Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
sună ca pentru un final pe care, vrem, nu vrem, tot ne va ajunge din urmă. cu toată ironia disimulată în grav pe care o emană textul, mesajul e unul reuşit: distanţa între oameni e una convenţională, dar din ce în ce mai mare!
Bobadil, ai tu talentul ăsta special de a mă amuza chiar şi cînd zilele sînt blue. Chestia cu a face "textele invizibile pe perioada suspendării" e cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultima vreme (în româneşte). Sau cum se spune în lb. engleză, e un caz tipic de ID10T. N-am auzit de nici un forum sau comunitate online care să practice aşa ceva. Ceva ce este absolut "insane". Ca şi cum după ce că unul abuzează de un site drept recompensă să mai poată să te şi chinuie cu sonfigurări şi para-configurări pe care să le tot actualizezi numai ca să nu se supere musiu. Hai să fim serioşi, logica ta e de-andoaselea. În orice caz, dacă un membru suspendat vrea să plece de tot poate să îmi spună şi le ştergem fără problemă. Dar definitiv. Nu cred că are nimeni nici timp şi nici chef să se joace de-a vizibil-invizibil numai aşa de amoru' artei.
În ce priveşte textele pe care le-ai găsit făcute vizibile îmi cer scuze. În orice caz, probabil că e de preferat să fie aşa decît să pierzi texte definitiv. A şterge e uşor, a recupera ce ai şters nu e totdeauna simplu sau posibil. Eu am anunţat că vor mai fi probleme şi m-am oferit să le rezolv în măsura timpului disponibil. Iar dacă tu consideri că Hermeneia este "un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare", mă întreb de ce nu pleci? Definitv? Că doar nu eşti masochist ca să îţi placă să fii tratat fără respect de mine, nu?. Există un buton cu care îţi poţi şterge contul. Îmi trimiţi un email şi mă anunţi că vrei să îţi şterg textele şi gata. Te asigur că o fac în două minute. Mingea e la tine dragul meu. Dar dacă nu faci decît să verşi lacrimi de crocodil şi să te plîngi pe la colţuri aruncînd acuzaţii de trei lei, pe bune că nu mai impresionezi pe nimeni.
Faptul că pe tine nu te impresionează modestia mea mă lasă absolut rece. Te asigur. Nu am pretins absolut niciodată că aş fi mare profesionalist şi nici poet. Aş vrea să îmi arăţi unde m-am lăudat eu cu aşa ceva. Nu am făcut decît să muncesc (cam pe brînci) dar de plăcere pentru chestia asta care se numeşte Hermeneia. A fost un pariu cu mine. Tu eşti absolut pe dinafara acestui lucru. Şi dacă nu îl apreciezi e ok pentru mine.
Abia acum observ cum te contrazici:
La început scrii: "... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just."
şi apoi la sfîrşit spui:
"... Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici".
Pentru că, personal, m-am săturat de invectiva mascată în comentariu literar a acestei useriţe şi pseudoautoare de îngrămădiri de litere; m-am săturat să văd cum se fofileşte printre picioarele altora, doar-doar să mai aibă ocazia să mai împroaşte cu gunoi pe cei pe care i s-a pusa pata; m-am săturat de rozătoare subsoliere, şi asta o spun în general.
Oameni buni, e uşor, copilăresc de uşor să mimăm comentariul pe text, dar, de fapt, să atacăm. Apoi, când ni se răspunde la fel, dar asumat si pe faţă, să ne retragem in spatele a "eu am comentat pe text".
Reacţionez destul de repede. Nu sunt genul care întoarce şi celălalt obraz - am rămas de multă vreme fără nici unul. Iar când mă muşcă de bombeu cineva care se pricepe la fenomen, e una, însă când o analfabetă dovedită îşi dă aere de literată şi, printre rânduri, dă cu mine de pământ, e alta. Tac o dată, tac de două ori, ironizez de trei ori... dar cam atât - că văd că domnişoarei îi devin laitmotiv psihotic.
Stefane si mie mi se intampla sa-mi placa atat de mult o poezie incat sa raman fara cuvinte insa atunci cand remarci un text este necesar sa iti justifici alegerea. Cred ca ar fi si in avantajul autoarei daca ai putea sa-i pui in valoare poezia printr-un comentariu potrivit.
poezia e reusita. o mare cu zmeu, cu reintoarceri la copilarie, la zona ludica a sentimentelor. un loc in care ne aruncam in propriile nostalgii ca intr-o alta intregire, o lume din care curcubeele isi aleg eroii din vise. mici observatii: "intro" e "intr-o" si cred ca e o mica eroare. in alte poezii ai diacriticele, aici nu. e o inconsecventa? e intentionat?
Eu aș merge pe Adrian. E cam stilul lui în vers clasic. La moto mă refer. Și eu cred că e bun. Totuși ceva nu-mi convine la el. Prea multe cratime. Iar asta înseamnă că autorul se chinuie să scoată piciorul metric, nu are soluții limpezi.
am spus că "îmi pare rău că aici comentează doar 2 3 autori" în ideea că nu mi se pare ok ca cineva, căruia evident nu îi place stilul în care scriu, să comenteze sub un text sau mai multe texte şi să lipească o etichetă, desfiinţându-l complet. tu, Virgil, cred că ai fi mai corect dacă pe lângă evidenţierea lucrurilor care nu îţi plac, să dai şi un sfat acolo, să laşi loc de o mică încurajare, pentru că nu cred că nu există nimic în textele mele care să nu merite să fie apreciat, doar eu sunt "aia mică de încă învaţă", nu? altfel, nu îmi laşi decât senzaţia că sunt atacată personal, ceea ce nu va creşte valoarea textelor viitoare nici a celui de faţă, pentru că deja s-a trecut de critica strict pe text. iar în legătură cu faptul că nu comentez sub alte texte, îmi pare rău că nu am făcut-o până acum, dar voi încerca să fac asta pe viitor.
Adrian, apreciez oprirea ta, nu a fost în zadar. Dimpotrivă, mulţumesc pentru aprecieri dar şi pentru că ai scos în evidenţă ceea ce îmi lipseşte.
Mi-ar place sa o aud pe Cleopatra cantand si in engleza, in varianta propusa de tine. Poate i-ar suride ideea lui Pavel Stratan. "Ghiță, do show me now the girl who loves you, Who loves you just as much as I do." Fain.
nu, Paul , nu ai cum să deranjezi!
părerea ta este binevenită dar am să las poemul aşa cum este pentru că este cu dedicaţie...pentru ea , care nu mai este, ori cronos schimbă total poemul.mulţumesc şi te mai aştept.
"copacii își
scutură floarea
pe scara richter
aceiași vecini" - mi-a plăcut că totul se măsoară în grade, dar nu de orice fel!
frumoasă tare partea asta. pentru mine, desigur.
Un eseu reușit având în vedere acest subiect sensibil "Jurnalul fericirii" carte scrisă de marele Nicolae Steinhardt (fiul unui mare industriaș evreu), în contextul devenirii sale, prin convertirea la ortodoxie, călugăria, după anii de pușcărie politică, un Om care și-a păstrat verticalitatea de Prieten, dincolo de orice constrângere. Mult mai târziu am vizitat Rohia sufletului său, o mânăstire unde Umbra lui Nicolae Steinhardt încă mai vorbea cu Dumnezeu. Și atunci am înțeles smerenia Monahului Nicolae. Ai scris un eseu parcă menit să tulbure, cel puțin amintirile. Bine ai venit, Petru Hamat!
”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
hei, n-am vrut să se ajungă aici. ideea era că vlad turburea și alina manole tind să fie nașpa cînd mi se adresează, mai bine să n-o facă, să ne ignorăm reciproc. și fără scuze, nu-mi prezentați că nu cred în așa ceva
apoi, textul refuzat de dinainte de crăciun a fost lăudat de poeți publicați la mari edituri (cartea românească, vinea), chiar a fost ceva abuziv, cenzură inutilă
imparateasa si hecatonhir, sunt fericit ca ma cititi si lasati semn de apreciere. ati obs ce fac cand nu am nici un semn. sper sa fiu amuzant. multumesc inca o data
orașele își colorează genele blue desert reclamele nopții își șterg lacrimile de parbrize și numai tu știi să subțiezi depărtarea prin semne și umbre mai vechi ca într-un tango de adio se aud deja lunecând stranii caravane lichefiate de nori treptat nostalgia fi-va o altă înfrigurare străină târzie cu litere sărate albe precum un cântec închis într-o lebădă if you go away...
Ioana, eu nu am primit nimic de genul acesta și, chiar dacă aș fi primit, aș fi ignorat, pentru că în perioada 2002 – 2004 am avut și eu parte de ceva similar. Cineva (ulterior aveau să fie mai multe persoane) trimitea tot felul de mesaje în special pe mobil și foarte puțin pe mail. Pe mobil a fost o întreagă Odisee pentru că inițial mesajele erau inofensive, după care treptat au devenit neprietenoase. Deși am contactat poliția după ce în interval de o săptămână cineva mi-a spart parbrizul mașinii de serviciu, nu am aflat nici în ziua de astăzi cine și de ce m-a bombardat vreme de aproape doi ani. Mesajele au continuat și când eram în străinătate, dar tot nu am renunțat la număr și nici la adresa de e-mail. Chiar dacă la întoarcere multă vreme mi-era frică și să ies pe stradă, am încercat să caut explicații în limita normalului, fără a încerca să acuz pe nimeni și în final am pus totul pe seama unei acute nevoi de comunicare din partea necunoscutului (!?). Acesta este și unul dintre motivele pentru care am început să public pe net, unde observ că apar alt fel de capcane, mai sofisticate. Pentru că nu mi-a fost ușor, înțeleg prin ce treci și sper totuși în clarificarea lucrurilor. Cel puțin în cheie literară. :-)
Mi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
E desigur un joc in toate si tu chiar o faci de o maniera tentanta... genul de poezie in care aparentele "defecte" concura fericit la frumosul imaginii de ansamblu. Place.
Nu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie demulțumesc pentru observații. probabil că este ineficient să îl mai transform acum dar apreciez critica. keep it coming.
pentru textul : al doilea dialog cu mirabeau desună ca pentru un final pe care, vrem, nu vrem, tot ne va ajunge din urmă. cu toată ironia disimulată în grav pe care o emană textul, mesajul e unul reuşit: distanţa între oameni e una convenţională, dar din ce în ce mai mare!
pentru textul : faute de mieux deBobadil, ai tu talentul ăsta special de a mă amuza chiar şi cînd zilele sînt blue. Chestia cu a face "textele invizibile pe perioada suspendării" e cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultima vreme (în româneşte). Sau cum se spune în lb. engleză, e un caz tipic de ID10T. N-am auzit de nici un forum sau comunitate online care să practice aşa ceva. Ceva ce este absolut "insane". Ca şi cum după ce că unul abuzează de un site drept recompensă să mai poată să te şi chinuie cu sonfigurări şi para-configurări pe care să le tot actualizezi numai ca să nu se supere musiu. Hai să fim serioşi, logica ta e de-andoaselea. În orice caz, dacă un membru suspendat vrea să plece de tot poate să îmi spună şi le ştergem fără problemă. Dar definitiv. Nu cred că are nimeni nici timp şi nici chef să se joace de-a vizibil-invizibil numai aşa de amoru' artei.
În ce priveşte textele pe care le-ai găsit făcute vizibile îmi cer scuze. În orice caz, probabil că e de preferat să fie aşa decît să pierzi texte definitiv. A şterge e uşor, a recupera ce ai şters nu e totdeauna simplu sau posibil. Eu am anunţat că vor mai fi probleme şi m-am oferit să le rezolv în măsura timpului disponibil. Iar dacă tu consideri că Hermeneia este "un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare", mă întreb de ce nu pleci? Definitv? Că doar nu eşti masochist ca să îţi placă să fii tratat fără respect de mine, nu?. Există un buton cu care îţi poţi şterge contul. Îmi trimiţi un email şi mă anunţi că vrei să îţi şterg textele şi gata. Te asigur că o fac în două minute. Mingea e la tine dragul meu. Dar dacă nu faci decît să verşi lacrimi de crocodil şi să te plîngi pe la colţuri aruncînd acuzaţii de trei lei, pe bune că nu mai impresionezi pe nimeni.
Faptul că pe tine nu te impresionează modestia mea mă lasă absolut rece. Te asigur. Nu am pretins absolut niciodată că aş fi mare profesionalist şi nici poet. Aş vrea să îmi arăţi unde m-am lăudat eu cu aşa ceva. Nu am făcut decît să muncesc (cam pe brînci) dar de plăcere pentru chestia asta care se numeşte Hermeneia. A fost un pariu cu mine. Tu eşti absolut pe dinafara acestui lucru. Şi dacă nu îl apreciezi e ok pentru mine.
Abia acum observ cum te contrazici:
La început scrii: "... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just."
şi apoi la sfîrşit spui:
"... Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici".
Bobadile, las-o moartă că ai ameţit-o.
pentru textul : despre o femeie goală dePentru că, personal, m-am săturat de invectiva mascată în comentariu literar a acestei useriţe şi pseudoautoare de îngrămădiri de litere; m-am săturat să văd cum se fofileşte printre picioarele altora, doar-doar să mai aibă ocazia să mai împroaşte cu gunoi pe cei pe care i s-a pusa pata; m-am săturat de rozătoare subsoliere, şi asta o spun în general.
Oameni buni, e uşor, copilăresc de uşor să mimăm comentariul pe text, dar, de fapt, să atacăm. Apoi, când ni se răspunde la fel, dar asumat si pe faţă, să ne retragem in spatele a "eu am comentat pe text".
Reacţionez destul de repede. Nu sunt genul care întoarce şi celălalt obraz - am rămas de multă vreme fără nici unul. Iar când mă muşcă de bombeu cineva care se pricepe la fenomen, e una, însă când o analfabetă dovedită îşi dă aere de literată şi, printre rânduri, dă cu mine de pământ, e alta. Tac o dată, tac de două ori, ironizez de trei ori... dar cam atât - că văd că domnişoarei îi devin laitmotiv psihotic.
Deci de aia.
pentru textul : Viraj mult prea strâns defrumoasă melodie, Silviu.
pentru textul : one way ticket demă bucur că ai ales acea expresie. are încărcătură. mulţumesc. asemenea!
Stefane si mie mi se intampla sa-mi placa atat de mult o poezie incat sa raman fara cuvinte insa atunci cand remarci un text este necesar sa iti justifici alegerea. Cred ca ar fi si in avantajul autoarei daca ai putea sa-i pui in valoare poezia printr-un comentariu potrivit.
pentru textul : spovedania venelor albastre depoezia e reusita. o mare cu zmeu, cu reintoarceri la copilarie, la zona ludica a sentimentelor. un loc in care ne aruncam in propriile nostalgii ca intr-o alta intregire, o lume din care curcubeele isi aleg eroii din vise. mici observatii: "intro" e "intr-o" si cred ca e o mica eroare. in alte poezii ai diacriticele, aici nu. e o inconsecventa? e intentionat?
pentru textul : Ajun de mare cu zmeu deEu aș merge pe Adrian. E cam stilul lui în vers clasic. La moto mă refer. Și eu cred că e bun. Totuși ceva nu-mi convine la el. Prea multe cratime. Iar asta înseamnă că autorul se chinuie să scoată piciorul metric, nu are soluții limpezi.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deam spus că "îmi pare rău că aici comentează doar 2 3 autori" în ideea că nu mi se pare ok ca cineva, căruia evident nu îi place stilul în care scriu, să comenteze sub un text sau mai multe texte şi să lipească o etichetă, desfiinţându-l complet. tu, Virgil, cred că ai fi mai corect dacă pe lângă evidenţierea lucrurilor care nu îţi plac, să dai şi un sfat acolo, să laşi loc de o mică încurajare, pentru că nu cred că nu există nimic în textele mele care să nu merite să fie apreciat, doar eu sunt "aia mică de încă învaţă", nu? altfel, nu îmi laşi decât senzaţia că sunt atacată personal, ceea ce nu va creşte valoarea textelor viitoare nici a celui de faţă, pentru că deja s-a trecut de critica strict pe text. iar în legătură cu faptul că nu comentez sub alte texte, îmi pare rău că nu am făcut-o până acum, dar voi încerca să fac asta pe viitor.
Adrian, apreciez oprirea ta, nu a fost în zadar. Dimpotrivă, mulţumesc pentru aprecieri dar şi pentru că ai scos în evidenţă ceea ce îmi lipseşte.
pentru textul : high definition deMi-ar place sa o aud pe Cleopatra cantand si in engleza, in varianta propusa de tine. Poate i-ar suride ideea lui Pavel Stratan. "Ghiță, do show me now the girl who loves you, Who loves you just as much as I do." Fain.
pentru textul : GHIȚĂ denu, Paul , nu ai cum să deranjezi!
pentru textul : in memoriam depărerea ta este binevenită dar am să las poemul aşa cum este pentru că este cu dedicaţie...pentru ea , care nu mai este, ori cronos schimbă total poemul.mulţumesc şi te mai aştept.
"copacii își
pentru textul : toamnă descutură floarea
pe scara richter
aceiași vecini" - mi-a plăcut că totul se măsoară în grade, dar nu de orice fel!
frumoasă tare partea asta. pentru mine, desigur.
Un eseu reușit având în vedere acest subiect sensibil "Jurnalul fericirii" carte scrisă de marele Nicolae Steinhardt (fiul unui mare industriaș evreu), în contextul devenirii sale, prin convertirea la ortodoxie, călugăria, după anii de pușcărie politică, un Om care și-a păstrat verticalitatea de Prieten, dincolo de orice constrângere. Mult mai târziu am vizitat Rohia sufletului său, o mânăstire unde Umbra lui Nicolae Steinhardt încă mai vorbea cu Dumnezeu. Și atunci am înțeles smerenia Monahului Nicolae. Ai scris un eseu parcă menit să tulbure, cel puțin amintirile. Bine ai venit, Petru Hamat!
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. deMultumesc de trecere si comentariu... o sa insist (daca ma tine). Ialin
pentru textul : Scene (colaj) dePoemul acesta deschide volumul meu de debut, "Gimnastul fara plamani", editura Centrului Cultural, Galati, 2010.
pentru textul : poem dePoemul dateaza din 2001.
"un copil care se plictisește înfășurînd o scară pe deget" foarte frumoasa imagine. e atat de frumoasa incat ma intristeaza.
pentru textul : încă o zi de”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
alex
pentru textul : ziua cu patru pereţi dehei, n-am vrut să se ajungă aici. ideea era că vlad turburea și alina manole tind să fie nașpa cînd mi se adresează, mai bine să n-o facă, să ne ignorăm reciproc. și fără scuze, nu-mi prezentați că nu cred în așa ceva
apoi, textul refuzat de dinainte de crăciun a fost lăudat de poeți publicați la mari edituri (cartea românească, vinea), chiar a fost ceva abuziv, cenzură inutilă
deci putem încheia, nu?
pentru textul : starea hermeneia deimparateasa si hecatonhir, sunt fericit ca ma cititi si lasati semn de apreciere. ati obs ce fac cand nu am nici un semn. sper sa fiu amuzant. multumesc inca o data
pentru textul : crucile de...cu mențiunea că aș înlătura cuvintele "umbră" și "stele" , ce nu sunt susținute printr-un trop revelator. atent, paul
pentru textul : eu nu sînt poet deorașele își colorează genele blue desert reclamele nopții își șterg lacrimile de parbrize și numai tu știi să subțiezi depărtarea prin semne și umbre mai vechi ca într-un tango de adio se aud deja lunecând stranii caravane lichefiate de nori treptat nostalgia fi-va o altă înfrigurare străină târzie cu litere sărate albe precum un cântec închis într-o lebădă if you go away...
pentru textul : if you go away deIoana, eu nu am primit nimic de genul acesta și, chiar dacă aș fi primit, aș fi ignorat, pentru că în perioada 2002 – 2004 am avut și eu parte de ceva similar. Cineva (ulterior aveau să fie mai multe persoane) trimitea tot felul de mesaje în special pe mobil și foarte puțin pe mail. Pe mobil a fost o întreagă Odisee pentru că inițial mesajele erau inofensive, după care treptat au devenit neprietenoase. Deși am contactat poliția după ce în interval de o săptămână cineva mi-a spart parbrizul mașinii de serviciu, nu am aflat nici în ziua de astăzi cine și de ce m-a bombardat vreme de aproape doi ani. Mesajele au continuat și când eram în străinătate, dar tot nu am renunțat la număr și nici la adresa de e-mail. Chiar dacă la întoarcere multă vreme mi-era frică și să ies pe stradă, am încercat să caut explicații în limita normalului, fără a încerca să acuz pe nimeni și în final am pus totul pe seama unei acute nevoi de comunicare din partea necunoscutului (!?). Acesta este și unul dintre motivele pentru care am început să public pe net, unde observ că apar alt fel de capcane, mai sofisticate. Pentru că nu mi-a fost ușor, înțeleg prin ce treci și sper totuși în clarificarea lucrurilor. Cel puțin în cheie literară. :-)
pentru textul : rugaminte importanta decre ca ultimu vers se inscrie in ritmu poemului, si-l incheie mai ok decit s-ar fi incheiat fara el, inchide cercu la fix
pentru textul : Pe muchie de cuţit deMi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
pentru textul : ferpar dede ce nu duci textul la atelier? discutam acolo. poate vei beneficia si de parerile altora.
pentru textul : Pictat de ploi depărerea mea este că singurul cuvînt nelalocul lui acolo este "discret"
pentru textul : sculptată în gheață deE desigur un joc in toate si tu chiar o faci de o maniera tentanta... genul de poezie in care aparentele "defecte" concura fericit la frumosul imaginii de ansamblu. Place.
pentru textul : joy to the sword deNu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
pentru textul : Rânduri fumegânde deCristina, mă bucur că ai trecut pe aici și examenul despre care scriai. :) Mulțumesc pentru aprecieri.
pentru textul : kansas in june dePagini