Deși, cum am înțeles din programul ei, Hermeneia cultivă "elitismul textelor, nu al autorilor", eu am simțit (cum e și normal) nevoia să văd și autorul, așa că am citit o bună parte dintre poeziile (deocamdată) postate de tine aici, începând cu cea mai veche. Ceea ce am putut constata, la nivelul ansamblului, este un progres de-a dreptul spectaculos, sesizabil începând cu textele postate pe la jumătatea anului 2007 și devenit evident în cele din 2008 și 2009. Lirismul s-a maturizat prin nuanțarea posturilor prea poetice, ca și prin renunțarea la diferite mituri. Depoetizarea (necesară și în spiritul veacului, al momentului, în sfârșit, oricum s-ar numi acest spirit - nu mai revin la mica noastră controversă) nu e însă crâncenă și evită turnura parodică (pe care n-o resping; e doar o constatare, în efortul de a defini un mod liric); realul e strecurat discret în poemele pe care le împiedică să (mai) lunece în excese lirice; în acest sens lucrează și luciditatea, care desfășoară variate strategii pe care nu le mai evidențiez aici. Starea dominantă rămâne, dincolo de toate, cea elegiacă. Textul de mai sus ar fi putut fi scris (aproape că a și fost scris, cu diferențele de rigoare) și de mine, în urmă cu un sfert de secol. Nu e un reproș, ci iarăși o constatare. Îmi aminesc, în acest moment, că am citit, când am intrat pe site, unul sau două texte ale tale, și am constatat cu surprindere anumite asemănări cu lirismul meu (bun sau rău), propunându-mi să revin, spre a mă lămuri. Sunt aproape convins că nu m-ai citit, deoarece acum trei decenii și ceva, când câștigam eu concursul de debut al Editurii Eminescu (și când cărțile, ca și informația literară, circulau normal), tu nu citeai poezie. E vorba, însă, de o modalitate lirică, pe care mă bucur s-o văd continuată. Precizez aici că eu nu mai scriu poezie decât accidental (ceea ce nu înseamnă că am renunțat definitiv, "Atelier", de pildă, fiind un text de anul trecut), dar postez aici texte pe care mi le asum din cărțile mele (noi fiind doar eseurile). Uneori fac intervenții mai puțin fericite (cea indicată de tine drept dulceagă din "Scrisoare"!), alteori necesare, dar nu până la a altera textele. Una peste alta, scrii frumos și sensibil. Deși textul de față nu e cel mai bun al tău, dar se cere evidențiat, îi acord o peniță. Dacă dorești, trimite-mi un e-mail la [email protected], poate discutăm despre o publicare în "Litere" (vezi www.bibliotheca.ro sau www.bibliotheca.ro/reviste/litere). Cu simpatie, Tudor