Desi suntem niste mutilati, femeile sunt primele care vad asta. Cateodata chiar le place ce vad, iar alteori nu. Oglinda are si ea rolul ei:)
Dintre toate, tot oglinda e cea mai perfida, mai ales cand uitam sa o stergem de praf.
Un text bun in opinia mea, cu o densitate poate usor enumerata (stilistic vorbind), dar asta pe undeva are farmecul ei intr-o scriere condensata.
Destinderile, ca un respiro, sunt binevenite.
Cu drag,
Eh, nenea cu tentativa o fi fost având un orgoliu liric exacerbat :). În legătură cu "nici un" - e ca în cazul cu "î" sau "â", rămâne la cheremul celui care scrie, chiar dacă normele academice recomandă "niciun". Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede.
Aprecieri pentru munca depusă pe partea tehnică a site-ului!
"decembrie cernut" și "prospețimea sufletului" îmi sunt două noțiuni total opuse. primul mă face a gândi la moarte, iar celălalt la naștere, deși, dacă mă gândesc, amândouă fac parte din viață...
Cred ca discutiile referitoare la "Un întreg fragmentat" nu ar trebui purtate sub textul lui Andrei. Marian... cand ai scris replica cred ca ai socotit ca aceasta va suscita mai multa atentie insa faptul ca nu s-a intamplat astfel, nici macar din partea lui Andrei, ar trebui sa iti dea de gandit.
Oriana, pentru că ți-ai pirdut ceva timp ca să parcurgi două texte ale subsemnatului, îți mulțumesc. În același timp, cu această ocazie, vreu sa fac și următoarele precizări. 1. Nu am pretenția că scriu poezie. Dar sunt un „consumator” de..; câdva, pe timpuri, când am publicat prin Luceafărul, chiar credeam că pot scrie texte poetice. Acum, între două – să le zicem „eseuri” – mai „produc” și eu în joacă câte ceva de acest gen. Eu însumi privesc cu circumspecție încercările mele. Iar eseurile le scriu, în primul rând, pentru a mă lămuri (dacă o să reușesc în timpul care îmi mai stă în față, dar merită să încerc) ce se întâmplă cu mine și cu noi toți acum când toate au devenit impredictibile iar orice previziune pe termen lung sau mediu s-a cam dus. Cel mult mai știm, cu aproximație relativ bună, ce se va întâmpla în zilele următoare (asta în măsura în care nu apare, cumva, un eveniment „catastrofă” gen R. Thom). 2. Pentru a înțelege ce va urma, te rog să suporți câteva date despre subsemnatul. 3. Cu mult timp în urmă, am fost (și am rămas) furat de matematica, îi zic eu ”pură” și de fizică. Pentru fizică, am avut o anumită intuiție specifică prin care aș fi putut să mă realizez. Nu am făcut-o (dar am căutat, tot timpul, să nu mă despart complet de ea, ca și de matematică dealtfel). M-am lăsat furat de IT (și aici, volens, nolens, a trebuit să-mi bag nasul adânc în logică, fundamentele matematicii și lingvistică matematică). Și nu-mi pare rău. Se pare că și pentru asta, am avut ceva înclinații. Pentru că, tot pe timpuri, stăteam nopțile la „porți închise” pe Felix-uri (programând, mai întâi în limbaj de asamblare apoi în altele) și se crea un fel de „telepatie” între mine și calculator: „știam” în ce punct se va opri un program din cauza unei erori, când îl testam. Dădeam „dump” de memorie și primeam confirmarea. Mi-a fost astfel ușor să trec, ulterior, prin „mini” ca să ajung, în final, la Pc-uri și rețele. De asemenea, mi-a fost ușor să trec de la Fortran, la Cobol, Pascal, C, baze de date... și câte și mai câte, inclusiv IA. Și asta pt. că, întodeauna, am „simțit” hard-ul, știind ce se întâmplă la nivelul său când se tot adaugă deasupra treburi din ce în ce mai sofisticate. 4. Sunt convins că explicația pe care o tot caut în „eseurile” mele, nu poate fi găsită decât la intersecția matematicii cu fizica și IT&C + o anumită „filosofie” și, în final, topite toate în „sacralitate” care nu ține de o religie sau alta și care poate fi sugerată prin „artă” și în ultimă instanță, prin „poezie”, în sensul cel mai general posibil. Și, în nici un caz prin ceea ce se numește, acum, „postmodernism” (un „modernism” ajuns la o limită a paroxismului și care se ciclează, pur și simplu într-un do-while fără ieșire al „nimicului”). Ci printr-o nouă abordare căreia-i zic „postmodernă” din lipsa altei denumiri mai potrivite. Optzecismul, domiismul, rupturismul, boierismul etc., etc., etc., dâmbovițene sunt boli ale copilăriei și furtuni într-un pahar cu apă. 5. Revenind la oile noastre. La o poezie „postmodernă” se poate ajunge pe căi multiple. Tu ai ales una bazată tocmai pe matematică, fizică, IT+C. Care mă interesează. 6. Agonia, Hermeneia și alte sit-uri asemănătoare, le tot frecventez pentru a încerca să găsesc promisiuni sau, dacă se poate, certitudini, din punctul meu de vedere, printre textele „poetice” ale celor ce scriu în limba română. (Ceea ce se publică pe hârtie, cu foarte rare excepții, consider că este nesemnificativ). Mărturisesc că, până în prezent, am câștigat singurul pariu făcut cu mine însumi și el se numește Dorin Cozan, căruia, în urmă cu doi ani, am fost primul, dacă nu mă-nșel, care i-am acordat o „+”. Dorin Cozan care a ajuns la poezie plecând de la filosofie și religie. 7. Poți să-mi spui fără reținere dacă mai dorești sau nu să te comentez, știind care este „filtrul” meu vis a vis de tine. Iar comentariile de pe H. care au stârnit unele discuții, sunt departe de duritatea pe care poate o s-o suporți în continuare. Și asta pentru că, din lectura unora dintre texte ce-ți aparțn, precum și din câte am citit despre activitatea ta literară, tu chiar crezi că scrii poezie (și uneori reușești) și asta e bine. Mai adaug: faptul că ești inclusă în tot soiul de comitete și comiții, redacții de reviste, că ești editor pe unele sit-uri literare sau că ai scos niște cărți la o editură nesemnificativă (putea fi și semnificativă) din România, devenind un fel de vedetișoară pe internet, mă lasă rece. Eu vreau de la tine POEZIE. Închei transmițându-ți gândurile mele cele mai bune și îți doresc, din inimă, succes, Gorun Aug. 28, Calgary (unde sunt în vizită la fiica mea, cam de-o vârstă cu tine, tot IT-istă) inainte de a mă întoarce, poimâine, în țară.
a ramane fidel inimii e o calitate pe care am apreciat-o mereu in cazul extraterestrilor.
in rest, ce mai faceti? cum o mai duceti cu fericirea?
multumesc
ce credeti, jucindu-va de-a baba oarba este o meserie, poezia nu este joaca de-a baba oarba, e ceva mult mai serios, este chiar viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........
exprimare corecta - Anaivlis - 2009-12-19 "În principiu marea majoritate a pregătirilor [..]" Sunteti sigur ca aceasta exprimare este corecta si ca nu constituie un pleonasm? Nu sînt nesigur. Cred că o majoritate este o realitate în raport cu un întreg (o totalitate). Dar în același timp poate reprezenta în valoare absolută un număr mic... în raport cu un alt număr. Este adevărat însă ca a spune o mică majoritate sună cam aiurea. Dar o mare minoritate nu mai sună neaparat aiurea. Tocmai din cauza perspectivei din care privești. Problema dificultății acceptarii expresiei marea majoritate cred că este echivalentă cu paradoxul unei iluzii optice în lumea fizică. Dar fără îndoială că s-ar putea să mă înșel. A nu fi nesigur nu înseamnă neaparat a fi corect.
aşteptam un comentariu din altă parte înainte de a scrie eu ceva. am citit dar nu am înţeles mai nimic. la un text ca acesta se vede talentul, dacă cel ce scrie este un poet. aici talentul e nix, nicio urmă de încuscrire cu muza. pe alocuri rime aruncate din traistă ca seminţele căzute pe piatră, care nu vor încolţi, ori da roadă. stai în versul alb Sebi, acolo cel puţin nu se vede scârţâiala asta vădit inervantă.
la început,îndrumările sunt extrem de importante şi binevenite. Nădăjduiesc să învăţ multe,oricând te vei opri asupra poeziei mele cu sfaturi.Mulţumesc de părerea optimă. Cu stimă.
Este ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
cami - poemul acesta o sa-mi ramana aproape de suflet, desi nu am primit alte pareri in afara de a ta; aerul a intinerit rememorand si prefigurand castele pe o plaja pustie... as vrea sa cred ca se vor intoarce toti ingerii ce mi-au dezertat din simtire, iar trenul ... sper ca se va intoarce si el, desi cu o intarziere aproximativa de o jumatate de viata... dar se va intoarce, sper:) multumesc de constanta trecerilor tale!
Emil...asta mai lipsea...să vi și tu cu penița...:) Păi m-ați zăpăcit de cap măi oameni buni...Stai nițel. Să-mi revin. Deci ultima propoziție o simțeam. Cea din mijloc o bănuiam da nu știu de unde s-o apuc că n-are mînere. Prima o știam. Evident că nu la proporțiile astea...:) Mersi fain de apreciere Emil. E tonic, dincolo de toată bulversarea...:)
acest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
efort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
Textul tau imi aminteste de un artist care desena in nisip. Forme care trec unele in altele cu naturaletea unor vise, lipsa aparenta a unei ordini, senzatia de lasare in vrie, toate acestea axate pe motivul vietii ca vis. Dar daca ne gandim ca apexul avea alt inteles pentru vechii persi atunci putem intelege poezia si ca privire a unui ochi lucid asupra propriei fiintari, de cautare a elementului neschimbat, pelegrin intr-o lume a formelor perisabile.
uite ce ma deranjeaza:
ai vreo patru de "vei" , acel mistocar/copilaresc pen ca, planeta inghitind gesturi, diminutivele, "de par din lentila" ai doua explicatii... mai spun?:)
Foarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?
poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.
Eu inca astept sa treci desertul acesta si sa ajungi sa poti din nou sa musti din miezul suculent al cuvantului. Iti mai aduci aminte ce mi-ai spus candva despre primul nivel? Vreau un text brut semnat Bobadil care sa ma acordeze la o perceptie mai putin domestica. Priveste in jur prietene... numai salbaticiuni... scrie despre ele :)
nu-s de acord cu Aranca pentru ca exista strofe(si chiar si asa), intr-o poezie fiecare strofa poate sa reprezinte un tablou diferit sau in fiecare poezie poate exista un vers independent, in plus are un farmec aparte si lejeritate de a aseza cuvintele dupa o logica fireasca si sentiment. Stiu unde bate Aranca, vizavi de cursivitate, ideatica si nuantare de la cap la coada, intre timp poezia s-a mai schimbat de la secolul 18 incoace, mai apar fracturi, paranteze, poezia evolueaza. Un om nu gandeste si simte intotdeauna liniar, mai apar goluri de memorie, mai ii zboara mintea in alta directie, brusc, spontan, mai este un telefon fara fir poetic... Si nu uita Ioana, tocmai imperfectiunea unui poem il face mai perfect.
Avec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu Mes Shagrins, Mes Plaisirs, Je N`ai Plus Besoin D`eux Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos Balaye Pour Toujours Je Reparas A Zero
O marturisire poetica in si bemol as zice, as fi preferat pe Beethoven in locul romanticului Rainer M.R... Mi-a placut insiruirea aproape explicita de trairi necenzurate de minte, poemul e ca un somn... pe care ti-l doresti odihnitor. Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Desi suntem niste mutilati, femeile sunt primele care vad asta. Cateodata chiar le place ce vad, iar alteori nu. Oglinda are si ea rolul ei:)
pentru textul : despre o femeie goală deDintre toate, tot oglinda e cea mai perfida, mai ales cand uitam sa o stergem de praf.
Un text bun in opinia mea, cu o densitate poate usor enumerata (stilistic vorbind), dar asta pe undeva are farmecul ei intr-o scriere condensata.
Destinderile, ca un respiro, sunt binevenite.
Cu drag,
Eh, nenea cu tentativa o fi fost având un orgoliu liric exacerbat :). În legătură cu "nici un" - e ca în cazul cu "î" sau "â", rămâne la cheremul celui care scrie, chiar dacă normele academice recomandă "niciun". Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede.
Aprecieri pentru munca depusă pe partea tehnică a site-ului!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – de"decembrie cernut" și "prospețimea sufletului" îmi sunt două noțiuni total opuse. primul mă face a gândi la moarte, iar celălalt la naștere, deși, dacă mă gândesc, amândouă fac parte din viață...
pentru textul : Într-o Iarnă deCred ca discutiile referitoare la "Un întreg fragmentat" nu ar trebui purtate sub textul lui Andrei. Marian... cand ai scris replica cred ca ai socotit ca aceasta va suscita mai multa atentie insa faptul ca nu s-a intamplat astfel, nici macar din partea lui Andrei, ar trebui sa iti dea de gandit.
pentru textul : un fragment întreg deOriana, pentru că ți-ai pirdut ceva timp ca să parcurgi două texte ale subsemnatului, îți mulțumesc. În același timp, cu această ocazie, vreu sa fac și următoarele precizări. 1. Nu am pretenția că scriu poezie. Dar sunt un „consumator” de..; câdva, pe timpuri, când am publicat prin Luceafărul, chiar credeam că pot scrie texte poetice. Acum, între două – să le zicem „eseuri” – mai „produc” și eu în joacă câte ceva de acest gen. Eu însumi privesc cu circumspecție încercările mele. Iar eseurile le scriu, în primul rând, pentru a mă lămuri (dacă o să reușesc în timpul care îmi mai stă în față, dar merită să încerc) ce se întâmplă cu mine și cu noi toți acum când toate au devenit impredictibile iar orice previziune pe termen lung sau mediu s-a cam dus. Cel mult mai știm, cu aproximație relativ bună, ce se va întâmpla în zilele următoare (asta în măsura în care nu apare, cumva, un eveniment „catastrofă” gen R. Thom). 2. Pentru a înțelege ce va urma, te rog să suporți câteva date despre subsemnatul. 3. Cu mult timp în urmă, am fost (și am rămas) furat de matematica, îi zic eu ”pură” și de fizică. Pentru fizică, am avut o anumită intuiție specifică prin care aș fi putut să mă realizez. Nu am făcut-o (dar am căutat, tot timpul, să nu mă despart complet de ea, ca și de matematică dealtfel). M-am lăsat furat de IT (și aici, volens, nolens, a trebuit să-mi bag nasul adânc în logică, fundamentele matematicii și lingvistică matematică). Și nu-mi pare rău. Se pare că și pentru asta, am avut ceva înclinații. Pentru că, tot pe timpuri, stăteam nopțile la „porți închise” pe Felix-uri (programând, mai întâi în limbaj de asamblare apoi în altele) și se crea un fel de „telepatie” între mine și calculator: „știam” în ce punct se va opri un program din cauza unei erori, când îl testam. Dădeam „dump” de memorie și primeam confirmarea. Mi-a fost astfel ușor să trec, ulterior, prin „mini” ca să ajung, în final, la Pc-uri și rețele. De asemenea, mi-a fost ușor să trec de la Fortran, la Cobol, Pascal, C, baze de date... și câte și mai câte, inclusiv IA. Și asta pt. că, întodeauna, am „simțit” hard-ul, știind ce se întâmplă la nivelul său când se tot adaugă deasupra treburi din ce în ce mai sofisticate. 4. Sunt convins că explicația pe care o tot caut în „eseurile” mele, nu poate fi găsită decât la intersecția matematicii cu fizica și IT&C + o anumită „filosofie” și, în final, topite toate în „sacralitate” care nu ține de o religie sau alta și care poate fi sugerată prin „artă” și în ultimă instanță, prin „poezie”, în sensul cel mai general posibil. Și, în nici un caz prin ceea ce se numește, acum, „postmodernism” (un „modernism” ajuns la o limită a paroxismului și care se ciclează, pur și simplu într-un do-while fără ieșire al „nimicului”). Ci printr-o nouă abordare căreia-i zic „postmodernă” din lipsa altei denumiri mai potrivite. Optzecismul, domiismul, rupturismul, boierismul etc., etc., etc., dâmbovițene sunt boli ale copilăriei și furtuni într-un pahar cu apă. 5. Revenind la oile noastre. La o poezie „postmodernă” se poate ajunge pe căi multiple. Tu ai ales una bazată tocmai pe matematică, fizică, IT+C. Care mă interesează. 6. Agonia, Hermeneia și alte sit-uri asemănătoare, le tot frecventez pentru a încerca să găsesc promisiuni sau, dacă se poate, certitudini, din punctul meu de vedere, printre textele „poetice” ale celor ce scriu în limba română. (Ceea ce se publică pe hârtie, cu foarte rare excepții, consider că este nesemnificativ). Mărturisesc că, până în prezent, am câștigat singurul pariu făcut cu mine însumi și el se numește Dorin Cozan, căruia, în urmă cu doi ani, am fost primul, dacă nu mă-nșel, care i-am acordat o „+”. Dorin Cozan care a ajuns la poezie plecând de la filosofie și religie. 7. Poți să-mi spui fără reținere dacă mai dorești sau nu să te comentez, știind care este „filtrul” meu vis a vis de tine. Iar comentariile de pe H. care au stârnit unele discuții, sunt departe de duritatea pe care poate o s-o suporți în continuare. Și asta pentru că, din lectura unora dintre texte ce-ți aparțn, precum și din câte am citit despre activitatea ta literară, tu chiar crezi că scrii poezie (și uneori reușești) și asta e bine. Mai adaug: faptul că ești inclusă în tot soiul de comitete și comiții, redacții de reviste, că ești editor pe unele sit-uri literare sau că ai scos niște cărți la o editură nesemnificativă (putea fi și semnificativă) din România, devenind un fel de vedetișoară pe internet, mă lasă rece. Eu vreau de la tine POEZIE. Închei transmițându-ți gândurile mele cele mai bune și îți doresc, din inimă, succes, Gorun Aug. 28, Calgary (unde sunt în vizită la fiica mea, cam de-o vârstă cu tine, tot IT-istă) inainte de a mă întoarce, poimâine, în țară.
pentru textul : Itermezzo (1) dea ramane fidel inimii e o calitate pe care am apreciat-o mereu in cazul extraterestrilor.
pentru textul : Eu scriu, deci exist. dein rest, ce mai faceti? cum o mai duceti cu fericirea?
multumesc
ce credeti, jucindu-va de-a baba oarba este o meserie, poezia nu este joaca de-a baba oarba, e ceva mult mai serios, este chiar viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........
pentru textul : atunci se întâmplă deexprimare corecta - Anaivlis - 2009-12-19 "În principiu marea majoritate a pregătirilor [..]" Sunteti sigur ca aceasta exprimare este corecta si ca nu constituie un pleonasm? Nu sînt nesigur. Cred că o majoritate este o realitate în raport cu un întreg (o totalitate). Dar în același timp poate reprezenta în valoare absolută un număr mic... în raport cu un alt număr. Este adevărat însă ca a spune o mică majoritate sună cam aiurea. Dar o mare minoritate nu mai sună neaparat aiurea. Tocmai din cauza perspectivei din care privești. Problema dificultății acceptarii expresiei marea majoritate cred că este echivalentă cu paradoxul unei iluzii optice în lumea fizică. Dar fără îndoială că s-ar putea să mă înșel. A nu fi nesigur nu înseamnă neaparat a fi corect.
pentru textul : hermeneia 2.0 deaşteptam un comentariu din altă parte înainte de a scrie eu ceva. am citit dar nu am înţeles mai nimic. la un text ca acesta se vede talentul, dacă cel ce scrie este un poet. aici talentul e nix, nicio urmă de încuscrire cu muza. pe alocuri rime aruncate din traistă ca seminţele căzute pe piatră, care nu vor încolţi, ori da roadă. stai în versul alb Sebi, acolo cel puţin nu se vede scârţâiala asta vădit inervantă.
pentru textul : versurile sunt asimptomatice dela început,îndrumările sunt extrem de importante şi binevenite. Nădăjduiesc să învăţ multe,oricând te vei opri asupra poeziei mele cu sfaturi.Mulţumesc de părerea optimă. Cu stimă.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture deEste ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
pentru textul : La Pedrera decami - poemul acesta o sa-mi ramana aproape de suflet, desi nu am primit alte pareri in afara de a ta; aerul a intinerit rememorand si prefigurand castele pe o plaja pustie... as vrea sa cred ca se vor intoarce toti ingerii ce mi-au dezertat din simtire, iar trenul ... sper ca se va intoarce si el, desi cu o intarziere aproximativa de o jumatate de viata... dar se va intoarce, sper:) multumesc de constanta trecerilor tale!
pentru textul : după o fotografie deconsidera-te avertizata de mine in aceasta privinta.
pentru textul : zilele universitatii deEmil...asta mai lipsea...să vi și tu cu penița...:) Păi m-ați zăpăcit de cap măi oameni buni...Stai nițel. Să-mi revin. Deci ultima propoziție o simțeam. Cea din mijloc o bănuiam da nu știu de unde s-o apuc că n-are mînere. Prima o știam. Evident că nu la proporțiile astea...:) Mersi fain de apreciere Emil. E tonic, dincolo de toată bulversarea...:)
pentru textul : Poem intravilan deacest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
pentru textul : crucile demultumesc pentru citire si opinii. :)
pentru textul : portret pe un geam îngheţat dechiar dacă am citit în grabă acest text trebuie să îl remarc.
pentru textul : O. M. deefort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
pentru textul : Hermeneia obituary deAaaa, habar n-am ce vrea să însemne... O fi vreo trimitere la spirală?!
pentru textul : semper idem deTextul tau imi aminteste de un artist care desena in nisip. Forme care trec unele in altele cu naturaletea unor vise, lipsa aparenta a unei ordini, senzatia de lasare in vrie, toate acestea axate pe motivul vietii ca vis. Dar daca ne gandim ca apexul avea alt inteles pentru vechii persi atunci putem intelege poezia si ca privire a unui ochi lucid asupra propriei fiintari, de cautare a elementului neschimbat, pelegrin intr-o lume a formelor perisabile.
pentru textul : apex deuite ce ma deranjeaza:
pentru textul : pre post și ne viziune deai vreo patru de "vei" , acel mistocar/copilaresc pen ca, planeta inghitind gesturi, diminutivele, "de par din lentila" ai doua explicatii... mai spun?:)
Ioana Geacar, multumesc, probabil, in timp se va aseza, va prinde si coaja si miez consistent.
pentru textul : peruvian dream deFoarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?
poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.
Cu mult drag, Mariana
pentru textul : Moonlight redemption deEu inca astept sa treci desertul acesta si sa ajungi sa poti din nou sa musti din miezul suculent al cuvantului. Iti mai aduci aminte ce mi-ai spus candva despre primul nivel? Vreau un text brut semnat Bobadil care sa ma acordeze la o perceptie mai putin domestica. Priveste in jur prietene... numai salbaticiuni... scrie despre ele :)
pentru textul : this is a film deîmi cer scuze atunci. atât ție cât și lui Virgil. am revizuit:)
pentru textul : legendă cu oameni de rând deCe titlu nepotrivit, abia ma abtin sa nu rad. Am citit prima jumatate din primul vers. Si gata!
pentru textul : Camilafca iubirii denu-s de acord cu Aranca pentru ca exista strofe(si chiar si asa), intr-o poezie fiecare strofa poate sa reprezinte un tablou diferit sau in fiecare poezie poate exista un vers independent, in plus are un farmec aparte si lejeritate de a aseza cuvintele dupa o logica fireasca si sentiment. Stiu unde bate Aranca, vizavi de cursivitate, ideatica si nuantare de la cap la coada, intre timp poezia s-a mai schimbat de la secolul 18 incoace, mai apar fracturi, paranteze, poezia evolueaza. Un om nu gandeste si simte intotdeauna liniar, mai apar goluri de memorie, mai ii zboara mintea in alta directie, brusc, spontan, mai este un telefon fara fir poetic... Si nu uita Ioana, tocmai imperfectiunea unui poem il face mai perfect.
pentru textul : Încondeiez iubire deAvec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu Mes Shagrins, Mes Plaisirs, Je N`ai Plus Besoin D`eux Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos Balaye Pour Toujours Je Reparas A Zero
pentru textul : Edith Piaf deMi-au placut aceste versuri, m-am regasit in ele, asa scriam si eu odata, nu la fel de bine, dar aveam acelasi vocabular.
pentru textul : nimpheas deO marturisire poetica in si bemol as zice, as fi preferat pe Beethoven in locul romanticului Rainer M.R... Mi-a placut insiruirea aproape explicita de trairi necenzurate de minte, poemul e ca un somn... pe care ti-l doresti odihnitor. Bobadil.
pentru textul : Pământ dePagini