Mi-a placut cum ai redat acea instrainare de ceea ce ar fi trebuit sa fie spatiu protector, o forma a interiorizarii faptelor concrete care se infrupta din carnea ta. Vad o [i]necesitate[/i] de viu, de uman, un strigat cu ecouri infinite care scoate afara rostul existentei. Remarc de asemenea strofa finala, cum Dumnezeu ne-a scris pe toti, mai departe sa fie si El scris....
Saphire nu cred ca te-ai uitat cu destula atentie nici pe text si nici peste comentarii exemplul cel mai bun fiind faptul ca nu ai vazut ca in titlu Romania este scris cu r mic, fapt la care am facut referire si in doua dintre comentarii. Esti in eroare si cu religia mea desi tot contextual, la o citire atenta, se vede care este aceea. Eu inteleg ca mai aproape de piele este camasa decat sacoul si ca dintre doi oameni care si-au sustinut ideile numai eu raman in postura de a "ma limita" insa nu mi-ai raspuns la intrebare. Te-am intrebat nu te-am luat la tinta. Cand esti intrebat poti sa raspunzi daca ai chef, 7 ani de acasa sau sa pastrezi tacerea aceea de aur. P.S. Atunci cand omul din spatele textului alege sa imi ia la misto credinta cred ca se expne unei replici similare, nu crezi?
pruncii acestia flamanzi fac tot poemul. interesant jocul cu paratextul. De fapt, textul nu reprezinta decat o scenografie, o regie, poate chiar o didascalie... dar sa nu uitam "ma impart"! acest eu eterizat in merele coapte.
suntem noi poeti, da nici chiar asa! eu, unu, am gusturi mai...ciudate. de ex, mi ar placea (mi ar placea) ca iubita sa mi dea in cap cu florile si apoi sa ma calce cu talpile. si altele...
mă-ntrebam...cum ar fi fără "circumvoluțiile luminoase ale cerului", fără atâtea epitete în prima strofă și, mai ales, fără eternitatea acelei clipe... și parcă nici "flușturaticul" delfin...
Teribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
Tincuța, bina ai venit pe hermeneia. Toate titlurile poeziilor tale sunt scrise cu majusculă; ai vreun motiv anume pentru care ai ales asta? Noi te rugăm să le scrii așa cum le scriu toți ceilalți. Unele titluri desigur, din considerente estetice, dorință de subliniere în particular a ceva anume, pot conține majuscule.
Descrierea pe care mi-o faci în ultimul comentariu spune tot. Despre cel ce a făcut-o. Și acest lucru nu l-am văzut în tine până acum. Asta e. Alt defect al meu. Să întâlnești oameni agresivi și falși ca mine. Dar ca mine, nu ca cei agresivi și falși. Și am probleme cu cuvintele, da. Mari probleme: văd foarte multe sensuri în ele. Acum orice comentariu apare, nu mai răspund. Nu mai am cuvinte.
si uitasem sa spun ca ma va urmari multa vreme imaginea acelor vrabii care isi rup oasele de realitate.
"un peisaj atât de real încât
şi vrăbiile îşi rup oasele
dacă încearcă
să zboare
dincolo"
Textul are textura unui crochiu interior al Nostalgiei...oare merită devoalată acea parte din noi sensibilizată la maximul existențelor noastre? Deosebit finalul: "a lua, așa, câțiva oameni, vii sau transparenți, a-i așeza lângă tine fiecare în parte, fiecare cu ale lui, în parte, lângă tine, apoi a simți lângă care din ei poți trece, așa, o viață, două tu însuți precum lângă El, Jesus, tu însuți" Acest fragment-final de altfel, nu știu de ce, mi-a amintit de poeta mea preferată, Ileana Mălăncioiu, cu poemul: "Le dernier souvenir l’espace dévorait en soi toutes les choses silencieusement je les suivais encore du regard jusqu’à l’endroit où l’on ne voit plus rien comme dans les flancs d’un animal incolore qui épuise le monde et demeure affamé au moment même où il avale tout, jusqu’au dernier être vivant jusqu’à la roche finale ayant servi de tombeau à un homme et jusqu’à la croix posée sur ses épaules une dernière fois épouvantés nous attendions notre tour l’heure approchait fantastique et sévère l’espace dévorait en soi toutes les choses et impuissants nous le regardions faire." și nu știu de ce (sau poate știu deja), în limba franceză... Peniță pentru feed-back.
Rog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
tu si geanta ta plina cu apa, asezata intr-o geanta plina cu apa, transformarea intr-un calut speriat, pe buna dreptate, pana la coborare, pana la nu conteaza unde, oricum nu este capat in lumea aia fara granite! da, poezia asta mi se poezie! apoi titlul
Îmi face o deosebită plăcere să recitesc acest poem care vine până la cititor de departe şi totuşi... parcă de aproape. Îmi sună ca un reproş, citind acest poem, răstignirea pe care fiecare ar trebui să o avem în noi. Mi s-a părut interesantă, ireală, chemarea la ordin a strămoşilor, de pe poziţia celui ce priveşte în gol prin liniile nesfârşite ale ploii. Mă surprinde plăcut că trec prin acest poem fără să mă împiedic în metafore, la sfârşitul lecturii nu respir uşurat ca după un drum lung, ci, pe bune, chiar doresc să îl mai citesc încă odată. Chiar dacă, ca o arătare, sub o Golgotă îndepărtată nu zăresc din prima, un mănunchi de spini pe fruntea fiecărei îndoieli.
Nu stiu daca are vreo importanta, dar mie mi-a placut foarte mult acest poem, asa cum e el simplu si melancolic. Ma duce cu gandul la o elegie a lui Rilke, in engleza se numeste Going Blind. Cred ca poezia trebuie simtita nu disecata cu atata cruzime. Nu mai dati cu oua clocite in usa ei. Pastrati-le pentru noaptea de halloween sau de joimarici. Daca nu face click cu starea de spirit a cuiva, atunci nu inseamna ca nu e buna, sau banala, un esec, sau mai stiu eu cum. Uite, numai pentru versurile acestea si a meritat sa citesc: nimic nu-mi va decora ochii
pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
Ma duc sa mananc pomelo in liniste.
e o confuzie: nu inteleg cine a trimis si cui acest manuscris "Cu săptămâni în urmă, Gorun Manolescu mi-a trimis un manuscris numit “Eseu despre sursele cunoașterii în logica Budistă”. Volumul, apărut la Editura "Cartea Universitară", s-a epuizat înainte măcar de a fi făcut public, adică de a fi intrat în librării (cred că au mai rămas 30 de exemplare), o retipărire a sa fiind în curs. Acest interes în jurul teoriilor lui Gorun Manolescu datează deja de câțiva ani și el a fost trezit de prezența sa activă în mediile filosofice virtuale și ca redactor șef al revistei Noema." si cine semneaza? acelasi Gorun? te lauzi pe tine insuti sau sunt comentariile altcuiva pe care le-ai preluat? daca da, cine e? si de unde? Dar in fine, cred ca trebuie felicitat cineva pentru volum...
Cu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
"Se prelinge lin, şiroaie
Aprinzându-mă de dor." - cine se prelinge? E retorică-ntrebarea, pentru că, luându-mă după forma verbului, doar "chipul ei" o poate face. "Lin/şiroaie", în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, cum ar spune moftangiul de Aristotel :). A doua unitate l-ar face invidios pe Gută, iar în a treia, trecând peste "-ce cer", avem o superbă strofă de oracol.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
o poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a placut cum ai redat acea instrainare de ceea ce ar fi trebuit sa fie spatiu protector, o forma a interiorizarii faptelor concrete care se infrupta din carnea ta. Vad o [i]necesitate[/i] de viu, de uman, un strigat cu ecouri infinite care scoate afara rostul existentei. Remarc de asemenea strofa finala, cum Dumnezeu ne-a scris pe toti, mai departe sa fie si El scris....
pentru textul : Scrie în locul meu deSaphire nu cred ca te-ai uitat cu destula atentie nici pe text si nici peste comentarii exemplul cel mai bun fiind faptul ca nu ai vazut ca in titlu Romania este scris cu r mic, fapt la care am facut referire si in doua dintre comentarii. Esti in eroare si cu religia mea desi tot contextual, la o citire atenta, se vede care este aceea. Eu inteleg ca mai aproape de piele este camasa decat sacoul si ca dintre doi oameni care si-au sustinut ideile numai eu raman in postura de a "ma limita" insa nu mi-ai raspuns la intrebare. Te-am intrebat nu te-am luat la tinta. Cand esti intrebat poti sa raspunzi daca ai chef, 7 ani de acasa sau sa pastrezi tacerea aceea de aur. P.S. Atunci cand omul din spatele textului alege sa imi ia la misto credinta cred ca se expne unei replici similare, nu crezi?
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit denu este nici o incalcare de Regulament ma tem ca Marina Nicolaev nu cunoaste Regulamentul
pentru textul : silent night depruncii acestia flamanzi fac tot poemul. interesant jocul cu paratextul. De fapt, textul nu reprezinta decat o scenografie, o regie, poate chiar o didascalie... dar sa nu uitam "ma impart"! acest eu eterizat in merele coapte.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi desuntem noi poeti, da nici chiar asa! eu, unu, am gusturi mai...ciudate. de ex, mi ar placea (mi ar placea) ca iubita sa mi dea in cap cu florile si apoi sa ma calce cu talpile. si altele...
pentru textul : Nu-mi aduc aminte deIată omul!
pentru textul : respir demă-ntrebam...cum ar fi fără "circumvoluțiile luminoase ale cerului", fără atâtea epitete în prima strofă și, mai ales, fără eternitatea acelei clipe... și parcă nici "flușturaticul" delfin...
pentru textul : răcoare a dimineților de iunie deTeribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
pentru textul : viața mea deTincuța, bina ai venit pe hermeneia. Toate titlurile poeziilor tale sunt scrise cu majusculă; ai vreun motiv anume pentru care ai ales asta? Noi te rugăm să le scrii așa cum le scriu toți ceilalți. Unele titluri desigur, din considerente estetice, dorință de subliniere în particular a ceva anume, pot conține majuscule.
pentru textul : Ancestrale ierni deda emil, mi a scapat viata, multam ecaterina
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec de.
pentru textul : Misericordiae deDescrierea pe care mi-o faci în ultimul comentariu spune tot. Despre cel ce a făcut-o. Și acest lucru nu l-am văzut în tine până acum. Asta e. Alt defect al meu. Să întâlnești oameni agresivi și falși ca mine. Dar ca mine, nu ca cei agresivi și falși. Și am probleme cu cuvintele, da. Mari probleme: văd foarte multe sensuri în ele. Acum orice comentariu apare, nu mai răspund. Nu mai am cuvinte.
pentru textul : nu uitați maioneza deiar titlul este neinspirat.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer defrumoase ganduri, dar si frumoase realizari! un An Nou buinecuvantat plin de impliniri!
pentru textul : The State of Hermeneia desi uitasem sa spun ca ma va urmari multa vreme imaginea acelor vrabii care isi rup oasele de realitate.
"un peisaj atât de real încât
şi vrăbiile îşi rup oasele
dacă încearcă
să zboare
dincolo"
superb.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală deTextul are textura unui crochiu interior al Nostalgiei...oare merită devoalată acea parte din noi sensibilizată la maximul existențelor noastre? Deosebit finalul: "a lua, așa, câțiva oameni, vii sau transparenți, a-i așeza lângă tine fiecare în parte, fiecare cu ale lui, în parte, lângă tine, apoi a simți lângă care din ei poți trece, așa, o viață, două tu însuți precum lângă El, Jesus, tu însuți" Acest fragment-final de altfel, nu știu de ce, mi-a amintit de poeta mea preferată, Ileana Mălăncioiu, cu poemul: "Le dernier souvenir l’espace dévorait en soi toutes les choses silencieusement je les suivais encore du regard jusqu’à l’endroit où l’on ne voit plus rien comme dans les flancs d’un animal incolore qui épuise le monde et demeure affamé au moment même où il avale tout, jusqu’au dernier être vivant jusqu’à la roche finale ayant servi de tombeau à un homme et jusqu’à la croix posée sur ses épaules une dernière fois épouvantés nous attendions notre tour l’heure approchait fantastique et sévère l’espace dévorait en soi toutes les choses et impuissants nous le regardions faire." și nu știu de ce (sau poate știu deja), în limba franceză... Peniță pentru feed-back.
pentru textul : a se lua o noapte deGeorge, Francisc si Alma multumesc pentru trecere si pareri! Va mai astept cu drag, Siana
pentru textul : femei deRog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deSursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
tu si geanta ta plina cu apa, asezata intr-o geanta plina cu apa, transformarea intr-un calut speriat, pe buna dreptate, pana la coborare, pana la nu conteaza unde, oricum nu este capat in lumea aia fara granite! da, poezia asta mi se poezie! apoi titlul
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deun fir epic si, dupa umila mea parere, finalul e previzibil (desi asta n-ar fi chiar un capat de tara). altfel, am citit la tine si poezie.
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deuh, da, foarte faină, surprinzătoare răsucirea din final.
pentru textul : orașul de nicăieri deAlina, fraza mentionata de tine n-are nici o legatura cu textul tau. se referea la comentariul lui francisc. imi cer scuze pentru offtopic
pentru textul : karuna deÎmi face o deosebită plăcere să recitesc acest poem care vine până la cititor de departe şi totuşi... parcă de aproape. Îmi sună ca un reproş, citind acest poem, răstignirea pe care fiecare ar trebui să o avem în noi. Mi s-a părut interesantă, ireală, chemarea la ordin a strămoşilor, de pe poziţia celui ce priveşte în gol prin liniile nesfârşite ale ploii. Mă surprinde plăcut că trec prin acest poem fără să mă împiedic în metafore, la sfârşitul lecturii nu respir uşurat ca după un drum lung, ci, pe bune, chiar doresc să îl mai citesc încă odată. Chiar dacă, ca o arătare, sub o Golgotă îndepărtată nu zăresc din prima, un mănunchi de spini pe fruntea fiecărei îndoieli.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deda e trist, nu am gasit cheia "potrivita"... nu era la locul ei sub presul de la intrare.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deNu stiu daca are vreo importanta, dar mie mi-a placut foarte mult acest poem, asa cum e el simplu si melancolic. Ma duce cu gandul la o elegie a lui Rilke, in engleza se numeste Going Blind. Cred ca poezia trebuie simtita nu disecata cu atata cruzime. Nu mai dati cu oua clocite in usa ei. Pastrati-le pentru noaptea de halloween sau de joimarici. Daca nu face click cu starea de spirit a cuiva, atunci nu inseamna ca nu e buna, sau banala, un esec, sau mai stiu eu cum. Uite, numai pentru versurile acestea si a meritat sa citesc:
pentru textul : animalul de pradă al resemnării denimic nu-mi va decora ochii
pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
Ma duc sa mananc pomelo in liniste.
e o confuzie: nu inteleg cine a trimis si cui acest manuscris "Cu săptămâni în urmă, Gorun Manolescu mi-a trimis un manuscris numit “Eseu despre sursele cunoașterii în logica Budistă”. Volumul, apărut la Editura "Cartea Universitară", s-a epuizat înainte măcar de a fi făcut public, adică de a fi intrat în librării (cred că au mai rămas 30 de exemplare), o retipărire a sa fiind în curs. Acest interes în jurul teoriilor lui Gorun Manolescu datează deja de câțiva ani și el a fost trezit de prezența sa activă în mediile filosofice virtuale și ca redactor șef al revistei Noema." si cine semneaza? acelasi Gorun? te lauzi pe tine insuti sau sunt comentariile altcuiva pe care le-ai preluat? daca da, cine e? si de unde? Dar in fine, cred ca trebuie felicitat cineva pentru volum...
pentru textul : La rădăcina Gorunului deCu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
pentru textul : Ziua judecății deOuch!
"Se prelinge lin, şiroaie
pentru textul : Tu deAprinzându-mă de dor." - cine se prelinge? E retorică-ntrebarea, pentru că, luându-mă după forma verbului, doar "chipul ei" o poate face. "Lin/şiroaie", în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, cum ar spune moftangiul de Aristotel :). A doua unitate l-ar face invidios pe Gută, iar în a treia, trecând peste "-ce cer", avem o superbă strofă de oracol.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt deo poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"
pentru textul : dimineți gri dePagini