Vă mulțumesc pentru intervenții. Departe de a-l considera un text foarte reușit, l-am dat cu mari emoții, așteptând reacțiile, în ideea de a-ncerca apoi să-l modific în funcție de sugestii. Nu e "lucrat" aproape deloc, dar mă bucur că a plăcut așa. Linea, Hanny si rim ati vorbit toți de muzicalitate... hm, e foarte ciudat, trebuie să vă spun ceva. Textul este de fapt o relatare pas cu pas a unui vis. În vis auzeam și acele sunete ale vântului în capetele de lut (era punctul culminant al visului), sunet pe care îl mai am în minte, dar nu cred că poate fi reprodus vreodată de nici un instrument sau orchestrație. Scriind textul, simțeam că nu voi putea reda nicicum acele sunete, așa că le-am lăsat pe seama imaginației cititorului. Iar dacă voi ați rezonat văzând muzicalitate în text, asta îmi dă satisfacție, și mă pune și pe gânduri. Da, dialogul final falsează puțin, sunt de acord. În vis am auzit primele linii ale dialogului, dar începând să mă trezesc, voiam totuși să-l duc rațional până la capăt, acolo, în acea stare de la granița dintre vis și real. Se prea poate ca această intervenție conștientă să fie exact nota discordantă. Asta, însă, mă încurajează să vă relatez pe viitor un alt text, tot un vis, însă ceva mai lung, și mult mai straniu.
Recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Lailin, raportat la obiectivitatea și exigențele tale artistice, aici ești generos în aprecieri. referitor la final, ai descifrat bine, aproape. cît despre versurile trei și patru - nimic scientologic. realizez însă că este firesc viziunile să difere. mulțam. Oriana, pentru mine este foarte important să aud asta de la tine, să îmi fii alături. ai cuprins esența mai bine decît aș fi putut eu să o aduc în lumină. mulțumesc de primire.
nici tu nu pricepi, marynna? poemul e simplu, doar o "conotatie cosmogonica" a intrat pe radar, asta ca sa dea ambalajului o impresie de pachet. "Mare mister în lume sunt poeții Ce au în suflet cărți și-n minte fluturi", e miezul poeziei si nu cred ca ai mai auzit in alta parte acest poetrib. poetul are dreptul si indatorirea sa sape dupa noi expresii, exprimari si avataruri. Nu crezi? Sunt poeti care imita, copiaza, transpira ca cocosii pe gard, iar altii care isi sufleca manecile si sapă.
ce bine că sunt onanist... ar fi spus și thomas la rândul lui. nu în barbă. interesant text, dar cred că e cam riscant. partea cu fizica e absolut relevantă. glumind... poti fi acuzat de prosemitism. toate peronajele sunt de origine evreiască. stăpâne, mai cheamă și-un... creștin!
Teribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
Degeaba, nu mă pot astâmpăra...sper să nu devin iritantă, însă: Cred că Aristotel nu spunea că substanța (pe care o încadra, dacă nu mă înșel, printre "lucrurile necompuse") nu poate fi cunoscută, ci că nu poate fi cunoscută prin intermediul "gândirii compuse". El afirma însă existența unei cunoașteri - să-i spun apriorice? să-i spun transcedentale? mai bine îl citez: “Dar când e vorba de lucruri necompuse, ce înseamnă ființa și neființa,ce înseamnă adevăr și neadevăr? ci adevărul înseamnă să distingi ceea ce cauți și să exprimi acest lucru, și trebuie să știm că a afirma și a enunța nu e același lucru, iar a ignora înseamnă să nu nimerești adevărul. “ și “Pentru astfel de lucruri adevărul constă numai în a le concepe cu mintea;cu privire la ele nu există nici adevăr, nici înșelare, ci doar ignoranța, dar o ignoranță ce nu seamănă cu orbirea, căci în acest caz ar însemna să nu ai deloc însușirea de a gândi.“ Logică aristotelică mi se pare,astfel, una realistă, care nu-și propune să treacă dincolo de pătura Existenței ( unde "existent” este considerat în accepțiunea formei de manifestare ce nu are în ea însăși rațiunea sa suficientă) acceptând că la Transcendent nu poate ajunge decât pe drumul intuiției intelectuale. Pentru că, la acest nivel, nici nu mai poate fi vorba de "terț exclus"! Deci, substanța poate fi cunoscută și putem afirma despre ea că ..., însă nu pe calea raționalului. Ea este peste măsura instrumentelor raționale de care dispunem sau, cum spune F. Brentano, pe marginea Metafizicii lui Aristotel, "Noi nu posedăm nicio ideea a divinității care să fie completă într-un asemenea mod în simplitatea ei încât să corespundă substanței divine. (...) Din natura nemijlocit sesizată a finite necesare prin sine ar putea fi dedusă nemijlocit existența ei” . - ultima frază constituind, în opinia lui Bretano, argumentul ontologic. (Cu mențiunea că nu sunt de acord cu formularea "existența ființei necesare", din motivele înscrise în paranteza de mai sus.)
...mă făcuși filozof:)! sper să nu termin ca primul și să am mirarea celui de-al doilea! mulțumesc Marina, dacă ochiul tău apreciază, aici, la mine, contează!
Ilarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.
din ratiuni multiple as recomanda ca sa folosesti titluri diferite pentru texte diferite, sau macar sa le diferentiezi prin subtitlu (desi cred ca prin titlu ar fi mai bine) imagineaza-ti ca la un moment dat cineva iti cauta un anumit text. cum il va gasi?
Nu doresc nimic de la d-voastră, vă asigur. Aş fi vrut, ce-i drept, mai mult de la textele pe care le semnaţi, însă e cert că autorul însuşi nu ţinteşte mai sus, aşadar nu prea mai este nimic de spus.
parerea mea este ca am citit texte mult mai bune scrise de alma pe teme asemanatoare sau pornind de la inspiratii asemanatoare. aici mi se pare ca nu a avut rabdarea si poate dispozitia suficienta pentru a scrie ceva pe masura
Singurul lucru de care am să vorbesc acum este titlul. Părera mea este că, atunci când acesta este in altă limbă, faptul trebuie jsutificat satisfăcător. Altfel, se produce un efect snob (moda titlurilor străine ori apariţia simbolurilor /, &, *, etc)...
Chiar si cu o rima si un ritm in mai multe picioare, poemul sta bine si nu numai datorita finalului de invidiat, ci si ideii smulse din Capela Sixtina si inchisa in manastirea de Tamaie de la Arges. Iar drumul nu pierde din simbolistica deseori clasica pentru stilul poetului de la Turburea.
un poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?
vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.
Ehei! Mulțumesc Marina, foarte surprins și foarte plăcut de semnul tău. Nu te știam acolo departe, dar acum știu. Poezia cea de toate zilele, iată, face minuni; fire să prefire și de-acum mai departe. La fel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu stiu daca este cliseistic cristina. putin redundant poate dau nu cliseistic. nu cred ca un singur cuvint poate fi cliseistic.
pentru textul : nevoia de predictibil II deVă mulțumesc pentru intervenții. Departe de a-l considera un text foarte reușit, l-am dat cu mari emoții, așteptând reacțiile, în ideea de a-ncerca apoi să-l modific în funcție de sugestii. Nu e "lucrat" aproape deloc, dar mă bucur că a plăcut așa. Linea, Hanny si rim ati vorbit toți de muzicalitate... hm, e foarte ciudat, trebuie să vă spun ceva. Textul este de fapt o relatare pas cu pas a unui vis. În vis auzeam și acele sunete ale vântului în capetele de lut (era punctul culminant al visului), sunet pe care îl mai am în minte, dar nu cred că poate fi reprodus vreodată de nici un instrument sau orchestrație. Scriind textul, simțeam că nu voi putea reda nicicum acele sunete, așa că le-am lăsat pe seama imaginației cititorului. Iar dacă voi ați rezonat văzând muzicalitate în text, asta îmi dă satisfacție, și mă pune și pe gânduri. Da, dialogul final falsează puțin, sunt de acord. În vis am auzit primele linii ale dialogului, dar începând să mă trezesc, voiam totuși să-l duc rațional până la capăt, acolo, în acea stare de la granița dintre vis și real. Se prea poate ca această intervenție conștientă să fie exact nota discordantă. Asta, însă, mă încurajează să vă relatez pe viitor un alt text, tot un vis, însă ceva mai lung, și mult mai straniu.
pentru textul : Fuga deRecomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah deLailin, raportat la obiectivitatea și exigențele tale artistice, aici ești generos în aprecieri. referitor la final, ai descifrat bine, aproape. cît despre versurile trei și patru - nimic scientologic. realizez însă că este firesc viziunile să difere. mulțam. Oriana, pentru mine este foarte important să aud asta de la tine, să îmi fii alături. ai cuprins esența mai bine decît aș fi putut eu să o aduc în lumină. mulțumesc de primire.
pentru textul : port curajul deo marturie dulce a ideii de intimitate.
pentru textul : Lovitură de rafturi denici tu nu pricepi, marynna? poemul e simplu, doar o "conotatie cosmogonica" a intrat pe radar, asta ca sa dea ambalajului o impresie de pachet. "Mare mister în lume sunt poeții Ce au în suflet cărți și-n minte fluturi", e miezul poeziei si nu cred ca ai mai auzit in alta parte acest poetrib. poetul are dreptul si indatorirea sa sape dupa noi expresii, exprimari si avataruri. Nu crezi? Sunt poeti care imita, copiaza, transpira ca cocosii pe gard, iar altii care isi sufleca manecile si sapă.
pentru textul : Cum se naște o poezie dece bine că sunt onanist... ar fi spus și thomas la rândul lui. nu în barbă. interesant text, dar cred că e cam riscant. partea cu fizica e absolut relevantă. glumind... poti fi acuzat de prosemitism. toate peronajele sunt de origine evreiască. stăpâne, mai cheamă și-un... creștin!
pentru textul : Discutii despre Thomas Mann si fizica deun delir care pe drept a fost remarcat.
pentru textul : delirice III deTeribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
pentru textul : viața mea deDegeaba, nu mă pot astâmpăra...sper să nu devin iritantă, însă: Cred că Aristotel nu spunea că substanța (pe care o încadra, dacă nu mă înșel, printre "lucrurile necompuse") nu poate fi cunoscută, ci că nu poate fi cunoscută prin intermediul "gândirii compuse". El afirma însă existența unei cunoașteri - să-i spun apriorice? să-i spun transcedentale? mai bine îl citez: “Dar când e vorba de lucruri necompuse, ce înseamnă ființa și neființa,ce înseamnă adevăr și neadevăr? ci adevărul înseamnă să distingi ceea ce cauți și să exprimi acest lucru, și trebuie să știm că a afirma și a enunța nu e același lucru, iar a ignora înseamnă să nu nimerești adevărul. “ și “Pentru astfel de lucruri adevărul constă numai în a le concepe cu mintea;cu privire la ele nu există nici adevăr, nici înșelare, ci doar ignoranța, dar o ignoranță ce nu seamănă cu orbirea, căci în acest caz ar însemna să nu ai deloc însușirea de a gândi.“ Logică aristotelică mi se pare,astfel, una realistă, care nu-și propune să treacă dincolo de pătura Existenței ( unde "existent” este considerat în accepțiunea formei de manifestare ce nu are în ea însăși rațiunea sa suficientă) acceptând că la Transcendent nu poate ajunge decât pe drumul intuiției intelectuale. Pentru că, la acest nivel, nici nu mai poate fi vorba de "terț exclus"! Deci, substanța poate fi cunoscută și putem afirma despre ea că ..., însă nu pe calea raționalului. Ea este peste măsura instrumentelor raționale de care dispunem sau, cum spune F. Brentano, pe marginea Metafizicii lui Aristotel, "Noi nu posedăm nicio ideea a divinității care să fie completă într-un asemenea mod în simplitatea ei încât să corespundă substanței divine. (...) Din natura nemijlocit sesizată a finite necesare prin sine ar putea fi dedusă nemijlocit existența ei” . - ultima frază constituind, în opinia lui Bretano, argumentul ontologic. (Cu mențiunea că nu sunt de acord cu formularea "existența ființei necesare", din motivele înscrise în paranteza de mai sus.)
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deMulțumesc, Virgil, ai dreptate, prima strofă este limpede, a doua se tulbură ușor, voi încerca să redau altfel ideea din ea, pentru a păstra coerența.
pentru textul : Închinare de...mă făcuși filozof:)! sper să nu termin ca primul și să am mirarea celui de-al doilea! mulțumesc Marina, dacă ochiul tău apreciază, aici, la mine, contează!
pentru textul : Totul despre Mine deIlarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.
pentru textul : kansas in june deimi place ca-i pistruiata (sper, si roscata - natural)
pentru textul : hold the mike like a memory dedin ratiuni multiple as recomanda ca sa folosesti titluri diferite pentru texte diferite, sau macar sa le diferentiezi prin subtitlu (desi cred ca prin titlu ar fi mai bine) imagineaza-ti ca la un moment dat cineva iti cauta un anumit text. cum il va gasi?
pentru textul : revelație deLa multi ani, Cristina. Multa sanatate si optimism.
pentru textul : sprijinit în baston deNu doresc nimic de la d-voastră, vă asigur. Aş fi vrut, ce-i drept, mai mult de la textele pe care le semnaţi, însă e cert că autorul însuşi nu ţinteşte mai sus, aşadar nu prea mai este nimic de spus.
O zi bună!
pentru textul : Dor virtual deparerea mea este ca am citit texte mult mai bune scrise de alma pe teme asemanatoare sau pornind de la inspiratii asemanatoare. aici mi se pare ca nu a avut rabdarea si poate dispozitia suficienta pentru a scrie ceva pe masura
pentru textul : după douăzeci de ani deDoar atat am avut de spus.
pentru textul : Ochi de jad deSingurul lucru de care am să vorbesc acum este titlul. Părera mea este că, atunci când acesta este in altă limbă, faptul trebuie jsutificat satisfăcător. Altfel, se produce un efect snob (moda titlurilor străine ori apariţia simbolurilor /, &, *, etc)...
pentru textul : Și cu zâna ce facem? desunt un furtun, caut furtuna. sincer, pentru inspiratie, te-as fi considerat autor si nu novice hermeneia.
pentru textul : Insomniac dePetre Fluerașu, mulțumesc pentru peniță.
pentru textul : necesitatea deinainte de toate, bine ati venit pe Hermeneia. despre poem, mai pe inserat...
pentru textul : ATELIER demultumesc pentru atentionari, Aranca!
pentru textul : Virtutea șobolanilor deChiar si cu o rima si un ritm in mai multe picioare, poemul sta bine si nu numai datorita finalului de invidiat, ci si ideii smulse din Capela Sixtina si inchisa in manastirea de Tamaie de la Arges. Iar drumul nu pierde din simbolistica deseori clasica pentru stilul poetului de la Turburea.
pentru textul : teoria mulțimilor deun poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?
vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.
pentru textul : poem pentru dobrogea devoi aduga subcategoria "alte limbi", cu posibilitatea de a preciza limba in subtitlu. Si veti putea reincadra textul
pentru textul : Circul Chardam deEhei! Mulțumesc Marina, foarte surprins și foarte plăcut de semnul tău. Nu te știam acolo departe, dar acum știu. Poezia cea de toate zilele, iată, face minuni; fire să prefire și de-acum mai departe. La fel.
pentru textul : Mă privești de departe deși nimic despre Vronsky?
pentru textul : anna deun text care place fără să fii sigur că te-ai apropiat suficient de el.
pentru textul : aria unui îndrăgostit dePagini