Pai sa vorbim Gorune, doar sa ma adun si eu nitel. Finalul asta nou nu mi se pare mai inspirat decat primul daca ar fi si doar pentru ca foloseste unul dintre cele mai cunoscute sofisme (despre care mai am o promisiune de dezbatere nerespectata cu maitre Firica, un en-garde ramas la nivel de amenintare). O musca sta pe un balon care zboara? Andu
Daca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
mie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
Paul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
Chestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
Nu înțeleg ce vrea să spună expresia ta "voi umblati in caln sau ce?" Dacă expresia era în italiană trebuia să îl scrii corect în italiană sau să menționezi că ai și alte inserții. Bănuiesc că e la modă să mănânci vocalele "asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite." Nu știu ce cauți însă prin bisericuțe, între pițigoi.
Dorin, I.V.Pascal, va multumesc pentru ce-ati spus.
Petre Mocanu: aveti dreptate, punctul pus dupa versul 2 poate crea confuzii. o sa schimb acolo, e bine ca m-ati atentionat.
Cristin, stiu de un text din 2009 (sau 2008?). De acela-i vorba? sau mi-a scapat ceva, intre timp? (caz in care te rog sa-mi spui ce, dar nu aici, sa nu initiem un dialog offtopic).
Aş fi preferat ca personajul Ada să fie prin anul trei sau patru. Chiar dacă sunt moldovean, limbajul Adei mi s-a părut obositor. Eu aş fi scris: "diştept" sau "înţăpător" şi nu "dieştiept" sau "înţiepător", dacă nu cumva, accentul din primul an de facultate e deja corcit.
textul se vrea minimalist, am înţeles. totodată, nedeclarată e dorinţa autorului de a fi un don quijote. sugerez domnule andu să postezi şi pe cafeneaua literară, acolo iarăşi vei găsi adversari pentru duel, parteneri în lupta contra morilor de vânt. dacă spun că mi-a plăcut moartea echivocă lăsată la dospit în canopele cu mir, mă repet? aş da o peniţă dar mi-e frică să nu fiu penibil dacă poemul în viitor s-ar dovedi plagiat.
O polemică între idei, fără atingeri al persoană, e constructivă. atâta vreme cît se păstrează buna simțire și gândire. Am idei frumoase. Când sunt necesare, le rostesc. Cu timpul. :)
frumoase versuri ... aceasta idee a "sfarsitului" fiecarei frumuseti care nu este tragic ci e pur si simplu un sfarsit la jumatatea unui cuvant( care nu poate tine seama de nici o regula, nici chiar gramaticala de vreme ce acolo s-a sfarsit) imi place foarte mult. Si multumesc pentru invitatia care m-a readus sa citesc pe Hermeneia. Si o singura observatie, daca imi pot permite, turmele nu pot fi "imense" - totul e atat de "fantastic" in aceasta vorbire lina, poti sa auzi fiecare simbol, sa il vezi dar turmele acelea nenumarate aflate ca o cheie la mijlocul versurilor...
:)) Iarta-ma ca te-am comentat Virgile... dar e bine ca ai scos macar un marait :)) Asta ar putea tine loc de raspuns dar numai in cazul unui om morocanos :) Si punctele acelea de suspensie... cat adevar ascund in ele.
francisc : apreciez ca apreciezi ce scriu . asa este imi face placere iar finalul <i>este</i> brusc, lizuca : multumesc de observatie :) aici chiar nu-mi pun problema sa fiu modern sau liric sau socant sau armonios sau meditativ sau placut sau
da, asa e, se mai poate lucra pe text, imi asum acele neajunsuri, ele cred ca au aparut datorita faptului ca nu am mai scris cam de mult poezie. Iti multumesc pentru lectura si semn. Te mai astept.
Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
"realitatea îmbolnăvită de echilibru
în buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
pentru că mă aşteptam ca acest poem să fie aşezat la remarcate. cum Vlad (ironic, nu?) nu poate să se propună de unul singur la remarcate, o să-l rog frumos pe Adrian să ia în calcul şi opinia cititorilor. mulţumesc. evident, mesajul meu se îndreaptă şi către Virgil.
cu speranţa că rugămintea mea este oarecum pertinentă, vă mulţumesc.
p.s. aş face acest gest nu doar pentru autorul vlad dar şi pentru oricare dintre colegii noştri.
Ce sa zic, Marga? Decat ca "penita" nu-mi apartine. Ea, de drept, este pentru Daniel Sur al carui rext l-am reprodus. Daca am si eu un oarece merit el se refera la promovare unor tineri in rubrica "Alta generatie" a NOEMEI. Tineri care au ceva de spus. Si care ma indrituiesc sa sper ca, mai devreme sau mai tarziu, cultura noastra va depasi conditia de cultura periferica. In acest sens, cred ca este interesant de semnalat interpretarea filosofului Dragomir, elev al lui Heidegger, a "Scrisorii pierdute" in care se arata, pe planul care ne intereseaza, modul in care noi depindem, caricatural, de un "centru" imaginar al Occidentului. Dragomir care nu a publicat, in timpul vietii, nici un text. Dar, facand parte din cercul lui Noica, era cunoscut pentru adevaratele prelegeri pe care le sustinea in acest cerc. Opera sa este abia acum descoperita prin publicarea ei postuma. Revenind, marturisesc ca acum, cand timpul este la dispozitia mea (si nu invers) - cat o mmai fi, am diverse intalniri, la mine acasa, mai ales cu tineri cu mintea deschisa, cunoscuti mai ales de pe internet si care se prelungesc, uneori, din seara pana spre dimineata.
In alta ordine de idei, mi se pare extrem de interesant ce se intampla cu cei din diaspora. Si felul in care, peste "nucleul" autohton pe care nu l-au pierdut, se adauga influentele noului context cultulral in care traiesc in prezent. Si ma refer, indeosebi, la spatiul Nord American pe care am sansa sa-l vizitez pe perioade relativ lungi. Din acest spatiu, cinci nume, personalitati puternice, focalizeaza atentia mea: Constantin Virgil Negoita (fost coleg la institutul in care am lucrat pe timpuri), Adrian Ionita, Mary Nicolescu (semneaza Cecilia Maria Nicu/ Mara). Luminita Suse si, nu in ultimul rand, Virgil Titarenco, gazda noastra (si nu o spun din complezenta gandindu-ma la eforturile de a intretine acest loc in care ne intalnim si de care sunt legat, ci ma refer, in primul rand, la ceea ce scrie).
/iele nealăptate la sânul unei blânde primăveri./ ielele erau spirite salbatice, duhuri ale apelor ... langa biata primavara...of stoarce ielele de puteri si da vigoare primaverii... parerea mea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
incurci poruncile? :))
pentru textul : fals interviu despre menirea artei demulţumesc Elena, mă bucură semnul tău de lectură
pentru textul : cartea în esperanto dePai sa vorbim Gorune, doar sa ma adun si eu nitel. Finalul asta nou nu mi se pare mai inspirat decat primul daca ar fi si doar pentru ca foloseste unul dintre cele mai cunoscute sofisme (despre care mai am o promisiune de dezbatere nerespectata cu maitre Firica, un en-garde ramas la nivel de amenintare). O musca sta pe un balon care zboara? Andu
pentru textul : Axis Mundi deExcelent text, oare cum de l-am sărit? Nu se mai dau peniţe aici pe site?
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deDaca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
pentru textul : inner smile demie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
pentru textul : house of the hanged man deAdriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
pentru textul : amărui de"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
Paul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deChestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
Nu înțeleg ce vrea să spună expresia ta "voi umblati in caln sau ce?" Dacă expresia era în italiană trebuia să îl scrii corect în italiană sau să menționezi că ai și alte inserții. Bănuiesc că e la modă să mănânci vocalele "asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite." Nu știu ce cauți însă prin bisericuțe, între pițigoi.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deDorin, I.V.Pascal, va multumesc pentru ce-ati spus.
pentru textul : nisip aurifer dePetre Mocanu: aveti dreptate, punctul pus dupa versul 2 poate crea confuzii. o sa schimb acolo, e bine ca m-ati atentionat.
Cristin, stiu de un text din 2009 (sau 2008?). De acela-i vorba? sau mi-a scapat ceva, intre timp? (caz in care te rog sa-mi spui ce, dar nu aici, sa nu initiem un dialog offtopic).
Aş fi preferat ca personajul Ada să fie prin anul trei sau patru. Chiar dacă sunt moldovean, limbajul Adei mi s-a părut obositor. Eu aş fi scris: "diştept" sau "înţăpător" şi nu "dieştiept" sau "înţiepător", dacă nu cumva, accentul din primul an de facultate e deja corcit.
pentru textul : in the pursuit of happiness (II) detextul se vrea minimalist, am înţeles. totodată, nedeclarată e dorinţa autorului de a fi un don quijote. sugerez domnule andu să postezi şi pe cafeneaua literară, acolo iarăşi vei găsi adversari pentru duel, parteneri în lupta contra morilor de vânt. dacă spun că mi-a plăcut moartea echivocă lăsată la dospit în canopele cu mir, mă repet? aş da o peniţă dar mi-e frică să nu fiu penibil dacă poemul în viitor s-ar dovedi plagiat.
pentru textul : un cavaler pentru milady deO polemică între idei, fără atingeri al persoană, e constructivă. atâta vreme cît se păstrează buna simțire și gândire. Am idei frumoase. Când sunt necesare, le rostesc. Cu timpul. :)
pentru textul : Piano e fragile defrumoase versuri ... aceasta idee a "sfarsitului" fiecarei frumuseti care nu este tragic ci e pur si simplu un sfarsit la jumatatea unui cuvant( care nu poate tine seama de nici o regula, nici chiar gramaticala de vreme ce acolo s-a sfarsit) imi place foarte mult. Si multumesc pentru invitatia care m-a readus sa citesc pe Hermeneia. Si o singura observatie, daca imi pot permite, turmele nu pot fi "imense" - totul e atat de "fantastic" in aceasta vorbire lina, poti sa auzi fiecare simbol, sa il vezi dar turmele acelea nenumarate aflate ca o cheie la mijlocul versurilor...
pentru textul : pânză de apă defainã! cu "pianul dintre riduri" nu mã împac... e o pretiozitate
pentru textul : Conjunctiv de:)) Iarta-ma ca te-am comentat Virgile... dar e bine ca ai scos macar un marait :)) Asta ar putea tine loc de raspuns dar numai in cazul unui om morocanos :) Si punctele acelea de suspensie... cat adevar ascund in ele.
pentru textul : obsesia firului dedai un click click pe "atentie editor"! tot graba:)
pentru textul : scleroză deregret că acest autor nu mai postează. a fost o plăcere să citesc. recunosc, nostalgică. unde sînt liberările de altădată...
pentru textul : Granița defrancisc : apreciez ca apreciezi ce scriu . asa este imi face placere iar finalul <i>este</i> brusc, lizuca : multumesc de observatie :) aici chiar nu-mi pun problema sa fiu modern sau liric sau socant sau armonios sau meditativ sau placut sau
pentru textul : oane deda, asa e, se mai poate lucra pe text, imi asum acele neajunsuri, ele cred ca au aparut datorita faptului ca nu am mai scris cam de mult poezie. Iti multumesc pentru lectura si semn. Te mai astept.
pentru textul : poem marin deehe...bun raspuns! imi dai mie ideea asta, sa ma joc cu ea?
pentru textul : am văzut-o deMulţumesc de popas...Aşa scrie un poet liric când (mai poate) face haz de necaz :))
pentru textul : Motanul încercuit deMarina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii de"realitatea îmbolnăvită de echilibru
pentru textul : posesorul de realitate deîn buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
pentru că mă aşteptam ca acest poem să fie aşezat la remarcate. cum Vlad (ironic, nu?) nu poate să se propună de unul singur la remarcate, o să-l rog frumos pe Adrian să ia în calcul şi opinia cititorilor. mulţumesc. evident, mesajul meu se îndreaptă şi către Virgil.
cu speranţa că rugămintea mea este oarecum pertinentă, vă mulţumesc.
p.s. aş face acest gest nu doar pentru autorul vlad dar şi pentru oricare dintre colegii noştri.
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deîn ce sens întrebi Alma? E un fel de parodie. Sau poate nu am văzut eu bine.
pentru textul : ilegalități fără bluetooth deCe sa zic, Marga? Decat ca "penita" nu-mi apartine. Ea, de drept, este pentru Daniel Sur al carui rext l-am reprodus. Daca am si eu un oarece merit el se refera la promovare unor tineri in rubrica "Alta generatie" a NOEMEI. Tineri care au ceva de spus. Si care ma indrituiesc sa sper ca, mai devreme sau mai tarziu, cultura noastra va depasi conditia de cultura periferica. In acest sens, cred ca este interesant de semnalat interpretarea filosofului Dragomir, elev al lui Heidegger, a "Scrisorii pierdute" in care se arata, pe planul care ne intereseaza, modul in care noi depindem, caricatural, de un "centru" imaginar al Occidentului. Dragomir care nu a publicat, in timpul vietii, nici un text. Dar, facand parte din cercul lui Noica, era cunoscut pentru adevaratele prelegeri pe care le sustinea in acest cerc. Opera sa este abia acum descoperita prin publicarea ei postuma. Revenind, marturisesc ca acum, cand timpul este la dispozitia mea (si nu invers) - cat o mmai fi, am diverse intalniri, la mine acasa, mai ales cu tineri cu mintea deschisa, cunoscuti mai ales de pe internet si care se prelungesc, uneori, din seara pana spre dimineata.
In alta ordine de idei, mi se pare extrem de interesant ce se intampla cu cei din diaspora. Si felul in care, peste "nucleul" autohton pe care nu l-au pierdut, se adauga influentele noului context cultulral in care traiesc in prezent. Si ma refer, indeosebi, la spatiul Nord American pe care am sansa sa-l vizitez pe perioade relativ lungi. Din acest spatiu, cinci nume, personalitati puternice, focalizeaza atentia mea: Constantin Virgil Negoita (fost coleg la institutul in care am lucrat pe timpuri), Adrian Ionita, Mary Nicolescu (semneaza Cecilia Maria Nicu/ Mara). Luminita Suse si, nu in ultimul rand, Virgil Titarenco, gazda noastra (si nu o spun din complezenta gandindu-ma la eforturile de a intretine acest loc in care ne intalnim si de care sunt legat, ci ma refer, in primul rand, la ceea ce scrie).
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai deai folosit adecvat termenul acesta de "recuzită religioasă". Recuzită care alt scop în scenografia poemului.
Îţi mulţumesc pentru sublinieri. Tuşele tale critice au acurateţe.
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri detrebuia sa arunci cu altceva
pentru textul : Dezambiguizare de/iele nealăptate la sânul unei blânde primăveri./ ielele erau spirite salbatice, duhuri ale apelor ... langa biata primavara...of stoarce ielele de puteri si da vigoare primaverii... parerea mea
pentru textul : în anul fiarelor dePagini