A apărut azi, volumul de versuri, "Pe muchiile cercului" de Djamal Mahmoud, editura Brumar, Timişoara.
Volumul are 112 pagini, prefaţat de Eugen Evu iar coperta 4 de Felix Nicolau.
Editor: Robert Şerban
Coperta: Loredana Tîrzioru
Paginare: Gheorghe Stanjic
Tipar: BrumaR

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MAHMOUD, DJAMAL
Pe muchiile cercului / Djamal Mahmoud. - Timişoara: Brumar, 2010
ISBN 978-973-602-504-4
821.135.1-1

Cu o specială încântare am parcurs şi acest al doilea
proiect al scriitorului sirian, de expresie şi românească,
Djamal Mahmoud. Afirm că este mai bun ca primul, în
sensul că poetul şi-a alcătuit un fel de epopee compozită,
de o mare forţă expresivă şi bogată în conţinutul ei strict
semantic. Poemele curg irepresibile, ţâşnesc ca nişte
izbucuri, iar interspaţiile au o sete a pietrelor ce a fost
îndelung scufundată în memoria freatică. Cartea are un
dramatism esenţial, zguduitor, al condiţiei omului cu cerul
pe umeri. Este, în această carte, un Dumnezeu–Copil, care
e un fel de crisalidă ce se face trup-amforă spre a redeveni
zveltă, a se înălţa.... Există un strigăt al suferinţei materiei
de o formidabilă acuitate şi senzualitate ce impregnează
verbul, îi dăruie mişcare estetică şi îl reumple de viu. Sunt
numeroase, aproape toate, poemele în care poetul-om se
autodefineşte cu aceeaşi uimire şi spaimă, îşi face curaj,
căutând sensul real al fiinţei în devenire ciclică. Există
în hlamida fabuloasă, în ornamentica metaforică, şi un
raţionalism lucid, un fel de rugăciune laică, dar persistă
talazurile refl uxului memoriei, colorat paradisiac-nostalgic;
există o imensă milă-compasiune pentru cei loviţi de soarta
oarbă, de natura oarbă, sau de răul lumii. Cartea conţine
piese perfect şlefuite, deşi cred că Djamal scrie sub starea
semi-transei între veghe şi visare, reverie. Marele sufl et al
cărţii este, deopotrivă, oriental şi occidental, fuzionând
în cel al simţirii universale.Am revelaţia unui mare poet.
Într-un cuvânt, există, pulsează şi merită a fi auzit în limbile
de mare circulaţie, nu doar cele asuprite de sistemul
restrictiv al frontierelor. Ceea ce cred este că poetul va ieşi
din experimentul său revuistic destul de temperat, şi se va
impune prin valoarea liricii sale, unui public mult mai larg.
Eugen Evu

Când se preumblă pe muchii de cerc, Mahmoud Djamal se
refugiază în muzică şi lumină. Ori în tăcere şi beznă, depinde de
dispoziţie. Orfic şi ecologic, instrumentul lui poetic are tot atâtea
corzi cât şi cel al vechii poezii orientale. Cercul acela cu muchii
ca o faleză închide un univers sensibil, melancolic şi atemporal.
Contează poeticul şi inspiraţia. Poezia este înaltă şi nu se amestecă
în treburile de zi cu zi. Reveriile şi meditaţiile sunt pline de foşnet şi
culoare. Aer proaspăt, departe de poluare.
Felix Nicolau