bobadil -
soarele se coace
până devine om
sub arşiţa lui se mai ascute
o singură clipă fericită
întotdeauna am crezut că nimeni
nu se mai întoarce de acolo
doar amanţi isterici
mai crestează substantive comune
în scoarţa unui copac
cu mărunţişul care ne-a
rămas de la ultima glaciaţiune
când toți ne scăpam pe noi de frig
dar trebuia neapărat să facem
rost de mâncare
uite că am priceput
până la urmă temperatura
n-are nimic de-a face cu entropia
ci mai degrabă cu frica noastră absurdă
care creşte ca o stalagmită
alimentată dintr-un tavan
cu probleme de prostată
un drob de sare
îndesat pe gâtul unui animal
pe cale de dispariţie
ocrotit de legile lui murphy
Poezie:
Comentarii
Strofele a treia şi a patra
Maria - Doina -
Strofele a treia şi a patra sunt construite din câte o singură frază fiecare, ceea ce impune o citire fără să mai ai timp să respiri. Din acest motiv şi încă din unul artistic, aş elimina/reface ultimele versuri. Prostata tavanului nu mi se pare o metaforă reuşită.
Mi-au plăcut câteva idei de la începutul şi de la finalul poemului. Remarc definiţia fricii absurde:
"un dob de sare
îndesat pe gâtul unui animal
pe cale de dispariţie
ocrotit de legile lui murphy"
Nu ştiu de ce mi se pare că poemul are un iz parodic...
- ne -
a.a.a. -
"când toți ne pișam pe noi de frig" - termenul "boldat" e incompatibil cu Hermeneia. Modifică şi apasă "atenţie editor", pentru a reîncadra textul.
.
bobadil -
Maria(na), îți sunt recunoscător pentru aplecarea asupra acestui poem cu atât mai mult cu cât comentariul tău datează dinainte de modificarea pe care a trebuit să o operez din motivele care se văd mai sus. Mă bucur chiar și mai mult că nu ai fost tu cea care s-a sesizat de acea sintagmă 'inacceptabilă', pentru că eu nu consider acea exprimare vulgară iar o explicație nu mi s-a oferit, ci doar o sentință. A fi sau a nu fi vulgar în poezie este o chestiune complexă în opinia mea, care scapă unei priviri superficiale.
Îți mulțumesc încă o dată pentru citirea atentă și pentru opinie.
Voi ține cont de ea, fără doar și poate.
A
Consider cuvântul cu pricina
Maria - Doina -
Consider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
Despre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
Andu, please, încetează să
Virgil -
Andu, please, încetează să mai joci rolul victimei și, de asemenea, încetează să încerci să „poziționezi” moderator versus editor pe Hermeneia. Nu faci decît să irosești electroni pe internet. Tot la fel este și cu părerea ta despre dacă acea sintagmă este sau nu inacceptabilă. Noi doi am mai avut discuții despre problematica expresiilor inacceptabile pe Hermeneia. Pentru că aici nu este problema „vulgarului în poezie”. Este vorba de Hermeneia, cei ce o vizitează și citesc, funcționarea și moderarea ei. Am mai explicat chestiile astea de o mie de ori și nu mai cred că e nevoie să o mai fac. Nimeni nu îți interzice să scrii în particular și să trimiți cui vrei tu(și e dispus să citească) toate obscenitățile sau mizeriile de pe lume. Be my guest. Dar nu aici pe Hermeneia. Și sper să fie ultima dată cînd îmi mai pierd vremea cu așa ceva.
ok Virgil
bobadil -
Eu înțeleg foarte bine poziția ta și a lui Adrian și a Hermeneiei, ce nu vreau să înțeleg este OBTUZITATEA LITERARĂ.
Iar aici nu e vorba de Regulament sau de victime, călăi, sânge, K1, MMA and such.
Aici este vorba pur și simplu de a fi sau a nu fi OBTUZ când conduci un site literar.
Nu explic ce înseamnă a fi obtuz pentru că sper că și eu, la rândul meu, ca simplu membru, am dreptul să îmi pierd pentru ultima dată timpul cu asemenea explicații.
A
Cine, cind si unde a fost
Virgil -
Cine, cind si unde a fost obtuz „literar”?
Nu stiu de ce dar modul cum pui tu problema imi aduce aminte de modul cum este inteleasa legea intr-o tarisoara din europa de est. Exista acolo un banc care suna cam asa:
„Legea e ca bariera. Dulaii sar peste ea. Catelusii se furiseaza pe sub ea. Iar boii se opresc in fata ei.” Hermeneutica mea asupra acestui banc este cum ca prin urmare orice fel de interpretare serioasa a legii este de fapt un fel de... obtuzitate sociala. Hmmm... Mai bine desfiintam legile sau regulile ca tot sint un fel mofturi stupide ale lumii civilizate. Ca noua tot nu ne trebuie...