M-am căţărat în pomul de acasă
până la
crengile groase şi verzi
şi am simţit
curajul atingerii

m-am suit şi mai sus
până la
crengile subţiri şi albe
şi am simţit
sfinţii

atunci

am coborat în linişte
până la clipa
când uitasem
cum arată pământul
sfiiciunea
teama şi durerea inimii
unui neam
care mă striga acasă.