anna -
o primeşti în casă alături de toate
celelalte spaime ale tale
te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti
te gândesti că oricât ar fi de frumos un vis
nu te poate hrăni în fiecare zi
atunci iei lucrurile aşa cum sunt
nu le mai urăşti
urăşti doar zarva pe care o fac cuvintele
atunci când nu te mai ţin drept
când te încovoaie
când toate toamnele tale stau aliniate
ca nişte santinele
când clipa devine transparentă ca un melc
iar timpul trece subtil
din ceasul vechi
în retină
Poezie:
Comentarii
nostalgia. da.
anna -
multumesc de lectura si de semnul lasat, PaulC. respectele mele !
mi-e drag sa te citesc
yester -
are ceva frumos si amintitor poemul tau, Nuta, peste care trebuie pasit cu grija si cumintenie. un tribut toamnei....frumos. mi-a placut!
"atunci iei lucrurile aşa cum sunt"!
Ottilia Ardeleanu -
strofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
placerea e de partea mea, Paul !
anna -
ma bucura cuvintele tale, esti nu doar un poet pe care-l stimez si-l citesc cu placere, esti si un cititor atent, iti multumesc de trecere si de cuvintele bune! intr-un sens speculativ pot spune ca ai dreptate cu "cumintenia", uneori am impresia ca din prea multa "cumintenie", rotogolirea cuvintelor mele se face sau prea lin, sau prea abrupt, iar cand se intampla ca ele sa curga firesc si aproape de ceea ce voiam sa exprim, si cand altcineva percepe la fel curgerea lor, nu poate decat sa ma bucure! ganduri bune, Paul Blaj !
te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti
anna -
Otilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
nu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !