am cunoscut un bărbat
pentru care femeile erau ca sforile
un nod în loc de cap
un nod în loc de pântece
uneori le încurca între ele
strângea nodurile mai tare
le desfăcea minuţios
până când aţa era întinsă şi moale
o petrecea printre degete
în funcţie de dispoziţie
o vopsea cu lac de unghii
ori cu cerneală tipografică
dacă ploua sau ningea
nu se îndura să le arunce
le îmbrăca în ceară reciclabilă
şi le dădea foc
ardeau ca lanternele într-o mină de sare
din tavan picurau lacrimi cenuşii
până când cerul se limpezea
nu mai întâlnisem un astfel de bărbat
care să se laude că plânge
ori de câte ori doreşte
Poezie:
Comentarii
Aş fi scris:
Maria - Doina -
Aş fi scris:
,,un nod în loc de cap
altul în loc de pântece"
Cred că ultima strofă nu mai e necesară. Mie, ca simplu cititor, îmi trebuie acel moment de reflecţie...iar momentul se pare că e după versul ,,până când cerul se limpezea ". E momentul când vreau să recitesc poemul, să îmi fac propria opinie, nu să o iau pe cea ,,impusă" de autor în ultima strofă :) Poemul se remarcă prin originalitate.
În acest poem nu am încercat
Cristina Moldoveanu -
În acest poem nu am încercat să ofer o concluzie a unui raţionament prin ultima strofă, este mai degrabă o declaraţie care include în sine restul poemului, îl limpezeşte, este o stare de fapt relaţionată cu strofa anterioară. Am înţeles ceea ce vrei să sugerezi, dar pentru mine poemul acesta fără ultima strofă ar fi ca un brad de Crăciun fără steluţa din vârf şi nu pot renunţa deocamdată la ea.
Mulţumesc mult pentru semnul de lectură :)
- două lucruri -
a.a.a. -
"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!