Eh, nenea cu tentativa o fi fost având un orgoliu liric exacerbat :). În legătură cu "nici un" - e ca în cazul cu "î" sau "â", rămâne la cheremul celui care scrie, chiar dacă normele academice recomandă "niciun". Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede.
Aprecieri pentru munca depusă pe partea tehnică a site-ului!
vie poezia asta, chiar daca e amintita atat de des moartea si obiceiurile ei. apoi vinul, la inceput plin de toamna, mai apoi atat de comun si lipsit de aroma, parca ucis si el prin moartea alora.... finalul bun de tot, cuminte precum lemnul de sub secure. si mai apoi o speranta discret asezata peste tot scrisul, crestineste. asa l-am vazut io:) Zile faine!
acuma, e firesc gestul meu, chiar anticipabil, dar te rog să renunți la varianta care nu este bună, ai ajuta mai mult cititorul, zic eu, să nu îl zăpăcești. Despre volum mi-am exprimat părerea și te felicit! Ceea ce cred și îmi doresc este ca site-ul Hermeneia să aibă cât mai multe asemenea lansări online. Drept pentru care apreciez gestul tău, om bun. La mulți ani, Andrei!
Câteva imagini proaspete am citit aici, puține.
Am mai spus-o, acest autor este un epigon al unei mult mai talentate povestitoare.
Aprecierile le merită ea, desigur
Felicitări autorului pentru acest dar. Virgil Titarenco scrie poezie care merită citită și “Mirabile dictu” ,Editura Grinta, Cluj, 2007, cred că-l reprezintă. Îndrăznesc să sugerez că ar fi foarte binevenită o formă PDF a cărții pentru a o putea lectura și cei care nu avem posibilitatea de a veni la lansarea cărții. Îi doresc autorului să fie inspirat să scrie cât mai multe cărți.
răzeși în Apuseni? c'mon! chiar așa ai ajuns să încurci istoria Andule? Poate vrei să spui țărani liberi, dar răzeși... nu prea cred că se numeau așa în Ardeal. Și chiar dacă s-or fi numit în vreo formă regională tot sună aiurea de vreme ce este mult prea împămîntenită ideea că răzeșii existau mai degrabă în Moldova. Probabil că în Apuseni mergea să spui "moții".
uneori ninge la malul mării
Postat de Mihaela Meravei în Decembrie 12, 2013 la 10:00am
Vezi blog
.
nu știu cum se face, dar
nevoia de alb este mai mare
la țărmul sărat al așteptării,
când marea se împodobește
cu rochie de mireasă,
pregătită pentru balul inedit de sărbători,
valurile foșnesc sub roiul de fulgi
într-un vals al iubirii,
se-adună ciorchini pescăruși pe stabilopozi
cu invitații de dragoste între aripi,
nisipul îngheață sentimental
surprins de spectacolul zăpezii...
cu siguranță muntele este favorit
în acest banco al iernii,
mai mereu câștigă potul
în jocul de-a puritatea,
însă...
uneori ninge la malul mării,
acolo unde întotdeuna începe viața
și îngerii își înnoiesc aripile
pentru următorea minune.
"Urmatorea" minune ar fi sa se lase de poezie si sa se apuce de sarmale.
Celelalte texte publicate pe net sunt la fel de jalnice. Asta e nivelul actual pentru premiul I sau concursul de mai sus e unul de doi lei cuie?
Mai este pînă la Crăciun. Mi se pare oarecum bombastic (spre ideea de reclamă) titlul care spune că poezia trebuie să îşi recîştige prestigiul. De fapt astfel de titluri “close ended” (sau culpabilizatoare, cum le numesc eu) sînt de obicei întîmpinate cu suspiciune. Pentru că ele presupun deja existenţa unui dezastru şi ne cam obligă să subscriem lui. O astfel de manevră mi se pare cel puţin suspectă. Trebuie să cunoşti foarte bine un fenomen (în acest caz poezia), deci trebuie să fii un expert (ceea ce mă îndoiesc cu privire la autorul textului de mai sus) sau trebuie să existe un anumit gen de acceptare (concluzie comună) între autor şi cititori cu privire la fenomen. Ceva ce mă îndoiesc că există. Astfel că un asemenea titlu riscă a fi perceput în registrul teribilist care vrea neaparat să ne atragă atenţia prin şocant. De cînd are nevoie poezia să îşi recîştige prestigiul? Şi de ce? Nu ni se spune. Se presupune că “noi ăştia pricepuţii ştim”. Cam subţire, dacă mă întrebi pe mine.
Evident, nu am să comentez aici tot textul. Poate mai tîrziu. Dar recunosc mă amuză abordarea positivist-modernistă din primul paragraph care desfiinţează existenţa sau manifestările metafizicului împachetîndu-le pe toate în cocoloşul “tot felul de „invenţii secrete” şi „conspiraţii”, despre tot felul de „cercetări” şi „statistici””. Iar lumea noastră e pusă sub eticheta “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă.””. Dacă mă întrebi pe mine, sună izbitor de asemănător cu o primă lecţie de materialism dialectic. Şi e ok. Nimeni nu e obligat să nu fie ateu sau pur materialist. Dar a crede că aşa este o societate întreagă, şi a crede că am cam băgat universul în buzunar cu “ştiinţa şi tehnica” mi se pare copleşitor de naiv şi am dubii profunde că cineva care porneşte de la astfel de premize (la modă prin anii 50 – 60 chiar şi în America) poate înţelege sau spune prea multe despre poezie. Deocamdată atît. Mai tîrziu mai mult.
Raul, eu te încurajez să scrii, mai mult îți spun că te voi și citi pe aici pe Hermeneia sau pe unde vei mai scrie și unde am acces.
Ai talent... și deși deocamdată scrii sub influențe clar identificabile, clasice, ești genul de poet pe care aș paria cu mana mea dreaptă, cea nu atât de bobadilică deci.
În poemul de față totuși aș renunța la vocativul psalmic din final... sună ca nuca în perete, părerea mea.
Keep on the good work.
Andu
Luand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
hoinăream adesea prin venele tale cu demoni închegați cu dîre chei ușile tale se deschid prea simplu mai rămîn cît aș privi un rubik rezolvat apoi mă voi reda mie
Psihologia unui popor în mișcare e un lucru greu de definit. sunt psiholog și nu mă incumet a spune cu convingere și emfază că eu cunosc psihologia poporului român. e o treabă grea, de specialist. cât despre nevoia ca noi să învățăm a respecta legi și a munci cinstit, de acord.
eu am remarcat textul. se pare că unii confundă hermeneia cu agonistan. aici nu se recomandă texte ci se remarcă texte.
hermeneia are un mod de a funcționa și ar fi folositor dacă ne-am familiariza cu el. a propune sau sugera modificări în regula jocului numai pentru că cineva spune că scorul nu este „acceptabil” mi se pare cam neproductiv.
deci, eu l-am remarcat. și nu pot spune că mi-o reproșez. dacă ar fi să reproșez ceva este faptul că nu există (acolo unde trebuie) inițiativa remarcării altor texte. dar pentru asta editorii ar trebui să intre măcar o dată pe zi pe site. știu că munca asta este voluntară dar, tocmai pentru că este voluntară, ar trebui să voim să o facem mai frecvent.
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
Dacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
Margas, se spune ca cei care au mai multe consoane in alcatuirea numelui sunt, de fel, mai "tupeisti". cu siguranta ai fi mai putin tupeista daca ai avea un nume cu mai multe vocale. dar eu nu cred prostiile astea pentru ca mie mi se intampla exact pe dos, dar nu asta este tema discutiei... :)
ma bucur ca nu esti familiarizata si cu textele mele. asta imi permite sa le mai scot de la naftalina fara sa fiu redundanta icctp. cititorul nostru, stapanul nostru! (aici fac cu ochiul, dar nu stiu semnul)
Pentru mine, personal, și mai ales ]n acest moment, imaginea este foarte izbitoare, acel verde-albastru metalizat, cu stilizarea punctiformă, străpunge, îngheață, șochează. Este un impact care de exemplu în publicitate ar fi pe primele locuri. Nu știu dacă ar merge drept copertă de volum, asta depinde și de coerența cu conținutul și ideatica volumului. Și, mai mult, un astfel de design ar produce o retragere a cititorului, după o atracție magnetică. Un fel de ciocnire elastică. Nu pot reda acum prin cuvinte, dar cred că autorul înțelege și puținele cuvinte pe care le las aici. În schimb, versurile sunt relevante, au consistență, au eleganță, discursul este bine închegat, mesajul ajunge la cititor în reverberații. Mi-au plăcut ambele variante, oricum în ansamblu este originală concepția.
Trec peste tonul dvs malitos, care nu cred ca isi avea sensul. Exista oameni care comenteaza si oameni care scriu. Eu prefer sa fiu printre ultimii, chiar daca nu-mi isese uneori. De indruamt nu am nici un drept si nici numi asum o asemenea responsabilitate. De comentat comentez foarte rar sub texte care nu sint pe acest site. In virtual m-am retras de pe toate site-urile si aerele de editor pe care le-am avut. Mai postez doar pe doua site-uri de suflet. In rest imi place sa tac. Sper ca v-am lamurit curiozitatile.
Regãsirea subitã, în mersul negru al șirului de furnici, a copilãriei. Amestec precis de doze de veșnic în fiecare vârstă. Ceva a declanșat privirea înapoi, și de-aici caruselul. Din care nu mai poți refuza ceea ce s-a întâmplat deja: „nu-mi vine sã tai coarda de / cer sã-mi șteargã fața cu fața / sã-mi roadã colțul stelar și gura îmi vin / apoi se vor duce pe / lin” Am mai multe drumuri pe care sã apuc în poezia ta. Azi acesta mi s-a părut potrivit. Încearcă să citești cu voce tare "grea câte-o stea dimineața la prânz și seara". Parcă nu sună, se rupe acolo ceva. Așa mi se pare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Care-i treaba cu suspendarea temporara a contului? Acum am aflat.
pentru textul : turtle blues deprima parte promite. a doua dezamăgește
pentru textul : Cândva deEh, nenea cu tentativa o fi fost având un orgoliu liric exacerbat :). În legătură cu "nici un" - e ca în cazul cu "î" sau "â", rămâne la cheremul celui care scrie, chiar dacă normele academice recomandă "niciun". Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede.
Aprecieri pentru munca depusă pe partea tehnică a site-ului!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – devie poezia asta, chiar daca e amintita atat de des moartea si obiceiurile ei. apoi vinul, la inceput plin de toamna, mai apoi atat de comun si lipsit de aroma, parca ucis si el prin moartea alora.... finalul bun de tot, cuminte precum lemnul de sub secure. si mai apoi o speranta discret asezata peste tot scrisul, crestineste. asa l-am vazut io:) Zile faine!
pentru textul : după deal deacuma, e firesc gestul meu, chiar anticipabil, dar te rog să renunți la varianta care nu este bună, ai ajuta mai mult cititorul, zic eu, să nu îl zăpăcești. Despre volum mi-am exprimat părerea și te felicit! Ceea ce cred și îmi doresc este ca site-ul Hermeneia să aibă cât mai multe asemenea lansări online. Drept pentru care apreciez gestul tău, om bun. La mulți ani, Andrei!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deCâteva imagini proaspete am citit aici, puține.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deAm mai spus-o, acest autor este un epigon al unei mult mai talentate povestitoare.
Aprecierile le merită ea, desigur
Felicitări autorului pentru acest dar. Virgil Titarenco scrie poezie care merită citită și “Mirabile dictu” ,Editura Grinta, Cluj, 2007, cred că-l reprezintă. Îndrăznesc să sugerez că ar fi foarte binevenită o formă PDF a cărții pentru a o putea lectura și cei care nu avem posibilitatea de a veni la lansarea cărții. Îi doresc autorului să fie inspirat să scrie cât mai multe cărți.
pentru textul : Mirabile Dictu derăzeși în Apuseni? c'mon! chiar așa ai ajuns să încurci istoria Andule? Poate vrei să spui țărani liberi, dar răzeși... nu prea cred că se numeau așa în Ardeal. Și chiar dacă s-or fi numit în vreo formă regională tot sună aiurea de vreme ce este mult prea împămîntenită ideea că răzeșii existau mai degrabă în Moldova. Probabil că în Apuseni mergea să spui "moții".
pentru textul : la un pahar de vorbă deuneori ninge la malul mării
Postat de Mihaela Meravei în Decembrie 12, 2013 la 10:00am
Vezi blog
.
nu știu cum se face, dar
nevoia de alb este mai mare
la țărmul sărat al așteptării,
când marea se împodobește
cu rochie de mireasă,
pregătită pentru balul inedit de sărbători,
valurile foșnesc sub roiul de fulgi
într-un vals al iubirii,
se-adună ciorchini pescăruși pe stabilopozi
cu invitații de dragoste între aripi,
nisipul îngheață sentimental
surprins de spectacolul zăpezii...
cu siguranță muntele este favorit
în acest banco al iernii,
mai mereu câștigă potul
în jocul de-a puritatea,
însă...
uneori ninge la malul mării,
acolo unde întotdeuna începe viața
și îngerii își înnoiesc aripile
pentru următorea minune.
"Urmatorea" minune ar fi sa se lase de poezie si sa se apuce de sarmale.
Celelalte texte publicate pe net sunt la fel de jalnice. Asta e nivelul actual pentru premiul I sau concursul de mai sus e unul de doi lei cuie?
pentru textul : Romeo şi Julieta la Mizil - încă şi încă... deMai este pînă la Crăciun. Mi se pare oarecum bombastic (spre ideea de reclamă) titlul care spune că poezia trebuie să îşi recîştige prestigiul. De fapt astfel de titluri “close ended” (sau culpabilizatoare, cum le numesc eu) sînt de obicei întîmpinate cu suspiciune. Pentru că ele presupun deja existenţa unui dezastru şi ne cam obligă să subscriem lui. O astfel de manevră mi se pare cel puţin suspectă. Trebuie să cunoşti foarte bine un fenomen (în acest caz poezia), deci trebuie să fii un expert (ceea ce mă îndoiesc cu privire la autorul textului de mai sus) sau trebuie să existe un anumit gen de acceptare (concluzie comună) între autor şi cititori cu privire la fenomen. Ceva ce mă îndoiesc că există. Astfel că un asemenea titlu riscă a fi perceput în registrul teribilist care vrea neaparat să ne atragă atenţia prin şocant. De cînd are nevoie poezia să îşi recîştige prestigiul? Şi de ce? Nu ni se spune. Se presupune că “noi ăştia pricepuţii ştim”. Cam subţire, dacă mă întrebi pe mine.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deEvident, nu am să comentez aici tot textul. Poate mai tîrziu. Dar recunosc mă amuză abordarea positivist-modernistă din primul paragraph care desfiinţează existenţa sau manifestările metafizicului împachetîndu-le pe toate în cocoloşul “tot felul de „invenţii secrete” şi „conspiraţii”, despre tot felul de „cercetări” şi „statistici””. Iar lumea noastră e pusă sub eticheta “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă.””. Dacă mă întrebi pe mine, sună izbitor de asemănător cu o primă lecţie de materialism dialectic. Şi e ok. Nimeni nu e obligat să nu fie ateu sau pur materialist. Dar a crede că aşa este o societate întreagă, şi a crede că am cam băgat universul în buzunar cu “ştiinţa şi tehnica” mi se pare copleşitor de naiv şi am dubii profunde că cineva care porneşte de la astfel de premize (la modă prin anii 50 – 60 chiar şi în America) poate înţelege sau spune prea multe despre poezie. Deocamdată atît. Mai tîrziu mai mult.
Raul, eu te încurajez să scrii, mai mult îți spun că te voi și citi pe aici pe Hermeneia sau pe unde vei mai scrie și unde am acces.
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte deAi talent... și deși deocamdată scrii sub influențe clar identificabile, clasice, ești genul de poet pe care aș paria cu mana mea dreaptă, cea nu atât de bobadilică deci.
În poemul de față totuși aș renunța la vocativul psalmic din final... sună ca nuca în perete, părerea mea.
Keep on the good work.
Andu
Luand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” dede neiertat "navalirea" mea cu doi de i, multumesc ochiului tau vigilent ... si incurajarilor tale! :)
pentru textul : reverie fără lăutar defermoarul pânzelor/ suspinul unui mit/ scrumul unei clipe/dulceaţa raiului - metafore in genitiv - toxice (prin abundentă/superficialitate/lejeritate)
ne-dându-ţi - nu prea înţeleg rostul primei cratime
pentru textul : soartă 2 deversuri firave pe care așezi greutate fără niciun risc... așa îmi par poeziile tale. mulțam, zi faină!
pentru textul : grădini suspendate demi-au placut unele idei si expresii, la fel, pariul textului, insa, separat, e mai dificil; o piesa de puzzle, o cautare. unde-i sampania aia ...?
pentru textul : Fragmentum detare simpatica, queen margot. multumesc de asa interventie. pentu asa ceva, tu meriti penita despre care vorbesti. cu mare drag!
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dehoinăream adesea prin venele tale cu demoni închegați cu dîre chei ușile tale se deschid prea simplu mai rămîn cît aș privi un rubik rezolvat apoi mă voi reda mie
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 dePsihologia unui popor în mișcare e un lucru greu de definit. sunt psiholog și nu mă incumet a spune cu convingere și emfază că eu cunosc psihologia poporului român. e o treabă grea, de specialist. cât despre nevoia ca noi să învățăm a respecta legi și a munci cinstit, de acord.
pentru textul : scrisoare către români denelu, tiberiu, inteleg ca voua v-a placut textul. ma bucura asta. multumesc de semn. ...
pentru textul : gourmet deeu am remarcat textul. se pare că unii confundă hermeneia cu agonistan. aici nu se recomandă texte ci se remarcă texte.
pentru textul : l’absente dehermeneia are un mod de a funcționa și ar fi folositor dacă ne-am familiariza cu el. a propune sau sugera modificări în regula jocului numai pentru că cineva spune că scorul nu este „acceptabil” mi se pare cam neproductiv.
deci, eu l-am remarcat. și nu pot spune că mi-o reproșez. dacă ar fi să reproșez ceva este faptul că nu există (acolo unde trebuie) inițiativa remarcării altor texte. dar pentru asta editorii ar trebui să intre măcar o dată pe zi pe site. știu că munca asta este voluntară dar, tocmai pentru că este voluntară, ar trebui să voim să o facem mai frecvent.
Bună seara!
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc deDacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
poate e un obicei stravechi...
pentru textul : iarna îmi vine să-mi rod părul desugestie: "teoretic vorbind"
pentru textul : Red Bull deMargas, se spune ca cei care au mai multe consoane in alcatuirea numelui sunt, de fel, mai "tupeisti". cu siguranta ai fi mai putin tupeista daca ai avea un nume cu mai multe vocale. dar eu nu cred prostiile astea pentru ca mie mi se intampla exact pe dos, dar nu asta este tema discutiei... :)
ma bucur ca nu esti familiarizata si cu textele mele. asta imi permite sa le mai scot de la naftalina fara sa fiu redundanta icctp. cititorul nostru, stapanul nostru! (aici fac cu ochiul, dar nu stiu semnul)
pupam pe coarda sensibil-cantatoare
pentru textul : the brave old world desugerează*
pentru textul : Cruzimi deCălin și Bianca, mulțumesc pentru că mă citiți. Apreciez timpul fiecăruia, pentru că îi știu valoarea. cu sympatheia, Paul
pentru textul : Scrisoare de toamnă dePentru mine, personal, și mai ales ]n acest moment, imaginea este foarte izbitoare, acel verde-albastru metalizat, cu stilizarea punctiformă, străpunge, îngheață, șochează. Este un impact care de exemplu în publicitate ar fi pe primele locuri. Nu știu dacă ar merge drept copertă de volum, asta depinde și de coerența cu conținutul și ideatica volumului. Și, mai mult, un astfel de design ar produce o retragere a cititorului, după o atracție magnetică. Un fel de ciocnire elastică. Nu pot reda acum prin cuvinte, dar cred că autorul înțelege și puținele cuvinte pe care le las aici. În schimb, versurile sunt relevante, au consistență, au eleganță, discursul este bine închegat, mesajul ajunge la cititor în reverberații. Mi-au plăcut ambele variante, oricum în ansamblu este originală concepția.
pentru textul : exaust deTrec peste tonul dvs malitos, care nu cred ca isi avea sensul. Exista oameni care comenteaza si oameni care scriu. Eu prefer sa fiu printre ultimii, chiar daca nu-mi isese uneori. De indruamt nu am nici un drept si nici numi asum o asemenea responsabilitate. De comentat comentez foarte rar sub texte care nu sint pe acest site. In virtual m-am retras de pe toate site-urile si aerele de editor pe care le-am avut. Mai postez doar pe doua site-uri de suflet. In rest imi place sa tac. Sper ca v-am lamurit curiozitatile.
pentru textul : ceva strălucitor deRegãsirea subitã, în mersul negru al șirului de furnici, a copilãriei. Amestec precis de doze de veșnic în fiecare vârstă. Ceva a declanșat privirea înapoi, și de-aici caruselul. Din care nu mai poți refuza ceea ce s-a întâmplat deja: „nu-mi vine sã tai coarda de / cer sã-mi șteargã fața cu fața / sã-mi roadã colțul stelar și gura îmi vin / apoi se vor duce pe / lin” Am mai multe drumuri pe care sã apuc în poezia ta. Azi acesta mi s-a părut potrivit. Încearcă să citești cu voce tare "grea câte-o stea dimineața la prânz și seara". Parcă nu sună, se rupe acolo ceva. Așa mi se pare.
pentru textul : de regăsire dePagini