Nu vreau să ofensez pe nimeni şi habar n-aveam de legătura Dv cu America. Eu nu sunt de origine română întru totul. Bunicii dinspre tată sunt de origine germană, dar asta nu e important, cred. În ceea ce priveşte "americanismele" de care vorbeam, făceam referire la tumultul de texte ce li se dau titlu în engleză, iar textul în prealabil este scris în română. Manager a fost doar un exemplu neutru cu aluzie pentru a nu ofensa pe nimeni.Acum am fost nevoit să mă explic.
In care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
Rara avis in terris. Altayr mă duce cu gândul la steaua alfa din contelația Vulturul (Aquila) supranumită "Regele păsărilor", printre altele. Superbă imagine, bună pentru copertă de carte, nu neapărat SF. Are tonurile de culori care îmi plac foarte mult. Aș îndrăzni să sper mai mult, că va fi coperta viitorului meu volum de poezii?... Cu drag, /O\
si in textul asta "fumeaza" Dumnezeu?! ce aveti cu el, dragi autori, vreti sa provocati Divinitatii cancer pulmonar? fara versul respectiv este un text bun, chiar bun.
am cazut in capcana pusa de tine. dar ma bucur. iata un text care pur si simplu imi place. e un text pur, descotorosit de toate cele ce puteau sa mai stea in plus pe acolo; un text simplu, concentrat. un text bun inceputul mi se pare un pic anevoios, dar de la prima steluta incepe nebunia. ca un somn de dimineata măi liniște acolo matei h
spunea Mircea cam asa: "mi-e frica de tine, ai sani, de pilda/ai tupeu" cred, dupa cum recunoasteti, ca ar tb, daca nu sunteti in posesia lor, sa le procurati cat mai repede.... in afara de cateva sclipiri, un text neimpresionabil cu sinceritate, al dvs, francisc
un poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
Explic încă puţin, fiindcă, cum spuneam, când e vorba de logică sau semantică, mă simt în mediul meu chiar dacă nu am pregătire în acest sens. Faptul că arta mai degrabă circumscrie o realitate existenţială (socială), că mai degrabă este vie şi nu transmite un mesaj anume din partea artistului, este evident încă de la formele artei primitive sau ale civilizaţiilor străvechi (picturi rupestre, arta Egiptului antic, etc.). Tot ceea ce am scris în textul meu este aproape tautologic, dar şi tautologiile sunt necesare :) În plus putem observa atât de clar că şi pedagogia sau psihiatria sau alte ştiinţe în formă aplicată sunt de asemenea arte, lucru demonstrat de mulţi înaintea mea şi scris în diverse tratate. Plecând de la caractersticile generale ale lor prin care se pot defini ca arte, ajungem tot la concluziile micului meu text. Da, recunosc că textul e doar o definiţie în ultimă instanţă, dar sper că nu mi-o luaţi în nume de rău, fiindcă am pus suflet în el...Am detectat o nuanţă uşor ireverenţioasă în comentariul dvs., dar vă scuz fiindcă eu întotdeauna i-am respectat pe ceilalţi, inclusiv pe cei mai naivi sau care scriu texte "filozofice" doar la nivel de exerciţiu logic. Datorită dificultăţilor din viaţa mea personală, eu nu mai pot scrie eseuri zemoase cu referinţe culturale elegante sau livreşti ca în tinereţe şi îmi pare sincer rău, fiindcă îmi plăcea. Acelea erau lucruri care puteau delecta mai mult. Acum este vorba doar de înţelepciunea simplă şi aridă a maturităţii.
Profetule, daca poezia ar fi fost numai ea insasi ca poezie puteam sa-ti spun iar ca-i superba si spune exact ce simtim cu totii uneori. ca vrem sa nu ne bata nimeni la cap, nici macar moartea sau rudele ei. Dar ca sa-ti spun acuma sincer, strici poezia si faci din ea afis.Ori asta ce-ai scris tu e treaba serioasa.pacat de ea. Scoate-o de-acolo, las-o singura si-n publicare cind o publici pune-i lustratia la pagina dar la pagina dinainte nu impreuna.Meseria mea de care tu nu vrei sa auzi ma face sa-ti spun ca psihologic poezia pierde-n favoarea a ceva ce nu merita . pierderea.Poate-o fi moderna povestea asta,nu stiu. Se poate...da-i pacat...Iti spun si tie ce i-am zis lui Adim, io-s numa cetitorul, dar unul invechit in rele.
Oriana, superb, ocolind erezia - frumos, Rameau - adăugăm: Să uit Aș vrea să uit c-am murit, aș vrea să uit că nu mă mai doare nimic, doar înserarea uneori o mai simt cum îmi nimicește cărările. Predeal, 2001.
"măcar lasă o urmă, să-mi vină pruncii tăi, îmbătați de lumină…" Cantată pentru pian de lumină și prunci zămisliți din lumină. Sonet pentru iarna viu născătoare de iubire, întru dalbă simțire, prag de timp, la ceasul anilor. Tu te naști odată cu anii, suflet "mai alb decât albul din tot". Sania iubirilor tale, dinspre veri ce "se tot duc înspre nea", fericită de a fi purtată de renii cei colindători ai gândului, ce "loc fac icoanelor de adăpost". Prunci tăi de lumină au primit binecuvântarea. Și prețuirea mea pentru sonetul iernii vibrând a viață. Fericite clipe de pruncie avut-ai și așa să îți fie anii mai departe, mai d e p a r t e a iubirii! Ela
Ştiu, Anna (Nuţa Crăciun) dar nu aveam cum să-l fragmentez şi să-l postez, separat. Este o logică a textului, logică care împiedică fragmentarea. Cu amiciţie,
Ioan J
P.S. Dacă fac un recurs la memorie, parcă te-am premiat, la Caransebeş, cu un premiu important, pentru poezie. Scrii bine.
Prin, chipurile, „recuperarea realului” vieţii cotidiene, inclusiv renunţarea – printre altele - şi la „livrescul” optzecist, „marcat de demonstraţii de forţă în care spiritul ludic, ironia şi alte mărci lucrau ca o fabrică să-ţi livreze o chestie foarte inteligentă care se cam uita la tine cu o superioritate tranşantă sau cu o falsă apropiere”, cum zice Dan Mihuţ, „douămiismul” în cele din urmă nu face nimic altceva decât, în final, să piardă complet „transcendenţa” poeziei, ajungând să se învârtă în jurul Nimicului. Sau, când îşi dă seama de această învârtire în gol, ajunge la un „transcendent” deviant, căci mizează atunci pe „Visceralizarea, agresivitatea si directatea extrema a discursului, hiperautenticismul, cultivarea valorilor "tari" ale biograficului (optzeciștii cultivau valorile slabe), predilecția pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante, refuzul livrescului si parodicului, spiritul "comunitar", combinația de cinism, dezabuzare si disperare apocaliptica” cum zice cineva într-o discuţie despre “prinderea” trăsăturilor de bază ale zisului “douămiism”. Iar, în ultimă instanţă, toate acestea conduc la o nouă „fabrică” care nu face nimic altceva decât să livreze un nihilism exacerbat, plictisitor prin rutinizare; care, pe mine unu, nu mă încântă.
Faptul că în textul meu am spus-o cum am spus-o, adică, nu prea (sau deloc) fericit, este altă poveste.
Maria, mulțumesc pentru intervenție și semn. Prilej cu care revăd și textul, dar problema e că nu mai prea sunt mulțumit de el. Sau poate e doar o toană de moment.
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
As fi apreciat mai mult textul acesta daca ar fi fost incadrat la "poezie pentru copii". Cred ca acolo ii este locul, si, spunand asta, nu minimalizez genul respectiv. Dimpotriva, consider ca este unul dintre cele mai dificil de abordat.
abia acum înțeleg de unde „cutremurarea” ta, numai că eu, adresându-mă Marianie, de fapt (nu? așa-mi amintesc...) nu voiam să te ironizez pe tine.(constat că se întâmplă ceva ciudat, sunt ironică fără să am habar!) pur și simplu, îmi spuneam o părere despre un text. tu ai avut o altă părere, am declarat că n-am nimic împotrivă; dar n-a fost de ajuns, ai continuat. din nefericire, n-am putut să tac, deci tot eu sunt de vină.
ok, fie, cred că pot trăi și cu o vină în plus.
mușchi oricum n-am, nici măcar baloane, să le umflu în loc de, și nici timp pentru așa ceva n-am. sinceră să fiu, nici chef...
așa că îți urez, cordial, o zi bună (uite, e aproape dimineață)!
Aranca multumesc de corectie. Scriu, intr-o pauza de 10 minute la servici . Suna telefoanele, ecranele colorate imi distrag atentia, radioul murmura Miles Davis sau Tom Waits. Dincolo de gardul de sarma ghimpata zaresc niste camile rumegand scaietii zilei. Ziarul imi aduce aminte ca s-a mai terminat un razboi. Gladis secretara intreaba daca vreau cafea . In mana stanga are un fax de SOS si la gat si-a legat un fular albastru. Viata e un blend zic eu, la fel si poezia care ma ajuta sa traversez stupidul zilelor.
Mi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.
Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...
În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.
dom'le dar eu am citit și am rămas acolo. nu știu exact dacă e în gara de nord sau e la perete dar mirosul acela de lapte dat în spuză mi-a rămas în nări și cred că mîine dimineață am să ajung și eu să vorbesc singur pe stradă. ceea ce mă fascinează la textul ăsta e faptul că deși poate constitui mai multe texte totuși reușește să rămînă unitar.
pentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
Un text metaforă a existenței, a fragilității umane, a deșertăciunii căreia îi suntem supuși ca ființe muritoare și în care sunt săpate adânc nevoile primordiale. Omul e o ființă socială, iar sentimentul singurătății este devastator. Mi-au plăcut foarte mult naturalețea textului, simbolistica, enunțurile concise redate într-o succesiune logică. Întrebările retorice implică lectorul, îl fac complice la reflecțiile autorului. Este interesant cum se au în vedere mai mult senzațiile olfactive, auditive, tactile și chinestezice. Acestea conving mai mult decât cele vizuale fiindcă sunt mai profunde. Ar fi multe de spus, dar nu vreau să risipesc parfumul ghioceilor :)
Mulțumiri, Ioana! Felicitări!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu vreau să ofensez pe nimeni şi habar n-aveam de legătura Dv cu America. Eu nu sunt de origine română întru totul. Bunicii dinspre tată sunt de origine germană, dar asta nu e important, cred. În ceea ce priveşte "americanismele" de care vorbeam, făceam referire la tumultul de texte ce li se dau titlu în engleză, iar textul în prealabil este scris în română. Manager a fost doar un exemplu neutru cu aluzie pentru a nu ofensa pe nimeni.Acum am fost nevoit să mă explic.
Donaris, mulţumesc de vizită şi apreciere, Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene deIn care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
pentru textul : ceasornice deRara avis in terris. Altayr mă duce cu gândul la steaua alfa din contelația Vulturul (Aquila) supranumită "Regele păsărilor", printre altele. Superbă imagine, bună pentru copertă de carte, nu neapărat SF. Are tonurile de culori care îmi plac foarte mult. Aș îndrăzni să sper mai mult, că va fi coperta viitorului meu volum de poezii?... Cu drag, /O\
pentru textul : Lemuria desi in textul asta "fumeaza" Dumnezeu?! ce aveti cu el, dragi autori, vreti sa provocati Divinitatii cancer pulmonar? fara versul respectiv este un text bun, chiar bun.
pentru textul : Plutaș deam cazut in capcana pusa de tine. dar ma bucur. iata un text care pur si simplu imi place. e un text pur, descotorosit de toate cele ce puteau sa mai stea in plus pe acolo; un text simplu, concentrat. un text bun inceputul mi se pare un pic anevoios, dar de la prima steluta incepe nebunia. ca un somn de dimineata măi liniște acolo matei h
pentru textul : clișee adunate despunea Mircea cam asa: "mi-e frica de tine, ai sani, de pilda/ai tupeu" cred, dupa cum recunoasteti, ca ar tb, daca nu sunteti in posesia lor, sa le procurati cat mai repede.... in afara de cateva sclipiri, un text neimpresionabil cu sinceritate, al dvs, francisc
pentru textul : nu pot deun poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deExplic încă puţin, fiindcă, cum spuneam, când e vorba de logică sau semantică, mă simt în mediul meu chiar dacă nu am pregătire în acest sens. Faptul că arta mai degrabă circumscrie o realitate existenţială (socială), că mai degrabă este vie şi nu transmite un mesaj anume din partea artistului, este evident încă de la formele artei primitive sau ale civilizaţiilor străvechi (picturi rupestre, arta Egiptului antic, etc.). Tot ceea ce am scris în textul meu este aproape tautologic, dar şi tautologiile sunt necesare :) În plus putem observa atât de clar că şi pedagogia sau psihiatria sau alte ştiinţe în formă aplicată sunt de asemenea arte, lucru demonstrat de mulţi înaintea mea şi scris în diverse tratate. Plecând de la caractersticile generale ale lor prin care se pot defini ca arte, ajungem tot la concluziile micului meu text. Da, recunosc că textul e doar o definiţie în ultimă instanţă, dar sper că nu mi-o luaţi în nume de rău, fiindcă am pus suflet în el...Am detectat o nuanţă uşor ireverenţioasă în comentariul dvs., dar vă scuz fiindcă eu întotdeauna i-am respectat pe ceilalţi, inclusiv pe cei mai naivi sau care scriu texte "filozofice" doar la nivel de exerciţiu logic. Datorită dificultăţilor din viaţa mea personală, eu nu mai pot scrie eseuri zemoase cu referinţe culturale elegante sau livreşti ca în tinereţe şi îmi pare sincer rău, fiindcă îmi plăcea. Acelea erau lucruri care puteau delecta mai mult. Acum este vorba doar de înţelepciunea simplă şi aridă a maturităţii.
pentru textul : Exerciţii logice deDa, e grozav amestecul: discurs esențializat și imagine artistică inedită, "îndoită" de o coloană infinită. Merită prima pagină, (părerea mea)!
pentru textul : Sinonimul pozitivului deAdriana, gruparea lor tematică poate fi diferită. Rămâne bucuria de a scrie la fiecare.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deProfetule, daca poezia ar fi fost numai ea insasi ca poezie puteam sa-ti spun iar ca-i superba si spune exact ce simtim cu totii uneori. ca vrem sa nu ne bata nimeni la cap, nici macar moartea sau rudele ei. Dar ca sa-ti spun acuma sincer, strici poezia si faci din ea afis.Ori asta ce-ai scris tu e treaba serioasa.pacat de ea. Scoate-o de-acolo, las-o singura si-n publicare cind o publici pune-i lustratia la pagina dar la pagina dinainte nu impreuna.Meseria mea de care tu nu vrei sa auzi ma face sa-ti spun ca psihologic poezia pierde-n favoarea a ceva ce nu merita . pierderea.Poate-o fi moderna povestea asta,nu stiu. Se poate...da-i pacat...Iti spun si tie ce i-am zis lui Adim, io-s numa cetitorul, dar unul invechit in rele.
pentru textul : exaust deOriana, superb, ocolind erezia - frumos, Rameau - adăugăm: Să uit Aș vrea să uit c-am murit, aș vrea să uit că nu mă mai doare nimic, doar înserarea uneori o mai simt cum îmi nimicește cărările. Predeal, 2001.
pentru textul : ce am scris "atunci" de"măcar lasă o urmă, să-mi vină pruncii tăi, îmbătați de lumină…" Cantată pentru pian de lumină și prunci zămisliți din lumină. Sonet pentru iarna viu născătoare de iubire, întru dalbă simțire, prag de timp, la ceasul anilor. Tu te naști odată cu anii, suflet "mai alb decât albul din tot". Sania iubirilor tale, dinspre veri ce "se tot duc înspre nea", fericită de a fi purtată de renii cei colindători ai gândului, ce "loc fac icoanelor de adăpost". Prunci tăi de lumină au primit binecuvântarea. Și prețuirea mea pentru sonetul iernii vibrând a viață. Fericite clipe de pruncie avut-ai și așa să îți fie anii mai departe, mai d e p a r t e a iubirii! Ela
pentru textul : Prunci de lumină deŞtiu, Anna (Nuţa Crăciun) dar nu aveam cum să-l fragmentez şi să-l postez, separat. Este o logică a textului, logică care împiedică fragmentarea. Cu amiciţie,
Ioan J
P.S. Dacă fac un recurs la memorie, parcă te-am premiat, la Caransebeş, cu un premiu important, pentru poezie. Scrii bine.
pentru textul : despre poem deexprimare defectuoasă - poate chiar neglijentă pe alocuri - și conținut relativ nesemnificativ.
pentru textul : Aproapelui cu ură II dePrin, chipurile, „recuperarea realului” vieţii cotidiene, inclusiv renunţarea – printre altele - şi la „livrescul” optzecist, „marcat de demonstraţii de forţă în care spiritul ludic, ironia şi alte mărci lucrau ca o fabrică să-ţi livreze o chestie foarte inteligentă care se cam uita la tine cu o superioritate tranşantă sau cu o falsă apropiere”, cum zice Dan Mihuţ, „douămiismul” în cele din urmă nu face nimic altceva decât, în final, să piardă complet „transcendenţa” poeziei, ajungând să se învârtă în jurul Nimicului. Sau, când îşi dă seama de această învârtire în gol, ajunge la un „transcendent” deviant, căci mizează atunci pe „Visceralizarea, agresivitatea si directatea extrema a discursului, hiperautenticismul, cultivarea valorilor "tari" ale biograficului (optzeciștii cultivau valorile slabe), predilecția pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante, refuzul livrescului si parodicului, spiritul "comunitar", combinația de cinism, dezabuzare si disperare apocaliptica” cum zice cineva într-o discuţie despre “prinderea” trăsăturilor de bază ale zisului “douămiism”. Iar, în ultimă instanţă, toate acestea conduc la o nouă „fabrică” care nu face nimic altceva decât să livreze un nihilism exacerbat, plictisitor prin rutinizare; care, pe mine unu, nu mă încântă.
Faptul că în textul meu am spus-o cum am spus-o, adică, nu prea (sau deloc) fericit, este altă poveste.
pentru textul : Recuperarea Realului deMaria, mulțumesc pentru intervenție și semn. Prilej cu care revăd și textul, dar problema e că nu mai prea sunt mulțumit de el. Sau poate e doar o toană de moment.
pentru textul : Fiara deVlad, Paul, Raluca,
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
pentru textul : aşa a spus el deAs fi apreciat mai mult textul acesta daca ar fi fost incadrat la "poezie pentru copii". Cred ca acolo ii este locul, si, spunand asta, nu minimalizez genul respectiv. Dimpotriva, consider ca este unul dintre cele mai dificil de abordat.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deabia acum înțeleg de unde „cutremurarea” ta, numai că eu, adresându-mă Marianie, de fapt (nu? așa-mi amintesc...) nu voiam să te ironizez pe tine.(constat că se întâmplă ceva ciudat, sunt ironică fără să am habar!) pur și simplu, îmi spuneam o părere despre un text. tu ai avut o altă părere, am declarat că n-am nimic împotrivă; dar n-a fost de ajuns, ai continuat. din nefericire, n-am putut să tac, deci tot eu sunt de vină.
ok, fie, cred că pot trăi și cu o vină în plus.
mușchi oricum n-am, nici măcar baloane, să le umflu în loc de, și nici timp pentru așa ceva n-am. sinceră să fiu, nici chef...
pentru textul : Adoriana minus zece deașa că îți urez, cordial, o zi bună (uite, e aproape dimineață)!
Aranca multumesc de corectie. Scriu, intr-o pauza de 10 minute la servici . Suna telefoanele, ecranele colorate imi distrag atentia, radioul murmura Miles Davis sau Tom Waits. Dincolo de gardul de sarma ghimpata zaresc niste camile rumegand scaietii zilei. Ziarul imi aduce aminte ca s-a mai terminat un razboi. Gladis secretara intreaba daca vreau cafea . In mana stanga are un fax de SOS si la gat si-a legat un fular albastru. Viata e un blend zic eu, la fel si poezia care ma ajuta sa traversez stupidul zilelor.
pentru textul : Poem arab cu Gladis deeu m-am gandit prima oara la Hurmuz...apoi la Ion Barbu...apoi la Foarta. alege singur. :)
pentru textul : Sergent K, raportez! deMi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.
Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...
În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.
pentru textul : Carpe Diem dedom'le dar eu am citit și am rămas acolo. nu știu exact dacă e în gara de nord sau e la perete dar mirosul acela de lapte dat în spuză mi-a rămas în nări și cred că mîine dimineață am să ajung și eu să vorbesc singur pe stradă. ceea ce mă fascinează la textul ăsta e faptul că deși poate constitui mai multe texte totuși reușește să rămînă unitar.
pentru textul : bună dimineața ești în gara de nord deAm reţinut :
"pentru zilele fără miez fără sâmburi"
Ce înseamnă : agammemnorele? :)
pentru textul : Spleen boreal deam corectat link-ul cu noua ruta pentru corectitudine
pentru textul : feng shui în lucernă defrumos zis, te vezi în faţa singurătăţii, eşti numai tu, reflexia a ceea contempli fără a te putea destăinui.
pentru textul : ... depentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! deUn text metaforă a existenței, a fragilității umane, a deșertăciunii căreia îi suntem supuși ca ființe muritoare și în care sunt săpate adânc nevoile primordiale. Omul e o ființă socială, iar sentimentul singurătății este devastator. Mi-au plăcut foarte mult naturalețea textului, simbolistica, enunțurile concise redate într-o succesiune logică. Întrebările retorice implică lectorul, îl fac complice la reflecțiile autorului. Este interesant cum se au în vedere mai mult senzațiile olfactive, auditive, tactile și chinestezice. Acestea conving mai mult decât cele vizuale fiindcă sunt mai profunde. Ar fi multe de spus, dar nu vreau să risipesc parfumul ghioceilor :)
pentru textul : Obiecte fragile deMulțumiri, Ioana! Felicitări!
cine mă poate lămuri de ce această poezie se află în "şantier" ?
pentru textul : călătorie spre itaca dePagini