O poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
e ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
Lasand deoparte realizarea in sine care, asa cum am zis si la precedenta, okinawa, este ireprosabila dpdv tehnic (acolo n-am priceput mesajul) aici insa il pricep si ma intreb pana la urma textul asta intra la cultul personalitatii or what? Chiar asa de diafana colorata si conectata o fi hermeneia asta a noastra? Mie imi apare mai degraba ca un organism bolnav care are nevoie disperata de un transplant de inima si de ficat. Sunt sigur ca, la o adica tu ai fabrica si o poza pe tema asta asa-i Vlade? Nu stiu daca ar fi la fel de remarcata, dar cred ca ar fi reusita. Ce se vede de la mine e ca pe Hermeneia de o vreme buna incoace au scazut dramatic atat calitatea textelor postate cat si cea a comentariilor. Marea calitate a site-ului ramane anonimatul sau care poate fi usor confundat de altii cu un fel de eruditie.
Diana, mi se pare unul din cele mai bune texte ale tale. pentru ca reusesti sa scrii un vers proaspat care este articulat de o metafora vie, nefortata si foarte puternica. As mai lucra putin la o eventuala legare a strofelor intre ele, pentru ca fracturile mi se par prea mari pentru directia pe care o propui. Dar e strict opinia mea. La cat mai multe texte de genul acesta, Diana!
si eu care credeam ca domnii Titarenco, Agheorghesei si Lazarescu au fost duri in comentariile dumnealor...
Doamna Stoicovici, nu va pot reprosa decat un singur lucru: acela ca ati utilizat termenul "ineptii" in comentariul dumneavoastra (si pentru care va accept, deja, scuzele de rigoare). In rest, este posibil sa aveti dreptate cu privire la valoarea textelor, dar nu v-ati gandit ca poate tocmai datorita (ca "din cauza" ar fi prea banal) non-valorii editorii au decis postarea pe prima pagina, pentru a da un exemplu de "asa nu" si a facilita comentatorilor bine intentionati, asa ca dumneavoastra, posibilitatea exprimarii opiniilor in vederea... ostracizarii (cred ca nu ati folosit acest termen chiar foarte corect) autorului care doreste (este scopul meu principal, desigur, v-ati dat imediat seama) sa distruga Hermeneia?
scriitura autorului, dar am mai spus-o, o mai spun până o să fiu expulzat de pe site și dacă ar fi numai din această cauză... cine a plătit, stimate autor, pentru această apariție?
eu când voi citi o recenzie la un volum de versuri în care să se scrie că altcineva, nu autorul, a dat banii, voi pune serios burta pe carte.
pentru că... ce se întâmplă nowadays fraților? și nu vreau să jignesc pe nimeni... dar poți publica orice, oricum și oriunde dacă ai bani sau sponsori ce-or fi ei, prieteni de șpriț cu firme sau altceva... te duci la o editură, plătești pe toată lumea și... iote volumul!
Înseamnă oare că altcineva, care nu a găsit mijloacele financiare să apară într-un volum nu ar fi valoros?
NU CRED
Eu am încercat în repetate rânduri să sugerez că orice site de literatură care emite vreo pretenție, cât de mică, de valoare, ar trebui să scoată volume de literatură sub egida sa.
Nu am întâlnit însă altceva decât minți obtuze (pe agonia mai ales, dar și aici pe Hermeneia) care au considerat că, ceea ce vreau eu să fac, este de fapt să atrag atenția asupra mea, un fel de mai bine să moară capra vecinului, tipic românesc!
Mă consolez totuși cu faptul că totți premiații mei de-a lungul timpului (și am împărțit ceva premii în bani nu în strângeri călduroase de mână la ușă) mi-au scris spunându-mi că nu au uitat acel premiu.
Oare cât este de greu pentru niște oameni să facă ceva cu adevărat semnificativ, cum ar fi dragii noștri Consilieri să inițieze un concurs de poezie având ca premiu publicarea unui autor?
Eu după trei sau patru inițiative de acest gen am renunțat nu am chef să aud iar acel cor de ouă stricate care se sparg în capul meu.
Continui însă să cred că asta ar produce valoarea cea adevărată dintr-un site de literatură... întâi concursurile, apoi jurizarea, apoi publicarea sub egida site-ului și difuzarea
vreau sa va atrag atentia ca e penibil ce se intimpla. va acordati penite una la alta intr-o veselie ca la bilciul cu prosti. Aranca mai are obiceiul asta si prin alte parti. Vreau sa va asigur ca sint in procesul de a curata Hermeneia de astfel de fenomene. Asa ca sa nu va uimiti de masurile pe care le voi lua intr-un viitor nu foarte indepartat.
Raul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
Cumva, în ultima strofă am vrut o revenire la elementele cu care lucrez de obicei, după evadarea din "cotidian". Posibil ca strofa a patra să fie o explicație în plus pentru ce am dorit să redau în text. Poate ar fi bine ca, din când în când, să stăm nemișcați 12''. :) Cu mulțumiri.
idei generate dupa lectura textului: - iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei - actiune cauzala reciproca - impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic - actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu. - finalul penetrant psihologic: "liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul" plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
Mulţumesc Dorin, pentru timpul dăruit ȋn redactarea acestui comentariu…
Voi ţine minte punctele tale, vor fi pe agenda gândurilor la următoarele scrieri :) ….
o poezie ce ar mai putea fi usor prelucrata, eliberata de unele rinduri balast, poate chiar omisa rima din strofa a treia. am cautat mesajul... si totusi e o dedicatie. prietenii stiu de ce.
aici de ce nu a intrat nimeni? este frumos. marchez momentul si starea de gratie. orice rau e bun de ceva, mai devreme sau mai tarziu. si invers. felictari!
textul este poticnit prozodic încă de la prima strofă, abundă în truisme, de genul: "amintirea veșnică", "albastru cer senin", "morminte sfinte", "strămoșii buni ai mei de mai-nainte", "păsări cântătoare", "vise-naripate", "teoreme/ cu ...gândiri abstracte", se învârte în jurul "Eu"-lui, declamativ (altfel, s-ar fi utilizat, deajuns înțelesului, "am lăsat") și înghesuie, în versuri succesive, "turma de mioare" și "fetele cochete" ("fete cochete" la țară sună ca o ghitară electrică la un concert de muzică populară) dar, cu toate aceste neajunsuri, prin romantism rural și nostalgie, după cum am observat, reușește să încânte, ceea ce ar fi de admirat
Titlul e una dintre replicile mele favorite din "The Hours". Nu văd textul apropiindu-se de atmosfera Virginiei Woolf, dar cred că nici n-a fost intenţia. Mi s-a părut un pic "low", un zbor la prea joasă înălţime totuşi.
am citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate
Dragă Tudor, nu intenționez să deschid o polemică pe versurile citate de tine, în care Labiș, după opinia mea este epigon hmmm... hai să zic doar tributar lui Eminescu & Arghezi, versuri în care își căuta orizontul liric, drept pentru care nici nu au ajuns în manuale. Ceea ce nu mă împiedică să admir frumusețea lor și bunul tău gust. Eu spusesem 3, dar e criză:) Asta ca să ne destindem un pic. Și ai să admiți că un tânăr la 21 de ani poate fi apelat domn. Sunt convins că dacă îl întâlneai în acele vremuri, cu seriozitatea și bunul dumitale simț i-ai fi spus: Bună ziua domnule Labiș! Asta pentru că eu cred în manierele tale și în curajul de a lăsa la o parte acel "tovarășe Labiș".
În fine, frumoase versuri ai citat, pentru cei ce apreciază și poezia clasică (deși în contextul actual sunt fade). Însă în contextul scrierii, îmi pare mai tragică această dramă a omului modern descrisă aici de Virgil (poate pentru că este în timp mai aproape de mine), tehnic (zic eu) fără cusur. Aș aprecia dacă mi-ai spune ce poeme mai sunt citate în manuale de N. Labiș. Chiar nu știu, pe vremea mea era doar "Moartea căprioarei". Și da, ai dreptate că era genial, chiar Nichita era timorat de charisma și talentul tânărului coleg de generație, pe care îl invidia, spun istoriile literare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii dete rog editeaza textul si corecteaza greselile de typo
pentru textul : săritura tsukahara dee ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
pentru textul : Ca sunetul în fluier deLasand deoparte realizarea in sine care, asa cum am zis si la precedenta, okinawa, este ireprosabila dpdv tehnic (acolo n-am priceput mesajul) aici insa il pricep si ma intreb pana la urma textul asta intra la cultul personalitatii or what? Chiar asa de diafana colorata si conectata o fi hermeneia asta a noastra? Mie imi apare mai degraba ca un organism bolnav care are nevoie disperata de un transplant de inima si de ficat. Sunt sigur ca, la o adica tu ai fabrica si o poza pe tema asta asa-i Vlade? Nu stiu daca ar fi la fel de remarcata, dar cred ca ar fi reusita. Ce se vede de la mine e ca pe Hermeneia de o vreme buna incoace au scazut dramatic atat calitatea textelor postate cat si cea a comentariilor. Marea calitate a site-ului ramane anonimatul sau care poate fi usor confundat de altii cu un fel de eruditie.
pentru textul : login deDiana, mi se pare unul din cele mai bune texte ale tale. pentru ca reusesti sa scrii un vers proaspat care este articulat de o metafora vie, nefortata si foarte puternica. As mai lucra putin la o eventuala legare a strofelor intre ele, pentru ca fracturile mi se par prea mari pentru directia pe care o propui. Dar e strict opinia mea. La cat mai multe texte de genul acesta, Diana!
pentru textul : Şase dimineaţa deimi place
acest "orbecaie in limbo"
am empatizat fara a intelege de ce tocmai cu acest tur de forta al ideii izgonite care nu se lasa indepartata.
"covata rasturnata peste intuneric" am simtit iluzia mainii ce o rastorna si sentimentul de inadins , de a prinde ceva sub.
e ceva misterios in acest poem, e ceva provocator, mai recitesc.
pentru textul : limbo desi eu care credeam ca domnii Titarenco, Agheorghesei si Lazarescu au fost duri in comentariile dumnealor...
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deDoamna Stoicovici, nu va pot reprosa decat un singur lucru: acela ca ati utilizat termenul "ineptii" in comentariul dumneavoastra (si pentru care va accept, deja, scuzele de rigoare). In rest, este posibil sa aveti dreptate cu privire la valoarea textelor, dar nu v-ati gandit ca poate tocmai datorita (ca "din cauza" ar fi prea banal) non-valorii editorii au decis postarea pe prima pagina, pentru a da un exemplu de "asa nu" si a facilita comentatorilor bine intentionati, asa ca dumneavoastra, posibilitatea exprimarii opiniilor in vederea... ostracizarii (cred ca nu ati folosit acest termen chiar foarte corect) autorului care doreste (este scopul meu principal, desigur, v-ati dat imediat seama) sa distruga Hermeneia?
scriitura autorului, dar am mai spus-o, o mai spun până o să fiu expulzat de pe site și dacă ar fi numai din această cauză... cine a plătit, stimate autor, pentru această apariție?
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deeu când voi citi o recenzie la un volum de versuri în care să se scrie că altcineva, nu autorul, a dat banii, voi pune serios burta pe carte.
pentru că... ce se întâmplă nowadays fraților? și nu vreau să jignesc pe nimeni... dar poți publica orice, oricum și oriunde dacă ai bani sau sponsori ce-or fi ei, prieteni de șpriț cu firme sau altceva... te duci la o editură, plătești pe toată lumea și... iote volumul!
Înseamnă oare că altcineva, care nu a găsit mijloacele financiare să apară într-un volum nu ar fi valoros?
NU CRED
Eu am încercat în repetate rânduri să sugerez că orice site de literatură care emite vreo pretenție, cât de mică, de valoare, ar trebui să scoată volume de literatură sub egida sa.
Nu am întâlnit însă altceva decât minți obtuze (pe agonia mai ales, dar și aici pe Hermeneia) care au considerat că, ceea ce vreau eu să fac, este de fapt să atrag atenția asupra mea, un fel de mai bine să moară capra vecinului, tipic românesc!
Mă consolez totuși cu faptul că totți premiații mei de-a lungul timpului (și am împărțit ceva premii în bani nu în strângeri călduroase de mână la ușă) mi-au scris spunându-mi că nu au uitat acel premiu.
Oare cât este de greu pentru niște oameni să facă ceva cu adevărat semnificativ, cum ar fi dragii noștri Consilieri să inițieze un concurs de poezie având ca premiu publicarea unui autor?
Eu după trei sau patru inițiative de acest gen am renunțat nu am chef să aud iar acel cor de ouă stricate care se sparg în capul meu.
Continui însă să cred că asta ar produce valoarea cea adevărată dintr-un site de literatură... întâi concursurile, apoi jurizarea, apoi publicarea sub egida site-ului și difuzarea
Emanuelle?! Asta-i o sfanta! Se poate mult, mult mai rau. Ca sa fiu autocritic...
pentru textul : Din iubire devreau sa va atrag atentia ca e penibil ce se intimpla. va acordati penite una la alta intr-o veselie ca la bilciul cu prosti. Aranca mai are obiceiul asta si prin alte parti. Vreau sa va asigur ca sint in procesul de a curata Hermeneia de astfel de fenomene. Asa ca sa nu va uimiti de masurile pe care le voi lua intr-un viitor nu foarte indepartat.
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte deRaul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
pentru textul : Gărzile negre deAi uitat sa adaugi, Francisc: "Stiu ca nu stiu nimic" dixit Socrate-Platon. Ca sa fie lamurite lucrurile.
pentru textul : Ce rost are poezia? demulțumesc pentru com/obs. Mihaela, dacă asta e dorința...
pentru textul : confluențe deCumva, în ultima strofă am vrut o revenire la elementele cu care lucrez de obicei, după evadarea din "cotidian". Posibil ca strofa a patra să fie o explicație în plus pentru ce am dorit să redau în text. Poate ar fi bine ca, din când în când, să stăm nemișcați 12''. :) Cu mulțumiri.
pentru textul : 12'' detak faino :D te ukrainetz rumunii?
pentru textul : Vinul de Trandafiri dein nici un caz nu este o poezie. este o revolta atat.
pentru textul : Urăsc această lume demultumesc de citire
idei generate dupa lectura textului: - iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei - actiune cauzala reciproca - impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic - actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu. - finalul penetrant psihologic: "liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul" plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
pentru textul : în coridoarele tainice unde sfârâie nervii întunecați denu prea stiu ce sa va raspund, va multumesc pentru feed-back.
pentru textul : memento sacadat deMulţumesc Dorin, pentru timpul dăruit ȋn redactarea acestui comentariu…
pentru textul : În căuşul palmei deVoi ţine minte punctele tale, vor fi pe agenda gândurilor la următoarele scrieri :) ….
În lumea epigramei, se poartă rularea ideii pe mai multe tonalităţi. De acolo "sper".
pentru textul : Sfatul unui marinar bătrân pentru Opoziţia română deo poezie ce ar mai putea fi usor prelucrata, eliberata de unele rinduri balast, poate chiar omisa rima din strofa a treia. am cautat mesajul... si totusi e o dedicatie. prietenii stiu de ce.
pentru textul : Neclar viziune deaici de ce nu a intrat nimeni? este frumos. marchez momentul si starea de gratie. orice rau e bun de ceva, mai devreme sau mai tarziu. si invers. felictari!
pentru textul : o cântare a gleznelor. a lui esme deerată - care se exprimă o realitate - care exprimă o realitate.
pentru textul : Unui mare poetastru deda, interesant. dar nici prea multă poezie nu este pe aici.
pentru textul : nu deNici vorba de supărare. Este vorba de maniera de a face critică. Când faci o afirmaţie, ea trebuie argumentată.
Apoi felul în care trageţi concluzii citind doar trei poeme, mi se pare neprofesionist.
Vă asigur că nu voi veni niciodată cu resentimente asupra textelor dvs..
Toate cele bune!
pentru textul : placebo detextul este poticnit prozodic încă de la prima strofă, abundă în truisme, de genul: "amintirea veșnică", "albastru cer senin", "morminte sfinte", "strămoșii buni ai mei de mai-nainte", "păsări cântătoare", "vise-naripate", "teoreme/ cu ...gândiri abstracte", se învârte în jurul "Eu"-lui, declamativ (altfel, s-ar fi utilizat, deajuns înțelesului, "am lăsat") și înghesuie, în versuri succesive, "turma de mioare" și "fetele cochete" ("fete cochete" la țară sună ca o ghitară electrică la un concert de muzică populară) dar, cu toate aceste neajunsuri, prin romantism rural și nostalgie, după cum am observat, reușește să încânte, ceea ce ar fi de admirat
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deTitlul e una dintre replicile mele favorite din "The Hours". Nu văd textul apropiindu-se de atmosfera Virginiei Woolf, dar cred că nici n-a fost intenţia. Mi s-a părut un pic "low", un zbor la prea joasă înălţime totuşi.
pentru textul : It is possible to die deam citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate
pentru textul : mater misericordiae deAdrian, da, poti fi si reprosuri si incintari, important e sa mentii un echilibru. Multumesc.
pentru textul : elephant&castel deDragă Tudor, nu intenționez să deschid o polemică pe versurile citate de tine, în care Labiș, după opinia mea este epigon hmmm... hai să zic doar tributar lui Eminescu & Arghezi, versuri în care își căuta orizontul liric, drept pentru care nici nu au ajuns în manuale. Ceea ce nu mă împiedică să admir frumusețea lor și bunul tău gust. Eu spusesem 3, dar e criză:) Asta ca să ne destindem un pic. Și ai să admiți că un tânăr la 21 de ani poate fi apelat domn. Sunt convins că dacă îl întâlneai în acele vremuri, cu seriozitatea și bunul dumitale simț i-ai fi spus: Bună ziua domnule Labiș! Asta pentru că eu cred în manierele tale și în curajul de a lăsa la o parte acel "tovarășe Labiș".
pentru textul : domnule Labiș deÎn fine, frumoase versuri ai citat, pentru cei ce apreciază și poezia clasică (deși în contextul actual sunt fade). Însă în contextul scrierii, îmi pare mai tragică această dramă a omului modern descrisă aici de Virgil (poate pentru că este în timp mai aproape de mine), tehnic (zic eu) fără cusur. Aș aprecia dacă mi-ai spune ce poeme mai sunt citate în manuale de N. Labiș. Chiar nu știu, pe vremea mea era doar "Moartea căprioarei". Și da, ai dreptate că era genial, chiar Nichita era timorat de charisma și talentul tânărului coleg de generație, pe care îl invidia, spun istoriile literare.
Pagini