Am rugat pe cineva să îmi citească textul acesta. A fost o experiență inedită. Alina are talentul de a scrie texte foarte recitabile (dacă mi se permite să mă exprim așa). Și mai cred ceva, că imaginația Alinei este atît atuul ei cît și călcîiul lui Ahile. Nu pot decît să îi urez să nu cadă victima ei. Am citit și eu textul acum. Background-ul a fost Symphony of Dreams de Kitaro. Trebuie să recunosc că finalul, finalul textului e magistral. Îți dă senzația aceea de poezie coaptă, care a stat mult în tine. Felicitări.
Am și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.
Dacă schimb, trebuie să pun "hanashi" (povestire) în japoneză, dar nu mai are sensul de "istorie", iar "monogatari" (povestire) care s+ar potrivi de minune, e prea lung... O sa mă gândesc puțin... Da, cred că "hanashi" merge chiar mai bine ca "rekishi". Mulțumesc mult pentru sugestie, Katya.
Calin, am o nedumerire referitor la folosirea timpurilor verbale... daca reusisem sa gasesc inchiderea cercului intre primele si ultimele doua versuri, lipsa semnelor de punctuatie (pe care de altfel nici eu nu le folosesc, dar aici cred ca ar fi ajutat), ca si aparentul raport de coordonare din versurile 10 si 11 a celor doua verbe "impleteau" si "umplu", m-au confuzat de tot... imi scapa mie ceva? e o intoarcere brusca la momentul initial? Sau o simpla eroare?
Am revenit pentru a menționa ligamentul licențios - "chipul acela" (te las pe tine să îl înscrii în ce categorie vrei). Am remarcat și ideea din titlu - înseamnă că... am avut dreptate cu "la bloc". :)
iti recomand zeppeline peste piata bucur-obor, de cartarescu, sa vezi cam cum se scrie poezie. Nu au ce cauta diminutivele in textul tau...patuc, pietricele, carticica, pestisori si altele, nu prin diminutive transpui cititorul intr-un context pe care il doresti(varsta) ci prin ansamblul poeziei asta una la mana roșiii au intrat iar in noi sonarul s-a bulit roșiii se vrea licenta poetica? Astfel de cuvinte nu se cauta, ele vin natural si se integreaza in context.Bulit...execrabil. de unde brusc s-a facut foarte frig eu ce era să fac am început sa țip panică mare nu esti atenta la diacritice, in unele parti ai, in altele nu, ar trebui sa iti verifici textele inainte de a le expune si in plus ai repetitii urate, s-a facut, sa fac Incercati sa va autocenzurati textele si sa nu expuneti toate aberatiile, din respect pentru cititori si din respect pentru voi insiva daca aveti pretentia de a deveni poeti.
Multumesc Daniela! Un semn neasteptat pt aceasta incursiune poetica! un cintec dedicat celei ce incearca sa para a fi altcineva/ceva decit puncte puncte ceea ce e - no name/ no game. Dar luna, lupoaica siderala, stie ce stie: i.e. numai adevarul poate rani, minciuna (mentionata mai sus) cade la pamint precum un glonte orb tras spre puncte puncte luna.
Mi-as dori cum isi dorea si Mr Poe 'to write as mysterious as a cat' (are wolves and cats related? dar leii? :p)
o seara frumoasa iti doresc!
PS un mic tune cu lupoaica, for you! :
"lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" sau "pot să aud inima scrîșnind ca roțile unui tren ce se oprește" superb!
Cristina, comentariul tau este echilibrat, ai surprins si puncte bune si puncte slabe. Acel "plaminii" va ramine inca, pina voi alege eventual o alta formulare. Nu e agloerare, e un fel de caleidoscop. Multumesc pentru surprinderea deteliata a imaginilor si starilor. Virgil, daca ai fi drept, te-as admira. daca m-ai cunoaste realmente, ti-ai da seama ca sunt departe de a fi histrionica si si mai departe de a fi cautatoare de laude si idolatrii ieftine. daca ai sti ca in 1993 am atins prima data totemuri indiene, si nu doar indiene, si ca inca le am cu mine, poate nu ai mai spune atit de usor ca totul e imaginar. Daca ai intelege ca eu apreciez cind cineva ma critica constructiv, dupa cum ai binevazut ca sunt receptiva la acest lucru modelindu-mi scrierile atunci cind un comentator sau altul vin cu solutii pertinente, atunci ai intelege si ca sunt un om modest si tolerant si calm in esenta calm. daca ai vedea o singura data cum sunt, ai intelege si cita semrenie este in mine. Singurul care are atitudinea aceasta fata de mine pe Hermeneia esti tu, iar asta din luna februarie. daca vei citi comentariile tale din decembrie pina in februarie pe pagina mea, vei vedea diferente. Nu vreau decit sa scriu. Imi pare rau ca nu ai cum sa vezi - nu neaparat face-to-face - ci realmente sa vezi din ceea ce comentez si scriu macar cum sunt cu adevarat. Eu nu mi-as permite sa iit pun tie etichete patologice asa cum faci tu. Desi as avea tot profesionalismul sa o fac. Imi pare rau ca recurgi la asemenea strategii, iar orgoliul nu iti face bine deloc. Iar tu stii asta. da, stiu ca scrii si foarte slab uneori, dar niciodata nu mi-as permite sa iti scriu intr-un coemntariu decit constructiv despre asta si sa propun solutii. Dupa cum vezi, esti singurul cu care am asemenea discutii pe Hermeneia, iar cea care chiar regreta, sunt eu. Ela
Leapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
merci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
Joc+++ Dumnezeu stă în sfera mea - Îl învârt printre degete Mama e plecată la târg să vândă mileuri în formă de inimă Îmi iau 2 somnifere - porția de inexistență pentru o zi ... Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare Lumea moare în reprize de 8 ore Moartea moare și ea... În visele mele inimile se croșetează singure , Târgurile n-au fost inventate, Mama, tata formează un ghem... Eu sunt doar un fir de ață - smuls, din jocul îngerilor Dumnezeu se joacă mâța ascunsa - pitulându-se în urechea unui ac sau în aerul ce-l trag în piept....
Iată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
În timp vei înţelege
Sunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
chiar reușit textul. de la început pînă la sfîrșit. mai aștept texte din acestea. mi-ar fi greu să punctez numai un singur lucru care mi-a plăcut. aș avea sentimentul că le-aș trăda pe celelalte. e fascinant să văd ce bine scrii în românește știind ce bine scrii în engleză.
Prima impresie: designul (partea de sus, vorba lui hialin) mi se pare slabă comaparativ cu Hermeneia 1.0. În rest, însă, arată... elegant, sobru dar călduros în acelaşi timp. Referitor la funcţii - n-am apucat încă să le testez pe toate; după ce o voi face, voi reveni, poate, cu alte observaţii. Deocamdată: pe Win. Xp Sp2, cu IE7, diacriticele se văd mici. Probleme la logare (de multe ori, deşi tastezi pen name-ul si parola corect, nu le recunoaşte. Apoi, o face, te loghează, dar îţi dă mesaj de eroare. Dar acest bug era şi pe versiunea anterioară.) Există un meniu, în dreapta - cel de pe "prima pagină - care, dpdv cromatic, mi se pare supraîncărcat (roşu, albastru, negru). Sper că s-a rezolvat şi problema cu "titlul" comentariului. Hermeneia 1.0 îţi ştergea comentariul dacă uitati să pui titlul. Ca o propunere, poate subiectivă: aş fi preferat ca titlurile din meniul de sus să fie vizibile şi fără să dai click în coloana formată din acele liniuţe, pentru că nu ar mai fi necesitat învăţarea pe de rost a lor, învăţare necesară economisirii timpului petrecut în căutarea rubricii dorite.Nu cunosc foarte bine procesul de reconstrucţie al unui site, de aceea tooate observaţiile mele pot părea cârcoteli. Repet: ca aspect (minus partea de sus), ca funcţii noi, ca concept (sorry de cacofonie) mi se pare foarte ok. Felicitări şi la mai mare!
partea a doua mi se pare mai puternica, unde ideea prinde contur, mi-a placut si luna ca un lup sideral. parca " iedera suinda pe minciuna propriei cruci " este in plus.
titlul si subtitlul fac casa buna cu poemul, completeza mult din ideea lui. pe ansamblu, un poem frumos, pe gustul meu. si finalul fain.
să ascultăm deci, să privim şi să ne rugăm
să hăituim aceşti pereţi
în puncte puncte
cu dalta
fiind un mic fan al viziunilor suprarealiste, .. un semn de apreciere.:)
Da, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
lăsat de Ludmila mulți ne regăsim deseori. de fiecare dată o luăm de la capăt, încercând să mergem mai departe fără ea, în noapte mirați de umbra noastră frumoasă, unii pe inima lor c-o speranță, alții cu bruma de toamnă tremurând de frică la tunetele apropiatei ninsori... ar fi putut ieși două poeme de-aici.
vă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează
nu vreau sa repet ceea ce a spus Virgil care are insa dreptate ...uite doar acest fragment are ceva interesant care merita revalorificat in alt context "din memoria care plutește pe ape întinse poleite cu ceață, un tărâm de candoarea celui ce nu știe, celor ce întreabă, asemenea curgerii poemului mă uit spre un dumnezeu care a încremenit în zâmbet, cel puțin pentru mine." dar este doar o idee. nu costa nimic, nu dauneaza grav sanatatii. ce zici?
imi place nuanta asta de vag, de maleabilitate a granitelor intra care vietuim. poezia asta are in ea ceva de fulg - impecabil in constructia lui, dar atat de usor...
Dupa umila mea parere, oarece confuzie (postmodernista) intre, cum zici tu, eul "narativ" si cel "biologic" (sau schimbarea atat de rapida a "mastilor" incat poate duce la o "confuzie" voita) , s-ar putea sa fie un avantaj din punctul de vedere al altui "consumator". Iti multumesc pentru trecere si ma bucura atentia pe care o acorzi incercarilor mele literare. Chiar si atunci - mai ales - cand punctul de vedere e critic. Gorun
gnosticii spun ca Dumnezeu este neindemnatic si de aceea opera lui are multe greseli, aici se vede insa o imagine „perfecta” a inocentei” si frumusetii, iar versurile tale sustin minunat aceasta imagine! „ de ce tac oamenii de zapada” … divulga-i sarei secretul! spune-i ca daca ei ar vorbi, atunci li s-ar inalzi inima de gheata si s-ar topi… si s-ar topi si farmecul iernii :) „privirea fara colturi” a sarei, e cea mai minunata privire ce am vazut !!! se spune ca … nu dispare niciodata din noi copilaria, doar inocenta!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am rugat pe cineva să îmi citească textul acesta. A fost o experiență inedită. Alina are talentul de a scrie texte foarte recitabile (dacă mi se permite să mă exprim așa). Și mai cred ceva, că imaginația Alinei este atît atuul ei cît și călcîiul lui Ahile. Nu pot decît să îi urez să nu cadă victima ei. Am citit și eu textul acum. Background-ul a fost Symphony of Dreams de Kitaro. Trebuie să recunosc că finalul, finalul textului e magistral. Îți dă senzația aceea de poezie coaptă, care a stat mult în tine. Felicitări.
pentru textul : let's get together deAm și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.
pentru textul : urâții deProfetule, alma, îl mai citim o dată, împreună. Mulțumesc. Să vedem pentru cine este. Eu, egoistul, l-am scris pentru mine.
pentru textul : Și dacă deDacă schimb, trebuie să pun "hanashi" (povestire) în japoneză, dar nu mai are sensul de "istorie", iar "monogatari" (povestire) care s+ar potrivi de minune, e prea lung... O sa mă gândesc puțin... Da, cred că "hanashi" merge chiar mai bine ca "rekishi". Mulțumesc mult pentru sugestie, Katya.
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) deCalin, am o nedumerire referitor la folosirea timpurilor verbale... daca reusisem sa gasesc inchiderea cercului intre primele si ultimele doua versuri, lipsa semnelor de punctuatie (pe care de altfel nici eu nu le folosesc, dar aici cred ca ar fi ajutat), ca si aparentul raport de coordonare din versurile 10 si 11 a celor doua verbe "impleteau" si "umplu", m-au confuzat de tot... imi scapa mie ceva? e o intoarcere brusca la momentul initial? Sau o simpla eroare?
pentru textul : Fără să știi deAm revenit pentru a menționa ligamentul licențios - "chipul acela" (te las pe tine să îl înscrii în ce categorie vrei). Am remarcat și ideea din titlu - înseamnă că... am avut dreptate cu "la bloc". :)
pentru textul : floare de eroși deiti recomand zeppeline peste piata bucur-obor, de cartarescu, sa vezi cam cum se scrie poezie. Nu au ce cauta diminutivele in textul tau...patuc, pietricele, carticica, pestisori si altele, nu prin diminutive transpui cititorul intr-un context pe care il doresti(varsta) ci prin ansamblul poeziei asta una la mana roșiii au intrat iar in noi sonarul s-a bulit roșiii se vrea licenta poetica? Astfel de cuvinte nu se cauta, ele vin natural si se integreaza in context.Bulit...execrabil. de unde brusc s-a facut foarte frig eu ce era să fac am început sa țip panică mare nu esti atenta la diacritice, in unele parti ai, in altele nu, ar trebui sa iti verifici textele inainte de a le expune si in plus ai repetitii urate, s-a facut, sa fac Incercati sa va autocenzurati textele si sa nu expuneti toate aberatiile, din respect pentru cititori si din respect pentru voi insiva daca aveti pretentia de a deveni poeti.
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… deMultumesc Daniela! Un semn neasteptat pt aceasta incursiune poetica! un cintec dedicat celei ce incearca sa para a fi altcineva/ceva decit puncte puncte ceea ce e - no name/ no game. Dar luna, lupoaica siderala, stie ce stie: i.e. numai adevarul poate rani, minciuna (mentionata mai sus) cade la pamint precum un glonte orb tras spre puncte puncte luna.
Mi-as dori cum isi dorea si Mr Poe 'to write as mysterious as a cat' (are wolves and cats related? dar leii? :p)
o seara frumoasa iti doresc!
pentru textul : Pseudo dePS un mic tune cu lupoaica, for you! :
"lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" sau "pot să aud inima scrîșnind ca roțile unui tren ce se oprește" superb!
pentru textul : Inside deCristina, comentariul tau este echilibrat, ai surprins si puncte bune si puncte slabe. Acel "plaminii" va ramine inca, pina voi alege eventual o alta formulare. Nu e agloerare, e un fel de caleidoscop. Multumesc pentru surprinderea deteliata a imaginilor si starilor. Virgil, daca ai fi drept, te-as admira. daca m-ai cunoaste realmente, ti-ai da seama ca sunt departe de a fi histrionica si si mai departe de a fi cautatoare de laude si idolatrii ieftine. daca ai sti ca in 1993 am atins prima data totemuri indiene, si nu doar indiene, si ca inca le am cu mine, poate nu ai mai spune atit de usor ca totul e imaginar. Daca ai intelege ca eu apreciez cind cineva ma critica constructiv, dupa cum ai binevazut ca sunt receptiva la acest lucru modelindu-mi scrierile atunci cind un comentator sau altul vin cu solutii pertinente, atunci ai intelege si ca sunt un om modest si tolerant si calm in esenta calm. daca ai vedea o singura data cum sunt, ai intelege si cita semrenie este in mine. Singurul care are atitudinea aceasta fata de mine pe Hermeneia esti tu, iar asta din luna februarie. daca vei citi comentariile tale din decembrie pina in februarie pe pagina mea, vei vedea diferente. Nu vreau decit sa scriu. Imi pare rau ca nu ai cum sa vezi - nu neaparat face-to-face - ci realmente sa vezi din ceea ce comentez si scriu macar cum sunt cu adevarat. Eu nu mi-as permite sa iit pun tie etichete patologice asa cum faci tu. Desi as avea tot profesionalismul sa o fac. Imi pare rau ca recurgi la asemenea strategii, iar orgoliul nu iti face bine deloc. Iar tu stii asta. da, stiu ca scrii si foarte slab uneori, dar niciodata nu mi-as permite sa iti scriu intr-un coemntariu decit constructiv despre asta si sa propun solutii. Dupa cum vezi, esti singurul cu care am asemenea discutii pe Hermeneia, iar cea care chiar regreta, sunt eu. Ela
pentru textul : negru ascuns deLeapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deVa multumim mult si va asteptam cu drag la cenaclu!
pentru textul : Virtualia Zece denici eu
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
pentru textul : cină festivă demerci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
Joc+++ Dumnezeu stă în sfera mea - Îl învârt printre degete Mama e plecată la târg să vândă mileuri în formă de inimă Îmi iau 2 somnifere - porția de inexistență pentru o zi ... Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare Lumea moare în reprize de 8 ore Moartea moare și ea... În visele mele inimile se croșetează singure , Târgurile n-au fost inventate, Mama, tata formează un ghem... Eu sunt doar un fir de ață - smuls, din jocul îngerilor Dumnezeu se joacă mâța ascunsa - pitulându-se în urechea unui ac sau în aerul ce-l trag în piept....
pentru textul : Dumnezeu deIată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor deÎn timp vei înţelege
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 deSunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
chiar reușit textul. de la început pînă la sfîrșit. mai aștept texte din acestea. mi-ar fi greu să punctez numai un singur lucru care mi-a plăcut. aș avea sentimentul că le-aș trăda pe celelalte. e fascinant să văd ce bine scrii în românește știind ce bine scrii în engleză.
pentru textul : Apucîndu-l de falcă dePrima impresie: designul (partea de sus, vorba lui hialin) mi se pare slabă comaparativ cu Hermeneia 1.0. În rest, însă, arată... elegant, sobru dar călduros în acelaşi timp. Referitor la funcţii - n-am apucat încă să le testez pe toate; după ce o voi face, voi reveni, poate, cu alte observaţii. Deocamdată: pe Win. Xp Sp2, cu IE7, diacriticele se văd mici. Probleme la logare (de multe ori, deşi tastezi pen name-ul si parola corect, nu le recunoaşte. Apoi, o face, te loghează, dar îţi dă mesaj de eroare. Dar acest bug era şi pe versiunea anterioară.) Există un meniu, în dreapta - cel de pe "prima pagină - care, dpdv cromatic, mi se pare supraîncărcat (roşu, albastru, negru). Sper că s-a rezolvat şi problema cu "titlul" comentariului. Hermeneia 1.0 îţi ştergea comentariul dacă uitati să pui titlul. Ca o propunere, poate subiectivă: aş fi preferat ca titlurile din meniul de sus să fie vizibile şi fără să dai click în coloana formată din acele liniuţe, pentru că nu ar mai fi necesitat învăţarea pe de rost a lor, învăţare necesară economisirii timpului petrecut în căutarea rubricii dorite.Nu cunosc foarte bine procesul de reconstrucţie al unui site, de aceea tooate observaţiile mele pot părea cârcoteli. Repet: ca aspect (minus partea de sus), ca funcţii noi, ca concept (sorry de cacofonie) mi se pare foarte ok. Felicitări şi la mai mare!
La mulţi ani tuturor!
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deCristina, Călin,
pentru textul : punctul pe i demulțumesc.
partea a doua mi se pare mai puternica, unde ideea prinde contur, mi-a placut si luna ca un lup sideral. parca " iedera suinda pe minciuna propriei cruci " este in plus.
titlul si subtitlul fac casa buna cu poemul, completeza mult din ideea lui. pe ansamblu, un poem frumos, pe gustul meu. si finalul fain.
să ascultăm deci, să privim şi să ne rugăm
să hăituim aceşti pereţi
în puncte puncte
cu dalta
fiind un mic fan al viziunilor suprarealiste, .. un semn de apreciere.:)
pentru textul : Pseudo demultumesc de atenţionare!
pentru textul : cândva dezbinând deDa, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
pentru textul : Despre pom deochii foarte mari, ca să încapă hawai cu totul. :)
are ceva de poveste textul acesta, chiar te face să intri în el ca într-o casă albă cu obloane mari.
pentru textul : BIG EYES delăsat de Ludmila mulți ne regăsim deseori. de fiecare dată o luăm de la capăt, încercând să mergem mai departe fără ea, în noapte mirați de umbra noastră frumoasă, unii pe inima lor c-o speranță, alții cu bruma de toamnă tremurând de frică la tunetele apropiatei ninsori... ar fi putut ieși două poeme de-aici.
pentru textul : Ludmila devă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pentru textul : Mă opresc azi depot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează
nu vreau sa repet ceea ce a spus Virgil care are insa dreptate ...uite doar acest fragment are ceva interesant care merita revalorificat in alt context "din memoria care plutește pe ape întinse poleite cu ceață, un tărâm de candoarea celui ce nu știe, celor ce întreabă, asemenea curgerii poemului mă uit spre un dumnezeu care a încremenit în zâmbet, cel puțin pentru mine." dar este doar o idee. nu costa nimic, nu dauneaza grav sanatatii. ce zici?
pentru textul : girovag al maculelor deimi place nuanta asta de vag, de maleabilitate a granitelor intra care vietuim. poezia asta are in ea ceva de fulg - impecabil in constructia lui, dar atat de usor...
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce deDupa umila mea parere, oarece confuzie (postmodernista) intre, cum zici tu, eul "narativ" si cel "biologic" (sau schimbarea atat de rapida a "mastilor" incat poate duce la o "confuzie" voita) , s-ar putea sa fie un avantaj din punctul de vedere al altui "consumator". Iti multumesc pentru trecere si ma bucura atentia pe care o acorzi incercarilor mele literare. Chiar si atunci - mai ales - cand punctul de vedere e critic. Gorun
pentru textul : Inelul (5) deerata: capabil, nu capabili, scuze :-)
pentru textul : un fragment întreg degnosticii spun ca Dumnezeu este neindemnatic si de aceea opera lui are multe greseli, aici se vede insa o imagine „perfecta” a inocentei” si frumusetii, iar versurile tale sustin minunat aceasta imagine! „ de ce tac oamenii de zapada” … divulga-i sarei secretul! spune-i ca daca ei ar vorbi, atunci li s-ar inalzi inima de gheata si s-ar topi… si s-ar topi si farmecul iernii :) „privirea fara colturi” a sarei, e cea mai minunata privire ce am vazut !!! se spune ca … nu dispare niciodata din noi copilaria, doar inocenta!
pentru textul : reclamă pentru viață dePagini