Nu-mi aduc aminte
Ziua aceea profundă,
Nici dacă înflorise liliacul
Când ne-am întâlnit
Să stropim
Grădina sufletului
Desțelenit
De emoție.

Știu atâta doar
Gândul meu,
Îndemnul tatei
Și vinul roșu
Ademenitor.

Mai înspre toamnă
La începutul praznicelor
Aproape de smerenia gândului
Am inceput să-ți simt
Lipsa
Închisă în necuvinte,
Forțând suferința
Să mă lovească
Cu petale de flori
Ofilite.

Atunci îndurerat
Cu sufletul strivit
Am rămas să ascult,
Numai melodia
unei iubiri
Abia începute.