Mi se spunea, copil:
„Run, baby, run!”

Fugi, fetițo,
de albina care-nfige acul din zbor
de cîinele vecinilor
de microbi
de-nnegrirea din nor
de bețivul din colț
de oamenii snobi
de fulgere-amenințătoare
de prize
și mai ales de surprize
de geamandura din mare
fugi, fetițo, pe brînci
de ape adînci
de scene tari tulburătoare
de cartofi prăjiți și de sare...

Mi se spunea, adolescentă:
fugi, gingașă domnișoară
de dor aprins de primăvară
de băiatul șmecher sau pervers
de idealuri
de suavul vers
de ciori meteoriți
de spații închise
de posibili iubiți
fugi rupînd pămîntul
de vise...

Fugi, femeie, de ape tulburi
de hazardate cuvinte
de gîndacul păros
de grădini suspendate
de culoarea roșu din trandafiri
și, mai ales, de frumos...
Fugi de prostie
învață să-nalți
temple doar lucrurilor fixe de pe pămînt
gîndește cu capul inima e doar un motoraș
fă-te fată modernă de la oraș
nu scrie vorbe pe vînt...

Fugi, bătrînico, de motocicliștii grăbiți
așteaptă culoarea verde
și ca nu cumva
să te-apuce vreo criză de sciatică
ia-ți o sacoșă pe roți cînd pleci la piață.

Hai, nu mai fi romantică
fugi (dar fugi odată!)
de viață...