poezie e categoric. banala... depinde de alegerea stachetei. as indrazni a zice ca la standardul grupului nu-mi pare banala, dar nu polemizam. apoi daca oferi asa de multe scuze pentru o observatie intr-adevar banala, la urma urmei tipicara, ma faci sa ma simt jenat si sa ma abtin. ;-)
Mircea, bine ai venit pe site! am reținut câteva imagini frumoase. mi-a plăcut mult acest vers: "negociez distanța cu ajutorul fumului". pe viitor, dacă ai folosi diacritice ar fi mult mai bine. cred că poți scrie o proză scurtă foarte reușită pornind de la imaginile poemului tău. încearcă! mult succes și inspirație. Madim
am citit cu atentie, adica m-a interesat, m-a mirat, m-a luat prin surprindere nota ta. dupa care m-am intrebat cum as fi raspuns eu la intrebari cand locuiam departe de tara si cum as raspunde acum. cu alte cuvinte, ti-ai facut treaba bine si m-as bucura sa incite interes si sa adune si alte "raspunsuri". nota este first draft, chiar daca se incheie rotund, aproape poetic. sunt si raspunsuri care se contrazic, altele se repeta, dar mi-a placut onestitatea textului, putin nervoasa, putin blazata, deloc ironica. ce nu mi-a placut este "Mai sînt român? Nu este treaba ta. Mai sînt cetățean român? Nici asta nu este treaba ta" si asta pentru ca nu respecta conventia impusa, cea a deschiderii totale si a onestitatii. nimic nu este treaba nimanui si totul este, mai ales ca toate intrebarile sunt autointerogatii, iar raspunsurile la indemana oricui.
cea de a doua strofă mai poate fi lucrată. însensul eliminării unor cuvinte în plus. în rest, deşi singurătatea este prea mult băgată în seamă în poezie, mi se pare că ai atins-o cu tâmpla...
Am doar impresia, sau ieri am citit aici un alt text? L-ai șters pe acela, nu? În fine, aici văd două poezii, de fapt doar una și numai în prima strofă. De la a doua în jos, vb lui Virgil, sună a lirică optzecistă. Însă e remarcabilă prima strofă prin puterea ei de a copia realul...propriu. Continuă așa!
procesul de creatie cu semnificatia psihologia a starilor in timpul actului creator, inspiratia, declickul care se produce in noi in momentul in care "incepem", toate astea ar fi interesant de dezbatut, poate pe forum. mi-am amintit momentul in care am scris acest poem, cand am citit comentariile... o lupta pe viata si pe moarte. cam asa. mai departe, cum resusesti sa redai starile, sa le gestionezi, cat poti lasa sa transpara si cat nu. probabil ca multi ar spune: asa mi-a venit, mi-a placut, asa mi-am dorit. orice am spune, oricat de idealisti sau lipsiti de pragmatism am fi, este "jocul" creierului nostru, cu conexiuni intre constient, subconstient si inconstient. de asta am sustinut mereu ca cea mai erogena si sexy parte din om este creierul. poemul este poemul refuzului mortii, al alegerii vietii (ceea ce nu este acelasi lucru), al groazei pe care o ai cand te arunci de pe pod si intri in bulboana. este un poem al marginii. va multumesc ca v-ati aporpiat de el, chiar daca si acum acest poem ma tulbura la fel de mult ca atunci...
da, am greșit eu. well, îmi cer scuze. e cu adevărat nescuzabil. în orice caz, ce vroiam să spun este că japonezii au o aversiune profundă pentru numerele pare (probabil cu excepția lui 8). probabil cel mai evitat este 4. de aceea ar fi fost probabil imposibil să aleagă alte cifre. încă o dată, gafa mea cu inversarea este realmente nescuzabilă.
E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
În altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
Nu e nicio problemă, Cristina! Mă faci să mă simt mai tânăr (lăsând la o parte faptul că eu nu mă simt deloc bătrân!). Dacă m-ai cunoaşte şi în viaţa de toate zilele, ai putea constata cu surprindere că sunt un tip de gaşcă! Deşi principial, ca şi în critică. Doar un pic mai tolerant...Mai ales cu femeile drăguţe şi inteligente...
Excepțional text. Imagini puternice și deosebit de expresive: pasărea închisă între ferestre, "lovindu-se de sine ca de...", "cuvinte... ce leagă tăceri de buze", "răni nevindecate". Trupul poetului este o rană pururi nevindecată. Apoi întreaga suită "cad începuturi", năvod, pești, răspunsuri, ape/priviri, șoapte etc. aidoma unui clasic adagio plin de armonie, lesne cantabil, strecurând limpede fire de apă printre margini de înțelesuri. Stil poetic de adagio muzical, note sonore, pași adăugați, portative suprapuse. Meandre poetice izbutite care, însă, abia anunță ceea ce va urma: Ultima strofă izbucnește, un vulcan brusc: "nu e bolnav/ e doar într-o legătură compromițătoare/ cu viața" (deosebit de expresiv), pentru ca apoi, să acopere molcom, ca o mișcare lentă de lavă încinsă, limitele mărunte ale vieții, dar care se adaugă marelui ocean al ființei. Al ființei poetului. Tu ca cititor, ca închipuit poet, te proiectezi pe tine însuți acolo în mijlocul acestei definiții, da, "inefabile", de "reducere a fericirii la absurd"; nu m-am putut abține să nu citez această sintagmă demnă de a sta alături de maestrul cuvintelor citat mai sus de antevorbitori, și mulți alții. Super-peniță pentru un poem memorabil și de referință al Hermeneii.
Corina și Oana, vă mulțumesc frumos pentru grația pusă în felicitări, pentru că ați lăsat un semn de trecere... după cum și această carte este tot un semn de trecere. Mă înclin!
Matei, îți mulțumesc încă o dată! Poate o voi face și mâine?:)
Înțeleg nerăbdarea ta de a posta dar sunt suficiente pentru început două texte...nu pentru că ar fi o regulă dar un cititor se poate plictisi deja la al treilea... În altă ordine de idei cred că impresiile chiar și cele de moment nu sunt goale au ceva... Ușor incert ceea ce vrei să fii: între perfecțiune și paradox... Bine ai venit!
eu nu am pornit spre nicio „ironizare”. din păcate, vorbeam serios. iar în primul meu comentariu doar atrăgeam atenția asupra faptului că acest „fără număr” pe care l-a folosit Margas, adică într-un context de o cu totul altă factură, este, într-adevăr, ironie, și nimic altceva.
dar ai dreptate, ar fi trebuit să dau dovadă de înțelepciune și să mă fi oprit. nu mai spun de ce, fiincă ar fi, cum spui, inutil, din moment ce unul din noi o ia, ca să zic așa, spre dreapta și celălalt spre stânga. deși fiecare își dorește să ajungă… tot acolo. sau nicăieri?
Multumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
Nu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
Felicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
Îmi amintesc primul tău vers...când colorai un cal şi mi-ai întins un creion spunând
,, un bleumarin frumos la culoare,
tu stai şi nu desenezi cu el
şi n-ai să ştii tu oare''.
Am ştiut că eşti poetă. Mie o să-mi fie greu să-ţi comentez poeziile, pentru că ele trec altfel prin apele sufletului meu. Bine ai venit într-unul din ţinuturile poeziei. Ascultă-te şi urmează-te! Mama.
Ioana, eu te rog pe tine sa fii rationala si sa intelegi ca pe Hermeneia nu prea merge nimic cu adresarea de ultimatumuri sau amenintari. Totodata nu am inteles pentru ce ar trebui sa iti ceara Bianca scuze. Poate ma lamuresti, dar fara datul pe dupa sura ci clar si la obiect.
multumesc cristina, pentru observatii si interes. da, vpi face cum spui tu. voi trimite confirmare la primirea fiecarui vot. subliniez insa ca votul trebuie sa vina de la adresa de email cu care membrul hermeneia este inscris pe site.
in ce priveste a doua intrebare, raspunsul este cel care l-am dat: „votul publicului, la care va putea participa orice membru hermeneia”, deci inclusiv autorul textului. așa am procedat data trecută și așa vom proceda și acum. da, cum spui tu., „orice membru poate să se judece pe sine”.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ups. da. si era atat de evident.
pentru textul : from blade runners II deai dreptate si acolo la versul semnalat, incerc sa remediez. mersi mult.
poezie e categoric. banala... depinde de alegerea stachetei. as indrazni a zice ca la standardul grupului nu-mi pare banala, dar nu polemizam. apoi daca oferi asa de multe scuze pentru o observatie intr-adevar banala, la urma urmei tipicara, ma faci sa ma simt jenat si sa ma abtin. ;-)
pentru textul : nici măcar elena deMircea, bine ai venit pe site! am reținut câteva imagini frumoase. mi-a plăcut mult acest vers: "negociez distanța cu ajutorul fumului". pe viitor, dacă ai folosi diacritice ar fi mult mai bine. cred că poți scrie o proză scurtă foarte reușită pornind de la imaginile poemului tău. încearcă! mult succes și inspirație. Madim
pentru textul : ersuri deerata - daca ar fi - si este posibil sa mai fie cateva, sunt foarte obosit, va rog frumos sa ma scuzati.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deam citit cu atentie, adica m-a interesat, m-a mirat, m-a luat prin surprindere nota ta. dupa care m-am intrebat cum as fi raspuns eu la intrebari cand locuiam departe de tara si cum as raspunde acum. cu alte cuvinte, ti-ai facut treaba bine si m-as bucura sa incite interes si sa adune si alte "raspunsuri". nota este first draft, chiar daca se incheie rotund, aproape poetic. sunt si raspunsuri care se contrazic, altele se repeta, dar mi-a placut onestitatea textului, putin nervoasa, putin blazata, deloc ironica. ce nu mi-a placut este "Mai sînt român? Nu este treaba ta. Mai sînt cetățean român? Nici asta nu este treaba ta" si asta pentru ca nu respecta conventia impusa, cea a deschiderii totale si a onestitatii. nimic nu este treaba nimanui si totul este, mai ales ca toate intrebarile sunt autointerogatii, iar raspunsurile la indemana oricui.
pentru textul : românia lui virgil t -V- dehttp://1.bp.blogspot.com/_fJksVm29Ov0/R5ctyvPB52I/AAAAAAAAAqQ/q0sQnU-wtD... Am avut in vedere tablou "BALAIO PORRETA" pictat de René Magritte.Am extrapolat ideea.l Alexander,Younger Sister am reținut observațiile, mulțumesc.
pentru textul : femeia-cameleon decea de a doua strofă mai poate fi lucrată. însensul eliminării unor cuvinte în plus. în rest, deşi singurătatea este prea mult băgată în seamă în poezie, mi se pare că ai atins-o cu tâmpla...
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deAm doar impresia, sau ieri am citit aici un alt text? L-ai șters pe acela, nu? În fine, aici văd două poezii, de fapt doar una și numai în prima strofă. De la a doua în jos, vb lui Virgil, sună a lirică optzecistă. Însă e remarcabilă prima strofă prin puterea ei de a copia realul...propriu. Continuă așa!
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deprocesul de creatie cu semnificatia psihologia a starilor in timpul actului creator, inspiratia, declickul care se produce in noi in momentul in care "incepem", toate astea ar fi interesant de dezbatut, poate pe forum. mi-am amintit momentul in care am scris acest poem, cand am citit comentariile... o lupta pe viata si pe moarte. cam asa. mai departe, cum resusesti sa redai starile, sa le gestionezi, cat poti lasa sa transpara si cat nu. probabil ca multi ar spune: asa mi-a venit, mi-a placut, asa mi-am dorit. orice am spune, oricat de idealisti sau lipsiti de pragmatism am fi, este "jocul" creierului nostru, cu conexiuni intre constient, subconstient si inconstient. de asta am sustinut mereu ca cea mai erogena si sexy parte din om este creierul. poemul este poemul refuzului mortii, al alegerii vietii (ceea ce nu este acelasi lucru), al groazei pe care o ai cand te arunci de pe pod si intri in bulboana. este un poem al marginii. va multumesc ca v-ati aporpiat de el, chiar daca si acum acest poem ma tulbura la fel de mult ca atunci...
pentru textul : askalon deun poem marturie a unei trairi nelipsita de experinta personala. un poem explict.
pentru textul : toamna bărbatului deda, am greșit eu. well, îmi cer scuze. e cu adevărat nescuzabil. în orice caz, ce vroiam să spun este că japonezii au o aversiune profundă pentru numerele pare (probabil cu excepția lui 8). probabil cel mai evitat este 4. de aceea ar fi fost probabil imposibil să aleagă alte cifre. încă o dată, gafa mea cu inversarea este realmente nescuzabilă.
pentru textul : 3 gafe haiku deE un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
pentru textul : la film cu Mihnea deÎn altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
Nu e nicio problemă, Cristina! Mă faci să mă simt mai tânăr (lăsând la o parte faptul că eu nu mă simt deloc bătrân!). Dacă m-ai cunoaşte şi în viaţa de toate zilele, ai putea constata cu surprindere că sunt un tip de gaşcă! Deşi principial, ca şi în critică. Doar un pic mai tolerant...Mai ales cu femeile drăguţe şi inteligente...
pentru textul : ceainicul deExcepțional text. Imagini puternice și deosebit de expresive: pasărea închisă între ferestre, "lovindu-se de sine ca de...", "cuvinte... ce leagă tăceri de buze", "răni nevindecate". Trupul poetului este o rană pururi nevindecată. Apoi întreaga suită "cad începuturi", năvod, pești, răspunsuri, ape/priviri, șoapte etc. aidoma unui clasic adagio plin de armonie, lesne cantabil, strecurând limpede fire de apă printre margini de înțelesuri. Stil poetic de adagio muzical, note sonore, pași adăugați, portative suprapuse. Meandre poetice izbutite care, însă, abia anunță ceea ce va urma: Ultima strofă izbucnește, un vulcan brusc: "nu e bolnav/ e doar într-o legătură compromițătoare/ cu viața" (deosebit de expresiv), pentru ca apoi, să acopere molcom, ca o mișcare lentă de lavă încinsă, limitele mărunte ale vieții, dar care se adaugă marelui ocean al ființei. Al ființei poetului. Tu ca cititor, ca închipuit poet, te proiectezi pe tine însuți acolo în mijlocul acestei definiții, da, "inefabile", de "reducere a fericirii la absurd"; nu m-am putut abține să nu citez această sintagmă demnă de a sta alături de maestrul cuvintelor citat mai sus de antevorbitori, și mulți alții. Super-peniță pentru un poem memorabil și de referință al Hermeneii.
pentru textul : poetul I deRemarc 2 expresii inedita, dupa cultura mea generala in poezie. Ghici care? :)
pentru textul : imaginar deCorina și Oana, vă mulțumesc frumos pentru grația pusă în felicitări, pentru că ați lăsat un semn de trecere... după cum și această carte este tot un semn de trecere. Mă înclin!
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deMatei, îți mulțumesc încă o dată! Poate o voi face și mâine?:)
Înțeleg nerăbdarea ta de a posta dar sunt suficiente pentru început două texte...nu pentru că ar fi o regulă dar un cititor se poate plictisi deja la al treilea... În altă ordine de idei cred că impresiile chiar și cele de moment nu sunt goale au ceva... Ușor incert ceea ce vrei să fii: între perfecțiune și paradox... Bine ai venit!
pentru textul : intervenție pe impresii goale desingura mea observație este că mi s-ar fi părut mai „poetic” să spui „scosul crucilor de pe deal” decît „scosul crucilor din piept”.
pentru textul : cine deeu nu am pornit spre nicio „ironizare”. din păcate, vorbeam serios. iar în primul meu comentariu doar atrăgeam atenția asupra faptului că acest „fără număr” pe care l-a folosit Margas, adică într-un context de o cu totul altă factură, este, într-adevăr, ironie, și nimic altceva.
dar ai dreptate, ar fi trebuit să dau dovadă de înțelepciune și să mă fi oprit. nu mai spun de ce, fiincă ar fi, cum spui, inutil, din moment ce unul din noi o ia, ca să zic așa, spre dreapta și celălalt spre stânga. deși fiecare își dorește să ajungă… tot acolo. sau nicăieri?
pentru textul : videoconferință cu îngeri deMultumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
pentru textul : Epilog... dela mine apare lipsa in comentariu. nu ma pricep.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ deNu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deFelicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
Mă puteţi ajuta să înţeleg această nouă regulă de publicare că nu prea sunt familiarizat cu ea.
pentru textul : Jurnalul Adelei deCu respect, Cezar
Îmi amintesc primul tău vers...când colorai un cal şi mi-ai întins un creion spunând
pentru textul : Nopti albe de,, un bleumarin frumos la culoare,
tu stai şi nu desenezi cu el
şi n-ai să ştii tu oare''.
Am ştiut că eşti poetă. Mie o să-mi fie greu să-ţi comentez poeziile, pentru că ele trec altfel prin apele sufletului meu. Bine ai venit într-unul din ţinuturile poeziei. Ascultă-te şi urmează-te! Mama.
Ioana, eu te rog pe tine sa fii rationala si sa intelegi ca pe Hermeneia nu prea merge nimic cu adresarea de ultimatumuri sau amenintari. Totodata nu am inteles pentru ce ar trebui sa iti ceara Bianca scuze. Poate ma lamuresti, dar fara datul pe dupa sura ci clar si la obiect.
pentru textul : e bună tipa deiertati-ma!
pentru textul : das Marienleben demultumesc cristina, pentru observatii si interes. da, vpi face cum spui tu. voi trimite confirmare la primirea fiecarui vot. subliniez insa ca votul trebuie sa vina de la adresa de email cu care membrul hermeneia este inscris pe site.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dein ce priveste a doua intrebare, raspunsul este cel care l-am dat: „votul publicului, la care va putea participa orice membru hermeneia”, deci inclusiv autorul textului. așa am procedat data trecută și așa vom proceda și acum. da, cum spui tu., „orice membru poate să se judece pe sine”.
aaaa... nu mai îmi spune...uitasem că ai un apetit pentru subsoluri. god bless your google.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie depoezia aceasta parca se priveste in oglinda, desi ca un suflet sensibil pus pe tava, nu asteapta raspunsuri, poate decat propriul raspuns.
pentru textul : Stai deda, e mai bine și decât prima versiune publicată (că au mai fost vreo 3) și decât cea de aici, voi modifica la buna ta sugestie. merci.
pentru textul : negru ascuns dePagini