incep sa ma intreb daca astazi am eu o problema de receptare... imagini pretioase care mie nu-mi spun nimic: "un eu alterat, anticipat, pregătit de timp" "Tăcerea e mormântul în care sunt livrate părțile din mine." livrate? ca sa nu mai vorbesc de "tacerea-mormant", imagine care e tocita de atata utilizare. "Subsemnata, amprenta unui suflet artificializat". in text exista o rasad de autoironie, sufocat, din pacate... typo la "întoxicată".
putând să dezvoltăm ideea și lasând-o să-și regenereze alte și alte sensuri, căpătăm un joc nesfârșit al umbrelor pe care doar lumina îl poate opri. într-o dimineață, departe... și aici surprins, autorule!
Andu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!
nu mă dearanjează numele David pentru că intuiesc ce vrea să spună autoarea mi se pare un text foarte dur și cred că o exegeză atentă ar duce la multe concluzii. e un stil criptic care poate naște controverse dar oare nu despre asta era să o încurce și David la curtea lui Saul...
as vrea sa fac un fel de corolar aici, desi as vrea ca cineva sa deschida acest subiect pentru dezbatere si in sectiunea info. ce as vrea sa spun este ca ar trebui sa existe un fel de "win-win situation". in principiu hermeneia nu isi propune sa fie nici depozit si nici poligon de tir... in primul rind. isi propune sa fie o comunitate literara. atit cit poate cu modestele ei resurse. este evident ca sint multi care privesc un nou site literar ca pe un soi de nou poligon pentru presupusul lor talent. si ar fi absurd sa nu admitem ca acest lucru este normal... pina la o limita. cred ca fiecare trebuie sa cistige din acest lucru. eu o inteleg pe alina si punctul ei de vedere ca principiu. o inteleg si pe roxana. nu vreau sa descurajez pe nimeni sa publice pe hermeneia dar in acelasi timp ma voi stradui sa nu las ca hermeneia sa devina doar un "instrument" de care cineva sa se foloseasca pentru a obtine beneficii personale, de oricare natura ar fi ele. am observat si eu ca sint unii care posteaza doar texte vechi sau relativ mediocre. va veni foarte curid vremea cind astfel de tendinte vor avea consecinte. rabdarea mea este la fel de bine si sanatoasa ca si intransigenta mea.
Un poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
Cezar
adriana, mă bucură semnul tău. cred că mă ajută să cristalizez mai bine diferenta dintre poezie și, sper să nu sune emfatic, a scrie așa cum simți. mulțumesc mult. Daniela
impresia mea. prima impresie. este ca ideea este interesanta dar ca ori te-ai grabit sa o pui pe "hirtie" ori ai acceptat niste solutii oarecum simpliste sau copilaresti. de exemplu, expresiile "cu lux de amanunte", "animale de companie" sau "cancerul singuratatii" mi se par previzibile. "ideea despre ele acolo" este buna dar probabil ca sugerarea lor sau o alta forma de reprezentare ar fi conferit un plus textului. apoi este acel aspect al celor "4 camere" care oarecum se intelege dar pe care s-ar putut construi mai mult. ramine oarecum suspendat. apoi chiar si "bagajele"... nu este foarte clar la ce anume te referi. si intr-un fel e bine. lasi ambiguitatea deschisa dar parca poate prea deschisa spre ludic decit spre filozofic. desi, poate ca asta este ceea ce ai intentionat.
Da, domnule, sunteţi un pic cam prea meticulos! Dar asta nu înseamnă că nu aveţi dreptate. Dacă voi reuşi să elimin nişte ca-uri, atât cât să nu stric componenta narativă a poemului, textul ar avea de câştigat. Mulţumesc pentru observaţii! Voi ţine cont! Cu amiciţie,
plecand de la acele versuri o alta intoarcere de condei... O voce Non, je ne regrette rien Căci tot ce am primit, am meritat, Și râs și lacrimi. Virtute și păcat, Mi-am oferit. Cât am putut am dat. Spăla-mă-voi de tot. Destinul mi-am urmat. C’est paye, balaye, oublie, Mi-am cumpărat tristețile de mai târziu Din fiece moment, plăcere am cules Și-n rug de pheonix tainic m-am ales Lăsând uitarea să mă stingă. Avec mes souvenirs În viscolul sfârșitului eu mă retrag, Și clipele ce-mi aparțin le răsfoiesc cu drag. Un chip, o voce, o trăire aleasă Revin la viață din uitarea deasă.
îmi place cum descrii cercul fantomatic al iubirii prin intermediul unei camere de hotel/ sanatoriu şi sub imaculata cădere de zăpadă, de alb. apreciere pentru metafora discretă, delicat ornamentând ideea.
Cristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
Alba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
dragă, mulţumesc pentru semnul de întrebare pe care "laboratorul", ca oricare "interior" în care se cercetează amestecuri şi combinaţii spre obţinerea de unicate, ţi l-a pus. plăcerea este de partea mea.
blasfemia tacuta e peste tot, nu imi vine sa cred ca nu o vezi. iar femeile orajele...e ceva oranj, am crezut ca te-a dus c gandul la acea culoare.... ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? iar poezia e aci, in textul asta nenorocit. nu inteleg, tre sa scriu ca tine ca sa zic ca fac poezie?
Virgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.
N.B. pentru efort, mulțumim pentru informații. În 2005 "Serile artgotice" de la Sibiu începeau cu proiectarea unui film realizat în atelierul Brâncuși din Centrul Pompidou. S+a vorbit atunci și de acest concept brâncușian de integrare a soclului în ansamblul sculpturii. Cele două fotografii centrale din acest articol relevă pe deplin conceptul amintit. Atelierul este impresionant... o anticameră a lui Dumnezeu, unde ființa lucrurilor este deja rostită, și nu mai lasă decât locul îmbrăcării lor în trup, locul coborârii lor în piatră, în fier, în carne.
mie imi place versul si stilul acesta, ideile curg unele din altele dand senzatia de liant, un liant pe care insa il poti rupe unde vrei sa pui pauza de respiratie, e un stil abrupt, inegal dar care conduce bine ideea fara sa o sufoce.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
incep sa ma intreb daca astazi am eu o problema de receptare... imagini pretioase care mie nu-mi spun nimic: "un eu alterat, anticipat, pregătit de timp" "Tăcerea e mormântul în care sunt livrate părțile din mine." livrate? ca sa nu mai vorbesc de "tacerea-mormant", imagine care e tocita de atata utilizare. "Subsemnata, amprenta unui suflet artificializat". in text exista o rasad de autoironie, sufocat, din pacate... typo la "întoxicată".
pentru textul : Eu deputând să dezvoltăm ideea și lasând-o să-și regenereze alte și alte sensuri, căpătăm un joc nesfârșit al umbrelor pe care doar lumina îl poate opri. într-o dimineață, departe... și aici surprins, autorule!
pentru textul : rosario deAndu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!
pentru textul : O zi din viața unui ucigaș deuite, vezi, lu editoru emeritus i-o placut. merci, Matei. sa ai sarbatori faine!
pentru textul : noapte cu plată denu mă dearanjează numele David pentru că intuiesc ce vrea să spună autoarea mi se pare un text foarte dur și cred că o exegeză atentă ar duce la multe concluzii. e un stil criptic care poate naște controverse dar oare nu despre asta era să o încurce și David la curtea lui Saul...
pentru textul : deuteronomia demultumesc!
pentru textul : The river I denu stiu de ce nu mi-a publicat celalalt commentariu...
ovyus, atunci nu mai citi. regretele sint o tragedie mai ales cind nu poti avea altfel de senzatii.
pentru textul : caut femeie deas vrea sa fac un fel de corolar aici, desi as vrea ca cineva sa deschida acest subiect pentru dezbatere si in sectiunea info. ce as vrea sa spun este ca ar trebui sa existe un fel de "win-win situation". in principiu hermeneia nu isi propune sa fie nici depozit si nici poligon de tir... in primul rind. isi propune sa fie o comunitate literara. atit cit poate cu modestele ei resurse. este evident ca sint multi care privesc un nou site literar ca pe un soi de nou poligon pentru presupusul lor talent. si ar fi absurd sa nu admitem ca acest lucru este normal... pina la o limita. cred ca fiecare trebuie sa cistige din acest lucru. eu o inteleg pe alina si punctul ei de vedere ca principiu. o inteleg si pe roxana. nu vreau sa descurajez pe nimeni sa publice pe hermeneia dar in acelasi timp ma voi stradui sa nu las ca hermeneia sa devina doar un "instrument" de care cineva sa se foloseasca pentru a obtine beneficii personale, de oricare natura ar fi ele. am observat si eu ca sint unii care posteaza doar texte vechi sau relativ mediocre. va veni foarte curid vremea cind astfel de tendinte vor avea consecinte. rabdarea mea este la fel de bine si sanatoasa ca si intransigenta mea.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deUn poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
pentru textul : despre iubire deCezar
mulțumesc
pentru textul : dromomanie deadriana, mă bucură semnul tău. cred că mă ajută să cristalizez mai bine diferenta dintre poezie și, sper să nu sune emfatic, a scrie așa cum simți. mulțumesc mult. Daniela
pentru textul : ceai cald pentru trup deNu vreau să-l retrag, ci să-l repun la locul lui în atelier. Cezar
pentru textul : Judecata de Apoi deimpresia mea. prima impresie. este ca ideea este interesanta dar ca ori te-ai grabit sa o pui pe "hirtie" ori ai acceptat niste solutii oarecum simpliste sau copilaresti. de exemplu, expresiile "cu lux de amanunte", "animale de companie" sau "cancerul singuratatii" mi se par previzibile. "ideea despre ele acolo" este buna dar probabil ca sugerarea lor sau o alta forma de reprezentare ar fi conferit un plus textului. apoi este acel aspect al celor "4 camere" care oarecum se intelege dar pe care s-ar putut construi mai mult. ramine oarecum suspendat. apoi chiar si "bagajele"... nu este foarte clar la ce anume te referi. si intr-un fel e bine. lasi ambiguitatea deschisa dar parca poate prea deschisa spre ludic decit spre filozofic. desi, poate ca asta este ceea ce ai intentionat.
pentru textul : apartament cu 4 camere deDa, domnule, sunteţi un pic cam prea meticulos! Dar asta nu înseamnă că nu aveţi dreptate. Dacă voi reuşi să elimin nişte ca-uri, atât cât să nu stric componenta narativă a poemului, textul ar avea de câştigat. Mulţumesc pentru observaţii! Voi ţine cont! Cu amiciţie,
pentru textul : blue velvet deData viitoare când vei mai dori să te comentez, va trebui să îmi trimiţi o rugăminte scrisă :)).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deplecand de la acele versuri o alta intoarcere de condei... O voce Non, je ne regrette rien Căci tot ce am primit, am meritat, Și râs și lacrimi. Virtute și păcat, Mi-am oferit. Cât am putut am dat. Spăla-mă-voi de tot. Destinul mi-am urmat. C’est paye, balaye, oublie, Mi-am cumpărat tristețile de mai târziu Din fiece moment, plăcere am cules Și-n rug de pheonix tainic m-am ales Lăsând uitarea să mă stingă. Avec mes souvenirs În viscolul sfârșitului eu mă retrag, Și clipele ce-mi aparțin le răsfoiesc cu drag. Un chip, o voce, o trăire aleasă Revin la viață din uitarea deasă.
pentru textul : Edith Piaf deîmi place cum descrii cercul fantomatic al iubirii prin intermediul unei camere de hotel/ sanatoriu şi sub imaculata cădere de zăpadă, de alb. apreciere pentru metafora discretă, delicat ornamentând ideea.
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome deE foarte multă acțiune în acest poem, Virgil. Poate punctului de vedere tău îi lipsește perspectiva potrivită.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut dealma, multumesc de trecere! am scos strofa, care chiar este in plus, la o citire mai atenta.
pentru textul : Nicht hinauslehnen deCristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
pentru textul : nupoem deAlba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” de"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
pentru textul : cumpănă dedragă, mulţumesc pentru semnul de întrebare pe care "laboratorul", ca oricare "interior" în care se cercetează amestecuri şi combinaţii spre obţinerea de unicate, ţi l-a pus. plăcerea este de partea mea.
pentru textul : laborator deblasfemia tacuta e peste tot, nu imi vine sa cred ca nu o vezi. iar femeile orajele...e ceva oranj, am crezut ca te-a dus c gandul la acea culoare.... ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? iar poezia e aci, in textul asta nenorocit. nu inteleg, tre sa scriu ca tine ca sa zic ca fac poezie?
pentru textul : aforism deVirgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.
pentru textul : patru puncte de vedere deŞi atunci,
sufletul meu s-a ridicat la catedră
şi a urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
la întâmplare.
nu e un text care să mă câștige, mi se pare ceva de genul: na-vă mă, luați lecții de la mine!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deUn text frumos, cu iz memorialistic, în ton cu toamna care ne înveleşte tiptil.
"burnița mărunt a bucurești beat și tânăr
străzile reci ne umflau venele" - foarte reuşit semiportret.
"din banii lui de cazare sau
de cantină nu rețin" - "nu reţin" mi se pare redundant.
De bine!
pentru textul : i-am pus numele studenție deN.B. pentru efort, mulțumim pentru informații. În 2005 "Serile artgotice" de la Sibiu începeau cu proiectarea unui film realizat în atelierul Brâncuși din Centrul Pompidou. S+a vorbit atunci și de acest concept brâncușian de integrare a soclului în ansamblul sculpturii. Cele două fotografii centrale din acest articol relevă pe deplin conceptul amintit. Atelierul este impresionant... o anticameră a lui Dumnezeu, unde ființa lucrurilor este deja rostită, și nu mai lasă decât locul îmbrăcării lor în trup, locul coborârii lor în piatră, în fier, în carne.
pentru textul : HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI - Centre National d'Art et Culture George Pompidou, Paris de..ultimul vers îl văd: 'de săruturi mânjite'..(ca să evităm mâ-mâ}
pentru textul : Facere decheers!
mie imi place versul si stilul acesta, ideile curg unele din altele dand senzatia de liant, un liant pe care insa il poti rupe unde vrei sa pui pauza de respiratie, e un stil abrupt, inegal dar care conduce bine ideea fara sa o sufoce.
pentru textul : luna în faze dePagini