Felicitări şi succesuri!
Te-aştept cu şantajul.

ioane, pana la urma fiecare pasare pe limba ei piere. cel mai rau insa este cand pasarea vrea sa piara pe o limba straina, atunci sufletul ei se chinuie in iadul pasarilor. ce facusi tu aici? imi e asa de greu sa te comentez pe text de parca as ridica o piatra de moara. baga-l la cutia cu nisip, dormi apoi bine o noapte doua si revino-ti in matca ta. you cannot be in someone else's shoes, i already said that Andu

Djamal, eu zic că este bine dacă ai rămas flămând, înseamnă că vei medita...
Mulţumesc de trecere.

Ştiu că uneori ai vrea să-ţi recapeţi inocenţa
Orice atingere înseamnă greaţa aceea rece
Reprimată în pântec
Mai porţi pe genunchi semnele exuberanţei
Fiecare cicatrice are povestea ei
Ştii bine că nu te poţi întoarce acolo
Oricât de bine te-ai deghiza
Nu vei face decât să alterezi amintirile
Să modifici trecutul atât de mult
Încât să nu ne mai putem recunoaşte
Nu aş mai putea spune:
- Eşti femeia mea!
Iar tu nu ai mai reuşi să te ascunzi în mine
De mână cu un prunc

Felicitări, Mariana! Aceasta este o veste într-adevăr bună pentru toţi cei care sunt aproape de arta scrierii haiku-ului în România. Îţi doresc să scrii în continuare cel puţin la fel de frumos.

Agheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
Mulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi

multumesc ca ai venit si aici, Ela, tu reusesti sa pui totul in miscare, si nu doar dupa oranj. sunt cateva fotografii pe care am dorit sa le scriu. cand imi imaginez ca vorbesc cu cerul, asa sunt, copila.

Citind cu atenție comentariul anterior, concis și definitiv, ca lovitura de scrimă, nu m-am putut abține să nu răspund provocării, dată fiind și miza acestei polemici, care ne implică profund: dacă literatura se face în afara regulilor sau prin intermediul lor. Că o disputationes este ridicată sau nu din labirintul mahalalei, nu importă; mai mult, este o eroare logică discreditarea unei teze prin descalificarea persoanei ce o susține, un sofism de relevanță și anume argumentum ad hominem. Logic, aici, discutăm idei, nu oameni. Ceea ce orice regulament de bun simț admite de asemenea. Încercând o sinteză a precedentei intervenții, evidențiez următoarele etape: 1. un preambul, care amintește de funcția regulamentului valabil pe hermeneia, de necesitarea respectării acestuia, întru apărarea de bramburelile pornografice 2. un prim argument, conform căruia în artă este nevoie de reguli, impuse sau autoimpuse, pe baza analogiei creație a universului versus creație literară 3. argumentul doi, după care “arta se naște în constrângere”, concluzia fiind “cu cit exista mai multa "libertate" si resurse cu atit exista mai putina arta”, fiind adusă în discuție relația literatură-cinematografie Plus, în final, o afirmație asupra căreia voi reveni. Contraargumentarea mea este următoarea: 1. cenzurarea discursului pornografic, psihanalizabil ca orice act uman, printr-un regulament de ordine interioară, care oferă, în același timp, sugestii sau o direcție în contradirecția actuală, recent apusă, permite crearea și păstrarea unui spațiu virtual decent, propice postării și comentariilor pe text. Totodată, ar funcționa, interiozitată la un moment dat, ca o autocenzură, asemeni unui filtru care va purifica orice tentație spre pornografie, spre exhibări puerile. Acestea ar fi, în principal, argumentele implicite ale regulamentului hermeneia. Contraargumentul meu este următorul, retoric spus: cenzura respectivă ajută cu adevărat sau inhibă și mai mult pe cel doritor de creație cu orice preț și orice mijloace? Adică, puritanismul literar la care s-ar gândi mulți, acuzator, mai dă seamă de esența actului creator, de dionisiacul implicat în orice act de afirmare a vieții? Această nevoie de exprimare a ființei proprii, cenzurată, nu refuză oare statutul adecvat sexualității umane, câștigat în ultimele secole? Adică, până la urmă, arta se face din orice, n est ce pas? Ca exemplu, amintesc valențele fracturismului sau erotismul lui Emil Brumaru. 2. Înainte de a contraargumenta primul argument amintit mai sus, cu permisiunea dvoastră, fac o scurtă referință filosofică, care va ajuta, sper, înțelegerii adecvate a problemei puse și anume dacă arta se naște sau nu în/din constrângere. Înainte de toate trebuie precizat faptul că teza “haos-ordine-diversitate”, s-o numim teza filosofică clasică, de reminiscență eminesciană, nu este în acord cu teoriile din fizica actuală, cu modelele de expansiune a universului și cu posibila sa revenire la punctul de singularitate, adică la punctul de dinaintea Big-Bang-ului. Deja în secolul XIX filosofii constatau, dezvrăjind lumea, faptul că oazele de ordine sunt un accident, viața datorându-se hazardului. Plus diferența dintre legea naturală și legea umană. Adică, chiar dacă teza haos-ordine-diversitate ar fi valabilă macroscopic ea nu se legitimă la nivel uman, prin faptul că legea naturală, inviolabilă, diferă de legea umană mereu supusă ajustării; teologic spus, Dumnezu are întotdeauna dreptate. Această divagație filosofică, necesară cred, arată așadar faptul că nu se poate justifica, continuitatea univers-artă; arta ca mimesis. Suntem ființe libere, liberul arbitru ne face responsabili și ne condamnă la libertatea de a alege răul, lipsa, nemăsura, spargerea regulilor impuse sau autoimpuse, aceasta fiind însăși condiția, „regula” de conduită a oricărui creator sau novice. Este ceea ce dezvăluie fenomenul creator: posibilitatea ratării și asumării continue a acestei ratări. Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze, să se renască liber, când criticii și nu numai îl pun în lanțurile comercialului și modei trecătoare? 2. Argumentul doi, desprins din primul, ne spune că arta cere sacrificii. Că există o limitare a mijloacelor de exprimare, adică, vrând-nevrând, ne supunem unor reguli a priori prin însăși materia pixului pe care-l folosim. Într-adevăr, și tocmai de aceea, e necesară depășirea continuă a limitei. Nu mina contează, ci urma pe care o lasă în urmă. Dacă există reguli și limite, nu înseamnă că trebuie să ne mulțumim cu ele. Dacă, în trecut și nu numai, oamenii au creat în condiții mizere, din lipsuri materiale, dacă Pagannini a fost torturat de tatăl său nu rezultă de aici că violența și maltratarea este necesară. Ar fi absurd să ne mortificăm partea trupească pentru a scrie mai bine. Din contră, să benchetuim ca Socrate și să preamărim dragostea de oameni și de zei! Să fim trimbulinzi, dar într-o societate deschisă, nu suspicioasă în puterea omului de a crește, nu lovit, ci ținut de mână! Învățăm din propriile noastre greșeli mai bine decât din ale celorlalți așa cum conștientizarea propriei finitudini implică e infinit mai eficientă decât moartea care nu ne atinge a o mie de poeți. La fel, că există mai multă artă în literatură decât în filme, nu se susține. De va fi necesar, voi reveni asupra acestui aspect. În final, cu speranța că nu v-am plictisit prea mult, fac referire la ultimul paragraf din comentariul anterior care, după cât se pare, contrazice per total intervenția profetică a dlui director. Și, pentru că el exprimă însăși teza pe care o apăr, conchid și eu astfel: “de aceea de fapt arta si literatura adevarata s-au nascut din dinamica nevoii de a sparge regulile si nu din fericirea de a nu le avea.” Ps: atrag atenția că argumentele mele din primul comentariu rămân valabile, nefiind combătute. multumesc :D

multumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina

Felicitări pentru debutul în poezie! Cu plăcere, așteptăm și data lansării. Va fi tot în Iași?

domnule Antal, bucuros de trecere, mulţumiri şi "sărbători fericite."

prezent amintirilor, te ridici de parcă ai vrea să pui piciorul pe harta României. da, cum să înţeleagă ceilalţi lucrul ăsta?
cel mai rău este că treci în postura unui melc având nu o casă, ci un biet rucsac în spinare. unde ar putea fi casa lui?! da, subtil final.

Chiar dacă nu mă omor după acest stil, îmi plac a doua şi a treia.

ioana, iata! cum iti suna?