oamenii de care ne este rușine

imaginea utilizatorului yester

în fiecare bărbat există un pod de lemn cu florărese
pe care trece galant în zori aburul cafelei
înainte să plec la serviciu îmi pipăi gura cu gura ta
și așez peste umeri un zâmbet cald
poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe
și teama de înălțime este explicată rar ca unui turist
oare ce mai e cu noi?
ne mai privim oval superbele gelozii?
în fiecare om moare la fix același dans
iar limbile ceasului tremură de plăcere când se aliniază

Comentarii

nu cred

că textul își propune oareșce veleități ermetice, dar pentru că trezește confuzii estetice, văd, trebuie luat ad litteram

mie

mi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
comentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)

Remarc două versuri piloni

Remarc două versuri piloni ideatici ai poemului, după părerea mea:
"în fiecare bărbat există un pod de lemn cu florărese"
și
"poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe "
De asemenea, întrebările retorice:
"oare ce mai e cu noi?
ne mai privim oval superbele gelozii?"
Concluzia din final parcă doare: "în fiecare om moare la fix același dans "
Titlul? Ia în palmele sale poemul și-l modelează ca pe un bulgăre de zăpadă proaspătă :) pe care îl lasă apoi să se rostogolească lent spre lector.
Un poem care mi-a lipsit tocmai pentru această abilitate aproape firească, naturală, de a provoca emoții artistice atât prin mijloace, cât și prin mesaj. Mulțumiri.
Bine ai revenit, Paul!

mda, cam atât

bref, Cristina am zâmbit. și nu știu cum și nu știu de ce, dar cred că textului i-ar sta bine mai sfios. mă bucur că mă mai citești!

Mariana, călduroasă întâmpinarea ta prin cuvintele molcome, înțelepte. mulțumesc, om bun și darnic
peste măsură!

Mi-a placut poemul tau , Paul

Mi-a placut poemul tau , Paul! De fapt, ca și Marianei, mi-a fost dor de poemele tale, frumoase, fine și liniștite :)
superb,
/poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe/ desi cand am citit m-am gandit la lifturile de sticla acelea imense din mal-urile din hong - kong ,
si acele doua interogatii, da.
bine ai revenit, din partea mea :)

mulțumesc frumos, Daniela

semnului tău senin și sufletului delicat care ești! mi-era dor de H. și de prietenii de aici și iacătă:)