Katya, plăcută idee, dar m-aș fi așteptat să spui întreaga parte a poveștii. Cu alte cuvinte, numai pusă în comparație cu realitatea apare lumea aceasta altfel. E numai retragerea aici, nu și ce este dincolo de zidul imaginar. De fapt, nici zidul nu se vede. Și e prea mare diluarea în ultima parte a poeziei, nu sună prea bine "genunchii scării", iar "misterele străvezii ale oceanului" e banal.
tocmai versurile acelea mi se par si mie nepotrivite, Virgil, daca textului i se potriveste cheia sugerata de mine.
acum...nu ramane decat sa asteptam o lumina de la autor.
Raul, eu te încurajez să scrii, mai mult îți spun că te voi și citi pe aici pe Hermeneia sau pe unde vei mai scrie și unde am acces.
Ai talent... și deși deocamdată scrii sub influențe clar identificabile, clasice, ești genul de poet pe care aș paria cu mana mea dreaptă, cea nu atât de bobadilică deci.
În poemul de față totuși aș renunța la vocativul psalmic din final... sună ca nuca în perete, părerea mea.
Keep on the good work.
Andu
Cristina, felicitări pentru perspicacitate şi intuiţie! Alte omagii ţi le voi prezenta sub forma de altă provocare. Hi hi, nu scapi! :). Mulţumesc de participare!
Silvia, brava pentru soluţia nr 6. Sper să te revăd la următoarele. Mulţumesc!
incitanta aceasta introspectie intre aripile propriului inger, ce-si ofera parca siesi cupa de cucuta: "ce lugubru este înăuntrul oaselor unui înger vă spun ce singurătate de basm în locul acesta secret chemător"...un poem deosebit de expresiv, in procesul acesta evolutiv al propriei cunoasteri.
Am acordrat penita ca-mi place textul Nu tin de privilegiul acordarii penitelor si nici nu las comentarii ample. Cam atat. De pantofi, mancare si nedumeriri n-am sa zic nimic.
sunt sigur că există întotdeauna o inspirație malefică, din teatru sau poate de altundeva
dar bottom-line vine viața și bate orice scenariu scris de om
și apoi iar se rescrie totul
mulțumesc de lectură
andu
Frumos poem, speciale versurile de început: "atât de mult scrii (...) încât începi să (te a)semeni cuvintelor" Remarc și ideea pietrei / nisipului la atingere.
"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
multumesc, nu ma asteptam sa mai aiba o sansa poezia asta. am intrat pe site hotarata s-o prelucrez pe unde mi s-a sugerat, asa ca am facut-o. sper sa iti placa inca, daca nu, de dez-prelucrat e mult mai usor. :o)
da, ultimul vers era aiurea, n-avea rost sa-l las. multumesc pentru observatie!
am corectat ce am am văzut. sper să fie totul corect acum.
multumesc si pentru parere. recunosc ca am o problema cu taierea versurilor. si cu brand-urile, numele de firme.
nici eu nu sunt criric, nici pe departe.:) daca se poate imbunatati ceva, o voi face.
am oscilat mult daca sa las titlul, parea rupt din alta "istorie" chiar daca legatura cu poezia e acolo.
aici am doua tristeti: una, ca nu mai regasesc inocenta aceea, pot doar incerca reconstructii, si doi, ca desi viata insasi ma intereseaza mai putin, sunt (in sila) prea ocupata sa traiesc ca sa mai intru in zona aia aproape statica a poeziei - imi lipsteste cumva alunecarea de zile intregi. nu scrisul.
apreciez ca mai treci. poate fi un fir de nisip, dar m-am agatat de el.
poezia chiar conteaza mai putin.
am spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!
Ce as as reprosa acestui text in opinia mea e abundenta de epitete care sufoca putin lectura. De exemplu, in prima strofa eu m-as fi oprit doar la exfoliat, as fi renuntat la lubric risipit si divin. Apoi in ultuma strofa ai impur si firesc, glorios si copil, nu stiu daca e neaparat intentionat hatisul acesta in care te poti pierde destul de usor. Remarc insa prima strofa care are o imagine pentru mine foarte buna: "sângele meu lucra harnic îți lega laolaltă numele singurătatea strămoșii suveică lunecând prin întunericul cleios ca o magmă în jurul miezului meu te strângeai cum pilitura de fier" Mi se pare extrem de reusita imaginea asta, aproape vizualizez strinegerea asta ca pilitura de fier. In comparatie cu imaginea de mai sus, finalul mi se pare previzibil, cliseistic, acel "ceva mai mult de atit" nu salveaza uciderea ingerilor si a diavlolilor atit de uzitata. Eu m-as fi oprit la gheara de lup, pentru ca recitind, incepe cu o imperfectiune-epitete si se termina oarecum nerabdator, la fel cum cititorul parca ar vrea sa scape de sufocare. Dincolo de astea, partea citata de mine din punctul meu de vedere merita remarcata.
Stiu Ela ca Bach e-n noi ca si Michael ori pruncii de alabastru. Totu-i in noi si-apoi -spre - altii.Asa cum cele de mai sus au venit de la tine la mine intr-o seara cind Bach era destul de departe si-o coloana a infinitului se-ncrucisa cu pasarea de foc cazind in final amindoua (pina la venirea ta ) intr-o groapa de ridicol pe care numai Bulgarkov imbinat cu Ilf si petrof ( fara fond sonor) ar fi putut-o imbina:)Dupa aia a izbucnit patetica. h
Vă mulțumim pentru primire și aprecieri. Îmi pare rău că Virtualia a stârnit și aici discuții și probleme mai puțin legate de literatură. Cred că Ela a omis ceva în primul ei comentariu (faptul că pseudonimul "Ela Victoria Luca" reprezintă cel utilizat de ea pe agonia.ro unde este editor și nu cel care e scris pe volum - mea culpa) și de aici toată discuția. Acestea fiind circumstanțele atenuante, vă mulțumim încă o dată și vă așteptăm la cenaclu!
....Bună seara. Observând că întrebați în stânga și-n dreapta "ce e poezia", textul de mai sus nu mă mai miră. ...Aș vrea să-mi dați un argument pentru care cuvintele de mai sus formează o poezie. Atâț. Pentru că a încheia fraza unde doriți, a vă sări de pe un rând pe altul literele la fel de imprevizibil cun o broască în călduri își sare balta, a structura zece rânduri în trei unități,și mai ales, a folosi ca temă centrală ingeniosul bocet "io scriu fain, fain, da' oamenii "e" răi și nu "vede" talentu' meu" nu e de ajuns pentru a putea încăpea printre corzile lirei. ...Ascuțitoarea n-are peniță, iar lacrima nu e cerneală,.Și vă rog, nu mă întrebați "de ce nu e poezie". E foarte greu să explici cuiva de ce stâlpul din fața sa este un stâlp. Seara bună!
M-am întrebat și eu de ce titlul "Cai în livezi" și uite, acum că ai zis, am luat o temă pentru acasă. Așa că în "Dicționar de simboluri" de J.Chevalier și A.Gheerbrant acest simbol este tratat în 11 pagini. Nu am citit tot, dar câteva interpretări mi-au sărit în ochi, de exemplu : a. calul, divinitate a apelor – se crede că are harul de a face să țâșnească izvoare lovind pământul cu copita.(…) calul poate fi socotit și drept un avatar, sau un auxiliar, al divinității; b. bidiviul solar - în textele budiste, ca și în cele ale Indiei, ba chiar și în cele ale Greciei lui Platon, caii sunt mai ales simboluri ale simțurilor înhămate la carul spiritului; c. calul simbol al măreției - calul alb devine imaginea frumuseții desăvârșite. Bine ai revenit.
Cezar, nu ştiu dacă ai văzut parodii (filme), dar e cam greu să nu fi văzut. Ei, ştii tu fazele alea când, într-un bar, pe stradă etc, într-o discuţie dintre doi (în care se parodiază vreo scenă cunoscută), cade din senin câte un frigider, un tanc, o girafă... aducând cu ele câte un simbol care leagă bucata respectivă a filmului de alt motiv? Ei, cam aşa e şi aici. Versurile alea sunt girafa mea :).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un text ce nu lămurește prea mult titlul propus ci doar se încadrează la compunere. o digresiune ce nu înviorează nici filosofia, religia sau altceva.
pentru textul : Discuții cu un tânăr prieten de„am stat multă vreme acolo
oamenii s-au obișnuit cu noi
așa cum te obișnuiești cu păsările
în crengile copacilor!â”
- o comparație extrem de inspirată
pentru textul : plumb și lumină deca să nu mai vorbesc de final, el venind ca o explozie după acea „obișnuință”.
Katya, plăcută idee, dar m-aș fi așteptat să spui întreaga parte a poveștii. Cu alte cuvinte, numai pusă în comparație cu realitatea apare lumea aceasta altfel. E numai retragerea aici, nu și ce este dincolo de zidul imaginar. De fapt, nici zidul nu se vede. Și e prea mare diluarea în ultima parte a poeziei, nu sună prea bine "genunchii scării", iar "misterele străvezii ale oceanului" e banal.
pentru textul : autiștii detocmai versurile acelea mi se par si mie nepotrivite, Virgil, daca textului i se potriveste cheia sugerata de mine.
pentru textul : inima dimprejur tăiată deacum...nu ramane decat sa asteptam o lumina de la autor.
D-l Dinu v-aţi supărat că am scris corect? :)) Şi de când aveţi aceste puteri paranormale de ştiţi ce a vrut să spună cineva?
Gizăs!
pentru textul : videoconferință cu îngeri deSplendid, nu am alte cuvinte.
pentru textul : riders on the storm denu pot decit sa imi cer scuze pentru ignoranta
pentru textul : la vest de mine însămi deunde e pisica neagra? glumesc.
imi place prima parte (din cele doua). mai ales prăpastia din ochii oamenilor. poate de aceea si mustelor le e frica sa mai zboare!
pentru textul : iluzia ca un alcool deMultumesc.
pentru textul : Algoritm Literar nr.5 deRaul, eu te încurajez să scrii, mai mult îți spun că te voi și citi pe aici pe Hermeneia sau pe unde vei mai scrie și unde am acces.
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte deAi talent... și deși deocamdată scrii sub influențe clar identificabile, clasice, ești genul de poet pe care aș paria cu mana mea dreaptă, cea nu atât de bobadilică deci.
În poemul de față totuși aș renunța la vocativul psalmic din final... sună ca nuca în perete, părerea mea.
Keep on the good work.
Andu
daca era numai ultima strofa ii acordam probabil o penita. asa cum este insa mi se pare ceva ce nu ma atrage.
pentru textul : în ornicul toamnei deCristina, felicitări pentru perspicacitate şi intuiţie! Alte omagii ţi le voi prezenta sub forma de altă provocare. Hi hi, nu scapi! :). Mulţumesc de participare!
Silvia, brava pentru soluţia nr 6. Sper să te revăd la următoarele. Mulţumesc!
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deincitanta aceasta introspectie intre aripile propriului inger, ce-si ofera parca siesi cupa de cucuta: "ce lugubru este înăuntrul oaselor unui înger vă spun ce singurătate de basm în locul acesta secret chemător"...un poem deosebit de expresiv, in procesul acesta evolutiv al propriei cunoasteri.
pentru textul : contingență deAm acordrat penita ca-mi place textul Nu tin de privilegiul acordarii penitelor si nici nu las comentarii ample. Cam atat. De pantofi, mancare si nedumeriri n-am sa zic nimic.
pentru textul : Cântec desunt sigur că există întotdeauna o inspirație malefică, din teatru sau poate de altundeva
pentru textul : sic-tir gloria mundi dedar bottom-line vine viața și bate orice scenariu scris de om
și apoi iar se rescrie totul
mulțumesc de lectură
andu
Frumos poem, speciale versurile de început: "atât de mult scrii (...) încât începi să (te a)semeni cuvintelor" Remarc și ideea pietrei / nisipului la atingere.
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale de"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
in general un text nu neaparat reusit
pentru textul : envoyee de mon i-phone demultumesc, domnule Mocanu. si-am recitit textul asta de 5 ori! aveam dreptate in ce spuneam ieri.
ma bucur ca ceva v-a placut.
pentru textul : portret pe un geam îngheţat demultumesc, nu ma asteptam sa mai aiba o sansa poezia asta. am intrat pe site hotarata s-o prelucrez pe unde mi s-a sugerat, asa ca am facut-o. sper sa iti placa inca, daca nu, de dez-prelucrat e mult mai usor. :o)
pentru textul : Geamantan cu pisică deda, ultimul vers era aiurea, n-avea rost sa-l las. multumesc pentru observatie!
am corectat ce am am văzut. sper să fie totul corect acum.
pentru textul : 135 de cadre până la trezire demultumesc si pentru parere. recunosc ca am o problema cu taierea versurilor. si cu brand-urile, numele de firme.
nici eu nu sunt criric, nici pe departe.:) daca se poate imbunatati ceva, o voi face.
am oscilat mult daca sa las titlul, parea rupt din alta "istorie" chiar daca legatura cu poezia e acolo.
pentru textul : Oblică deaici am doua tristeti: una, ca nu mai regasesc inocenta aceea, pot doar incerca reconstructii, si doi, ca desi viata insasi ma intereseaza mai putin, sunt (in sila) prea ocupata sa traiesc ca sa mai intru in zona aia aproape statica a poeziei - imi lipsteste cumva alunecarea de zile intregi. nu scrisul.
apreciez ca mai treci. poate fi un fir de nisip, dar m-am agatat de el.
poezia chiar conteaza mai putin.
am spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deCe as as reprosa acestui text in opinia mea e abundenta de epitete care sufoca putin lectura. De exemplu, in prima strofa eu m-as fi oprit doar la exfoliat, as fi renuntat la lubric risipit si divin. Apoi in ultuma strofa ai impur si firesc, glorios si copil, nu stiu daca e neaparat intentionat hatisul acesta in care te poti pierde destul de usor. Remarc insa prima strofa care are o imagine pentru mine foarte buna: "sângele meu lucra harnic îți lega laolaltă numele singurătatea strămoșii suveică lunecând prin întunericul cleios ca o magmă în jurul miezului meu te strângeai cum pilitura de fier" Mi se pare extrem de reusita imaginea asta, aproape vizualizez strinegerea asta ca pilitura de fier. In comparatie cu imaginea de mai sus, finalul mi se pare previzibil, cliseistic, acel "ceva mai mult de atit" nu salveaza uciderea ingerilor si a diavlolilor atit de uzitata. Eu m-as fi oprit la gheara de lup, pentru ca recitind, incepe cu o imperfectiune-epitete si se termina oarecum nerabdator, la fel cum cititorul parca ar vrea sa scape de sufocare. Dincolo de astea, partea citata de mine din punctul meu de vedere merita remarcata.
pentru textul : Și ceva mai mult de atât… deStiu Ela ca Bach e-n noi ca si Michael ori pruncii de alabastru. Totu-i in noi si-apoi -spre - altii.Asa cum cele de mai sus au venit de la tine la mine intr-o seara cind Bach era destul de departe si-o coloana a infinitului se-ncrucisa cu pasarea de foc cazind in final amindoua (pina la venirea ta ) intr-o groapa de ridicol pe care numai Bulgarkov imbinat cu Ilf si petrof ( fara fond sonor) ar fi putut-o imbina:)Dupa aia a izbucnit patetica. h
pentru textul : Michel deVă mulțumim pentru primire și aprecieri. Îmi pare rău că Virtualia a stârnit și aici discuții și probleme mai puțin legate de literatură. Cred că Ela a omis ceva în primul ei comentariu (faptul că pseudonimul "Ela Victoria Luca" reprezintă cel utilizat de ea pe agonia.ro unde este editor și nu cel care e scris pe volum - mea culpa) și de aici toată discuția. Acestea fiind circumstanțele atenuante, vă mulțumim încă o dată și vă așteptăm la cenaclu!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție desi ai avea febra....
pentru textul : Febra deDan, multumesc, ai unul dintre ochiul preabinevazator cit sa nu poata fi orb nici cind negrul ramine vizibil. Deosebit ai surprins esenta. :)
pentru textul : negru ascuns de....Bună seara. Observând că întrebați în stânga și-n dreapta "ce e poezia", textul de mai sus nu mă mai miră. ...Aș vrea să-mi dați un argument pentru care cuvintele de mai sus formează o poezie. Atâț. Pentru că a încheia fraza unde doriți, a vă sări de pe un rând pe altul literele la fel de imprevizibil cun o broască în călduri își sare balta, a structura zece rânduri în trei unități,și mai ales, a folosi ca temă centrală ingeniosul bocet "io scriu fain, fain, da' oamenii "e" răi și nu "vede" talentu' meu" nu e de ajuns pentru a putea încăpea printre corzile lirei. ...Ascuțitoarea n-are peniță, iar lacrima nu e cerneală,.Și vă rog, nu mă întrebați "de ce nu e poezie". E foarte greu să explici cuiva de ce stâlpul din fața sa este un stâlp. Seara bună!
pentru textul : să respir deM-am întrebat și eu de ce titlul "Cai în livezi" și uite, acum că ai zis, am luat o temă pentru acasă. Așa că în "Dicționar de simboluri" de J.Chevalier și A.Gheerbrant acest simbol este tratat în 11 pagini. Nu am citit tot, dar câteva interpretări mi-au sărit în ochi, de exemplu : a. calul, divinitate a apelor – se crede că are harul de a face să țâșnească izvoare lovind pământul cu copita.(…) calul poate fi socotit și drept un avatar, sau un auxiliar, al divinității; b. bidiviul solar - în textele budiste, ca și în cele ale Indiei, ba chiar și în cele ale Greciei lui Platon, caii sunt mai ales simboluri ale simțurilor înhămate la carul spiritului; c. calul simbol al măreției - calul alb devine imaginea frumuseții desăvârșite. Bine ai revenit.
pentru textul : Cai în livezi deCezar, nu ştiu dacă ai văzut parodii (filme), dar e cam greu să nu fi văzut. Ei, ştii tu fazele alea când, într-un bar, pe stradă etc, într-o discuţie dintre doi (în care se parodiază vreo scenă cunoscută), cade din senin câte un frigider, un tanc, o girafă... aducând cu ele câte un simbol care leagă bucata respectivă a filmului de alt motiv? Ei, cam aşa e şi aici. Versurile alea sunt girafa mea :).
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram dePagini