Mircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu
citeva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...
este un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
Viorel, bucuroasa de popas, multumesc; vrerea nu este a mea, sunt semnale care vin din afara constientului:)
*
Paul, mi-ai facut un dar de suflet ,multumesc mult! Meritul este si al colegilor de pe Lira, care m-au ajutat sa rotunjesc poemul !
Nu am spus că textul este desuet, doar expresia citată. Mie definițiile nu-mi plac și nu mă ghidez după criterii în aprecieri. Totuși, dacă ar fi să luăm în considerare deja perimatul DEX, desuet ar fi ceva necorespunzător spiritului vremii. Dar tocmai aerul acesta ușor perimat îi dă acel je ne sais quoi. Acum ne spui povestea?
Corina și Oana, vă mulțumesc frumos pentru grația pusă în felicitări, pentru că ați lăsat un semn de trecere... după cum și această carte este tot un semn de trecere. Mă înclin!
Matei, îți mulțumesc încă o dată! Poate o voi face și mâine?:)
Cum tema pe care o propuneți e prea tentantă, domnule Gorun, voi îndrăzni să mă apropii și eu… timid, ca orice „căutător”; dacă alunec, sper să-mi dea cineva o mână de ajutor. :)
I.) Pornesc de la „ [b]Pericolul cel rău, şi de aceea cel mai aprig, este gândirea însăşi. Ea trebuie să gândească împotriva ei însăşi, ceea ce doar rar îi stă în putinţă.”
Iată ce aflăm în Corpus Hermeticum, mai precis, în „Craterul sau Monada” :
„2.Și astfel [pe Pământ] el a trimis Cosmosul acestui Trup Divin – omul, ființă nemuritoare și totuși muritoare. Iar omul era mai înzestrat decât toate viețuitoarele și decât Lumea, datorită Rațiunii (Logos) și Minții sale. [a Intelectului]. Căci omul a ajuns să contemple lucrările Zeului și s-a minunat și l-a cunoscut pe Creator. 3. Căci Zeul a împărțit Rațiune (Logos) tuturor oamenilor, însă nu și Minte.”
Apare aici o distincție clară între Intelect și Rațiune, asupra căreia se revine de mai multe ori, de ex. în „Despre Mintea Comună” (unde cuvântul „comună” nu „banal” vrea să însemne, ci „comună Omului și Divinității) – iată ce îi spune Hermes fiului său, Tat:
,,Însă îmi pari, Fiule, neștiutor în privința măreției Rațiunii (Logos). Căci Binecuvântatul Zeu, Daimonul cel Bun [„Demiurgul” din tradiția gnostică], a spus: „Sufletul este în Trup, Mintea în Suflet; însă Rațiunea este în Minte și Mintea în Zeu și Zeul este Tatăl tuturor acestora. [„Dumnezeul ascuns” de care vorbește Cusanus, de ex.]
Și mai departe, se spune, întru limpezire și întărire, că „Prin urmare, Rațiunea este imaginea (eidolon) Minții; iar Mintea a Zeului; Trupul – a Formei, iar Forma, a Sufletului”.
Parcă se aude vocea lui Nichita, făcând arc prin timp și prin „Foamea de cuvinte”:
„Nu pot să mănânc decât forme,/ scoarțe, învelișuri și atât, / ceea ce privirilor enorme/ li se înfățișează urât. / În străfundul fiecărui lucru nu există/ până la urmă decât un cuvânt - / înfățișarea trupului meu, tristă,/ știe legea acestui pământ,/ că până la urmă în lucruri nu este/ în miezul miezurilor decât un cuvânt. / rege al întinderii acestea/ cu vițele arde în vânt.”
Să fie aici vorba de „Idee” sau, în limbaj hermeneutic, de „rădăcina Formei”, Arhetipul? Nu cumva tentația omului de a desface acest înveliș, de a gusta din Pomul Cunoașterii, nu acesta să fie „pericolul cel rău” de care vorbește Heidegger? Iar în spatele ei, sau dincolo de, ce ar mai fi, decât Tăcerea, pe care metafizicienii și misticii (indiferent de numele formei religioase, supra-religioasă, filosofice etc.) o consideră Realizarea absolută? Și nu spre depășirea condiției sale este atrasă, în mod „surpa-conștiet” (cf. R.G.), Rațiunea, atunci când își întrezărește limitările?
Poate că de aici ar trebui să înceapă căutarea Poeziei, deși misticii au atras mereu atenția asupra riscului la care se supune cel nepregătit, „neinițiatul”, și asupra costului pe care vizionarul îl va plăti - renunțarea la (sau depărtarea de) ego, distincție, individualitate, adică... la tot ceea ce are mai scump omul modern.
„Nu există poeți, există Poezie” – noi admirăm o frază, Nichita a trăit-o. Utopie? Privită din colțul Rațiunii, poate fi catalogată astfel, nu?
II) alături de citatul din Ființa Ființării [„Alungarea nefiinţei a născut, de fapt, o utopie a Raţiunii absolute în gândirea europeană…”], dați-mi voie, domnule Gorun, să așez un alt citat, fiindcă mi se pare că cele două converg întrucâtva, și să rog să-mi spuneți dacă ori în ce privință mă înșel (spun de la bun început că nu l-am citit pe Heidegger)
„Dacă prin Neființă nu se înțelege decât purul neant, e inutil să se mai vorbească despre ea, căci ce se poare spune despre ceea ce este nimic? Însă ar fi cu totul altceva dacă s-ar considera Neființa ;ca posibilitatea de a fi; Ființa este manifestarea Neființei astfel înțeleasă, fiind cuprinsă în starea potențială în această Neființă. Raportul Neființei cu Ființa este deci raportul non-manifestatului cu manifestatul, putându-se spune că non-manifestatul este superior manifestatului căruia îi este principiu, deoarece el conține în potență tot manifestatul, plus ceea ce nu este, n-a fost și nu va fi niciodată manifestat.” (Rene Guenon - „Demiurgul și alte studii tradiționale”)
Oare nu această Posibilitate este „Ființa cu caracter de Neființă” aflată „în sânul Ființării ca întreg”, așadar ca Tot Universal? Spune Heiddeger mai departe: „Acest centru deschis nu este deci închis de jur împrejur de fiinţare, ci însuşi centrul care luminează şi încercuieşte – asemenea nimicului pe care abia dacă îl cunoaştem – întreaga fiinţare.”
„ – asemenea nimicului” spune H. – „asemenea”, și nu „identic”; merg mai departe și iată ce găsesc la Rene Guenon, ( aceeași carte, cap. „Observații asupra producerii numerelor”) :
„Conform Kabbalei, Absolutul, pentru a se manifesta, s-a concentrat într-un punct infinit de luminos, lăsând tenebrele de jur împrejurul lui; această lumină în tenebre, acest punct în întinderea metafizică fără limite, acest nimic ce e totul într-un tot ce nu e nimic, dacă se poate spune așa, este Ființa în sânul NeFiinței, Perfecțiunea Activă în sânul Perfecțiunii Pasive. Punctul luminos este Unitatea, afirmarea Zero-ului metafizic, care e reprezentat prin întinderea nelimitată, imagine a infinitei Posibilități Universale.”
……
O să mă opresc, deocamdată, aici, deși am ajuns la Semne și Simbol. dar și mâine e o zi, firește. și se anunță a fi una senină, așa spune mierla care, de câteva zile, „mă locuiește” (la propriu). :)
acest text a fost postat pe A pe 11. 03.2005, deci, am incalcat regulamentul cu 2 zile. il voi scoate. ioan, multumesc mult. dupa cum banuiesti, nu ma asteptam la un asa comentariu ..... imi cer iertare pentru. multumesc tuturor ptr citire si comentarii.
Haide să mai încercăm să atragem atenția încă o dată asupra fotografiilor și a profilului personal, am văzut că nu toată lumea a făcut modificările / completările de rigoare. Și ție asemenea, Virgil, o săptămână a patimilor cât mai ușoară și mai senină, în întâmpinarea sărbătorii Învierii.
Poate e necesar să intervin cerându-mi scuze dacă, prin aparițiile mele în subsolurile unor texte ale unor autori am spus unor lucruri pe nume într-un mod frust (trei de 'unor' și nu fac cât un 'umor'). Dar asta mi s-a întâmplat pentru că Hermeneia este un site literar unde dezbaterea de idei este la ea acasă. Fundamental. Asta îmi place, îmi va plăcea mereu cât va mai fi siteul pe net și de asta sunt aici. Punct și de la capăt. Iar când am mers prea departe pentru că m-a luat și pe mine valul... mi-am luat suspendarea! Dar urmele constat că sunt adânci și neîngropate de vreme ce un autor talentat cum este eminemi îmi aduce acuzația pe față că aș fi o clonă... dacă își folosește neuronul astfel de ce nu-și pune și testosteronul la lucru și să spună clar clona cui aș fi? Pentru că atunci, dacă mi-ar da și numărul lui de mobil, l-aș invita la o cafea lungă să vorbim despre clone, bone și fantome, lait-motivele 'cool' ale momentului.
Una peste alta, îmi cer scuze celor ale căror texte le-am înfierat dacă am folosit un limbaj necorespunzător în susținerea ideilor mele. Voi încerca să corectez acest aspect.
Margas
P.S.
Cristina, tu ce vrei să obții postînd mahabharata la comentarii?
Mai multă credibilitate?
Eu cred ca scrii genial pentru 21 ani. Habar n-am cum de nu te-am citit mai serios pana acum. Dar ma bucur ca te-am descoperit. Cand ai drum prin Iasi, sa ma anunti, te rog. Poate la Virtualia?
Români suntem cu toții. Despre un NOI este vorba.
Aceia dintre noi care au / am votat Johannis, am reacționat - în cea mai mare parte - la abuzurile comunistoide ale lui Ponta și ale guvernului și partidului său. Nici o taină. Mai fură voturi negative. Încet-încet, Santa Klaus valorifică frumos votul primit. Nu mă reped să-mi savurez exacerbat mândria. E nevoie de un guvern competent, de un parlament simplificat și „curat”, de legi clare și aplicabile, de o justiție care să continue a fi independentă, de o societate civilă neparazitată și consecventă, de munca fiecăruia dintre noi. Toate acestea împreună îmi vor aduce mie mândria autentică de a fi român.
mi-a plăcut acest text. se pare că masha își formează un stil. mă deranjează acolo însă cuvîntul „entități” și nu cred ca există în limba română verbul „a te ambiționa” deși mulți îl folosim. se poate spune „a te încăpățîna”
Hanny, tot nu mi-ai spus dacă ai înțeles de ce ți-au "dispărut" textele. În ce privește "singurătatea" mea, nu îți fă probleme, la cît de mizantrop sînt suferința va fi minimă. Iar chestia cu regulile nu mă atinge. Scopul meu nu a fost și nu e să îmi fac site ca să fiu și eu primar în sat. Dacă vei citi Regulamentul vei vedea că intenția mea finală e să se contureze în timp un consiliu director iar eu să mă retrag ca "chairman" și să îmi văd de textele mele fără să mai fie nevoie să fac babby-sitting
Metaforele genitivale ca reflex de apărarea împotriva lipsei de talent. Superficiale, lejere, goale complet pe dinăuntru. Dar atât de poetice la sunet...
Nu cred că am văzut text mai plin de ele ca al tău. 11 în 26 de rânduri! 11! [cavalerul ereziei/ sârmele veghei (apropo, vezi că e "veghii")/cetatea pieptului/treptele luminii/ciocanul si nicovala iluziilor/ jungla globulelor/sfincşii patimilor/abecedarul melancoliei/urmele sângelui/paloare a sinucigaşului/surâsul celui sugrumat]. Unde mai pui că unele continuă cu atribut, sfârşind a fi un sublim vers supraaglomerat cu... nimic. Despre stil, idee, mod de transmitere, instrumente poetice, personaltiate, lexic, fragmentare, trăire etc etc nu mai vorbesc. Sunt "sub pământ srl".
Te limitezi în a pastişa poezia (proastă) a sfârsitului de secol 19, cauţi cuvinte pe care tu le consideri poetice, tu încă crezi în poezia lexicală, mizezi numai pe auz, nu ştii când să pui punct, scriind texte kilometrice, nu intrigi, plictiseşti teribil, iei note grave şi pare că din vârful poeziei tale vin marea spovedanie şi apocalipsa, abuzezi de formulări preţios-filosofice, nimic nu respiră, totul pare fals, căutat într-un univers perimat, limba ta srâşneşte la întâlnirea cu firescul, poetizezi până la ultima vocală şi te complaci aici. Este mai mult decât evident că una dintre marile probleme este lipsa acută de lecturi moderne. Mai lasă scrisul, mai pune mâna pe citit.
Personal, nu cred că ai ceva de spus şi sunt ferm convins că nu ai organul poetic de a şti cum trebuie spus.
nu stiu daca este dedicata tatalui tau sau nu dar textul este remarcabil si are acea frumusete echilibrata a clasicului. unul din textele acelea pe care ai vrea sa le memorezi si sa le pastrezi.
Maria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.
În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:
fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.
mulțumesc membrilor H care au votat poezia „vintage collection”. de asemenea le mulțumesc celor care au pariat pe „so, anyway, by the way” și „vintage collection” la bursa pariurilor. felicitări Orianei pentru poemul „jazz ambiental”, mi-a atras atenția în mod deosebit și am simțit că o să mă războiesc cu el (amical, firește). de asemenea am luat în calcul la evaluarea șanselor mele și poeziile „cum să ierţi şi să uiţi cerul cu poame zemoşite (oriana), „anotimpul păpuşilor „ (tincuța), „muzeul din mintea mea „ (flabra).
apreciez efortul juriului, nu a fost ușor, am citit și eu toate poeziile de cîteva ori în tentativa de a-mi evalua corect șansele.
îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
mulțumesc conducerii H pentru suportul electronic pus la dispoziția noastră.
în final vă anunț că eu mi-am comandat deja la Bohemia acel trofeu conceput de mine.
dupa parerea mea acesta este un text tipic pentru urmatoarea situatie: autorul are un anumit talent al jocului cu metaforele dar este intr-o cumplita criza de idei si crede ca e suficient sa arunci cu cuvinte si cu imagini ca si cum ai arunca cioburi de oglinda ca sa faci poezie. ei bine parerea mea este ca nu e.
adrianei, cu drag, o imbratisare. sa fii bine, sa ai succes.
aseara spuneam cuiva, cu toata sinceritatea si entuziasmul, ca-i primul volum de poezii cunoscut mie (din ce s-a publicat in ultimii nu-stiu-cati-multi ani), frumos in intregime. aici, alaturi de tine.
in incursiunea mea prin textele postate pe site, am dat peste Micuta B.B. Un text care te tine cu ochii marimarimari, asa ca farfurioarele de dulceata. n-am stiut ce sa fac mai intai, sa rad, sa ma minunez, sa cumpar martipan, sa gasesc cativa ciocoflenderi cu care sa fac o incursiune prin burtica galaxiei? am sfarsit prin a rade cu "lacrimi de crocodil". felicitari. textul tau are efecte vizibile.
nu e usor de citit si asta poate fi si rau si bine. dar are stilul tau. simt insa, nu stiu de ce, ca ai atins un plafon de care nu poti sa treci in scriitura ta. nu am sfaturi acum, dar cred ca se poate mai bine
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu
pentru textul : Sfat pentru fiul meu demultumesc frumos pt semn, ma bucura aprecierea ta.
mult succes si inspiratie
pentru textul : Poeme Djamal şi Evu deciteva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...
pentru textul : nostalgia unei eventuale pierderi deeste un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
pentru textul : Teama tăcerii deViorel, bucuroasa de popas, multumesc; vrerea nu este a mea, sunt semnale care vin din afara constientului:)
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea de*
Paul, mi-ai facut un dar de suflet ,multumesc mult! Meritul este si al colegilor de pe Lira, care m-au ajutat sa rotunjesc poemul !
Nu am spus că textul este desuet, doar expresia citată. Mie definițiile nu-mi plac și nu mă ghidez după criterii în aprecieri. Totuși, dacă ar fi să luăm în considerare deja perimatul DEX, desuet ar fi ceva necorespunzător spiritului vremii. Dar tocmai aerul acesta ușor perimat îi dă acel je ne sais quoi. Acum ne spui povestea?
pentru textul : După Pompei deavut dreptate, Virgil!
dar parcă este şi mai umilitor.
dar parcă nimic nu mă mai surprinde.
strofa mediană este relevantă.
altfel, toate bune!
pentru textul : antirevelație deCorina și Oana, vă mulțumesc frumos pentru grația pusă în felicitări, pentru că ați lăsat un semn de trecere... după cum și această carte este tot un semn de trecere. Mă înclin!
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deMatei, îți mulțumesc încă o dată! Poate o voi face și mâine?:)
un poem orgolios dar original
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul deCum tema pe care o propuneți e prea tentantă, domnule Gorun, voi îndrăzni să mă apropii și eu… timid, ca orice „căutător”; dacă alunec, sper să-mi dea cineva o mână de ajutor. :)
I.) Pornesc de la „ [b]Pericolul cel rău, şi de aceea cel mai aprig, este gândirea însăşi. Ea trebuie să gândească împotriva ei însăşi, ceea ce doar rar îi stă în putinţă.”
Iată ce aflăm în Corpus Hermeticum, mai precis, în „Craterul sau Monada” :
„2.Și astfel [pe Pământ] el a trimis Cosmosul acestui Trup Divin – omul, ființă nemuritoare și totuși muritoare. Iar omul era mai înzestrat decât toate viețuitoarele și decât Lumea, datorită Rațiunii (Logos) și Minții sale. [a Intelectului]. Căci omul a ajuns să contemple lucrările Zeului și s-a minunat și l-a cunoscut pe Creator. 3. Căci Zeul a împărțit Rațiune (Logos) tuturor oamenilor, însă nu și Minte.”
Apare aici o distincție clară între Intelect și Rațiune, asupra căreia se revine de mai multe ori, de ex. în „Despre Mintea Comună” (unde cuvântul „comună” nu „banal” vrea să însemne, ci „comună Omului și Divinității) – iată ce îi spune Hermes fiului său, Tat:
,,Însă îmi pari, Fiule, neștiutor în privința măreției Rațiunii (Logos). Căci Binecuvântatul Zeu, Daimonul cel Bun [„Demiurgul” din tradiția gnostică], a spus: „Sufletul este în Trup, Mintea în Suflet; însă Rațiunea este în Minte și Mintea în Zeu și Zeul este Tatăl tuturor acestora. [„Dumnezeul ascuns” de care vorbește Cusanus, de ex.]
Și mai departe, se spune, întru limpezire și întărire, că „Prin urmare, Rațiunea este imaginea (eidolon) Minții; iar Mintea a Zeului; Trupul – a Formei, iar Forma, a Sufletului”.
Parcă se aude vocea lui Nichita, făcând arc prin timp și prin „Foamea de cuvinte”:
„Nu pot să mănânc decât forme,/ scoarțe, învelișuri și atât, / ceea ce privirilor enorme/ li se înfățișează urât. / În străfundul fiecărui lucru nu există/ până la urmă decât un cuvânt - / înfățișarea trupului meu, tristă,/ știe legea acestui pământ,/ că până la urmă în lucruri nu este/ în miezul miezurilor decât un cuvânt. / rege al întinderii acestea/ cu vițele arde în vânt.”
Să fie aici vorba de „Idee” sau, în limbaj hermeneutic, de „rădăcina Formei”, Arhetipul? Nu cumva tentația omului de a desface acest înveliș, de a gusta din Pomul Cunoașterii, nu acesta să fie „pericolul cel rău” de care vorbește Heidegger? Iar în spatele ei, sau dincolo de, ce ar mai fi, decât Tăcerea, pe care metafizicienii și misticii (indiferent de numele formei religioase, supra-religioasă, filosofice etc.) o consideră Realizarea absolută? Și nu spre depășirea condiției sale este atrasă, în mod „surpa-conștiet” (cf. R.G.), Rațiunea, atunci când își întrezărește limitările?
Poate că de aici ar trebui să înceapă căutarea Poeziei, deși misticii au atras mereu atenția asupra riscului la care se supune cel nepregătit, „neinițiatul”, și asupra costului pe care vizionarul îl va plăti - renunțarea la (sau depărtarea de) ego, distincție, individualitate, adică... la tot ceea ce are mai scump omul modern.
„Nu există poeți, există Poezie” – noi admirăm o frază, Nichita a trăit-o. Utopie? Privită din colțul Rațiunii, poate fi catalogată astfel, nu?
II) alături de citatul din Ființa Ființării [„Alungarea nefiinţei a născut, de fapt, o utopie a Raţiunii absolute în gândirea europeană…”], dați-mi voie, domnule Gorun, să așez un alt citat, fiindcă mi se pare că cele două converg întrucâtva, și să rog să-mi spuneți dacă ori în ce privință mă înșel (spun de la bun început că nu l-am citit pe Heidegger)
„Dacă prin Neființă nu se înțelege decât purul neant, e inutil să se mai vorbească despre ea, căci ce se poare spune despre ceea ce este nimic? Însă ar fi cu totul altceva dacă s-ar considera Neființa ;ca posibilitatea de a fi; Ființa este manifestarea Neființei astfel înțeleasă, fiind cuprinsă în starea potențială în această Neființă. Raportul Neființei cu Ființa este deci raportul non-manifestatului cu manifestatul, putându-se spune că non-manifestatul este superior manifestatului căruia îi este principiu, deoarece el conține în potență tot manifestatul, plus ceea ce nu este, n-a fost și nu va fi niciodată manifestat.” (Rene Guenon - „Demiurgul și alte studii tradiționale”)
Oare nu această Posibilitate este „Ființa cu caracter de Neființă” aflată „în sânul Ființării ca întreg”, așadar ca Tot Universal? Spune Heiddeger mai departe: „Acest centru deschis nu este deci închis de jur împrejur de fiinţare, ci însuşi centrul care luminează şi încercuieşte – asemenea nimicului pe care abia dacă îl cunoaştem – întreaga fiinţare.”
„ – asemenea nimicului” spune H. – „asemenea”, și nu „identic”; merg mai departe și iată ce găsesc la Rene Guenon, ( aceeași carte, cap. „Observații asupra producerii numerelor”) :
„Conform Kabbalei, Absolutul, pentru a se manifesta, s-a concentrat într-un punct infinit de luminos, lăsând tenebrele de jur împrejurul lui; această lumină în tenebre, acest punct în întinderea metafizică fără limite, acest nimic ce e totul într-un tot ce nu e nimic, dacă se poate spune așa, este Ființa în sânul NeFiinței, Perfecțiunea Activă în sânul Perfecțiunii Pasive. Punctul luminos este Unitatea, afirmarea Zero-ului metafizic, care e reprezentat prin întinderea nelimitată, imagine a infinitei Posibilități Universale.”
……
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deO să mă opresc, deocamdată, aici, deși am ajuns la Semne și Simbol. dar și mâine e o zi, firește. și se anunță a fi una senină, așa spune mierla care, de câteva zile, „mă locuiește” (la propriu). :)
acest text a fost postat pe A pe 11. 03.2005, deci, am incalcat regulamentul cu 2 zile. il voi scoate. ioan, multumesc mult. dupa cum banuiesti, nu ma asteptam la un asa comentariu ..... imi cer iertare pentru. multumesc tuturor ptr citire si comentarii.
pentru textul : de regăsire deHaide să mai încercăm să atragem atenția încă o dată asupra fotografiilor și a profilului personal, am văzut că nu toată lumea a făcut modificările / completările de rigoare. Și ție asemenea, Virgil, o săptămână a patimilor cât mai ușoară și mai senină, în întâmpinarea sărbătorii Învierii.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile dePoate e necesar să intervin cerându-mi scuze dacă, prin aparițiile mele în subsolurile unor texte ale unor autori am spus unor lucruri pe nume într-un mod frust (trei de 'unor' și nu fac cât un 'umor'). Dar asta mi s-a întâmplat pentru că Hermeneia este un site literar unde dezbaterea de idei este la ea acasă. Fundamental. Asta îmi place, îmi va plăcea mereu cât va mai fi siteul pe net și de asta sunt aici. Punct și de la capăt. Iar când am mers prea departe pentru că m-a luat și pe mine valul... mi-am luat suspendarea! Dar urmele constat că sunt adânci și neîngropate de vreme ce un autor talentat cum este eminemi îmi aduce acuzația pe față că aș fi o clonă... dacă își folosește neuronul astfel de ce nu-și pune și testosteronul la lucru și să spună clar clona cui aș fi? Pentru că atunci, dacă mi-ar da și numărul lui de mobil, l-aș invita la o cafea lungă să vorbim despre clone, bone și fantome, lait-motivele 'cool' ale momentului.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deUna peste alta, îmi cer scuze celor ale căror texte le-am înfierat dacă am folosit un limbaj necorespunzător în susținerea ideilor mele. Voi încerca să corectez acest aspect.
Margas
P.S.
Cristina, tu ce vrei să obții postînd mahabharata la comentarii?
Mai multă credibilitate?
Eu cred ca scrii genial pentru 21 ani. Habar n-am cum de nu te-am citit mai serios pana acum. Dar ma bucur ca te-am descoperit. Cand ai drum prin Iasi, sa ma anunti, te rog. Poate la Virtualia?
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) deRomâni suntem cu toții. Despre un NOI este vorba.
pentru textul : scrisoarea a treia către români deAceia dintre noi care au / am votat Johannis, am reacționat - în cea mai mare parte - la abuzurile comunistoide ale lui Ponta și ale guvernului și partidului său. Nici o taină. Mai fură voturi negative. Încet-încet, Santa Klaus valorifică frumos votul primit. Nu mă reped să-mi savurez exacerbat mândria. E nevoie de un guvern competent, de un parlament simplificat și „curat”, de legi clare și aplicabile, de o justiție care să continue a fi independentă, de o societate civilă neparazitată și consecventă, de munca fiecăruia dintre noi. Toate acestea împreună îmi vor aduce mie mândria autentică de a fi român.
mi-a plăcut acest text. se pare că masha își formează un stil. mă deranjează acolo însă cuvîntul „entități” și nu cred ca există în limba română verbul „a te ambiționa” deși mulți îl folosim. se poate spune „a te încăpățîna”
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deHanny, tot nu mi-ai spus dacă ai înțeles de ce ți-au "dispărut" textele. În ce privește "singurătatea" mea, nu îți fă probleme, la cît de mizantrop sînt suferința va fi minimă. Iar chestia cu regulile nu mă atinge. Scopul meu nu a fost și nu e să îmi fac site ca să fiu și eu primar în sat. Dacă vei citi Regulamentul vei vedea că intenția mea finală e să se contureze în timp un consiliu director iar eu să mă retrag ca "chairman" și să îmi văd de textele mele fără să mai fie nevoie să fac babby-sitting
pentru textul : jurnal de nesomn III deMetaforele genitivale ca reflex de apărarea împotriva lipsei de talent. Superficiale, lejere, goale complet pe dinăuntru. Dar atât de poetice la sunet...
Nu cred că am văzut text mai plin de ele ca al tău. 11 în 26 de rânduri! 11! [cavalerul ereziei/ sârmele veghei (apropo, vezi că e "veghii")/cetatea pieptului/treptele luminii/ciocanul si nicovala iluziilor/ jungla globulelor/sfincşii patimilor/abecedarul melancoliei/urmele sângelui/paloare a sinucigaşului/surâsul celui sugrumat]. Unde mai pui că unele continuă cu atribut, sfârşind a fi un sublim vers supraaglomerat cu... nimic. Despre stil, idee, mod de transmitere, instrumente poetice, personaltiate, lexic, fragmentare, trăire etc etc nu mai vorbesc. Sunt "sub pământ srl".
Te limitezi în a pastişa poezia (proastă) a sfârsitului de secol 19, cauţi cuvinte pe care tu le consideri poetice, tu încă crezi în poezia lexicală, mizezi numai pe auz, nu ştii când să pui punct, scriind texte kilometrice, nu intrigi, plictiseşti teribil, iei note grave şi pare că din vârful poeziei tale vin marea spovedanie şi apocalipsa, abuzezi de formulări preţios-filosofice, nimic nu respiră, totul pare fals, căutat într-un univers perimat, limba ta srâşneşte la întâlnirea cu firescul, poetizezi până la ultima vocală şi te complaci aici. Este mai mult decât evident că una dintre marile probleme este lipsa acută de lecturi moderne. Mai lasă scrisul, mai pune mâna pe citit.
Personal, nu cred că ai ceva de spus şi sunt ferm convins că nu ai organul poetic de a şti cum trebuie spus.
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn deSi mie mi-a placut mult! Mai ales finalul, e de zambit. :-)
pentru textul : Anticoncepționale denu stiu daca este dedicata tatalui tau sau nu dar textul este remarcabil si are acea frumusete echilibrata a clasicului. unul din textele acelea pe care ai vrea sa le memorezi si sa le pastrezi.
pentru textul : Popas deMaria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.
În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:
fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.
Mulţumesc de trecere şi pentru semn.
Eugen
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete demulțumesc membrilor H care au votat poezia „vintage collection”. de asemenea le mulțumesc celor care au pariat pe „so, anyway, by the way” și „vintage collection” la bursa pariurilor. felicitări Orianei pentru poemul „jazz ambiental”, mi-a atras atenția în mod deosebit și am simțit că o să mă războiesc cu el (amical, firește). de asemenea am luat în calcul la evaluarea șanselor mele și poeziile „cum să ierţi şi să uiţi cerul cu poame zemoşite (oriana), „anotimpul păpuşilor „ (tincuța), „muzeul din mintea mea „ (flabra).
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deapreciez efortul juriului, nu a fost ușor, am citit și eu toate poeziile de cîteva ori în tentativa de a-mi evalua corect șansele.
îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
mulțumesc conducerii H pentru suportul electronic pus la dispoziția noastră.
în final vă anunț că eu mi-am comandat deja la Bohemia acel trofeu conceput de mine.
dupa parerea mea acesta este un text tipic pentru urmatoarea situatie: autorul are un anumit talent al jocului cu metaforele dar este intr-o cumplita criza de idei si crede ca e suficient sa arunci cu cuvinte si cu imagini ca si cum ai arunca cioburi de oglinda ca sa faci poezie. ei bine parerea mea este ca nu e.
pentru textul : invazia deadrianei, cu drag, o imbratisare. sa fii bine, sa ai succes.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deaseara spuneam cuiva, cu toata sinceritatea si entuziasmul, ca-i primul volum de poezii cunoscut mie (din ce s-a publicat in ultimii nu-stiu-cati-multi ani), frumos in intregime. aici, alaturi de tine.
Cred că de copii e vorba jucându-se cu ”o fericire trecută”.
E ”swimming castle” și n-ai tradus asta.
”The see swalows” ai tradus ”înotând” !?!
”going” - ”trecând”, nu ”trec”
Eu așa cred, dar engleza e doar my second language.
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko dein incursiunea mea prin textele postate pe site, am dat peste Micuta B.B. Un text care te tine cu ochii marimarimari, asa ca farfurioarele de dulceata. n-am stiut ce sa fac mai intai, sa rad, sa ma minunez, sa cumpar martipan, sa gasesc cativa ciocoflenderi cu care sa fac o incursiune prin burtica galaxiei? am sfarsit prin a rade cu "lacrimi de crocodil". felicitari. textul tau are efecte vizibile.
pentru textul : micuța B.B., asasina fantastică deda, un text care va rămîne, ușor și elegant de anotimp. undeva căluțului îi lipsește o potcoavă sub un „ț”.
pentru textul : iarna întârzie la un film depeniță.
nu e usor de citit si asta poate fi si rau si bine. dar are stilul tau. simt insa, nu stiu de ce, ca ai atins un plafon de care nu poti sa treci in scriitura ta. nu am sfaturi acum, dar cred ca se poate mai bine
pentru textul : eclipsă deRog un editor să se uite încă o dată peste acest text. Nu cred că este de șantier. Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deMultumesc frumos pentru ca ti-ai facut curaj sa citesti si ma bucur daca textul ti-a placut. Un an nou fericit si tie!
pentru textul : feliz navidad dePagini