal, uneori elimin cuvintele care ar putea crea conexiunea dintre imagini. aici am mizat pe final, care cel putin pe moment, mi s-a parut bun:) , dar ...
pentru textul : repetiție cu vioară deinteresant articolas. întradevar, nu putem sti nici macar daca sîntem pe aproape in datarea nasterii lui isus, dar ce importanta are?
pentru textul : O, ce veste minunată! deerata: i-a cam deranjat
pentru textul : your woman // see me/ smell me/ lick me detextul in sine e o "recapitulare" si s-a dorit asa...e asa cum ai picta in aceeasi gama o vreme...simplu. pentru El.
pentru textul : eclipsă deThorkild, nu am nimic împotrivă să îți asumi și bune și mai puțin bune în viață; eu ți-am atras atenția amical în speranța unei posibile șlefuiri a celei de a doua strofe. La bună vedere!
pentru textul : Depresivă demărturisesc că nu am citit majoritatea textelor postate de tine aici. dar am impresia că proza îți reușește ceva mai mult.
pentru textul : Există viață după… deȘi care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?
pentru textul : roads desunt de acord cu Mariana și Adrian. cred că poemul merită șlefuit.
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deși mai cred că Andu, doar ca să audă un: ai dreptate, a coborât exigența estetică la turul pantalonlor.
iata ca cineva a reusit sa ma faca sa zimbesc astazi. continuati, doamna/domnisoara stoicovici. va garantez ca aveti toata atentia mea. este o placere sa va citesc comentariul. evident asta nu inseamna neaparat ca as fi de acord cu toate asertiunile lui. dar este reconfortant sa citesti o voce noua cu opinii erecte. nu spun obiective pentru ca nu cred in asa ceva. obiectiv este numai computerul meu. si inca ceva, nu s-a vrut neaparat despre poezie dar iata ca mi-ati stirnit interesul.
pentru textul : abjectivalia deSuedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 de... nţ!
pentru textul : Acrobaţie deO initiativa deosebita de a-l invita astfel, prin intermediul acestui articol, printre noi, pe Andrei Codrescu cu volumul sau "Alien candor/Candoare straina". Romancier, eseist, poet american de origine romana, Andrei Codrescu este publicat dupa 1990 si in Romania. Multumim Bogdan Geana pentru articol! Reamintim ca Andrei Codrescu a mai fost prezent pe site-ul Hermeneia cu "New Orleans, mon amour" tradus in franceza (http://www.hermeneia.com/traduceri/2549) .
pentru textul : Candoare străină, candoarea relegatului deImi pare rau sa fiu tocmai eu primul pe aici sa las un comentariu mai critic la acest text pe care uite, acum cand am revenit dupa o absenta, il descopar apreciat si recomandat. Adriana e o poeta sensibila iar lirica ei pot recunoaste deschis m-a surprins nu doar o singura data printr-o profunzime care nu este la indemana oricui, potentata de un limbaj poetic nuantat si care de cele mai multe ori mi-a amintit de incantarea de a privi indelung o orhidee. Din pacate acest poem nu este decat unul extrem de sensibilicos si ma mira cata audienta are acest gen de abordare pe aici, pe Hermeneia. Acest poem imi suna ca un anunt umanitar, unul foarte reusit desigur, din pacate numic mai mult. De la inceput si pana la sfarsit pomul este mai previzibil decat boleroul lui Ravel, parca cerseste o lacrima, e plin de garoafe, de rosu, de rochii de mireasa, de rugaciuni, de spitale si de fluturi (un poem de tip Ioana Negoescu as zice, dar ea scrie un pic mai avizat, mai concentrat si mai expresiv pe acest subiect). Asta e, imi pare rau, n-am tacut din gura pentru ca Adriana you mean something to me. Andu P.S. Cred ca penultima strofa e ok... daca n-ar fi rochiile alea de mireasa... dar stiu, nu se poate face nimic. Eminescu a murit traiasca telenovela ! (sorry again)
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deprecizez, imaginea depășește formatul paginii albe, ea este însă întreagă, nu sînt alte elemente grafice de vizualizat.
pentru textul : Lemuria deUn poem calm, cald, liniștit, romantic, aproape optzecist. Deschis și luminos "ca o lună plină". Lucrează-l "pe o parte mai scorburoasă". Finalul reușit.
pentru textul : Sonata nocturna deÎmi plac mai mult textele tale fără rimă. Acesta este unul din ele. Ai plecat de la o legendă frumoasă. Nu am înțeles totuși pomelnicul de nume. Ce însemnătate vrei sa aibă pentru cititor? Cine are pleopele tăiate, tu sau ele/toate într-una? Cam teatral finalul. BTW, se poate dormi cu ochii deschiși, știai?
pentru textul : Ceremonia ceaiului deVă urez mult succes şi de acum înainte şi să vă doresc un 2011 plin de împliniri! Echipei de redacţie înnoite, multă răbdare, putere de muncă şi felicitări pentru munca de până acum.
pentru textul : starea hermeneia deLa mulţi ani!
Andreea, bine ai venit! Poezia asta e realizată dintr-o economie de mijloace expresive, cu un mesaj clar, dar cu mare putere de sugestie, îmi amintește de forța puținelor cuvinte ale haikuului. Te mai aștept, să înflorești iar frumos!
pentru textul : flowers dei-am smuls aripa altfel, precum ai spus. partea care nu merge sa mai astepte fiindca nu merge la mine acum. cat despre asezare... dă cu mine undeva unde să nu încurc pe nimeni. mulțam de toate!
pentru textul : născocire deDomnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. dePagini