i-am spus mâinii mele atinge cu buricele tale nevăzute nevăzuta lumină
e călduţă de lăptic cu miere tam nesam e tocmai aşa
în mine s-a deschis uşa prin ea zboară fluturi îmi străbat tot corpul
e călduţ de lăptic cu miere tam nesam e tocmai aşa
aripi energetice înlăuntrul pieptului şi în ochi mamă în ochi
atunci ochiul râde de parcă universul ar fi o duminică
s-a îndepărtat pasul lui l-a prins pe drum odat tocmai o scoică
în ea era marea era o sirenă era un cărăbuş de mai era o carte era o piersică
eram eu simţindu-l că pleacă
da a plecat
eu cu fluturii aceia doamne
eu cu fluturii aceia mamă
şi ştiu se odihneşte fecioara de duminică umblând goală pe apa mării
astăzi bat toate clopotele e duminică doamne
pe mine mă străbat încă fluturii
s-a deschis uşa nu cred că se va mai închide vreodată
e duminică doamne e duminică mamă
iubitul m-a lăsat aici între ruguri de mure să am grijă de o lacrimă
eu îl ascult simt lacrima cu degetele mele de carne o mângâi o sărut şi ea creşte
e o boabă de strugure o migdală mâine nu ştiu ce va mai fi
şi creşte ca un copil de trei ani printre ruguri de mure.
Comentarii
şi totuşi
poema -
mă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
mulţumesc mult, Paul
am citit numai primele patru
Virgil -
am citit numai primele patru rinduri si sint atitea repetitii deranjante incit daca as fi in locul tau as scoate-o si as matura multe de prin ea. si sa nu imi spui ca ai scris-o "cu emotie" pentru ca nu are nicio importanta.
pur şi simplu
poema -
Virgil, poate pentru că nu ai apucat să lecturezi şi alţi poeţi care folosesc aceleaşi repereţii "deranjante", cum spui tu, ai această părere. uite de exemplu în poezia lui Paul Celan se repetă pe alocuri chiar mai abitir decât mine unele cuvinte sau grupuri de cuvinte. şi te rog, chiar te rog să nu îmi spui apoi poate că plagiez stilul de a scrie a lui Paul Celan. pur şi simplu aşa este acest poem, şi dacă nu a plăcut, sper să placă altele, poate, pe viitor! :)
mulţumesc mult pentru lectură!