mai bine nu mai zici nimic ca zici in plus. tot ce ai listat tu mai sus demonstreaza ca, dimpotriva, indelunga mea rabdare a fost chiar mai lunga decit conditiile pe care le-am pus in prealabil. te asigur ca toti care au devenit membru corespondent pina acum au fost inactivi mai mult decit cei din lista de fata. de fapt eu am fost cel ingaduitor. iar tu califici bunavointa mea drept nedreptate. well... este si asta o perspectiva cu siguranta.
si mai exista un motiv. pina acum citeva zile nu am avut niciodata moderatori pe Hermeneia. am lucrat cu doi editori. ei bine cind ai sa faci tu mai mult si mai bine, cind ai sa duci un site ca acesta cu sute de autori, mii de texte si zeci de mii de comentarii mai mult de sapte ani doar cu inca doi sau trei oameni, si nu ai sa mai ai si lucruri pe care nu mai apuci sa le mai faci, sa ma anunti si pe mine sa ma duc sa il vad. deocamdata nu te manifesti decit ca o hiena care abia asteapta sa atace cind un animal este obosit. niciodata nu ai avut un cuvint pozitiv despre Hermeneia. desi ai profitat de serviciile ei ani de zile. da, amabil, civilizat... disgusting. ..
ai si tu o chestie cu ana are mere...exceptional argument ! e vorba si de ceva ironia sau, mai bine zis autoironie.
eu cred ca acele expresii se sustin prin ele insele. pot sa scriu despre gaze si despre Dumnezeu. sau nu pot de fapt. e o insiruire. m-am facut inteles ?
Virgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
Da, Ioana, mi-am dat seama demult ca asemenea clasamente nu functioneaza. Incercasem, sperasem ca pe Hermeneia sa fie luata in consideratie valoarea si critica literara. Atat si asa am stiut eu sa apreciez. Tu ramai oricum cea mai buna, in "constiinta mea literara", indiferent ca te scot de la "Oscar" sau nu. (Noaptea trecuta era de la eclipsa. In clasament ai fost inclusa duminica, sper ca atunci ai avut o zi buna :)).
Si eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
Adrian, eu tot nu pricep de ce îmi atribui mie intențiile tale, gen „tremuratul ca varga”, mai ales după ce am spus destul de limpede (cred eu) că nu prea mă interesează cât și cum tremuri tu.
dar mă amuză furia ta. și mă gândesc că, dacă lumea ar fi mers cu înflăcărare pe linia lui „cum spui” ocolind, pe cât se poate, linia lui „ce spui”, și-ar fi rupt gâtul la primul colț (i)luminat al istoriei, înainte de a-i da bună ziua lui… G.W. von Leibniz, de exemplu – uite, mă opresc la un nume care-i mai apropiat de dezideratele noaste moderne. păi chiar așa, frate, ce-i acela calcul diferențial și integral? e fumat de decenii bune! cum? și el vorbește de simbol? ei, bine i-a făcut Voltaire, l-a făcut praf! și ce-s alea „monade”? ooo, mai mult, „monadă supremă”?! „armonie prestabilită”?? bbbrrrr… opriți-vă, fraților, că dăm în diabet! cum să evoluăm, dacă privim și-n urmă? pierdem timp prețios! noi trebuie să căutăm ceva neapărat nou, să facem bucăți bucățele tot ce e lipsit de originalitate („originalitatea” nu are nevoie de a face cu „originea”, nu nu, chiar dacă rădăcina (pătrată?) a cuvântului e aceeași…), și să nu ne mai învârtim în cerc. ăăă…cerc? pfui, alt simbol! e clar, și geometria trebuie reinventată!
și, dacă se poate, prima Scrisoare a lui Eminescu arsă pe rug (aprins)și blocată pe toate cărările virtuale, fiindcă e plină de simboluri, de filosofie, de metazizică și de alte chestii dăunătoare sănătății noastre lirice.
Dar, cum spuneam, m-a binedispus furia ta, e o dovadă de forță! ah, cât pe ce să spun „forță vie”, vezi? sunt bucuroasă, am reușit să evit măcar un clișeu!
cât despre afirmația ta, anume că „orice este sau poate deveni un simbol”... eh, dă-mi voie să spun că tu ești mai optimist decât Leipniz însuși! :) cred că ai o idee cam... laxă despre simbol, încărcătura și semnificația lui. repet, „cred”!, nu trag cu praștia-n vrăbii...
Şi mie mi-a plăcut, chiar dacă unele versuri sunt aglomerate. Pare o spontană şi lucidă razvrătire existenţială. Aparenta ruptură ideatică dintre cele două unităţi îmi întăreşte părerea.
M-a atras titlul, pentru ca am eu asa o slabiciune pentru ingeri insa citindu-te am constientizat cat de "pe muchie" se afla o astfel de rostire poetica, cat de aproape se afla romantismul de voyerism, amor heroes de patologic si astfel nu pot decat sa laud o intreaga pleiada de artisti care nu s-au ratacit.
Interesant, despre "oamenii invizibili" care trec pe lângă noi și pe care noi îi vedem cu ochii minții citeam chiar azi, poate acesta să fie motivul rezonării mele cu versurile: "trec pe lângă mine / șiruri de oameni nevăzuți / ei înșiși un fel de cărare", reușită imaginea. Ce aș modifica: "plăcute la atingere", "îsi poartă lumina cu demnitate".
le nimereşti, exemplu aci. textul are cursivitate, idee şi twist.
dacă aş schimba ceva, aş schimba la "câteva nu-s pe înțelesul zilei".
aş zice: câteva nu-s pe placul potecii.
ionut, multumesc pt gestul tau frumos. acum astept sa vad nishte ochi albastri care sa mearga pe bicicleta, si pana atunci, imi tin dorintele la piept.... aranca, asa e, stim noi cum vine ..prada, dar oricand prada poate deveni pradator....
Alexander, un membru al acestui site (întâmplător este și editor, dar nu asta are relevanță aici) ți-a atras atenția asupra unei posibile greșeli gramaticale. Dacă nu este vorba despre o greșeală, este politicos să răspunzi ca atare. Nu de alta, dar una dintre condițiile pentru a face literatură este să scriem corect și nimeni n-ar trebui să se supere pentru inerente scăpări de tipărire, dar nici să le neglijeze.
In zilele noastre se "face" artă nouă? Sau doar se respectă "şabloanele" marilor artişti din trecut?
asa cum spui si tu se cauta mult, mai ales cand iti simti mediocritatea, slabiciunea ochiului in a vedea cele doua planuri in paralel: cititori si oferta.
dupa secole intregi de scris si scris, mai ales cand marea calitatea e de a anticipa, a face profetii, e greu sa aduci mai multa forta in cuvant. s-a mai inventat ideea de fractal. tot mai in adanc inainte, luat bucati mici aparent nesemnificative nepierzand viziunea intregului. de aici apar si forme noi de abordare.
scriitorul/sufletul/ e in fiecare, o privire din alt unghi si alt unghi asupra sa e ceea ce impinge lucrurile inainte.
multumesc Vlad pentru faptul ca mereu m-ai incurajat sa-mi pastrez stilul. poate ca este petulant-inocent, naiv-adolescentin, romantic... nici nu mai stiu cum mi-a fost catalogat scrisul, dar este vocea mea. am recunoscut mereu ca imi place poezia lui vlad si nimeni nu imi poate interzice sa las comuri acolo unde simt, dar de aici si pana la bezele literare e cale lunga Adrian. am apreciat si inca apreciez H si nu cred ca poti sa-mi spui ca am incalcat regulamentul. daca ai dreptate vino cu argumente si imi asum consecintele. multumesc Raluca pentru ca ai citit si ma bucur ca te-ai intors. asa cu limbajul tau cu tot. esti o pata de culoare si cred ca nimeni nu incearca uniformizarea H sau pusul pumnului in gura.
Doresc să adaug şi eu câteva cuvinte aici, deşi nu mă consider întrutotul poet. Mi-a plăcut comentariul adăugat de Maria-Doina, reliefează o parte din gândurile mele şi exprimă anumite adevăruri atemporale cred eu.
Cred că poezia nu moare niciodată, simplu spus. Oricâte schimbări sau cataclisme ar exista în societate.
Atât îmi permite să spun experienţa mea de viaţă. Mă consider în glumă un fel de Rousseau Vameşul în poezie, fără pretenţia de a atinge măiestria acelui artist, care a creat o artă naivă de succes (nu în timpul vieţii), deşi a început să picteze doar la 41 de ani. Dar se spune că vârful creativităţii artistice e la o vârstă mai înaintată pentru bărbaţi, poate e doar o prejudecată. Nu vreau însă să vorbesc despre mine, ci despre experienţa mea în ce priveşte poezia ca fenomen cultural sau receptarea acesteia.
Mereu vor exista tineri care vor deschide cărţi de poezie găsite întâmplător în drumul vieţii lor, fiindcă poezia, spre deosebire de proză, permite o mai mare deschidere emoţională, o proiecţie a sensibilităţii cititorului în cuvântul scris. E ca un tablou fără ramă, consider că permite mai multă interacţiune expeditor-receptor. Deschide mai multe drumuri, creează sensuri divergente. Şi din călătoria acestor tineri printre cuvinte vor rezulta mereu noi descoperiri, terenuri pe care vor le vor stăpâni sau lucra şi alţii.
Pentru mine proza este ca apa râului schimbătoare, în timp ce poezia este o pietricică colţuroasă şi rezistentă pe care o găseşti pe rafturi şi după secole. Nu va muri.
Of, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
hm, vorbesc doi din două continente, doi poli opuşi. şi chiar dacă Hermeneia ar fi acea ţară liberă, e o pronunţare cenuşie. nu mai există ţară liberă şi nici Hermeneia nu pare a fi acel "promised land". se aruncă cu insulte de sus în jos şi de jos în sus, thank you very much.
Comentariul polemică la textul lui Emilian Pal mi se pare un kiss butt, cu toate pretenţiile de prietenie-ostilitate-fostă simpatie transformată în antipatie-acum admiraţie-şi cine ştie ce raport socio/comic va lua în viitor, că nu poate nimeni ghici viitorul.
Ce am citit eu în textul lui Pal şi în textul polemică de mai sus mi se pare lamentabil. Sînt unii autori care au o reţinere pronunţată, poate chiar forţată în a scrie ceva de genul abordat de Pal. Eu, unul, nu mi-aş permite să scriu despre, şi să ataci "pruncii", "femeile", persoane căzute în vortexul neputinţei de a fii şi a se apăra, apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase!
Alţii pot scrie tot felul de tâmpenii în numele literei. Chestia e că nu tot ce zboară se mănâncă. Textul în discutie e slab din punct de vedere lingvistic, unfortunate, să-i zic, din lipsă de alt mod de exprimare. Iar aprecierea asta subiectiv/pozitivistă a lui Virgil mi se pare ceva a la Petre Fluieraşu cel care scria şi aprecia scrieri despre veceuri, urinări, violări, masturbări şi alte asemenea aberaţii. Iar eu, Virgil, aştept ceva mai fin, mai curat de la tine. Am îndoieli asupra gusturilor tale literare.
Am scris aceste rânduri din dorinţa de a vedea promovate, polemizate, apreciate textele constructive şi de bun gust literar.
Tincuța, îți mulțumesc, mă voi gândi la varianta de plural recomandată; da, acolo merge virgulă.. Te rog spune-mi în ce măsură este previzibil finalul și cam de unde începând, nici eu nu sunt tare mulțumită de ultimele două rânduri.
multumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!
intilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".
draga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.
Virgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.
Alexandru, mi se pare mie sau chiar am mai intalnit elemente specifice din universul tau si pe la alti autori?! le dai cu imprumut sau e un fel de jam session? poate ma insel:)
poemul e bun si curat. imi aminteste tare de perioada "ghetarii labradorului" si de varstele acelui timp. iti multumesc pentru asta.
dar tie de ce iti apar textele mai tarziu decat sunt postate? pentru filmulete, copy/paste embed-ul de la tubes.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mai bine nu mai zici nimic ca zici in plus. tot ce ai listat tu mai sus demonstreaza ca, dimpotriva, indelunga mea rabdare a fost chiar mai lunga decit conditiile pe care le-am pus in prealabil. te asigur ca toti care au devenit membru corespondent pina acum au fost inactivi mai mult decit cei din lista de fata. de fapt eu am fost cel ingaduitor. iar tu califici bunavointa mea drept nedreptate. well... este si asta o perspectiva cu siguranta.
pentru textul : numai umbra desi mai exista un motiv. pina acum citeva zile nu am avut niciodata moderatori pe Hermeneia. am lucrat cu doi editori. ei bine cind ai sa faci tu mai mult si mai bine, cind ai sa duci un site ca acesta cu sute de autori, mii de texte si zeci de mii de comentarii mai mult de sapte ani doar cu inca doi sau trei oameni, si nu ai sa mai ai si lucruri pe care nu mai apuci sa le mai faci, sa ma anunti si pe mine sa ma duc sa il vad. deocamdata nu te manifesti decit ca o hiena care abia asteapta sa atace cind un animal este obosit. niciodata nu ai avut un cuvint pozitiv despre Hermeneia. desi ai profitat de serviciile ei ani de zile. da, amabil, civilizat... disgusting. ..
Programul Cenaclului nostru este completat cu Expoziția de Fotografie a Deliei Spătăreanu din Iași, căreia îi dorim mult succes!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deCrăciun fericit! Nu am uitat că pe 21 decembrie, Hermeneia a împlinit 3 ani. Mulți înainte!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 deAm retinut: N-am folosit nicicând transportul rutier – era mai odihnitor voiajul în capsule spațiale. In rest mi se pare cam fortat
pentru textul : Însemnările corăbierului fără mări deai si tu o chestie cu ana are mere...exceptional argument ! e vorba si de ceva ironia sau, mai bine zis autoironie.
pentru textul : sunt liber deeu cred ca acele expresii se sustin prin ele insele. pot sa scriu despre gaze si despre Dumnezeu. sau nu pot de fapt. e o insiruire. m-am facut inteles ?
Virgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
pentru textul : Bestial Planet deDa, Ioana, mi-am dat seama demult ca asemenea clasamente nu functioneaza. Incercasem, sperasem ca pe Hermeneia sa fie luata in consideratie valoarea si critica literara. Atat si asa am stiut eu sa apreciez. Tu ramai oricum cea mai buna, in "constiinta mea literara", indiferent ca te scot de la "Oscar" sau nu. (Noaptea trecuta era de la eclipsa. In clasament ai fost inclusa duminica, sper ca atunci ai avut o zi buna :)).
pentru textul : Cel mai, Cea mai deSi eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deAdrian, eu tot nu pricep de ce îmi atribui mie intențiile tale, gen „tremuratul ca varga”, mai ales după ce am spus destul de limpede (cred eu) că nu prea mă interesează cât și cum tremuri tu.
dar mă amuză furia ta. și mă gândesc că, dacă lumea ar fi mers cu înflăcărare pe linia lui „cum spui” ocolind, pe cât se poate, linia lui „ce spui”, și-ar fi rupt gâtul la primul colț (i)luminat al istoriei, înainte de a-i da bună ziua lui… G.W. von Leibniz, de exemplu – uite, mă opresc la un nume care-i mai apropiat de dezideratele noaste moderne. păi chiar așa, frate, ce-i acela calcul diferențial și integral? e fumat de decenii bune! cum? și el vorbește de simbol? ei, bine i-a făcut Voltaire, l-a făcut praf! și ce-s alea „monade”? ooo, mai mult, „monadă supremă”?! „armonie prestabilită”?? bbbrrrr… opriți-vă, fraților, că dăm în diabet! cum să evoluăm, dacă privim și-n urmă? pierdem timp prețios! noi trebuie să căutăm ceva neapărat nou, să facem bucăți bucățele tot ce e lipsit de originalitate („originalitatea” nu are nevoie de a face cu „originea”, nu nu, chiar dacă rădăcina (pătrată?) a cuvântului e aceeași…), și să nu ne mai învârtim în cerc. ăăă…cerc? pfui, alt simbol! e clar, și geometria trebuie reinventată!
și, dacă se poate, prima Scrisoare a lui Eminescu arsă pe rug (aprins)și blocată pe toate cărările virtuale, fiindcă e plină de simboluri, de filosofie, de metazizică și de alte chestii dăunătoare sănătății noastre lirice.
Dar, cum spuneam, m-a binedispus furia ta, e o dovadă de forță! ah, cât pe ce să spun „forță vie”, vezi? sunt bucuroasă, am reușit să evit măcar un clișeu!
cât despre afirmația ta, anume că „orice este sau poate deveni un simbol”... eh, dă-mi voie să spun că tu ești mai optimist decât Leipniz însuși! :) cred că ai o idee cam... laxă despre simbol, încărcătura și semnificația lui. repet, „cred”!, nu trag cu praștia-n vrăbii...
pentru textul : Adoriana minus zece deŞi mie mi-a plăcut, chiar dacă unele versuri sunt aglomerate. Pare o spontană şi lucidă razvrătire existenţială. Aparenta ruptură ideatică dintre cele două unităţi îmi întăreşte părerea.
pentru textul : memento sacadat deM-a atras titlul, pentru ca am eu asa o slabiciune pentru ingeri insa citindu-te am constientizat cat de "pe muchie" se afla o astfel de rostire poetica, cat de aproape se afla romantismul de voyerism, amor heroes de patologic si astfel nu pot decat sa laud o intreaga pleiada de artisti care nu s-au ratacit.
pentru textul : înger deInteresant, despre "oamenii invizibili" care trec pe lângă noi și pe care noi îi vedem cu ochii minții citeam chiar azi, poate acesta să fie motivul rezonării mele cu versurile: "trec pe lângă mine / șiruri de oameni nevăzuți / ei înșiși un fel de cărare", reușită imaginea. Ce aș modifica: "plăcute la atingere", "îsi poartă lumina cu demnitate".
pentru textul : Pământul de mijloc dele nimereşti, exemplu aci. textul are cursivitate, idee şi twist.
dacă aş schimba ceva, aş schimba la "câteva nu-s pe înțelesul zilei".
aş zice: câteva nu-s pe placul potecii.
citire, exerciţiu, perseverenţă.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei dedumnezeule, cat am putut sa rad! dupa o zi cu rinichii ncordati si buzele umflate, textul tau a fost ca scoaterea dopului de la sampanie.
pentru textul : no satisfaction deionut, multumesc pt gestul tau frumos. acum astept sa vad nishte ochi albastri care sa mearga pe bicicleta, si pana atunci, imi tin dorintele la piept.... aranca, asa e, stim noi cum vine ..prada, dar oricand prada poate deveni pradator....
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deAlexander, un membru al acestui site (întâmplător este și editor, dar nu asta are relevanță aici) ți-a atras atenția asupra unei posibile greșeli gramaticale. Dacă nu este vorba despre o greșeală, este politicos să răspunzi ca atare. Nu de alta, dar una dintre condițiile pentru a face literatură este să scriem corect și nimeni n-ar trebui să se supere pentru inerente scăpări de tipărire, dar nici să le neglijeze.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deIn zilele noastre se "face" artă nouă? Sau doar se respectă "şabloanele" marilor artişti din trecut?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deasa cum spui si tu se cauta mult, mai ales cand iti simti mediocritatea, slabiciunea ochiului in a vedea cele doua planuri in paralel: cititori si oferta.
dupa secole intregi de scris si scris, mai ales cand marea calitatea e de a anticipa, a face profetii, e greu sa aduci mai multa forta in cuvant. s-a mai inventat ideea de fractal. tot mai in adanc inainte, luat bucati mici aparent nesemnificative nepierzand viziunea intregului. de aici apar si forme noi de abordare.
scriitorul/sufletul/ e in fiecare, o privire din alt unghi si alt unghi asupra sa e ceea ce impinge lucrurile inainte.
multumesc Vlad pentru faptul ca mereu m-ai incurajat sa-mi pastrez stilul. poate ca este petulant-inocent, naiv-adolescentin, romantic... nici nu mai stiu cum mi-a fost catalogat scrisul, dar este vocea mea. am recunoscut mereu ca imi place poezia lui vlad si nimeni nu imi poate interzice sa las comuri acolo unde simt, dar de aici si pana la bezele literare e cale lunga Adrian. am apreciat si inca apreciez H si nu cred ca poti sa-mi spui ca am incalcat regulamentul. daca ai dreptate vino cu argumente si imi asum consecintele. multumesc Raluca pentru ca ai citit si ma bucur ca te-ai intors. asa cu limbajul tau cu tot. esti o pata de culoare si cred ca nimeni nu incearca uniformizarea H sau pusul pumnului in gura.
pentru textul : de vorbă cu tine II dealbaștrii/ albaștri
pentru textul : de nicăieri teama deDoresc să adaug şi eu câteva cuvinte aici, deşi nu mă consider întrutotul poet. Mi-a plăcut comentariul adăugat de Maria-Doina, reliefează o parte din gândurile mele şi exprimă anumite adevăruri atemporale cred eu.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCred că poezia nu moare niciodată, simplu spus. Oricâte schimbări sau cataclisme ar exista în societate.
Atât îmi permite să spun experienţa mea de viaţă. Mă consider în glumă un fel de Rousseau Vameşul în poezie, fără pretenţia de a atinge măiestria acelui artist, care a creat o artă naivă de succes (nu în timpul vieţii), deşi a început să picteze doar la 41 de ani. Dar se spune că vârful creativităţii artistice e la o vârstă mai înaintată pentru bărbaţi, poate e doar o prejudecată. Nu vreau însă să vorbesc despre mine, ci despre experienţa mea în ce priveşte poezia ca fenomen cultural sau receptarea acesteia.
Mereu vor exista tineri care vor deschide cărţi de poezie găsite întâmplător în drumul vieţii lor, fiindcă poezia, spre deosebire de proză, permite o mai mare deschidere emoţională, o proiecţie a sensibilităţii cititorului în cuvântul scris. E ca un tablou fără ramă, consider că permite mai multă interacţiune expeditor-receptor. Deschide mai multe drumuri, creează sensuri divergente. Şi din călătoria acestor tineri printre cuvinte vor rezulta mereu noi descoperiri, terenuri pe care vor le vor stăpâni sau lucra şi alţii.
Pentru mine proza este ca apa râului schimbătoare, în timp ce poezia este o pietricică colţuroasă şi rezistentă pe care o găseşti pe rafturi şi după secole. Nu va muri.
Of, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă deintr-adevar, un pictor al Tainei...
pentru textul : Ştefan Câlţia : pictură --- muzica : Ketil Bjornstadt deam selectat filmul in "preferintele personale", multumesc, Donna Alba.
la tine găsesc întotdeauna ceva uimitor de frumos.
pentru textul : nevoia de surâs deîncă un poem reuşit.bravo!
semn de admiraţie.
hm, vorbesc doi din două continente, doi poli opuşi. şi chiar dacă Hermeneia ar fi acea ţară liberă, e o pronunţare cenuşie. nu mai există ţară liberă şi nici Hermeneia nu pare a fi acel "promised land". se aruncă cu insulte de sus în jos şi de jos în sus, thank you very much.
Comentariul polemică la textul lui Emilian Pal mi se pare un kiss butt, cu toate pretenţiile de prietenie-ostilitate-fostă simpatie transformată în antipatie-acum admiraţie-şi cine ştie ce raport socio/comic va lua în viitor, că nu poate nimeni ghici viitorul.
Ce am citit eu în textul lui Pal şi în textul polemică de mai sus mi se pare lamentabil. Sînt unii autori care au o reţinere pronunţată, poate chiar forţată în a scrie ceva de genul abordat de Pal. Eu, unul, nu mi-aş permite să scriu despre, şi să ataci "pruncii", "femeile", persoane căzute în vortexul neputinţei de a fii şi a se apăra, apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase!
Alţii pot scrie tot felul de tâmpenii în numele literei. Chestia e că nu tot ce zboară se mănâncă. Textul în discutie e slab din punct de vedere lingvistic, unfortunate, să-i zic, din lipsă de alt mod de exprimare. Iar aprecierea asta subiectiv/pozitivistă a lui Virgil mi se pare ceva a la Petre Fluieraşu cel care scria şi aprecia scrieri despre veceuri, urinări, violări, masturbări şi alte asemenea aberaţii. Iar eu, Virgil, aştept ceva mai fin, mai curat de la tine. Am îndoieli asupra gusturilor tale literare.
Am scris aceste rânduri din dorinţa de a vedea promovate, polemizate, apreciate textele constructive şi de bun gust literar.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal deTincuța, îți mulțumesc, mă voi gândi la varianta de plural recomandată; da, acolo merge virgulă.. Te rog spune-mi în ce măsură este previzibil finalul și cam de unde începând, nici eu nu sunt tare mulțumită de ultimele două rânduri.
pentru textul : Fără oglindă. Muscari. demultumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!
pentru textul : repetiție cu vioară deintilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".
pentru textul : O undiță dedraga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.
pentru textul : Euridice deVirgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.
pentru textul : patru puncte de vedere deAlexandru, mi se pare mie sau chiar am mai intalnit elemente specifice din universul tau si pe la alti autori?! le dai cu imprumut sau e un fel de jam session? poate ma insel:)
pentru textul : cu maya depoemul e bun si curat. imi aminteste tare de perioada "ghetarii labradorului" si de varstele acelui timp. iti multumesc pentru asta.
dar tie de ce iti apar textele mai tarziu decat sunt postate? pentru filmulete, copy/paste embed-ul de la tubes.
Pagini