Sebi, nu mai ești un novice ca să îți sugerez eu ceva, dar dacă insiști am să spun doar că mi-aș dori să nu întâlnesc locuri comune în poemul tău, să îl mai cureți puțin în partea mediană, să eviți reluarea unei idei, chiar dacă este justificată și să dai un aer natural, cu care m-ai obișnuit, poemelor tale.
Bref, nu îți fac o variantă pe text, contez pe experiența ta. Dar dacă insiști, îmi voi lua timp! Asta dacă este un text la care ții. Eu te citesc în continuare cu plăcere! Salutări dintr-o seară tecuceană!
Dreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.
da, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
Multe dintre ceea cele ce se scriu acum sunt, în general, poeme-proză, prozo-poeme sau, uneori, (pseudo)eseuri în care se amestecă toate cele. Și acest lucru se întâmpla nu numai în literatură ci și în știință, filosofie, etc.. Și e bine. Prea ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să ne "fragmentăm" (cartezian). Ca și când "personalitatea" ar putea fi ruptă în bucățile "specializate" care să emită idei "clare și distincte". Cel mult pot exista în una și aceiai "persoană" mai multe "personalități". Dar, pe unde undeva, în adânc, și ele se interpătrund și se aglutinează. Chiar dacă, uneori, intră în conflicte aparent drastice, la limită frizând patologicul. Toată problema este ca această dizarmonie, când apare, să decină "armonică" pentru a putea fi comunicată. "Scăpând" astfel de ea. Dar, punct. "Proza" de față (ca și altele ale aceluiași autor) este un "prozo-poem". Reușit (după opinia mea). Micile imperfecțiuni (unele semnalate de Solomon) pot fi ușor îndreptate. În plus, textul mai îndeplinește încă o condiție cerută de publicarea "on-line": este scurt (nimeini nu citește pe display romane fluviu). Dar consitent.
De acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
La fel de bun text. Poeziile tale merită toată atenția. Nu-i mai spune ”fabulă”! Pe răspunderea mea când zic că e un stil poetic care, așa cum am arătat în partea cealaltă, are predecesori. Asta nu înseamnă nicidecum epigon, ci că ești pe drumul cel bun.
Altfel, sunt foarte curios să știu mai multe. Poate te prindem la Sibiu pentru un recital.
Mircea, multumesc, de fapt hartuirea nu ma deranjeaza cat interpretarea voit gresita si pumnul in gura de care m-am saturat de pe vremea comunistilor si pe care il simt acum venit tocmai de peste ocean. Sa-mi fie iertat, Bobadil.
Mulțumesc frumos și daca tu spui că textul e ceva mai bun înseamnă că este chiar foarte bun, de ce spun asta fiindcă am observat că ești zgârcit cu laudele. Eu zic să-mi citești textele postate inainte și o să găsești texte poate mai bune de exemplu : O undiță sau Scoarța bobului de grâu , Gleznele tale etc. Mulțumesc încă o dată și aștept ridicare nivelui meu la Hermeneia. cu stimă și respect Mahmoud Djamal
hai să fim serioși! „ceasul iubirii de semeni”, „amiros de duminică”, „din mâini răsar ceruri”, „închid pleoapa vremii”, „vântul despleteşte basmale”, etc..
tu chiar îți poți imagina un astfel de text publicat într-o carte de poezie?
Paul, atât de rar folosesc câte o construcţie genitivală... Le consider facile şi, de cele mai multe ori, plate. Aseară, sintagma respectivă mi se părea că pică natural acolo. Acum, tre' musai s-o şterg/reformulez. O detest. De ce nu "ogarul", ori "şoricarul", ori altă rasă - pen' că, la nivel de metatext, nu e vorba despre câine, ci despre alegoria pe care o fac ŞI pe baza acestor minunate animale.
Virgil, e ok. Finalul - "speranţa ca viermii să nu ţină post" - face trimitere la raportul materie - spirit; vizează nevoia de transformare a materiei. Trimit subtil la reincarnare.
Dupa primele randuri ma pregateam sa tai in patru acest text si sa ma iau serios de tine, totusi citind pana la capat, descopar salvarea care vine de la sticla de tequila, divortul marelui equinox, elemente forte in poezie in jurul carora graviteaza restul constatarilor mai mult sau mai putin relevante. Salvarea vine de acolo de unde nu te-astepti. Hai noroc.
Am revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
Partea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
poem tradus din swahili// un sublucru bijuterie...cum zic eu...rotite mici pentru aspectul muzical al existentei...filozofie clasa 1 ...
ar trebui să râdem mai încet
soarele ar putea să ne audă
crezând că suntem bine
ar arunca şi mai multă căldură
când vom culege flori pentru ea
să stai întins(ă) pe pământ
altfel se vor speria
retrăgându-şi petalele în adâncuri
să facem dragoste până o să ne usture
sub piele o să înflorească lichidul acela alb
curat precum izvorul din care bea noaptea antilopa gnu!
incadrate intre celelalte, parca mi-am dat seama de valoarea lor pentru mine si mai mult.
la sfarsit parca ele invinsesera/versurile care imi placeau mie/ si:
mi-e dor de amiezile în care amintirile cad dintr-un arbore al pâinii
poţi hrăni un sat de chirpici cu ele
între noi un zid se vede pe lună
îmi ţin răsuflarea de teamă să nu dispară totul
Interesanta idee, mi-a placut. Remarc indeosebi pasajul median al textului. "ai lăsat să intre ziua de azi ca un muncitor ilegal a venit noaptea și-a lăsat sculele la ușă și a ațipit i-am spus să se trezească mă gîndeam la tine și la datoria mea de cuvinte l-am pus să-ți tatueze ore în șir trupul cu sîngele constelațiilor care treceau inconștiente pe deasupra noastră" Incipitul este un pic prea explicativ pe gustul meu si cred ca apoi abuzezi de elementele explicative pe toata durata poemului. Ele diminuaeza senzatia de poezie pe care ti-o poate da lectura. If I were you, as curata din ele si as lasa poezia sa respire prin cititor. Countless "si" "in" "care" plus "cu care" sau "pe care", sunt, majoritatea, eliminabile. Pentru ele s-a nascocit recycle bin-ul. Observ abuzul asta nu doar la tine dar sper ca macar tu te vei corecta intr-o buna zi. D-aia vorbesc in loc sa tac, desi tu poate ca esti, ca mai mereu de alta parere. Andu
Virgil, a fost o vreme în care mă căutam pe mine însămi. Mi s-a părut că poezia nu era de ajuns. Am căutat în proză. Cine știe, poate chiar o să-mi placă mai mult decît poezia. Dar mi s-a spus să nu, nu, nu, nu renunț la poezie. Mulțam. Dahaar, caut să dau viață personajelor. Viață din viața mea. Uneori e de ajuns să spui cu claritate ce simți. Mulțumesc și ție de prezență.
poezia sună grozav, mie îmi place. de obicei citesc poeziile cu voce tare, și aici este ok. scrisă într-un moment de insomnie, are ca scop precis să inducă somnul, dar nu o face. se lasă citită fără răsuflare până la capăt. e poezia bat-o vina care ne dă târcoale. iar titlul mi se pare inspirat.mai ales fumătorii îl pot înțelege. cât despre gramatica limbii române, mai învățăm unii de la alții, mai căutăm. vom găsi forma corectă. succes în toate( și fără tutun)!
Tragand o prima linie (sper ca provizorie), amandoi am avut de castigat. Dumneata, ca te-am facut sa-l cauti pe Priest. Eu, ca m-ai convins sa-l caut pe Guenon (si sa-l citesc inainte sa se termine lana de la vesta aia a mea). Sunt convins ca ce voi castiga eu este mai substantial. Si-ti multumesc anticipat. (O informatie "tehnica": exista vreo carte a sa publicata in Romania? Daca nu, nu-i bai. O voi (le voi) comana pe internet in franceza sau engleza - alta limba n-o stiu). Cat despre ceea ce unii numesc, in sens piorativ, "ocultism" asociat aiurea si de-a valma cu "esoterismul", nu este cazul meu. Referitor la "esoterism", de exemplu, cred ca fiecare religie are o latura "exoterica" pentru majoritatea practicantilor si un "esoterica" pentru cei alesi.De fapt am vorbit despre New Age, ceea ce-i cu totul altceva. Si aici se poate dezvolta o discutie, la inceput separata, ca apoi sa fie integrata intr-un intreg (daca se va putea). Ce sa facem, asta-i blestemul nostru, al oamenilor obisnuiti: sa tot discutam si pana in final unele intelesuri fundamentale sa ne scape printre degete. Principalul e ca macar incercam. Imi cer scuze ca, deocamdata, ma opresc aici. Dar, fiind un om obisnuit, am si eu slabiciuni (si inca o multime atat de mare si grea ca abia o mai tin in carca): incepe meciul CFR Cluj - Chelsea. Sper sa continuam.
Din prea drag de degetul meu arătător, azi îl voi sprijini a odihnă, în tiparul perlat al cheotoarei de la rever și voi lăsa penițele voastre să se răzvrătească în onduleuri de sineală – CaileanArancaBeniamin - CaileanArancaBeniamin; Voi spune în pre-facerea mea, iată lumea începe la fel, Nic-oloci, Nic-ulina și îmi voi aminti de Aranca. Era tot pe vremea culorilor mele; Aranca lăsa în fiecare vară orașul și venea aici, să vadă cerul cum se lărgește peste ea. Ziua umbla cu o basma de mătase trasă peste frunte, să nu îi ardă soarele fața. Aranca avea mereu pielea albă și ochii un pic duși în fundul capului, nu prea mult, atît cît să nu o strigi; pentru că ea se purta, nu călca; ea era o trecere, nu o adăstare; o însemnare cu roșu la vii, dar de care puteai uita, dacă nu puneai calendarul pe perete, la vedere. Lumea îi spunea Maica Domnului! uite, trece Maica Domnului! Și Aranca se purta, nu călca, era o trecere, nu o adăstare. Uite, trece Maica Domnului! Și din trecerea ei îmi ramîneau mie cuvinte și atît, Aranca Aranca Aranca de ieri de mîine de az odată o să te pușc cu numele meu în roșul de buze și de obraz
Un poem care mi-a amintit de Prospectiuni S.A. in vremurile de glorie (acum cumparata de omul de afaceri care nu va face puscarie niciodata in Romania, pe numele lui Ovidiu Tender). Poemul e reusit, mai putin ultima strofa care mi se pare "incropita". Andu
O părere echilibrată, analiză sinceră prin prisma proprie. Da, un subiect ce abia a fost început aici. Vor mai curge rîuri de cerneală de acum. Apreciez abordarea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sebi, nu mai ești un novice ca să îți sugerez eu ceva, dar dacă insiști am să spun doar că mi-aș dori să nu întâlnesc locuri comune în poemul tău, să îl mai cureți puțin în partea mediană, să eviți reluarea unei idei, chiar dacă este justificată și să dai un aer natural, cu care m-ai obișnuit, poemelor tale.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deBref, nu îți fac o variantă pe text, contez pe experiența ta. Dar dacă insiști, îmi voi lua timp! Asta dacă este un text la care ții. Eu te citesc în continuare cu plăcere! Salutări dintr-o seară tecuceană!
Dacă textul rezistă şi fără sprijine, e şi mai bine. Nu ştiu care a fost scopul prim: textul, muzica sau cocorul, aşa că le-am lăsat pe toate trei.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor deDreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.
pentru textul : dreptul la frunză deda, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
pentru textul : germinare deMulte dintre ceea cele ce se scriu acum sunt, în general, poeme-proză, prozo-poeme sau, uneori, (pseudo)eseuri în care se amestecă toate cele. Și acest lucru se întâmpla nu numai în literatură ci și în știință, filosofie, etc.. Și e bine. Prea ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să ne "fragmentăm" (cartezian). Ca și când "personalitatea" ar putea fi ruptă în bucățile "specializate" care să emită idei "clare și distincte". Cel mult pot exista în una și aceiai "persoană" mai multe "personalități". Dar, pe unde undeva, în adânc, și ele se interpătrund și se aglutinează. Chiar dacă, uneori, intră în conflicte aparent drastice, la limită frizând patologicul. Toată problema este ca această dizarmonie, când apare, să decină "armonică" pentru a putea fi comunicată. "Scăpând" astfel de ea. Dar, punct. "Proza" de față (ca și altele ale aceluiași autor) este un "prozo-poem". Reușit (după opinia mea). Micile imperfecțiuni (unele semnalate de Solomon) pot fi ușor îndreptate. În plus, textul mai îndeplinește încă o condiție cerută de publicarea "on-line": este scurt (nimeini nu citește pe display romane fluviu). Dar consitent.
pentru textul : at least we tried deDe acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
pentru textul : plâns acaju deLa fel de bun text. Poeziile tale merită toată atenția. Nu-i mai spune ”fabulă”! Pe răspunderea mea când zic că e un stil poetic care, așa cum am arătat în partea cealaltă, are predecesori. Asta nu înseamnă nicidecum epigon, ci că ești pe drumul cel bun.
Altfel, sunt foarte curios să știu mai multe. Poate te prindem la Sibiu pentru un recital.
pentru textul : semnături deMircea, multumesc, de fapt hartuirea nu ma deranjeaza cat interpretarea voit gresita si pumnul in gura de care m-am saturat de pe vremea comunistilor si pe care il simt acum venit tocmai de peste ocean. Sa-mi fie iertat, Bobadil.
pentru textul : this is a film deMulțumesc frumos și daca tu spui că textul e ceva mai bun înseamnă că este chiar foarte bun, de ce spun asta fiindcă am observat că ești zgârcit cu laudele. Eu zic să-mi citești textele postate inainte și o să găsești texte poate mai bune de exemplu : O undiță sau Scoarța bobului de grâu , Gleznele tale etc. Mulțumesc încă o dată și aștept ridicare nivelui meu la Hermeneia. cu stimă și respect Mahmoud Djamal
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi degresesti cristina. arta este arta. indiferent de metoda. daca soarta ta este sa te remarci prin eclecticism nu vei putea scapa de asta.
pentru textul : Pe Volga liniştită de"orașul m-a pus în urechile lui ca pe o pereche de căști" --> orașul m-a pus la urechi ca pe o pereche de căști.
"și acum alerg simplu nedefinit pe un fir de ață" - un adverb ar fi de ajuns ("simplu" sau "nedefinit").
"unde mama îmi dă pe răzătoare un morcov" - fără "îmi".
"ușile se deschid haotic un miros lemnos aduce cu sine" --> ușile se deschid haotic cu miros de lemn.
"un râs asurzitor de dincolo de geamuri" --> râs asurzitor dincolo de geamuri
fără "iar eu" în ultimul vers.
o căciuliţă pe "ca" în "ca am întâlnit...".
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary defiguri de stil, cuvintele au greutatea pietrei "de la gura mormântului", se simt îndemânarea şi siguranţa, bun poemul.
pentru textul : restul ar fi spus prematur dehai să fim serioși! „ceasul iubirii de semeni”, „amiros de duminică”, „din mâini răsar ceruri”, „închid pleoapa vremii”, „vântul despleteşte basmale”, etc..
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri detu chiar îți poți imagina un astfel de text publicat într-o carte de poezie?
Paul, atât de rar folosesc câte o construcţie genitivală... Le consider facile şi, de cele mai multe ori, plate. Aseară, sintagma respectivă mi se părea că pică natural acolo. Acum, tre' musai s-o şterg/reformulez. O detest. De ce nu "ogarul", ori "şoricarul", ori altă rasă - pen' că, la nivel de metatext, nu e vorba despre câine, ci despre alegoria pe care o fac ŞI pe baza acestor minunate animale.
Virgil, e ok. Finalul - "speranţa ca viermii să nu ţină post" - face trimitere la raportul materie - spirit; vizează nevoia de transformare a materiei. Trimit subtil la reincarnare.
pentru textul : Zzet deDupa primele randuri ma pregateam sa tai in patru acest text si sa ma iau serios de tine, totusi citind pana la capat, descopar salvarea care vine de la sticla de tequila, divortul marelui equinox, elemente forte in poezie in jurul carora graviteaza restul constatarilor mai mult sau mai putin relevante. Salvarea vine de acolo de unde nu te-astepti. Hai noroc.
pentru textul : nu știu deAm văzut și eu că l-am prea tras de coadă, dar nu o să-l modific, va rămâne așa, poate trebuiau niște ghilimele la ZAHIR.
pentru textul : demiurg contrafăcut deAm revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
pentru textul : copacul dinăuntru dePartea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
mi-au placut versurile astea la nebunie:
poem tradus din swahili// un sublucru bijuterie...cum zic eu...rotite mici pentru aspectul muzical al existentei...filozofie clasa 1 ...
ar trebui să râdem mai încet
soarele ar putea să ne audă
crezând că suntem bine
ar arunca şi mai multă căldură
când vom culege flori pentru ea
să stai întins(ă) pe pământ
altfel se vor speria
retrăgându-şi petalele în adâncuri
să facem dragoste până o să ne usture
sub piele o să înflorească lichidul acela alb
curat precum izvorul din care bea noaptea antilopa gnu!
incadrate intre celelalte, parca mi-am dat seama de valoarea lor pentru mine si mai mult.
la sfarsit parca ele invinsesera/versurile care imi placeau mie/ si:
mi-e dor de amiezile în care amintirile cad dintr-un arbore al pâinii
pentru textul : anima depoţi hrăni un sat de chirpici cu ele
între noi un zid se vede pe lună
îmi ţin răsuflarea de teamă să nu dispară totul
Eu ma uit cu surprindere si vad ca Vlad nu are niciun comentariu pe acest site, nici raspuns nici alt fel de interactiune.
pentru textul : dragul meu deInteresanta idee, mi-a placut. Remarc indeosebi pasajul median al textului. "ai lăsat să intre ziua de azi ca un muncitor ilegal a venit noaptea și-a lăsat sculele la ușă și a ațipit i-am spus să se trezească mă gîndeam la tine și la datoria mea de cuvinte l-am pus să-ți tatueze ore în șir trupul cu sîngele constelațiilor care treceau inconștiente pe deasupra noastră" Incipitul este un pic prea explicativ pe gustul meu si cred ca apoi abuzezi de elementele explicative pe toata durata poemului. Ele diminuaeza senzatia de poezie pe care ti-o poate da lectura. If I were you, as curata din ele si as lasa poezia sa respire prin cititor. Countless "si" "in" "care" plus "cu care" sau "pe care", sunt, majoritatea, eliminabile. Pentru ele s-a nascocit recycle bin-ul. Observ abuzul asta nu doar la tine dar sper ca macar tu te vei corecta intr-o buna zi. D-aia vorbesc in loc sa tac, desi tu poate ca esti, ca mai mereu de alta parere. Andu
pentru textul : downloadez poezii deVirgil, a fost o vreme în care mă căutam pe mine însămi. Mi s-a părut că poezia nu era de ajuns. Am căutat în proză. Cine știe, poate chiar o să-mi placă mai mult decît poezia. Dar mi s-a spus să nu, nu, nu, nu renunț la poezie. Mulțam. Dahaar, caut să dau viață personajelor. Viață din viața mea. Uneori e de ajuns să spui cu claritate ce simți. Mulțumesc și ție de prezență.
pentru textul : Ascuns între oameni depoezia sună grozav, mie îmi place. de obicei citesc poeziile cu voce tare, și aici este ok. scrisă într-un moment de insomnie, are ca scop precis să inducă somnul, dar nu o face. se lasă citită fără răsuflare până la capăt. e poezia bat-o vina care ne dă târcoale. iar titlul mi se pare inspirat.mai ales fumătorii îl pot înțelege. cât despre gramatica limbii române, mai învățăm unii de la alții, mai căutăm. vom găsi forma corectă. succes în toate( și fără tutun)!
pentru textul : Mica țigariadă deTragand o prima linie (sper ca provizorie), amandoi am avut de castigat. Dumneata, ca te-am facut sa-l cauti pe Priest. Eu, ca m-ai convins sa-l caut pe Guenon (si sa-l citesc inainte sa se termine lana de la vesta aia a mea). Sunt convins ca ce voi castiga eu este mai substantial. Si-ti multumesc anticipat. (O informatie "tehnica": exista vreo carte a sa publicata in Romania? Daca nu, nu-i bai. O voi (le voi) comana pe internet in franceza sau engleza - alta limba n-o stiu). Cat despre ceea ce unii numesc, in sens piorativ, "ocultism" asociat aiurea si de-a valma cu "esoterismul", nu este cazul meu. Referitor la "esoterism", de exemplu, cred ca fiecare religie are o latura "exoterica" pentru majoritatea practicantilor si un "esoterica" pentru cei alesi.De fapt am vorbit despre New Age, ceea ce-i cu totul altceva. Si aici se poate dezvolta o discutie, la inceput separata, ca apoi sa fie integrata intr-un intreg (daca se va putea). Ce sa facem, asta-i blestemul nostru, al oamenilor obisnuiti: sa tot discutam si pana in final unele intelesuri fundamentale sa ne scape printre degete. Principalul e ca macar incercam. Imi cer scuze ca, deocamdata, ma opresc aici. Dar, fiind un om obisnuit, am si eu slabiciuni (si inca o multime atat de mare si grea ca abia o mai tin in carca): incepe meciul CFR Cluj - Chelsea. Sper sa continuam.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) demulțumesc Adrian pentru trecere și comentariu, așa voi incerca să fac ,sper să îmi și iasă,o zi faină.
pentru textul : Plouă în tot acest timp gol deDin prea drag de degetul meu arătător, azi îl voi sprijini a odihnă, în tiparul perlat al cheotoarei de la rever și voi lăsa penițele voastre să se răzvrătească în onduleuri de sineală – CaileanArancaBeniamin - CaileanArancaBeniamin; Voi spune în pre-facerea mea, iată lumea începe la fel, Nic-oloci, Nic-ulina și îmi voi aminti de Aranca. Era tot pe vremea culorilor mele; Aranca lăsa în fiecare vară orașul și venea aici, să vadă cerul cum se lărgește peste ea. Ziua umbla cu o basma de mătase trasă peste frunte, să nu îi ardă soarele fața. Aranca avea mereu pielea albă și ochii un pic duși în fundul capului, nu prea mult, atît cît să nu o strigi; pentru că ea se purta, nu călca; ea era o trecere, nu o adăstare; o însemnare cu roșu la vii, dar de care puteai uita, dacă nu puneai calendarul pe perete, la vedere. Lumea îi spunea Maica Domnului! uite, trece Maica Domnului! Și Aranca se purta, nu călca, era o trecere, nu o adăstare. Uite, trece Maica Domnului! Și din trecerea ei îmi ramîneau mie cuvinte și atît, Aranca Aranca Aranca de ieri de mîine de az odată o să te pușc cu numele meu în roșul de buze și de obraz
pentru textul : șase creioane denu am inteles "culoare concrete", în rest, un text frumos, ca mersul pe un câmp cu laser. mi-a făcut bine aseara.
pentru textul : eșec deUn poem care mi-a amintit de Prospectiuni S.A. in vremurile de glorie (acum cumparata de omul de afaceri care nu va face puscarie niciodata in Romania, pe numele lui Ovidiu Tender). Poemul e reusit, mai putin ultima strofa care mi se pare "incropita". Andu
pentru textul : prospecții seismice deinteresant text. spre partea a doua chiar pare foarte bun. prima parte este poate prea retorica
pentru textul : destindere deo sterg. ceea ce imi ceri nu pot face.
pentru textul : Solange, fata fără mâini deO părere echilibrată, analiză sinceră prin prisma proprie. Da, un subiect ce abia a fost început aici. Vor mai curge rîuri de cerneală de acum. Apreciez abordarea.
pentru textul : Adrian Păunescu - un poet liber dePagini