cu aer destul cât să nu te sufoci. finalul nu prea în forţă cu excepţia ultimului paragraf.
de corectat la "Numai în pielea să nu fii" si la "N-am știut știut niciodata..."
Starile a doua persoane prezentate in pararel, ea cu talpile dezgolite viseaza acelasi barbat, "el își lipește uneori palmele de pământ/ de parcă i-ar săruta încă trupul", versuri care dupa parerea mea exprima pasiunea, dorinta, sfasierea nebuna care iti cuprinde sufletul, frumoasa imagine, ca si "singuratatea si-a sapat musuroi". Cei doi sunt cuprinsi de revolta, de sfarseala provocata de lupta continua, stari exprimate prin versurile: "tot căutând o ieșire", "femeia aceea își zgârie pulpele " . Regretul pentru ceea ce a fost este exprimat in versurile: "plăcerea nomadă a nopților/ el își lipește uneori palmele de pământ". Mi-a placut.
ma streseaza atitea rime ce nu respecta in primul rind regulile. ideea se pierde in incercarea ta fortata de a introduce rima peste tot: e ca si cum ai pune zahar in toate cratitele de pe aragaz. erai mult mai expresiv in "constringeri 6".
n-am să fac niciodată mai mult şi mai bine, sînt absolut convins, în domeniul literaturii şi artelor, decât tine. dacă trebuie s-o repet, o repet. iar Hermeneia e un site excelent, am profitat de serviciile ei, nici măcar contribuind cu bănuţii văduvei. la jugul la care te-ai înjugat, nu pot să-ţi spun decât admirabil. eu prefer să aud " bine rob bun şi credincios" pentru o altă cauză. de aceea preocupările mele nu sînt în domeniu. dar uite, ţie, bravo. apreciez munca ta, poate n-am spus-o clar pîna acum.
am vrut doar să-ţi răspund provocării, nu prea amabil aruncată, de a-ţi oferii exemple.
calomnia, mînjeşti, ca o hienă, disgusting, astea sînt cuvintele tale, nu ale mele.
da, chiar de poche. cred că vei mai reveni pe text cu retușuri. dar asta nu înseamnă că nu este un text bun. bombastic pe alocuri, dar cred că asta ai și vrut.
Francisc, comentariile tale sunt pline de substanță, de fapt, dar te-aș ruga să încerci să îi dai prilejul celui comentat să se folosească mai mult de semnul lăsat de tine pe un text. Nu mă refer la cantitate, știi tu prea bine unde bat :-)
Mie, unul, textul acesta mi se pare siropos, excesiv retoric şi plin de clişee. De aceea consider că secvenţa lui cea mai reuşită este aceasta: "Iaca bâz!". Dar ironia conţinută în această exclamaţie e insuficientă pentru a nuanţa metafizica liricoidă a întregului.
Cer iertare celor care au acordat peniţe şi nu le contest în niciun fel îndreptăţirea de a o fi făcut. Am citit de mai multe ori textul şi el n-a reuşit să mă convingă. E scris într-un stil depăşit, care nu-l caracterizează pe Adrian şi nu l-aş sfătui ca, amăgit de cele trei (plus cele ce vor urma, poate) peniţe, să-l practice în continuare. Poemul postat anterior, intitulat "Fâlfâilă", mi se pare incomparabil mai bun şi mai în stilul pe care-l caută poetul...
Cred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
Cât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
Nu știu cum să înțeleg aparatul tău critic Dorel, de aceea voi apela la ceea ce spui, cu dorința de a mă lămuri în următoarea privință: spui în subsolul textului tău Scrisoare: Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc iar în subsolul acestui text te observ cu afirmația: Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60... deci deduc că șaizecismul, la fel ca și optzecismul sunt "chestii care (n.m.) nu vor mai conta deloc" sincer, aș aprecia un aparat critic definit, format adicătelea, pe care să îl observ, (aici pe Hermeneia) și să îl respect de va fi cazul, ceea ce voi încerca, în măsura timpului... poemul îmi place, dar nu îl consider reprezentativ pentru autor.
Virgil, ma bucur ca ai trecut pe aici, finalul poate fi interpretat si asa Bobadile, iar ai comis-o, am impresia ca l-ai citit prea mult pe Nikita SF-scu vino dom'le cu dovezi! altfel risti sa-ti pierzi credibilitatea cand scoti cate-o perla de genu' asta... in rest, incantat de trecere:) cu respect Ion Nimerencu
m-ar bucura tare - si ti-as multumi pentru asta - sa-ti arunci un ochi si pe acest poem (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si sa-mi spui daca acolo a functionat "desemnul semnului". este alta poveste, dar am vazut la "multimea vida" ca iti plac ghicitorile. :)
Da. Ceea ce mă bucură cel mai mult nu sunt aprecierile, ci faptul că mi s-au confirmat dubiile mele cu privire la exact aceleaşi versuri şi cuvinte amintite de voi, Adrian şi Silvia. Îmi verificam cumva, ca şi la poemul precedent, capacitatea de autoevaluare a textelor. Nu le-am schimbat înainte de postare fiindcă nu eram sigură, dar şi pentru că factorul emoţional a învins în ultima parte :) Tata avea nume de arhanghel şi-n ultimul an de suferinţă rolurile de părinte şi copil s-au schimbat şi...atât.
Modific imediat. Vă mulţumesc mult!
Ps. Adrian, ai dreptate cu haiku-ul. Mă simt mai ,,eu" şi mai liberă în poeme ca acesta de aici, dar voi continua pentru a disciplina tendinţa de vorbă lungă, de explicaţii inutile. Exersez concizia. Şi în plus e o parte din mine căreia îi place fotografia şi pictura şi mai ales cadrele decupate din natură pe care le pun sub lupă sau le privesc de departe :)
pun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.
in acest context, cuvintul "atemporal(a)" l-am considerat ca antonimul sensului "laic, profan, efemer" al lui "temporal(a)". iconografia = totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. de aici rezultanta. o iconografie a misticului. hermafroditul ca fascinatie, oracolul, cele sapte porti interzise...
revenind asupra completării experimentului cu text mă tot gândesc dacă "funcționează" ca idee-hibrid. și nu mi-am dat încă un răspuns. și totuși, poezia aș posta-o separat. unde e povestea Sofiei Viany? :)
intra un negru intr-un bar si spune foarte serios barmanului: o apa plata, va rog! ala ii raspunde nervos: stai ma un pic, ce-i aici, bar de negri?! Am preluat nenorocita aia de replica si de atunci cand nu imi convine ceva, o repet ca papagalul:) mi s-a parut ca bancul e mult mai raspandit, de-asta am spus ca nu se imbumba acolo. oricum, atmosfera mai anosta decat intr-un bar de negri nu stiu unde gasesti:) sau te gandeai la un club de negri in care hiphopeaza aia halucinant... Glumesc, lasa negri la locul lor. Zile faine!
Imagini interesante. Pământul se învârtește în jurul axei sale, e adevărat, o stare poetica existenta în poemele tale, unele versuri le-aș angaja în transmitere de mesaj, altfel. Frumos zis:
"cuvintele mi s-au părut niște ierburi
cu care ne hrănim moartea încercând
să prelungim acest act până la infinit..."
dar eu as fi trimis cu aceste cuvinte, un altfel de mesaj :
"cuvintele îmi par ierburi,
...
hrănesc infinitul din noi"
Explicitarea asta "cu care ne ", forma verbului "sa prelungim" diluează emoția poetica ...
Djamal, îmi place sa te citesc.
Dana, încerc să-ți dau câteva sugestii. Prea multe inversiuni. Aș renunța la "de-al morții val să uite" ca fiind cam prea patetic, de "funingine" m-aș folosi altfel, dar fără "amară", aș ocoli cuvintele în plus (dacă am spus "să ating" nu mai spun și "să simt", pentru ca primul gest implică necesar rezultatul, or e bine să surprinzi, nu să fie "deja scris" textul), "lacul întristării" e iarăși o imagine uzată, iar "bătrâna fără ochelari" sună atât de aiurea la final. Caută altceva. Per total: fii lirică mai mult prin sonoritate, dar caută să nu cazi în dulceag, în loc să încerci să compensezi prin imagini șocante (aici chiar văd că ai mai renunțat la acest procedeu, și să știi că e mult mai bine așa). Ce găsesc pozitiv aici în special este că ai reușit să "conduci" ideea până la capăt. Aș încerca să încadrez poza în text cumva. Și, apropos, îți aparține? :D Dacă nu, ar fi indicat să ai acord pentru publicare, sau cel puțin să faci trimitere la autor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si totusi, trebuie
pentru textul : Livada ușilor deschise decu aer destul cât să nu te sufoci. finalul nu prea în forţă cu excepţia ultimului paragraf.
pentru textul : how fast we grow dede corectat la "Numai în pielea să nu fii" si la "N-am știut știut niciodata..."
Starile a doua persoane prezentate in pararel, ea cu talpile dezgolite viseaza acelasi barbat, "el își lipește uneori palmele de pământ/ de parcă i-ar săruta încă trupul", versuri care dupa parerea mea exprima pasiunea, dorinta, sfasierea nebuna care iti cuprinde sufletul, frumoasa imagine, ca si "singuratatea si-a sapat musuroi". Cei doi sunt cuprinsi de revolta, de sfarseala provocata de lupta continua, stari exprimate prin versurile: "tot căutând o ieșire", "femeia aceea își zgârie pulpele " . Regretul pentru ceea ce a fost este exprimat in versurile: "plăcerea nomadă a nopților/ el își lipește uneori palmele de pământ". Mi-a placut.
pentru textul : suflete dezlegate derevezi, te rog, dialogul nostru de aici:
http://hermeneia.com/content/felicia
pentru textul : felul meu de îngropat în aer dema streseaza atitea rime ce nu respecta in primul rind regulile. ideea se pierde in incercarea ta fortata de a introduce rima peste tot: e ca si cum ai pune zahar in toate cratitele de pe aragaz. erai mult mai expresiv in "constringeri 6".
pentru textul : Ceasul meu den-am să fac niciodată mai mult şi mai bine, sînt absolut convins, în domeniul literaturii şi artelor, decât tine. dacă trebuie s-o repet, o repet. iar Hermeneia e un site excelent, am profitat de serviciile ei, nici măcar contribuind cu bănuţii văduvei. la jugul la care te-ai înjugat, nu pot să-ţi spun decât admirabil. eu prefer să aud " bine rob bun şi credincios" pentru o altă cauză. de aceea preocupările mele nu sînt în domeniu. dar uite, ţie, bravo. apreciez munca ta, poate n-am spus-o clar pîna acum.
am vrut doar să-ţi răspund provocării, nu prea amabil aruncată, de a-ţi oferii exemple.
calomnia, mînjeşti, ca o hienă, disgusting, astea sînt cuvintele tale, nu ale mele.
pentru textul : numai umbra deda, chiar de poche. cred că vei mai reveni pe text cu retușuri. dar asta nu înseamnă că nu este un text bun. bombastic pe alocuri, dar cred că asta ai și vrut.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile dece să spun? mulțumesc frumos, Daniela, semnul tău contează pentru mine cât și lectura ta.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui desărbătoare plăcută ție și celor dragi!
daca tu consideri versul alb proza in versuri, atunci, ovYus, iti multumesc pentru delicatul tau comentariu.
pentru textul : Despre Cezara deFrancisc, comentariile tale sunt pline de substanță, de fapt, dar te-aș ruga să încerci să îi dai prilejul celui comentat să se folosească mai mult de semnul lăsat de tine pe un text. Nu mă refer la cantitate, știi tu prea bine unde bat :-)
pentru textul : Printre dune fără nume deUn text puţin ludic, puţin rece, puţin cald - un ceai peste care, la un moment dat, este aruncat un cub de gheaţă. Mi-au plăcut mult unele versuri:
"sub lampadare ninse febrele tale se ridică pe un horn nevăzut"
"peste orașe cade seara cum cad plasele pescarilor în corăbii /
noi în aceeași pătură lângă un perete de sticlă sclipim a râs".
E o poezie intimă, care lasă cititorul înauntru doar atât cât e nevoie.
pentru textul : aria unui îndrăgostit deMie, unul, textul acesta mi se pare siropos, excesiv retoric şi plin de clişee. De aceea consider că secvenţa lui cea mai reuşită este aceasta: "Iaca bâz!". Dar ironia conţinută în această exclamaţie e insuficientă pentru a nuanţa metafizica liricoidă a întregului.
pentru textul : Străin deCer iertare celor care au acordat peniţe şi nu le contest în niciun fel îndreptăţirea de a o fi făcut. Am citit de mai multe ori textul şi el n-a reuşit să mă convingă. E scris într-un stil depăşit, care nu-l caracterizează pe Adrian şi nu l-aş sfătui ca, amăgit de cele trei (plus cele ce vor urma, poate) peniţe, să-l practice în continuare. Poemul postat anterior, intitulat "Fâlfâilă", mi se pare incomparabil mai bun şi mai în stilul pe care-l caută poetul...
Cred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
pentru textul : Prinţesa de nisip (Călin Sămărghiţan) deCât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
Nu știu cum să înțeleg aparatul tău critic Dorel, de aceea voi apela la ceea ce spui, cu dorința de a mă lămuri în următoarea privință: spui în subsolul textului tău Scrisoare: Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc iar în subsolul acestui text te observ cu afirmația: Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60... deci deduc că șaizecismul, la fel ca și optzecismul sunt "chestii care (n.m.) nu vor mai conta deloc" sincer, aș aprecia un aparat critic definit, format adicătelea, pe care să îl observ, (aici pe Hermeneia) și să îl respect de va fi cazul, ceea ce voi încerca, în măsura timpului... poemul îmi place, dar nu îl consider reprezentativ pentru autor.
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deVirgil, ma bucur ca ai trecut pe aici, finalul poate fi interpretat si asa Bobadile, iar ai comis-o, am impresia ca l-ai citit prea mult pe Nikita SF-scu vino dom'le cu dovezi! altfel risti sa-ti pierzi credibilitatea cand scoti cate-o perla de genu' asta... in rest, incantat de trecere:) cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine dem-ar bucura tare - si ti-as multumi pentru asta - sa-ti arunci un ochi si pe acest poem (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si sa-mi spui daca acolo a functionat "desemnul semnului". este alta poveste, dar am vazut la "multimea vida" ca iti plac ghicitorile. :)
pentru textul : știi, doar dimineața... dematernitate - "locul" ala din care picura omenire... Fain scris, multam!
pentru textul : Haiku dede ce februarie si nu martie?
pentru textul : februarie deDa. Ceea ce mă bucură cel mai mult nu sunt aprecierile, ci faptul că mi s-au confirmat dubiile mele cu privire la exact aceleaşi versuri şi cuvinte amintite de voi, Adrian şi Silvia. Îmi verificam cumva, ca şi la poemul precedent, capacitatea de autoevaluare a textelor. Nu le-am schimbat înainte de postare fiindcă nu eram sigură, dar şi pentru că factorul emoţional a învins în ultima parte :) Tata avea nume de arhanghel şi-n ultimul an de suferinţă rolurile de părinte şi copil s-au schimbat şi...atât.
Modific imediat. Vă mulţumesc mult!
Ps. Adrian, ai dreptate cu haiku-ul. Mă simt mai ,,eu" şi mai liberă în poeme ca acesta de aici, dar voi continua pentru a disciplina tendinţa de vorbă lungă, de explicaţii inutile. Exersez concizia. Şi în plus e o parte din mine căreia îi place fotografia şi pictura şi mai ales cadrele decupate din natură pe care le pun sub lupă sau le privesc de departe :)
pentru textul : Septembrie cu noduri depun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.
te aştept cu plăcere,
Ottilia
pentru textul : one way ticket deAcum iti iese. Din nefericire, rar. Dar asta e Boba.
pentru textul : absalor depromit sa-l recit cu prima ocazie, sa vedem daca seamana cu ceea ce "ai auzit", lecturandu-l.. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip demultumesc.
atat? viscolul tine de obicei o saptamana sau doua, cel mai putin cateva zile. homelessul in asteptarea ultimei supe spera la o imbratisare mai lunga!
pentru textul : homeless demi-ar placea sa ma doara mainile de la copy/paste, sapphire! :) asta ar insemna ca putem functiona impreuna...
pentru textul : ce am scris "atunci" dein acest context, cuvintul "atemporal(a)" l-am considerat ca antonimul sensului "laic, profan, efemer" al lui "temporal(a)". iconografia = totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. de aici rezultanta. o iconografie a misticului. hermafroditul ca fascinatie, oracolul, cele sapte porti interzise...
pentru textul : iconografie atemporală derevenind asupra completării experimentului cu text mă tot gândesc dacă "funcționează" ca idee-hibrid. și nu mi-am dat încă un răspuns. și totuși, poezia aș posta-o separat. unde e povestea Sofiei Viany? :)
pentru textul : I live in a yellow water-lily deintra un negru intr-un bar si spune foarte serios barmanului: o apa plata, va rog! ala ii raspunde nervos: stai ma un pic, ce-i aici, bar de negri?! Am preluat nenorocita aia de replica si de atunci cand nu imi convine ceva, o repet ca papagalul:) mi s-a parut ca bancul e mult mai raspandit, de-asta am spus ca nu se imbumba acolo. oricum, atmosfera mai anosta decat intr-un bar de negri nu stiu unde gasesti:) sau te gandeai la un club de negri in care hiphopeaza aia halucinant... Glumesc, lasa negri la locul lor. Zile faine!
pentru textul : l’absente demereu fugim de ceea ce nu știm și ne dorim de asemenea. poemul este o mărturie în acest sens.
pentru textul : december spleen deImagini interesante. Pământul se învârtește în jurul axei sale, e adevărat, o stare poetica existenta în poemele tale, unele versuri le-aș angaja în transmitere de mesaj, altfel. Frumos zis:
pentru textul : Extazul final de"cuvintele mi s-au părut niște ierburi
cu care ne hrănim moartea încercând
să prelungim acest act până la infinit..."
dar eu as fi trimis cu aceste cuvinte, un altfel de mesaj :
"cuvintele îmi par ierburi,
...
hrănesc infinitul din noi"
Explicitarea asta "cu care ne ", forma verbului "sa prelungim" diluează emoția poetica ...
Djamal, îmi place sa te citesc.
Dana, încerc să-ți dau câteva sugestii. Prea multe inversiuni. Aș renunța la "de-al morții val să uite" ca fiind cam prea patetic, de "funingine" m-aș folosi altfel, dar fără "amară", aș ocoli cuvintele în plus (dacă am spus "să ating" nu mai spun și "să simt", pentru ca primul gest implică necesar rezultatul, or e bine să surprinzi, nu să fie "deja scris" textul), "lacul întristării" e iarăși o imagine uzată, iar "bătrâna fără ochelari" sună atât de aiurea la final. Caută altceva. Per total: fii lirică mai mult prin sonoritate, dar caută să nu cazi în dulceag, în loc să încerci să compensezi prin imagini șocante (aici chiar văd că ai mai renunțat la acest procedeu, și să știi că e mult mai bine așa). Ce găsesc pozitiv aici în special este că ai reușit să "conduci" ideea până la capăt. Aș încerca să încadrez poza în text cumva. Și, apropos, îți aparține? :D Dacă nu, ar fi indicat să ai acord pentru publicare, sau cel puțin să faci trimitere la autor.
pentru textul : lasă, lasă dePagini