vorbesc privind într-o parte

imaginea utilizatorului yester

mi-e dor de locuri necunoscute
să fie banale și iarnă undeva în europa

voi lua un tren din acel oraș anonim cu port la mare
călătorind toată noaptea
lungă toată

poate că îmi sprijin capul de geamul rece
eu și întunericul ne privim de mult

voi coborî într-o gară aglomerată printre oameni normali
pentru a căuta un parc alb și o bancă tare de lemn
pe care să îmi dorm ce mai am

cu o geacă pufoasă de fâș,
cu fulgi în păr,

fiindcă ninge rar...
ca și cum nimeni nu mi-ar fi spus pe nume

Comentarii

Paul,

Deși, cum am înțeles din programul ei, Hermeneia cultivă "elitismul textelor, nu al autorilor", eu am simțit (cum e și normal) nevoia să văd și autorul, așa că am citit o bună parte dintre poeziile (deocamdată) postate de tine aici, începând cu cea mai veche. Ceea ce am putut constata, la nivelul ansamblului, este un progres de-a dreptul spectaculos, sesizabil începând cu textele postate pe la jumătatea anului 2007 și devenit evident în cele din 2008 și 2009. Lirismul s-a maturizat prin nuanțarea posturilor prea poetice, ca și prin renunțarea la diferite mituri. Depoetizarea (necesară și în spiritul veacului, al momentului, în sfârșit, oricum s-ar numi acest spirit - nu mai revin la mica noastră controversă) nu e însă crâncenă și evită turnura parodică (pe care n-o resping; e doar o constatare, în efortul de a defini un mod liric); realul e strecurat discret în poemele pe care le împiedică să (mai) lunece în excese lirice; în acest sens lucrează și luciditatea, care desfășoară variate strategii pe care nu le mai evidențiez aici. Starea dominantă rămâne, dincolo de toate, cea elegiacă. Textul de mai sus ar fi putut fi scris (aproape că a și fost scris, cu diferențele de rigoare) și de mine, în urmă cu un sfert de secol. Nu e un reproș, ci iarăși o constatare. Îmi aminesc, în acest moment, că am citit, când am intrat pe site, unul sau două texte ale tale, și am constatat cu surprindere anumite asemănări cu lirismul meu (bun sau rău), propunându-mi să revin, spre a mă lămuri. Sunt aproape convins că nu m-ai citit, deoarece acum trei decenii și ceva, când câștigam eu concursul de debut al Editurii Eminescu (și când cărțile, ca și informația literară, circulau normal), tu nu citeai poezie. E vorba, însă, de o modalitate lirică, pe care mă bucur s-o văd continuată. Precizez aici că eu nu mai scriu poezie decât accidental (ceea ce nu înseamnă că am renunțat definitiv, "Atelier", de pildă, fiind un text de anul trecut), dar postez aici texte pe care mi le asum din cărțile mele (noi fiind doar eseurile). Uneori fac intervenții mai puțin fericite (cea indicată de tine drept dulceagă din "Scrisoare"!), alteori necesare, dar nu până la a altera textele. Una peste alta, scrii frumos și sensibil. Deși textul de față nu e cel mai bun al tău, dar se cere evidențiat, îi acord o peniță. Dacă dorești, trimite-mi un e-mail la cristeador@yahoo.com, poate discutăm despre o publicare în "Litere" (vezi www.bibliotheca.ro sau www.bibliotheca.ro/reviste/litere). Cu simpatie, Tudor

Tudor

Ai alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul