Mulțumesc Domnule Ionuț Caragea pentru critica, constructivă.
Mereu încercăm, poezia o simțim întâi și apoi ne străduim să o înfățișăm cum ne pricepem mai bine, nu-i așa?
Vă mai aștept.
Margas
mai intervin cu o corectura importanta la penultimul comentariu: cunoastere revelata, nu...relevata. Scuze, am tastat in graba si fara sa recitesc. Nu "apar textul", ci doar o maniera de comentariu, cea in care este indicat sa evitam un anume gen de etichetari. Fiindca, la urma urmei, opinia noastra nu se poate substitui adevarului. Oricare-ar fi el...
Un poem cum imi place mie sa citesc, o desfatare. Amprenta masculinitatii, un pic de visare, un pic de revolta... salt'n'pepa. Iar maine chiar vom avea o zi imposibila ca un titlu de volum de versuri. Cu placerea lecturii, Bobadil. P.S. Versurile mi se par un pic prea "rupte" prea multe capete de rand adica. "E un devreme prea tarziu" merita un dom perignon maestre... devreme sau tarziu nici nu mai conteaza :-)
Acesta este tipul de text care îmi deschide ochii, urechile, toate simţurile şi raţiunea. Este un discurs liric firesc, cum au spus şi ceilalţi comentatori înaintea mea, îmi place modul în care este punctat, simplitatea şi semnificaţiile cuprinse în el. Versurile de la început de strofe sunt remarcabile, o deschidere largă către celelalte, un fel de tehnică a contrapunctului - suprapunere frumoasă a mai multor planuri în aceeaşi structură.
... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
Ok, purced. Mă deranjează puțin pedalarea pe libertate, dar din punctul de vedere al prea multelor cuvinte folosite. Și înțeleg, sper, că te-ai folosit cum trebuie de vorba aceea prea des folosită vizavi de România. Numai că m-am așteptat să schimbi registrul. Dupa balada am sperat că o să închei cu "și asta mi-a ocupat deja tot sufletul". Sfârșitul frizează antologicul. Mai ales că eu îl văd ca pe o trecere dincolo de românism, o scufundare în umanul ce nu ține cont de granițe.
Nu cad în patriotisme gratuite şi înainte de culcare nu spun "limba noastră-i o comoară", dar nici nu suport importuri lingvistice fără absolut niciun fond în afara snobismului, aşa că, riscând să par insistent, spun:
aş vrea să ştiu, dar numai dacă se poate, ce nuanţă în plus aduce "one way ticket " comparativ cu "bilet doar dus" sau cu "bilet de un singur drum" şi, mai ales, de ce în româneşte ar suna aiurea?
p.s referitor la "din/ dintre", dpvd lingvistic, este o normă referitoare la plural şi singular, nu o regulă. Să nu uităm că "din", care introduce un substantiv la plural, ca în cazul de faţă, este folosit şi răsfolosit de mai toţi marii autori români. În vorbirea curentă, "din" este mult, mult mai folosit decât "dintre", în contextul dat, bineînţeles, aşadar nu e cazul să fim prea stricţi.
Ar fi interesant de trecut în nota informativă de mai sus sau în comentarii de ce a fost incitant experimentul și care sunt aspectele pozitive, pentru că, atât cât l-am urmărit (în prima parte), mie mi-a creat o mare stare de confuzie: când versuri slabe, când versuri bune... Poate că ar trebui să recitesc textele și comentariile din urmă. Promit.
snowdon king, de ce nu spui că nu vrei să îmi exprim opinia și să comentez textele pe care le postezi? de ce mă ataci și mă jignești? eu nu am făcut decît să vorbesc despre textul tău. care mi s-a părut deplorabil. eu nu am spus nimic despre persoana ta. tu chiar nu vezi cine este cel ce jignește? dar îți promit că nu îmi voi mai pierde timpul cu textele tale de acum încolo. să fii sănătos.
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
O istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
pai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
Cozane, frazele de genul "cum am aruncat momeala, cum a si muscat din ea/ Si-mi dai cu palmuta la funduletul cu buline?" + comentarii-băscălie permiteţi-le cu apropiaţii tăi, apoi vino şi-mi oferă lecţii de respect. Eşti la pescuit, să arunci momeală? Sau la ce te aştepţi când semeni furtună? La pâine şi sare doar pentru că sunt editor? Şi n-am înţeles, dacă sunt editor, nu am dreptul să fiu şi user în acelaşi timp?! Atât de obtuz eşti în raţionament? Te rog să fii "suptil" cu cu cei de calibrul tău. Eu percep comision.
Mă uit aici şi constat ceea ce, de altminteri, cam ştiam: e necesar câte un bobadil în orice situatie. Pâna să apara comentariul lui, textul meu avea, cum se exprima el, "destui de putini cititori". Acum, dupa toata vâlva pe care a stârnit-o, are "destui de mulţi". Sperând eu că o buna parte dintre cei care au accesat au citit şi eseul, nu doar comentariile...
as avea doua sugestii mititele, daca imi permiteti, domnule Jorz: "Plutim în anotimpul ce sângeră-n hârtie, Desperecheați și tragici, pereche de cocori," si "Iubito, alte aripi vor arde-n depărtarea Nedespletirii căii, cea fara de revers, (fiindca mi se pare ca zaresc niste minuscule abateri prozodice, in versurile respective.) dincolo de asta, un poem care m-a incantat.
Se prea poate să nu-ți transmită nimic poezia, dar nu din cauza "uzitării îngerilor". E plină lumea de teribilisme și vulgarități.Și văd că nu se sfiesc să dea iama și în poezie. Cu ajutorul unor poeți de lux,care cred că valoarea unui text stă în sex,vomă,bale,muci și tot ce-am mai citit prin unele așa zise poezii de top. Îmi pare rău,fiecare cu gusturile sale.
Suntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
De acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
Poate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
Cu mult drag, Mariana.
A fost articolul de dimineață, care mi-a ținut loc de cafea. L-am citit pe nerăsuflate și m-am bucurat că l-am găsit. Îmi pare foarte interesant, mă bucur că ați făcut precizările cu momentele revoluției 89-iste, că dacă aș fi răsfoit și dădeam chiar peste ele, aș fi lăsat cartea din mână. Citind articolul mi-a fulgurat prin minte și Kafka și Hesse, mulțumesc și eu pentru coperta postată, căci a devenit o carte de căutat.
Lucrurile astea se întâmplă brusc și exact la timp.
Aici mi-a placut schisma... bine redata, cateva elemente din cotidian apoi cateva amintiri din epoca de aur si ecce homo... un poem semnat Paul Blaj, alas I was no swimmer. Folosind un lait-motiv transpirat mai degraba decat inspirat "am meditat auriu" (imi aminteste de Dali care spunea intr-una dintre dizertatiile care au adaugat celebritatii sale un inch de nebunie ca el analizeaza starea de sanatate a unui individ dupa culoarea fecalelor sale care, daca sunt sanatoase, trebuie sa fie aurii).si un final ludic intr-o nota nu doar moderna, dar si ecologista poemul este unul cu adevarat exaltat. Munca la Canal apare ca o diversiune, o figura de stil intalnita destul de frecvent la acest autor, un fel de mutare a punctului de asmabare al cititorului. Semnalez aici o lectura cu adevarat pasionala din sfera "gingasiei vide". Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc Domnule Ionuț Caragea pentru critica, constructivă.
pentru textul : marabu deMereu încercăm, poezia o simțim întâi și apoi ne străduim să o înfățișăm cum ne pricepem mai bine, nu-i așa?
Vă mai aștept.
Margas
mai intervin cu o corectura importanta la penultimul comentariu: cunoastere revelata, nu...relevata. Scuze, am tastat in graba si fara sa recitesc. Nu "apar textul", ci doar o maniera de comentariu, cea in care este indicat sa evitam un anume gen de etichetari. Fiindca, la urma urmei, opinia noastra nu se poate substitui adevarului. Oricare-ar fi el...
pentru textul : cîntec pentru ploaie deUn poem cum imi place mie sa citesc, o desfatare. Amprenta masculinitatii, un pic de visare, un pic de revolta... salt'n'pepa. Iar maine chiar vom avea o zi imposibila ca un titlu de volum de versuri. Cu placerea lecturii, Bobadil. P.S. Versurile mi se par un pic prea "rupte" prea multe capete de rand adica. "E un devreme prea tarziu" merita un dom perignon maestre... devreme sau tarziu nici nu mai conteaza :-)
pentru textul : 3:59 a.m. deAcesta este tipul de text care îmi deschide ochii, urechile, toate simţurile şi raţiunea. Este un discurs liric firesc, cum au spus şi ceilalţi comentatori înaintea mea, îmi place modul în care este punctat, simplitatea şi semnificaţiile cuprinse în el. Versurile de la început de strofe sunt remarcabile, o deschidere largă către celelalte, un fel de tehnică a contrapunctului - suprapunere frumoasă a mai multor planuri în aceeaşi structură.
pentru textul : corespondență de septembrie de... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
pentru textul : celui drag deOk, purced. Mă deranjează puțin pedalarea pe libertate, dar din punctul de vedere al prea multelor cuvinte folosite. Și înțeleg, sper, că te-ai folosit cum trebuie de vorba aceea prea des folosită vizavi de România. Numai că m-am așteptat să schimbi registrul. Dupa balada am sperat că o să închei cu "și asta mi-a ocupat deja tot sufletul". Sfârșitul frizează antologicul. Mai ales că eu îl văd ca pe o trecere dincolo de românism, o scufundare în umanul ce nu ține cont de granițe.
pentru textul : all the way home deo bască, două basci? pfff. e grea limba noastră, mai bine eram basc.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deNu cad în patriotisme gratuite şi înainte de culcare nu spun "limba noastră-i o comoară", dar nici nu suport importuri lingvistice fără absolut niciun fond în afara snobismului, aşa că, riscând să par insistent, spun:
aş vrea să ştiu, dar numai dacă se poate, ce nuanţă în plus aduce "one way ticket " comparativ cu "bilet doar dus" sau cu "bilet de un singur drum" şi, mai ales, de ce în româneşte ar suna aiurea?
p.s referitor la "din/ dintre", dpvd lingvistic, este o normă referitoare la plural şi singular, nu o regulă. Să nu uităm că "din", care introduce un substantiv la plural, ca în cazul de faţă, este folosit şi răsfolosit de mai toţi marii autori români. În vorbirea curentă, "din" este mult, mult mai folosit decât "dintre", în contextul dat, bineînţeles, aşadar nu e cazul să fim prea stricţi.
pentru textul : one way ticket deva multumesc
pentru textul : voiaj decomentarii care m-au pus pe gânduri, dar le las să fermenteze. vă mulțumesc.
pentru textul : poem cu părinți deAr fi interesant de trecut în nota informativă de mai sus sau în comentarii de ce a fost incitant experimentul și care sunt aspectele pozitive, pentru că, atât cât l-am urmărit (în prima parte), mie mi-a creat o mare stare de confuzie: când versuri slabe, când versuri bune... Poate că ar trebui să recitesc textele și comentariile din urmă. Promit.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian desnowdon king, de ce nu spui că nu vrei să îmi exprim opinia și să comentez textele pe care le postezi? de ce mă ataci și mă jignești? eu nu am făcut decît să vorbesc despre textul tău. care mi s-a părut deplorabil. eu nu am spus nimic despre persoana ta. tu chiar nu vezi cine este cel ce jignește? dar îți promit că nu îmi voi mai pierde timpul cu textele tale de acum încolo. să fii sănătos.
pentru textul : Transplant de inimă defrumoase, Celestin. păsări de jale. textul ăsta respiră. cred că ți-ai găsit, în sfârșit, ritmul, stilul. e mulllt mai bine. felicitări.
pentru textul : Introspecție deBun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
pentru textul : incoruptibil de1. - este vorba despre o problema coincidentala pentru ca ea s-a incidentala ptr ca ea s-a inscris abia acum dar cred ca se va rezolva
2. Am testat si eu Introdus/Editat si la mine merge corect ca sortare...
Nu am inteles observatia cu listarea comentariilor
3 Urmareste vizite pagini e ceva la care de fapt vreau sa renunt
Ca timestamp am preferat GMT
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deO istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
pentru textul : Julieta-Cleopatra-Pompeia depai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
pentru textul : Epilog... derespect parerea dv. dar poezia chiar are scopul de a induce o oarecare enervare.
pentru textul : mistică deAalizeul induce lumea virtuală în eroare, nici măcar așa :* nu îmi amintesc să îl fi pupat vreodată! E o figură! :))
pentru textul : aici în românia e deja 12 deCozane, frazele de genul "cum am aruncat momeala, cum a si muscat din ea/ Si-mi dai cu palmuta la funduletul cu buline?" + comentarii-băscălie permiteţi-le cu apropiaţii tăi, apoi vino şi-mi oferă lecţii de respect. Eşti la pescuit, să arunci momeală? Sau la ce te aştepţi când semeni furtună? La pâine şi sare doar pentru că sunt editor? Şi n-am înţeles, dacă sunt editor, nu am dreptul să fiu şi user în acelaşi timp?! Atât de obtuz eşti în raţionament? Te rog să fii "suptil" cu cu cei de calibrul tău. Eu percep comision.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deMă uit aici şi constat ceea ce, de altminteri, cam ştiam: e necesar câte un bobadil în orice situatie. Pâna să apara comentariul lui, textul meu avea, cum se exprima el, "destui de putini cititori". Acum, dupa toata vâlva pe care a stârnit-o, are "destui de mulţi". Sperând eu că o buna parte dintre cei care au accesat au citit şi eseul, nu doar comentariile...
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice defelicitări sincere câştigătorilor!
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii demulţumim pentru semnalare.
as avea doua sugestii mititele, daca imi permiteti, domnule Jorz: "Plutim în anotimpul ce sângeră-n hârtie, Desperecheați și tragici, pereche de cocori," si "Iubito, alte aripi vor arde-n depărtarea Nedespletirii căii, cea fara de revers, (fiindca mi se pare ca zaresc niste minuscule abateri prozodice, in versurile respective.) dincolo de asta, un poem care m-a incantat.
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă deSe prea poate să nu-ți transmită nimic poezia, dar nu din cauza "uzitării îngerilor". E plină lumea de teribilisme și vulgarități.Și văd că nu se sfiesc să dea iama și în poezie. Cu ajutorul unor poeți de lux,care cred că valoarea unui text stă în sex,vomă,bale,muci și tot ce-am mai citit prin unele așa zise poezii de top. Îmi pare rău,fiecare cu gusturile sale.
pentru textul : Eu și îngerul meu deSuntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
pentru textul : Suntem primul născut deDe acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii dePoate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
pentru textul : Cum s-a născut un haiku deCu mult drag, Mariana.
... bine scris ca şi formulări. Morala mai degrabă slabă. Cred că ar trebui să mai lucraţi la ea. Ar fi păcat să nu o faceţi.
pentru textul : Spoiler deA fost articolul de dimineață, care mi-a ținut loc de cafea. L-am citit pe nerăsuflate și m-am bucurat că l-am găsit. Îmi pare foarte interesant, mă bucur că ați făcut precizările cu momentele revoluției 89-iste, că dacă aș fi răsfoit și dădeam chiar peste ele, aș fi lăsat cartea din mână. Citind articolul mi-a fulgurat prin minte și Kafka și Hesse, mulțumesc și eu pentru coperta postată, căci a devenit o carte de căutat.
Lucrurile astea se întâmplă brusc și exact la timp.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deAici mi-a placut schisma... bine redata, cateva elemente din cotidian apoi cateva amintiri din epoca de aur si ecce homo... un poem semnat Paul Blaj, alas I was no swimmer. Folosind un lait-motiv transpirat mai degraba decat inspirat "am meditat auriu" (imi aminteste de Dali care spunea intr-una dintre dizertatiile care au adaugat celebritatii sale un inch de nebunie ca el analizeaza starea de sanatate a unui individ dupa culoarea fecalelor sale care, daca sunt sanatoase, trebuie sa fie aurii).si un final ludic intr-o nota nu doar moderna, dar si ecologista poemul este unul cu adevarat exaltat. Munca la Canal apare ca o diversiune, o figura de stil intalnita destul de frecvent la acest autor, un fel de mutare a punctului de asmabare al cititorului. Semnalez aici o lectura cu adevarat pasionala din sfera "gingasiei vide". Andu
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie dePagini