pe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”

si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".

ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)

si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.

ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.

scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.

erotetica=logica intrebarilor

de acord Adrian, permite-mi o sugestie atunci la ultimul vers:

Și-n fața ta întoarsă când sunt când nu mai sunt

îmi pare mai aproape de acel: totuși este trist pe lume la nivel ideatic vorbind. părerea mea doar.

și scoate te rog cuvântul pastișă, pentru că poemul merită să fie o eminesciană, iar nimeni nu e atât de greu de cap încât să nu înțeleagă că o eminesciană e un tribut adus bardului ipoteștean. dacă vrei, desigur!

putând să dezvoltăm ideea și lasând-o să-și regenereze alte și alte sensuri, căpătăm un joc nesfârșit al umbrelor pe care doar lumina îl poate opri. într-o dimineață, departe... și aici surprins, autorule!

nu mai bine ne zici ceva de greuceanu, darling?

mulţam de trecere şi cuvânt, Silviu !

Marina, eu intrebasem cat se poate de serios, nu era nici urma de ironie acolo...nici intentia de a lua in derizoriu opinia ta. Bun, sunt dispusa sa revin asupra textelor cu potential, dar nu asupra celor slabe! Te intrebasem daca-l consideri sub standardele Hermeniei, atat.

Sunt de acord cu tine. Şi mie mi se pare că lipseşte ceva, probabil voi mai lucra la text. Oricum, mulţumesc pentru atenţie şi semn.

va multumesc. o sa las timpul sa treaca si apoi voi reveni la acest poem. atunci sigur il voi vedea cu alti ochi.

Hm. Cred că l-aș încadra mai degrabă la note. E un jurnal mai mult, un instantaneu analitic.
Greșeli : întrun + diacritice. Te rog să corectezi.

ultima strofă îmi place. deși aș renunța la „cu iubire”, fiindcă iubirea e oricum evidentă.
dar prima...hm!
„în paturi în care doarme somnul/ de amiază”...
dacă mi-ai fi spus, de exemplu, că joacă șotron în patul acela, ar fi fost o surpriză plăcută, dar așa...

sunteti unici...dar daca asa spune regulamentul...

mate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.

„vănăt” e intenționat, ori intenționai un „vânăt”? în rest nu știu eu prea multe. atâta că nu e mai sinceră decât sticla aia cu vodcă.