Maria-Doina, mulțumesc mult pentru semnul tău de apreciere. Mă bucur că poezia a avut impact asupra ta și că simți astfel. Bucuroasă să te am în subsolul poeziei mele.
Vad eu ce fac cu scrijelitul ala. Da, poate il schimb. Am sa ma gandesc la un echivalent.
Și totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
Eu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
Ca simplu cititor, fara niciun contact cu alte texte semnate Alina Manole, as putea sa fiu putin panicat la o prima lectura, datorita avalansei de cadre care nu ma ajuta sa stabilesc un punct de referinta pentru intreg poemul. Personal, imi place soiul asta de nebunie aproape suprarealista (in sensul bun al cuvintului), jocul pe care il propui. Nu ma impac doar cu viata sexuala, mi se pare ca rupe inutil textul, insa, am invatat ca, ceea ce deranjeaza pe unii, altora-in speta autorul, mizeaza pe o anumita incarcatura. Ca sa n-o lungesc mult, un text bun, care solicita inteligenta.
care sint blocajele mele? scuze pentru offtopic dar chiar mi sa stirnit curiozitatea. si sa nu spui ca am un blocaj cu regulamentul pentru ca un spatiu reglementat nu este un blocaj ci o conditie a convietuirii sociale. desi pina si animalele manifesta rudimente (si chiar mai mult decit rudimente) de legi de convietuire. deci, care imi sint blocajele, domnule ovYus?
pentru aceste versuri deosebite prin forța de sugestie, pentru cuibărirea în poeme, pentru intrarea în lume ca în versuri. apoi nici nu ști cum intri în el pe nerăsuflate cresc copaci stai și îi privești printr-o fereastră vine cineva te prinde de mână prelungește până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar nu-ți fie teamă trebuie doar să mărești miza uneori trebuie să ne personalizăm prăpăstiile, să le căptușim cu realitățile noastre, pentru că unde este mai liberă căderea, decât într-o lume în care poți urca? frumos, anna!
de dimineata citisem "aproape niciunde" (dar asta ar stirbi haiku-ul) si inca "plutesc" in ideea aceea. Oricum, aici chiar ca este vorba de o Idee, platonician vorbind. Mie mi-a sugerat (si nici n-ar fi putut face mai mult) un crampei din aspectele Nefiintei, atat cat pot fi ele realizate intre limitele imagisticului uman.
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
paul, mi-ai facut o mare bucurie astazi acceptându-mi parerea , chiar nefiind de acord cu ea. îmi era teama...
desi...desi...dar îmi pare bine ca esti cel care,îmi închipuiam, acum sunt sigur ca esti. nici eu nu vreau sa prelungesc momentul. cele (mai) bune.
"cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." după aceste versuri e greu să mai scrii despre mâna stângă... poate că o variantă ai putea să mai găseștim dacă vrei: metaforele tale originale ar merita a doua șansă...
eu, de fapt, nu citesem deloc comentariul lui dorin. vad ca esti foarte increyuta in ceea ce scrii. insa chiar ("caine lobotomizat", "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării", "pămîntul// s-a rostogolit în urechi")?
Adrian, am revenit recent pe hermeneia. Mă surprinde îndatoritor gestul tău generos. Sigur îmi voi face timp să îți trimit "Tecuciul Cultural" unde a apărut această recenzie ce a încântat și scriitorii ce au luat legătura cu mine. Nu e pardonabilă întârzierea mea. Afectiv, admirativ, precum întotdeauna, Paul. ... dacă ai timp, am dori să avem câteva poeme inedite pentru revistă. Nu te grabim. cu drag... mai tânărul...
cred că întradevăr ideea se învîrte în jurul laptelui. Ultima strofă mi se pare puţin cam previzibilă şi cred că ar mai merita lucrată. Lasă senzaţia că te-ai grăbit. Aş fi preferat mai multă ambiguitate. Mai ales în context. Dar e doar o părere.
Vladimir cam are dreptate. Prea logic-normale. Poezia are alta logica. La fel de "normala", dar pentru ea. Ti-o spune unul care o viata intreaga s-a tinut de prima. Acu, daca o incerc pe a doua nu inseamna ca-mi si reusesre.
categoric, nu mai e loc de amanare, domnule Smaraghitan Calin. fara vreo umbra de ironie, trebuie sa ma apuc sa scriu lucruri importante. de maine o sa am de toate cate un pic. sper sa ma ajute un simplu somn sanatos. noapte buna va doresc domnule Smaraghtan Calin si sper din tot sufletul sa ne mai intalnim in acest spatiu virtial. Va sunt extrem de recunoscatoare ca ma aduceti pe pisa corect, cand am inceput sa schiopatez vizibil. noapte buna Va urez inca o data domnul Smaraghitan si multumesc.
Remarc o detașare interioară de lumea celor cuvânatate, între două hotare sau poate aparent demarcate: "între chanukah și întrupare". Mi-ar fi plăcut să alegi astfel titlul, deși cred că intenția a fost de acel c-î. hermeneutic, las "întîmplări cu îndumnezeiri în praf de loess" și "sărutul mut", ascultând departarea unei "rugăciuni a nimic". Aș despietri zarul și aș schimba cumva "o călimară vărsată în gol". Crăciun cu ape limpezi!
Desi eu nu l-am vazut niciodata pe fiul tau Tudorel prin textele tale scrise pentru el, imi este dor de el, ca si cum l-as fi cunoscut candva. Mi-a placut mult si volumul tau "Poezii pentru Tudorel" despre care am si scris cateva randuri. Intorcandu-ma la text, imi place, se pare ca ai un dar special pentru proza lirica. As renunta poate la ultima propozitie. In rest, draga Tincuta, toate cele bune! Ne revedem curand! Violeta
Un text de demuazela care are si un celular in mana si face o poza de 2M pixeli (de calitate slaba adica) la un lac cu niste ambarcatiuni pe el si apoi zice, pretinzand ca a fotografiat Mediterana, ca "ochii tai s-au pierdut in noapte" (Holograf). Un poem desuet si complet nereusit. Are totusi o calitate acest text de "limbi straine", poate fi inteles cu minime notiuni de limba franceza. A qui la faute? Aranca, pe bune, tie ti se pare ca "viata mea continua/ atat de dezordonata/ atat de monotona" si "les cils de la mer restent blue" reprezinta vreo emotie poetica autentica, moderna? Eu zic sa-ti faci curatenie prin ograda proprie inainte sa te uiti peste gardurile altora si apoi sa te pui la curent cu poezia actuala, macar cu cea de acum o suta de ani, fara nicio suparare, Bobadil.
Am mai spus într-un alt coment, că îmi e dor să primesc o scrisoare scrisă de mână. Are alt parfum.
Cu riscul de a ,,manipula" cititorul, vreau să spun de ce am ales sintagma ,,plic timbrat": fiindcă ,,plicul netimbrat" ajunge acasă altfel decât prin poştă...printr-un supravieţuitor, ceea ce ar putea însemna că expeditorul nu mai e în viaţă...Poemul e un oftat. Poate de asta punctele de suspensie :) Însă le voi şterge, mai ales că nu mai folosesc şi alte semne de punctuaţie. Mă bucură încurajările. Mulţumesc mult!
Lea, e interesant cum ai receptat mesajul şi mă bucură că poate avea mai multe valenţe. De fapt e un amestec de stări sub semnul toamnei. Mulţumesc frumos pentru atenţie!
Adrian, recunosc, l-am postat fără să-l lucrez prea mult. Am vrut să-i văd minusurile şi plusurile prin ochii voştri, de asta şi încadrarea la experiment. Probabil că ar trebui să îi schimb încadrarea, şi chiar voi face asta. Dacă nu e voie, rog să fiu atenţionată. Am deja soluţii pentru gerunzii. Despre punctele de suspensie am spus mai sus.
Am înţeles ideea cu > , mai ales că sunt date exemple convingătoare, însă eu m-am referit aici la o ,,specie" de margarete, ,,cele care înfloresc mai târziu". E drept că m-am folosit de expresie pentru a sublinia dorinţa de prelungire a verii :), deci ai dreptate. Mi-am notat toate sfaturile. Mulţumesc de două ori, ba chiar de trei :)
Zi memorabilă a unsprezecea zi a lui răpciune!
E atâta plinătate în poem, că am senzaţia că nici nu îi mai trebuie titlu...E o ciudăţenie de a mea, nu o lua în seamă...m-am simţit liberă să o împărtăşesc.
hai sa-l punem. eu nu il mai am, din nefericire. nici la tine in pagina nu l-am gasit.
ma gandeam, ma uitam, citeam, am scris tot, am inovat, in joaca sau serios, in toate felurile, cu entuziasm si inspiratie. gasesc cu greu ceva ce nu am scris si ma cuprinde o urias de mare tristete. imi amintesc ce ne spunea proful de filosofie in facultate, ca o sa ajungem sa "ne miste" doar ce ne va mira. mi-e teama ca sunt pe acolo. tipul asta de blazare a receptarii nu mi l-as fi dorit in veci, poate pentru ca inseamna un alt canal de endorfine inhibat. mi-e tare dor de vremurile acelea. daca as avea suficienta energie poate as fi in stare sa le aduc in prezent. hai! m-ai mai salvat o data, odata
mi-a plăcut! l-aș mai curăța de conjuncții (folosești "și" abuziv) și aș ditanța/ masca primele două comparații. poate aș reduce și din pronume puțin. dar e fain! te pândesc:)
nu stiu ce sa spun. gasesc unele expresii care mie mi se par "bombastice" oarecum sau cel putin fortate. si de asemeni acel "populata" de la sfirsit imi aminteste de un manual de biologie. partea pe care o prefer este: "între timp noi creștem în alveole de credințe sticloase creștem încet când noaptea își va ridica buza de lup vom fi niște canini uriași încleștați în beregata zilei de mâine creștem mocnit să nu trezim copilul dormind în crângul de trestii"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Maria-Doina, mulțumesc mult pentru semnul tău de apreciere. Mă bucur că poezia a avut impact asupra ta și că simți astfel. Bucuroasă să te am în subsolul poeziei mele.
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deVad eu ce fac cu scrijelitul ala. Da, poate il schimb. Am sa ma gandesc la un echivalent.
Și totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deEu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
Ca simplu cititor, fara niciun contact cu alte texte semnate Alina Manole, as putea sa fiu putin panicat la o prima lectura, datorita avalansei de cadre care nu ma ajuta sa stabilesc un punct de referinta pentru intreg poemul. Personal, imi place soiul asta de nebunie aproape suprarealista (in sensul bun al cuvintului), jocul pe care il propui. Nu ma impac doar cu viata sexuala, mi se pare ca rupe inutil textul, insa, am invatat ca, ceea ce deranjeaza pe unii, altora-in speta autorul, mizeaza pe o anumita incarcatura. Ca sa n-o lungesc mult, un text bun, care solicita inteligenta.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești decare sint blocajele mele? scuze pentru offtopic dar chiar mi sa stirnit curiozitatea. si sa nu spui ca am un blocaj cu regulamentul pentru ca un spatiu reglementat nu este un blocaj ci o conditie a convietuirii sociale. desi pina si animalele manifesta rudimente (si chiar mai mult decit rudimente) de legi de convietuire. deci, care imi sint blocajele, domnule ovYus?
pentru textul : ce frumusețe rară depentru aceste versuri deosebite prin forța de sugestie, pentru cuibărirea în poeme, pentru intrarea în lume ca în versuri. apoi nici nu ști cum intri în el pe nerăsuflate cresc copaci stai și îi privești printr-o fereastră vine cineva te prinde de mână prelungește până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar nu-ți fie teamă trebuie doar să mărești miza uneori trebuie să ne personalizăm prăpăstiile, să le căptușim cu realitățile noastre, pentru că unde este mai liberă căderea, decât într-o lume în care poți urca? frumos, anna!
pentru textul : memento dede dimineata citisem "aproape niciunde" (dar asta ar stirbi haiku-ul) si inca "plutesc" in ideea aceea. Oricum, aici chiar ca este vorba de o Idee, platonician vorbind. Mie mi-a sugerat (si nici n-ar fi putut face mai mult) un crampei din aspectele Nefiintei, atat cat pot fi ele realizate intre limitele imagisticului uman.
pentru textul : Haiku deCat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă deAnna, Ioana va multumesc.
pentru textul : va fi fost să pleci depaul, mi-ai facut o mare bucurie astazi acceptându-mi parerea , chiar nefiind de acord cu ea. îmi era teama...
pentru textul : autumn music 2 dedesi...desi...dar îmi pare bine ca esti cel care,îmi închipuiam, acum sunt sigur ca esti. nici eu nu vreau sa prelungesc momentul. cele (mai) bune.
nu rad, maia. exact cum spui - desprinderile sunt de mai multe feluri. adica mi s ar fi parut inedit sa fi ales un alt reper decat cel crestin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi de"cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." după aceste versuri e greu să mai scrii despre mâna stângă... poate că o variantă ai putea să mai găseștim dacă vrei: metaforele tale originale ar merita a doua șansă...
pentru textul : mâna ta stângă deela, imi pare rau. s-ar putea ca insula sa fie nelocuita ps: acum pot sa dau pagina? :D
pentru textul : lumen slide 1 deeu, de fapt, nu citesem deloc comentariul lui dorin. vad ca esti foarte increyuta in ceea ce scrii. insa chiar ("caine lobotomizat", "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării", "pămîntul// s-a rostogolit în urechi")?
pentru textul : incoruptibil defragmentul "cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." este din "Luna în câmp" de Nichita Stănescu.
pentru textul : mâna ta stângă deda,..., și vechi, desigur!:) mulțumesc, Adrian!
pentru textul : acolo unde rămân avalanșele deAdrian, am revenit recent pe hermeneia. Mă surprinde îndatoritor gestul tău generos. Sigur îmi voi face timp să îți trimit "Tecuciul Cultural" unde a apărut această recenzie ce a încântat și scriitorii ce au luat legătura cu mine. Nu e pardonabilă întârzierea mea. Afectiv, admirativ, precum întotdeauna, Paul. ... dacă ai timp, am dori să avem câteva poeme inedite pentru revistă. Nu te grabim. cu drag... mai tânărul...
pentru textul : Note pe marginea cărții lui Paul Blaj : Numen devino. mi-a vorbit despre tine. te asteptam.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el decred că întradevăr ideea se învîrte în jurul laptelui. Ultima strofă mi se pare puţin cam previzibilă şi cred că ar mai merita lucrată. Lasă senzaţia că te-ai grăbit. Aş fi preferat mai multă ambiguitate. Mai ales în context. Dar e doar o părere.
pentru textul : Oala cu lapte deVladimir cam are dreptate. Prea logic-normale. Poezia are alta logica. La fel de "normala", dar pentru ea. Ti-o spune unul care o viata intreaga s-a tinut de prima. Acu, daca o incerc pe a doua nu inseamna ca-mi si reusesre.
pentru textul : Scene (colaj) dediacritice. am cateva poezici scrise astfel. cat despre calitate... e posibil (iar) sa aveti dreptate
pentru textul : nu deva multumesc pentru comentarii!
categoric, nu mai e loc de amanare, domnule Smaraghitan Calin. fara vreo umbra de ironie, trebuie sa ma apuc sa scriu lucruri importante. de maine o sa am de toate cate un pic. sper sa ma ajute un simplu somn sanatos. noapte buna va doresc domnule Smaraghtan Calin si sper din tot sufletul sa ne mai intalnim in acest spatiu virtial. Va sunt extrem de recunoscatoare ca ma aduceti pe pisa corect, cand am inceput sa schiopatez vizibil. noapte buna Va urez inca o data domnul Smaraghitan si multumesc.
pentru textul : zgomote deRemarc o detașare interioară de lumea celor cuvânatate, între două hotare sau poate aparent demarcate: "între chanukah și întrupare". Mi-ar fi plăcut să alegi astfel titlul, deși cred că intenția a fost de acel c-î. hermeneutic, las "întîmplări cu îndumnezeiri în praf de loess" și "sărutul mut", ascultând departarea unei "rugăciuni a nimic". Aș despietri zarul și aș schimba cumva "o călimară vărsată în gol". Crăciun cu ape limpezi!
pentru textul : între c și î deDesi eu nu l-am vazut niciodata pe fiul tau Tudorel prin textele tale scrise pentru el, imi este dor de el, ca si cum l-as fi cunoscut candva. Mi-a placut mult si volumul tau "Poezii pentru Tudorel" despre care am si scris cateva randuri. Intorcandu-ma la text, imi place, se pare ca ai un dar special pentru proza lirica. As renunta poate la ultima propozitie. In rest, draga Tincuta, toate cele bune! Ne revedem curand! Violeta
pentru textul : Omul de la lumânări deUn text de demuazela care are si un celular in mana si face o poza de 2M pixeli (de calitate slaba adica) la un lac cu niste ambarcatiuni pe el si apoi zice, pretinzand ca a fotografiat Mediterana, ca "ochii tai s-au pierdut in noapte" (Holograf). Un poem desuet si complet nereusit. Are totusi o calitate acest text de "limbi straine", poate fi inteles cu minime notiuni de limba franceza. A qui la faute? Aranca, pe bune, tie ti se pare ca "viata mea continua/ atat de dezordonata/ atat de monotona" si "les cils de la mer restent blue" reprezinta vreo emotie poetica autentica, moderna? Eu zic sa-ti faci curatenie prin ograda proprie inainte sa te uiti peste gardurile altora si apoi sa te pui la curent cu poezia actuala, macar cu cea de acum o suta de ani, fara nicio suparare, Bobadil.
pentru textul : La Méditerranée deAm mai spus într-un alt coment, că îmi e dor să primesc o scrisoare scrisă de mână. Are alt parfum.
Cu riscul de a ,,manipula" cititorul, vreau să spun de ce am ales sintagma ,,plic timbrat": fiindcă ,,plicul netimbrat" ajunge acasă altfel decât prin poştă...printr-un supravieţuitor, ceea ce ar putea însemna că expeditorul nu mai e în viaţă...Poemul e un oftat. Poate de asta punctele de suspensie :) Însă le voi şterge, mai ales că nu mai folosesc şi alte semne de punctuaţie. Mă bucură încurajările. Mulţumesc mult!
Lea, e interesant cum ai receptat mesajul şi mă bucură că poate avea mai multe valenţe. De fapt e un amestec de stări sub semnul toamnei. Mulţumesc frumos pentru atenţie!
Adrian, recunosc, l-am postat fără să-l lucrez prea mult. Am vrut să-i văd minusurile şi plusurile prin ochii voştri, de asta şi încadrarea la experiment. Probabil că ar trebui să îi schimb încadrarea, şi chiar voi face asta. Dacă nu e voie, rog să fiu atenţionată. Am deja soluţii pentru gerunzii. Despre punctele de suspensie am spus mai sus.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deAm înţeles ideea cu > , mai ales că sunt date exemple convingătoare, însă eu m-am referit aici la o ,,specie" de margarete, ,,cele care înfloresc mai târziu". E drept că m-am folosit de expresie pentru a sublinia dorinţa de prelungire a verii :), deci ai dreptate. Mi-am notat toate sfaturile. Mulţumesc de două ori, ba chiar de trei :)
Zi memorabilă a unsprezecea zi a lui răpciune!
E atâta plinătate în poem, că am senzaţia că nici nu îi mai trebuie titlu...E o ciudăţenie de a mea, nu o lua în seamă...m-am simţit liberă să o împărtăşesc.
pentru textul : fruct dehai sa-l punem. eu nu il mai am, din nefericire. nici la tine in pagina nu l-am gasit.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dema gandeam, ma uitam, citeam, am scris tot, am inovat, in joaca sau serios, in toate felurile, cu entuziasm si inspiratie. gasesc cu greu ceva ce nu am scris si ma cuprinde o urias de mare tristete. imi amintesc ce ne spunea proful de filosofie in facultate, ca o sa ajungem sa "ne miste" doar ce ne va mira. mi-e teama ca sunt pe acolo. tipul asta de blazare a receptarii nu mi l-as fi dorit in veci, poate pentru ca inseamna un alt canal de endorfine inhibat. mi-e tare dor de vremurile acelea. daca as avea suficienta energie poate as fi in stare sa le aduc in prezent. hai! m-ai mai salvat o data, odata
mi-a plăcut! l-aș mai curăța de conjuncții (folosești "și" abuziv) și aș ditanța/ masca primele două comparații. poate aș reduce și din pronume puțin. dar e fain! te pândesc:)
pentru textul : Un fel de scris despre altceva depoate. ma mai gindesc. merci.
pentru textul : compendiu despre grădini denu stiu ce sa spun. gasesc unele expresii care mie mi se par "bombastice" oarecum sau cel putin fortate. si de asemeni acel "populata" de la sfirsit imi aminteste de un manual de biologie. partea pe care o prefer este: "între timp noi creștem în alveole de credințe sticloase creștem încet când noaptea își va ridica buza de lup vom fi niște canini uriași încleștați în beregata zilei de mâine creștem mocnit să nu trezim copilul dormind în crângul de trestii"
pentru textul : (meta)morfoze dePagini