Unul dintre cele mai bune poeme ale tale. Strălucitor și rece, dar ce memorie nu e rece, ca amintirea spațiilor ancestrale? Remarc: "viața mea e trupul acestui animal boreal" (nu iau în considerație ligamentul licențios, ai să modifici tu cândva).
Aveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
Una este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas
Nu aș vrea să se interpreteze ca o lipsă de considerație față de memoria lui Mihai Leoveanu dar am oarecum rezerve față de această schimbare de nume. Nu cred că face neaparat bine nici amintirii poetului Leoveanu și nici cenaclului Virtualia. În primul rînd cred că numele Virtualia este prea împămîntenit și deja cunoscut ca să mai poată fi schimbat și încă nu am auzit de un cenaclu care să aibă... nickname. Există o știință a brandurilor și cred că cine propune sau face astfel de schimbări ar trebui să se familiarizeze cu ea. Apoi cred că un nume abstract, neutru, precum Virtualia, este mult mai de preferat numelui unei personalități. Numele unei personalități, după părerea mea, „academizeaza”, „scrobește” identitatea bohemă, poate chiar iconoclastă a unui cenaclu, mai ales așa cum este Virtualia. Iar cînd ai academizat sau scolasticizat un cenaclu literar e ca și cum i-ai fi luat vlaga, viața. Apoi, poate nu mă pricep eu prea bine, dar nu cred că am observat ca Mihai Leoveanu să fi fost prea implicat în activitatea Virtualiei. Mai degrabă mi s-a părut mai implicat în rep Moldova. Deci, nu știu dacă nu ar fi oarecum forțată o astfel de redenumire. Probabil că s-ar putea institui un concurs anual, sau un premiu de poezie cu numele Mihai Leoveanu sau poate o bursa anuala pentru participare la Virtualia pentru tineri mai săraci dar talentați (bursă ptr drum și cazare) la care să participe donatori, etc. Există probabil și alte posibilități care să onoreze atît memoria lui Mihai Leoveanu cît și să se dovedească benefice Virtualiei. Cred însă că schimbarea numelui se va dovedi neinspirată pentru Virtualia și viitorul ei.
bine mai, scriitor de la tecuci. fie aceasta poezia dedicata mie din partea membrului uniunii scriitorilor din romania. ti-au dat aia pistol sa ti-l bagi in gura sau in dedindos si tu-l descarci in americani si mai rau, in frati! bravo si bravo. esti un erou.
Reprosul tau imi face bine , la fel si umorul, iti multumesc frumos. Promit sa te sun, stiam ca esti ocupat cu masteratul,bref dorinta ta e porunca pentru mine:)
Un poem care demonstrează maturitate din toate punctele de vedere. Foarte bine surprins si redat sentimentul golului, al pustiului, al neîmplinirilor raportate la grila simplă a vieţii obisnuite, plină de lucruri aparent simple, dar care au valoarea aceea de a umple. Discursul liric e firesc, de o naturaleţe seducătoare. Imaginile sunt redate de metafore nou-nouţe, sugestive ( viața mea e o cameră de hotel de două stele / din care pînă și gîndacii au plecat de teama pereților goi).
Ultima strofă e un maxim pe care îl putea atinge acest poem. Primul vers m-a purtat rapid prin filozofiile new age, apoi m-a adus ,,acasă", la o înţelegere perfectă a ceea ce simte uneori dumnezeu ( toţi si-au întors faţa de la mine...).
Admirabil! Mulţumesc autorului că mi-a făcut duminica asta atât de frumoasă si mi-am întors faţa spre un poem excepţional. Pentru tot ce am scris mai sus, evidenţiez acest poem împreună cu felicitări sincere!
Eh, acum dacă ai ajuns chiar la fundul sacului cu editori mă ofer voluntar pentru postul de editor de criză? Hermeneia. Cu toată seriozitatea. Mi-ar plăcea să fac parte din conducerea colectivă (chiar și dacă aceasta înseamnă doar tu și cu mine) a acestui site pe care îl apreciez cu bunele și cu relele.
Andu
Nu e niciun scandal, e asa o chestie in care eu primesc sfaturi de la cineva si ma gandesc cum sa le urmez. Sa mai citesc Blaga, asta presupune ca Blaga sa mai fi scris ceva intre timp, lucru putin probabil. Ar trebui sa ma apuc sa recitesc. Cred ca ea are dreptate, de la o varsta e bine sa le iei de la capat pe toate.
M-am întors la acest poem chemată de ,,copilul care creşte lipit de tocul uşii”, de nefericitul lui destin şi de refuzul lui de a vorbi.
( în volumul meu de povestiri pentru copii am un text despre un copil autist…poate îl voi posta aici )
Poemul se remarcă atât prin tematică, dar mai ales prin forţa de sugestie a tropilor si a revenirii obsesive a stop-cadrului ,,copilul lipit de tocul uşii.” E foarte bine sugerată incapacitatea copilului de a înţelege, sau mai degrabă de a accepta ,,plecările în cercuri de cenuşă”, dar şi indiferenţa adulţilor sau, poate, neputinţa lor de a transforma toamna în primăvară.
Menţionez câteva versuri care mi-au smuls clipe de empatie şi de învinovăţire:
,, undeva în lumea aceasta
împărţită în înainte şi după”
,, tata a plecat într-o călătorie mare
deschisă din cartea de basme,
închisă în mintea copilului
lângă luna de mătase”
,, chipul mamei văzut sub lupă,
Dumnezeu văzut pur şi simplu.”
,, pentru el toamna e un televizor
cu sonorul dat spre încetişor”
,, undeva în lumea noastră
viu şi de atins cu mâna
un copil creşte lipit de tocul uşii”
Rimele, cred că voluntare, au menirea de a intra mai profund în lumea copilului. Consider poemul ca pe un manifest, ca un strigăt, ca un apel de a dona un pic de atenţie si de iubire în contul copiilor fără copilărie. Mulţumiri. Mi-am înnobilat sufletul.
Cu preţuire, Mariana
nu ma supar Adriana. dimpotriva. ma bucura trecerea ta:)am facut ceva modificari. la imbracata era initial sa dorm iepureste. am schimbata stii tu de ce :)
te astept cu drag
Dacă ar fi să reprezint grafic acest poem printr-o metaforă plastică care să sugereze felul în care se succed ideile, aş desena două palme de ,,rege” care ţin o sferă, jumătate pământ, jumătate soare, din care cresc două iedere, una verde şi una de aur răsucindu-se ca două spirale una în jurul celeilalte, lăsând suficient spaţiu să încapă acolo sufletul cititorului ( sau al privitorului ) având certitudinea unui adevăr construit anume pentru ei doi.
Am citit poemul de multe ori, cu diverse obiective, şi de fiecare dată am avut parte de un festin literar ,,regesc": limbajul biblic inteligent ancorat în lexicul poemului, mesajul cu o consistenţă aforistică, gradarea de la general la particular, un demers deductiv prin care se afirmă eul poetic spre final, pledoaria pentru fidelitatea conjugală şi un anumit tip de legătură de paternitate. Poemul mi-a făcut mult bine. Mă simt ca atunci când, în vechime, în sunet de liră, evreii ascultau recitindu-se fragmente din ,,Cântarea Cântărilor”.
Încă nu i-am pătruns toate tainele şi nici nu mi-am propus, fiindcă ce bine îi stă cu unele adevăruri netrâmbiţate, cu unele adieri care nu ştii de unde vin şi unde se duc, dar ţi-e bine stând în calea lor.
Dorin, e weekend, e soare, e zi liberă :) şi mi-a fost drag să zăbovesc lângă poem, în el. Eu nu cred voi putea scrie aşa vreodată...peniţa de aur e la tine!
Cristina, in primul rind as vrea sa nu ma suspetezi de niciun fel de malevolenta. nici pe mine si nici pe cei care te citesc. Tu spui ca nu primesti comentarii, dar nu crezi ca exact acelasi lucru se poate spune in general si despre tine. Tu de asemenea rareori comentezi sub textele altora. Nu inteleg de ce atit de multi oameni sint deranjati ca nu primesc atentia pe care ei nu o acorda altora. Trecerea la corespondent este facuta intr-un anumit set de situatii. Retrogradarea (daca vrei sa o privesti asa) la categoria de novice, este facuta in alt set de situatii. Prima este legata in primul rind de frecventa si tipul de relatie cu Hermeneia. A doua este legata in principal de calitatea textelor postate. Nu stiu si nu cred ca s-a facut o greseala cind ti s-a acordat nivelul actual. Dar acest lucru nu inseamna ca poti continua sa postezi texte slabe si iti poti pastra nivelul. Tu poti sa fii un scriitor genial dar daca postezi texte submediocre si mai ales repetat, nu te poti astepta sa pastrezi prea multa vreme acelasi nivel. Macar si doar din motivul ca pentru categoria de novice publicarea textelor pe prima pagina este controlata prin aprobare. Citez din Regulament: "11. Membrii trebuie sa doreasca sa nu ramîna la stadiul de novice ci sa intre în categoria autorilor Hermeneia dar odata ajunși acolo trebuie sa înțeleaga faptul ca Hermeneia nu va accepta compromiterea acestei categorii și ca trebuie sa întîmpine așteptarile de calitate ale cititorilor noștri oferind texte pe masura valorii lor. Abandonarea vizibila a unui anumit nivel de calitate a textelor publicate poate duce la retrogradarea din categoria deținuta sau excluderea din rîndul membrilor Hermeneia."
Ce am vrut sa spun prin materia prima este ca drama unui spital, de psihiatrie sau altfel, mai ales cind este legata de experienta personala, poate fi o sursa inspirationala din care poti construi literatura, dar doar a insira la modul ne-creativ ce ti s-a intimplat nu cred ca se califica drept literatura. Parere mea. Cred ca ar trebui sa abandonezi suspiciunea cum ca alti nu iti comenteaza textele pentru ca nu cred ca poti progresa, ci mai degraba sa te intrebi cit de mult participi tu sub textele altora.
Domnule Manatu, observ ca va folositi de facilitatea comentariilor pentru a... solicita comentarii. Gestul acesta este in cel mai bun caz ridicol, daca nu de prost gust. Problema este, domnule Manatu, ca dumneavoastra, observ, nu ati facut nici un comentariu sub nici un alt text decit textele dumneavoastra. Nu stiu daca va dati seama dar o astfel de atitudine tradeaza un gen de egocentrism care mai devreme sau mai tirziu ajunge sa fie ignorat de oameni. In felul acesta veti intra in categoria celor care nu scriu neaparat prost pe aici dar care pentru ca nu stiu sa se relationeze ajung sa fie ignorati. Nu cred ca textele dumneavoastra sint centrul atentiei aici pe Hermeneia. Si nici nu pot sa fie asa ceva de vreme ce nici un alt text nu poate sa aiba o astfel de pretentie. Asa ca va rog sa va schimbati atitudinea si sa intelegeti ca intr-o comunitate, indiferent daca e literara sau nu, vei primi in masura in care oferi.
Stăpâneşti tehnica de a îmbina proza lirică cu inefabilul imanent al poeziei şi astfel reuşeşti, de cele mai multe ori, să scrii o bună poezie cu caracter epic. Ştii când şi cum să accelerezi, cum să te retragi şi cum să pregăteşti fragmente care ţin tot textul în spate. Ştti cum să nu cazi în patetic fără să bravezi.
incerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
Ela, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
clariana, stiu ca ai si texte mai bune. nu inteleg de ce l-ai acest tocmai pe acesta. nici nu am ce comenta la el. :( >>profetul nimeni nu intelege poate pentru ca pur si simplu este un regulament destul de aberant. dupa cate ai vazut pana la urma il respect, am scos textele "c.ocaine girl" si probabil voi mai intra prin iunie sa postez cate ceva. dar iunie presupun ca voi fi deja plictisit de acele texte, voi intra mai bine de revelion pentru a aduna cateva texte deja invechite din ianuaire-octombrie si doamne fereste sa fac greseala sa le mai postez undeva. asta mi se pare comunism. imi miroase exact a ceausica si a regulamente. noi am intrat si ne-am inscris pe acest site pentru ca ni s-a parut interesat, insa in cel mai scurt timp, mie cel putin, mi s-a dovedit altceva. sper sa nu fi ranit sentimentele cuiva prin acest comentariu, daca da totusi am incredere ca a fost bine inteles. ne auzim prin iunie :)
Ialin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.
cu mai putine cuvinte si, fireste, en garde, zic si eu ca omu' viseaza sugestii ale realitatii. de aceea mi-ar fi placut, de dragul logicii poetice, sa sugerezi si "usile egiptenilor", daca tot imi pui mintea la lucru sa dezleg unul.
carevasazica,"sa traiasca fratemeleu", cum nu mai stiu cine zicea...
ai lipsă diacritice. eu zic să publici mai îngijit. am să trimit textul în șantier. îl corectezi și cînd ești convins că este gata apeși butonul cu atenție editor.
Mulţumesc frumos, Alina. Acum văd şi eu că e cam multă ,,geometrie" în poem, cercuri înscrise şi circumscrise. Paradoxul e că trei persoane ,,coliniare" pot forma oricând un cerc :). Înţeleg tot ce ai semnalat. Evident că îmi doresc să pot scrie acel fel de text care să nu fie o piedică în transmiterea mesajului/stării ci un canal eficient. Deocamdată atât am reuşit, dar pot să asigur că mă străduiesc şi că iau în serios orice opinie.
Eu încă ţin ,,ascunse" povestirile pentru copii :)
Îţi mulţumesc pentru tot, Alina.
un text frumos, în ciuda abuzului de verbe la imperfect. însă "ultimul sărut" din final trebuie neapărat suprimat (mai ales că sintagma constituie şi titlul - ceea ce înseamnă că totul e de înţeles, iar repetarea e inutilă).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Unul dintre cele mai bune poeme ale tale. Strălucitor și rece, dar ce memorie nu e rece, ca amintirea spațiilor ancestrale? Remarc: "viața mea e trupul acestui animal boreal" (nu iau în considerație ligamentul licențios, ai să modifici tu cândva).
pentru textul : amintirea nordului deparanteza-i intreaga.
pentru textul : departe de pielea mea deAveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deUna este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas
Nu aș vrea să se interpreteze ca o lipsă de considerație față de memoria lui Mihai Leoveanu dar am oarecum rezerve față de această schimbare de nume. Nu cred că face neaparat bine nici amintirii poetului Leoveanu și nici cenaclului Virtualia. În primul rînd cred că numele Virtualia este prea împămîntenit și deja cunoscut ca să mai poată fi schimbat și încă nu am auzit de un cenaclu care să aibă... nickname. Există o știință a brandurilor și cred că cine propune sau face astfel de schimbări ar trebui să se familiarizeze cu ea. Apoi cred că un nume abstract, neutru, precum Virtualia, este mult mai de preferat numelui unei personalități. Numele unei personalități, după părerea mea, „academizeaza”, „scrobește” identitatea bohemă, poate chiar iconoclastă a unui cenaclu, mai ales așa cum este Virtualia. Iar cînd ai academizat sau scolasticizat un cenaclu literar e ca și cum i-ai fi luat vlaga, viața. Apoi, poate nu mă pricep eu prea bine, dar nu cred că am observat ca Mihai Leoveanu să fi fost prea implicat în activitatea Virtualiei. Mai degrabă mi s-a părut mai implicat în rep Moldova. Deci, nu știu dacă nu ar fi oarecum forțată o astfel de redenumire. Probabil că s-ar putea institui un concurs anual, sau un premiu de poezie cu numele Mihai Leoveanu sau poate o bursa anuala pentru participare la Virtualia pentru tineri mai săraci dar talentați (bursă ptr drum și cazare) la care să participe donatori, etc. Există probabil și alte posibilități care să onoreze atît memoria lui Mihai Leoveanu cît și să se dovedească benefice Virtualiei. Cred însă că schimbarea numelui se va dovedi neinspirată pentru Virtualia și viitorul ei.
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu debine mai, scriitor de la tecuci. fie aceasta poezia dedicata mie din partea membrului uniunii scriitorilor din romania. ti-au dat aia pistol sa ti-l bagi in gura sau in dedindos si tu-l descarci in americani si mai rau, in frati! bravo si bravo. esti un erou.
pentru textul : risipitorii de litere deReprosul tau imi face bine , la fel si umorul, iti multumesc frumos. Promit sa te sun, stiam ca esti ocupat cu masteratul,bref dorinta ta e porunca pentru mine:)
Raluca, multumesc frumos.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deUn poem care demonstrează maturitate din toate punctele de vedere. Foarte bine surprins si redat sentimentul golului, al pustiului, al neîmplinirilor raportate la grila simplă a vieţii obisnuite, plină de lucruri aparent simple, dar care au valoarea aceea de a umple. Discursul liric e firesc, de o naturaleţe seducătoare. Imaginile sunt redate de metafore nou-nouţe, sugestive ( viața mea e o cameră de hotel de două stele / din care pînă și gîndacii au plecat de teama pereților goi).
pentru textul : fade out hotel deUltima strofă e un maxim pe care îl putea atinge acest poem. Primul vers m-a purtat rapid prin filozofiile new age, apoi m-a adus ,,acasă", la o înţelegere perfectă a ceea ce simte uneori dumnezeu ( toţi si-au întors faţa de la mine...).
Admirabil! Mulţumesc autorului că mi-a făcut duminica asta atât de frumoasă si mi-am întors faţa spre un poem excepţional. Pentru tot ce am scris mai sus, evidenţiez acest poem împreună cu felicitări sincere!
Eh, acum dacă ai ajuns chiar la fundul sacului cu editori mă ofer voluntar pentru postul de editor de criză? Hermeneia. Cu toată seriozitatea. Mi-ar plăcea să fac parte din conducerea colectivă (chiar și dacă aceasta înseamnă doar tu și cu mine) a acestui site pe care îl apreciez cu bunele și cu relele.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IV – deAndu
Nu e niciun scandal, e asa o chestie in care eu primesc sfaturi de la cineva si ma gandesc cum sa le urmez. Sa mai citesc Blaga, asta presupune ca Blaga sa mai fi scris ceva intre timp, lucru putin probabil. Ar trebui sa ma apuc sa recitesc. Cred ca ea are dreptate, de la o varsta e bine sa le iei de la capat pe toate.
pentru textul : Felix catus deM-am întors la acest poem chemată de ,,copilul care creşte lipit de tocul uşii”, de nefericitul lui destin şi de refuzul lui de a vorbi.
pentru textul : un copil lipit de tocul uşii de( în volumul meu de povestiri pentru copii am un text despre un copil autist…poate îl voi posta aici )
Poemul se remarcă atât prin tematică, dar mai ales prin forţa de sugestie a tropilor si a revenirii obsesive a stop-cadrului ,,copilul lipit de tocul uşii.” E foarte bine sugerată incapacitatea copilului de a înţelege, sau mai degrabă de a accepta ,,plecările în cercuri de cenuşă”, dar şi indiferenţa adulţilor sau, poate, neputinţa lor de a transforma toamna în primăvară.
Menţionez câteva versuri care mi-au smuls clipe de empatie şi de învinovăţire:
,, undeva în lumea aceasta
împărţită în înainte şi după”
,, tata a plecat într-o călătorie mare
deschisă din cartea de basme,
închisă în mintea copilului
lângă luna de mătase”
,, chipul mamei văzut sub lupă,
Dumnezeu văzut pur şi simplu.”
,, pentru el toamna e un televizor
cu sonorul dat spre încetişor”
,, undeva în lumea noastră
viu şi de atins cu mâna
un copil creşte lipit de tocul uşii”
Rimele, cred că voluntare, au menirea de a intra mai profund în lumea copilului. Consider poemul ca pe un manifest, ca un strigăt, ca un apel de a dona un pic de atenţie si de iubire în contul copiilor fără copilărie. Mulţumiri. Mi-am înnobilat sufletul.
Cu preţuire, Mariana
err. v-a starnit
pentru textul : coliba mea de corali denu ma supar Adriana. dimpotriva. ma bucura trecerea ta:)am facut ceva modificari. la imbracata era initial sa dorm iepureste. am schimbata stii tu de ce :)
pentru textul : rânduri fără poezie dete astept cu drag
Dacă ar fi să reprezint grafic acest poem printr-o metaforă plastică care să sugereze felul în care se succed ideile, aş desena două palme de ,,rege” care ţin o sferă, jumătate pământ, jumătate soare, din care cresc două iedere, una verde şi una de aur răsucindu-se ca două spirale una în jurul celeilalte, lăsând suficient spaţiu să încapă acolo sufletul cititorului ( sau al privitorului ) având certitudinea unui adevăr construit anume pentru ei doi.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deAm citit poemul de multe ori, cu diverse obiective, şi de fiecare dată am avut parte de un festin literar ,,regesc": limbajul biblic inteligent ancorat în lexicul poemului, mesajul cu o consistenţă aforistică, gradarea de la general la particular, un demers deductiv prin care se afirmă eul poetic spre final, pledoaria pentru fidelitatea conjugală şi un anumit tip de legătură de paternitate. Poemul mi-a făcut mult bine. Mă simt ca atunci când, în vechime, în sunet de liră, evreii ascultau recitindu-se fragmente din ,,Cântarea Cântărilor”.
Încă nu i-am pătruns toate tainele şi nici nu mi-am propus, fiindcă ce bine îi stă cu unele adevăruri netrâmbiţate, cu unele adieri care nu ştii de unde vin şi unde se duc, dar ţi-e bine stând în calea lor.
Dorin, e weekend, e soare, e zi liberă :) şi mi-a fost drag să zăbovesc lângă poem, în el. Eu nu cred voi putea scrie aşa vreodată...peniţa de aur e la tine!
mulțam Cristina, îmi pare rău că a trebuit să plec și nu am schimbat prea multe vorbe!
mulțam frumos, Alina!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deCristina, in primul rind as vrea sa nu ma suspetezi de niciun fel de malevolenta. nici pe mine si nici pe cei care te citesc. Tu spui ca nu primesti comentarii, dar nu crezi ca exact acelasi lucru se poate spune in general si despre tine. Tu de asemenea rareori comentezi sub textele altora. Nu inteleg de ce atit de multi oameni sint deranjati ca nu primesc atentia pe care ei nu o acorda altora. Trecerea la corespondent este facuta intr-un anumit set de situatii. Retrogradarea (daca vrei sa o privesti asa) la categoria de novice, este facuta in alt set de situatii. Prima este legata in primul rind de frecventa si tipul de relatie cu Hermeneia. A doua este legata in principal de calitatea textelor postate. Nu stiu si nu cred ca s-a facut o greseala cind ti s-a acordat nivelul actual. Dar acest lucru nu inseamna ca poti continua sa postezi texte slabe si iti poti pastra nivelul. Tu poti sa fii un scriitor genial dar daca postezi texte submediocre si mai ales repetat, nu te poti astepta sa pastrezi prea multa vreme acelasi nivel. Macar si doar din motivul ca pentru categoria de novice publicarea textelor pe prima pagina este controlata prin aprobare. Citez din Regulament: "11. Membrii trebuie sa doreasca sa nu ramîna la stadiul de novice ci sa intre în categoria autorilor Hermeneia dar odata ajunși acolo trebuie sa înțeleaga faptul ca Hermeneia nu va accepta compromiterea acestei categorii și ca trebuie sa întîmpine așteptarile de calitate ale cititorilor noștri oferind texte pe masura valorii lor. Abandonarea vizibila a unui anumit nivel de calitate a textelor publicate poate duce la retrogradarea din categoria deținuta sau excluderea din rîndul membrilor Hermeneia."
pentru textul : Gărzile negre deCe am vrut sa spun prin materia prima este ca drama unui spital, de psihiatrie sau altfel, mai ales cind este legata de experienta personala, poate fi o sursa inspirationala din care poti construi literatura, dar doar a insira la modul ne-creativ ce ti s-a intimplat nu cred ca se califica drept literatura. Parere mea. Cred ca ar trebui sa abandonezi suspiciunea cum ca alti nu iti comenteaza textele pentru ca nu cred ca poti progresa, ci mai degraba sa te intrebi cit de mult participi tu sub textele altora.
Domnule Manatu, observ ca va folositi de facilitatea comentariilor pentru a... solicita comentarii. Gestul acesta este in cel mai bun caz ridicol, daca nu de prost gust. Problema este, domnule Manatu, ca dumneavoastra, observ, nu ati facut nici un comentariu sub nici un alt text decit textele dumneavoastra. Nu stiu daca va dati seama dar o astfel de atitudine tradeaza un gen de egocentrism care mai devreme sau mai tirziu ajunge sa fie ignorat de oameni. In felul acesta veti intra in categoria celor care nu scriu neaparat prost pe aici dar care pentru ca nu stiu sa se relationeze ajung sa fie ignorati. Nu cred ca textele dumneavoastra sint centrul atentiei aici pe Hermeneia. Si nici nu pot sa fie asa ceva de vreme ce nici un alt text nu poate sa aiba o astfel de pretentie. Asa ca va rog sa va schimbati atitudinea si sa intelegeti ca intr-o comunitate, indiferent daca e literara sau nu, vei primi in masura in care oferi.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece debine-ai veint! un poem inspirat și simpatic. adevărată poezie.
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deStăpâneşti tehnica de a îmbina proza lirică cu inefabilul imanent al poeziei şi astfel reuşeşti, de cele mai multe ori, să scrii o bună poezie cu caracter epic. Ştii când şi cum să accelerezi, cum să te retragi şi cum să pregăteşti fragmente care ţin tot textul în spate. Ştti cum să nu cazi în patetic fără să bravezi.
Mă bucur că ai revenit.
pentru textul : acolo unde se duc jobenele fără magie să moară denu metrica m/a interesat, emiemi. multumesc de trecere!
pentru textul : Despre ale mele zile deincerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
pentru textul : Felinar deEla, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deMultam de acest poem. Citindu-l - am avut impresia ca stau singur cuc in univers, ceea ce-mi doresc de multa vreme. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Poem cu umbre declariana, stiu ca ai si texte mai bune. nu inteleg de ce l-ai acest tocmai pe acesta. nici nu am ce comenta la el. :( >>profetul nimeni nu intelege poate pentru ca pur si simplu este un regulament destul de aberant. dupa cate ai vazut pana la urma il respect, am scos textele "c.ocaine girl" si probabil voi mai intra prin iunie sa postez cate ceva. dar iunie presupun ca voi fi deja plictisit de acele texte, voi intra mai bine de revelion pentru a aduna cateva texte deja invechite din ianuaire-octombrie si doamne fereste sa fac greseala sa le mai postez undeva. asta mi se pare comunism. imi miroase exact a ceausica si a regulamente. noi am intrat si ne-am inscris pe acest site pentru ca ni s-a parut interesat, insa in cel mai scurt timp, mie cel putin, mi s-a dovedit altceva. sper sa nu fi ranit sentimentele cuiva prin acest comentariu, daca da totusi am incredere ca a fost bine inteles. ne auzim prin iunie :)
pentru textul : Nimic decorectez: aprig observator al realitatii...
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deIalin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul decu mai putine cuvinte si, fireste, en garde, zic si eu ca omu' viseaza sugestii ale realitatii. de aceea mi-ar fi placut, de dragul logicii poetice, sa sugerezi si "usile egiptenilor", daca tot imi pui mintea la lucru sa dezleg unul.
carevasazica,"sa traiasca fratemeleu", cum nu mai stiu cine zicea...
pentru textul : Se făcea că... deai lipsă diacritice. eu zic să publici mai îngijit. am să trimit textul în șantier. îl corectezi și cînd ești convins că este gata apeși butonul cu atenție editor.
pentru textul : Dilemă divină dein textul asta se simte o mana sigura. sa stii ca eu de obicei te citesc, chiar daca nu las semne.
astept si eu continuarea - ai grija, subiectul este destul de uzat. sper sa poti scoate ceva bun din el.
pentru textul : am evadat un timp deMulţumesc frumos, Alina. Acum văd şi eu că e cam multă ,,geometrie" în poem, cercuri înscrise şi circumscrise. Paradoxul e că trei persoane ,,coliniare" pot forma oricând un cerc :). Înţeleg tot ce ai semnalat. Evident că îmi doresc să pot scrie acel fel de text care să nu fie o piedică în transmiterea mesajului/stării ci un canal eficient. Deocamdată atât am reuşit, dar pot să asigur că mă străduiesc şi că iau în serios orice opinie.
Eu încă ţin ,,ascunse" povestirile pentru copii :)
pentru textul : Adoriana minus zece deÎţi mulţumesc pentru tot, Alina.
un text frumos, în ciuda abuzului de verbe la imperfect. însă "ultimul sărut" din final trebuie neapărat suprimat (mai ales că sintagma constituie şi titlul - ceea ce înseamnă că totul e de înţeles, iar repetarea e inutilă).
pentru textul : ultimul sărut dePagini