anna -
degetul lui Goya
zăpada desfigura statuile publice
noi ne păstram cu încredere
inima în trupurile lor
lătra gerul la paşii
noştri tăcuţi
haita muşca
rămânea
sângele
gol
cineva striga eu nu-mi găseam ochelarii
de aceea totul părea distorsionat
zăpada desena cercuri aurii
în jur galopau copitele
nopţii cu sărutarea
noastră pe
obraz
se opreau multe sicrie la răscruci
făceau pace cu Dumnezeu
un deget scheletic
desena tăcut
în ţărână
NADA
Experiment literar:
Comentarii
cutie?
nicodem -
de ce poemul a fost incadrat la cutia cu nisip? e un poem reusit si ca prozodie dar si ca forma. intr-o eventuala publicare de carte poate fi asezat nu sub forma aceasta de naiuri ci sub o forma de triunghiuri. mie imi place, poate doar cuvantul de la sfarsit "nada" putea fi "nimic", (sau altceva, iertat, spre exemplu). o mica schimbare cum ar fi:
un deget scheletic
scrijelea in
tarana
nimic
doar o parere.
multumesc Nicholas
anna -
"cutie" pentru ca sincer, inca nu mi-e foarte clar ce se poate incadra aici... experimentam o forma noua de redare si am obligat poezia sa se aseze asa cum am simtit-o eu, cu margini ascutite...
eram sun influenta fantasmelor lui Goya, dupa ce-am urmarit un film in spaniola despre viata si opera pictorului si am ramas cu imaginea degetului scheletic care zgaraie in tarana NADA ...nu stiam exact cat am reusit sa transmit din toata avalansa de senzatii si am ajuns la ...cutia de nisip.
cuvantul de la sfarsit scris in romaneste, parca nu suna destul de convingator.
iti multumesc pentru parere si pentru aprecieri!
încadrarea
aalizeei -
este opțiunea autorului. apreciez autoexigența. dar nu cred că este o nadă pentru frigul din cutia de nisip. e destul de bine îmbrăcat.
multumesc Vlad
anna -
pentru comm si pentru ca-mi vezi poemul imbracat :)