nu rezonez cu 'zilele se cuibareau in nopti' - este emolientizata in exces.
dar poemul este unul fain. plin de nostalgia unor ani care sunt memorabili. imi place foarte mult imaginea celor doi tolaniti cu capul in jos pe canapea. povestind ... este frumoasa si imaginea apusului ... bref, m-a cucerit poemul.
Ion, doi abia alcatuiesc un duet...deci as zice ca acel cor are rostul lui. Ma mai gandesc la ce-ai spus despre aglomeratia strofei a doua (sau mai astept opinii ) insa pe "noi" il scot acum. Multumesc.
toată încărcătura, toate enumerările apasă greu peste atmosfera poemului și cu greu îl tîrăsc spre finalul care e o eliberare binemeritată. se simte cum crește tensiunea pînă la acel simplu și cuceritor „tu unde pleci?”. deasemenea, unele imagini ți se întipăresc pur și simplu.
Subscriu la propunerea lui Acteon, doar că mi se pare mult 5 persoane, cred că 3 e de ajuns, dar Virgil hotărăște. Această echipă să propună "topurile" pentru luna în curs, iar criteriile să fie flexibile și chiar diferite de la o lună la alta (nu în totalitate).
Cu drag. De obicei, autorul decide când și unde să pună virgulele, însă există unele reguli care nu suportă încălcare, cum ar fi virgula între subiect și predicat, construcțiile incidente încadrate de virgule, vocativele etc.
Am uitat de corectura "nicio politică" (după DOOM2). Scuze.
Se acceptă pers a II-a singular și apelativul "Mariana". Chiar te rog :)
Rar mi se intampla sa fiu de acord cu Boba. Scces pe "Marea de Mijoc". Si atentie la meforizare, nu la "metafotizare" in sine ci la cea care apare cand trairea slabeste pentru a o suplini prin, sa zicem, "mestesug".
Younger Sister: Poemul descarcă incărcătura emotională pe pragul usii-nici afară, nici inăuntru. Dacă vrei, mesajul porneste in ambele sensuri.Oleacă satiră, asa cum a sesizat Aranca.Sunt de acord cu tine să nu mai privim inapoi numai in situatia când evenimente independente de noi ne prind in plasă si ne trag la fund. In rest ne rămâne lupta. Optimism si sănătate iti doresc.
Înteresante cele două planuri în care este construit poemul cu o spectaculoasă rupere de ritm, cănd ai revelaţia că "albastru abisului trece o clipă prin tine". Şi nu mai poţi fi cel de la început, chiar dacă rămân întrebările cu răspunsuri incluse în conţinut. Citind poemul am avut sentimentul de trecere ireversibilă a timpului fizic şi începutul unui alt timp cu o curgere interioară, ce aparţine doar poeziei. E doar o interpretare.
Alexandru, mi se pare mie sau chiar am mai intalnit elemente specifice din universul tau si pe la alti autori?! le dai cu imprumut sau e un fel de jam session? poate ma insel:)
poemul e bun si curat. imi aminteste tare de perioada "ghetarii labradorului" si de varstele acelui timp. iti multumesc pentru asta.
dar tie de ce iti apar textele mai tarziu decat sunt postate? pentru filmulete, copy/paste embed-ul de la tubes.
"The Quantum Theory I have already seen my dream you saw the other day. Suddenly, the sky has been covered with stars. Torrential rain has filled with life the arid deep wounds of the desert. Rivers and falls? Blue heavy drops. Giggling. Wet yellowish rocks breathing in their calcareous nests. And stars, jealous of the transparent rainbow, aligned in concentric circles around King Solomon, blowing diamond dust over our sweaty bodies. One song. No mouths, no faces, no cries, no tears. Enormous opened windows, marvelous hollow mirrors watching the flow of water. The day I discovered that mirrors were made of silver." Stimată Doamnă, Altă dată m-ai invitat, în altă parte decât aici, să te comentez la obiect. Iată-mă acum, aici. Atunci, referindu-mă la un text al dumitale care nu spunea nimic (dacă nimic înseamnă că un clown care e suficient de lucid să-și dea seama că este clown, lucru pe care alții îl spuseseră mult mai bine) cred că am avut dreptate. În schimb, mărturisesc că "Mălai"-ul (e vorba de poezia postată pe acest sit) dumitale mi-a rămas extrem de pregnant în minte (ca imagine). Dar să revin la chestiune. O sugestie: încearcă să pătrunzi dincolo de "quantic". Acolo de unde "spațiul" și "timpul" vin sub formă de quante "spațiu-timp". Și ai să "vezi" cum prin acea " Enormous opened windows" se vede…Ei, dacă vei putea spune (sau sugera) ce se vede, îmi voi scoate pălăria și-ți voi săruta mâna. Iar în ceea ce privește încheierea prezentului text: "The day I discovered that mirrors were made of silver" nu cred că e prea fericită.
întrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim
Andu, :)
Silviu, tocmai ce am trecut prin Sebes. acum la Rasinari. alte glasuri, alte incaperi. asa e. voi incerca sa mai aduc cate ceva de pe la cimitir.
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
dragă Iulia, îţi doresc din miezul inimii mele să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. Poate că unora le este necesară ambiţia de a se cizela şi perfecţiona pentru a fi acceptaţi sau mai mult decât atât, pentru a fi împăcaţi cu ei înşişi. Şi acesta e un modus vivendi sau o nevoie de autorealizare cum spun psihologii. Eu sunt altfel. Am trăit pur şi simplu. Am fost mereu un om calm şi relaxat în forul lăuntric şi faţă de cei cunoscuţi. Nu pot vedea viaţa ca pe o luptă de nici un fel, nici cu sine însuşi nici cu alţii. Nici legată la ochi. Când alţii m-au respins sau m-au lovit eu nu am simţit decât tristeţe pentru inutilitatea violenţei şi m-am retras în tăcere cu delicateţe. Eşecurile nu m-au stimulat niciodată. Eu am fost prea constantă de felul meu, genul care nu renunţă la o prietenie sau care are duşmani trainici pentru că nu se schimbă defel şi nu uită nimic. În ce priveşte poezia, a fost un mod liniştit al meu de a trăi integral pe pagina caietului sau pe ecran. Mulţumesc mult pentru scrisoarea atât de limpede şi liniştită.
dorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
Repet: textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală (când ești logat). Se mai poate verifica accesând antepenultimul comentariu al lui Andu de aici http://hermeneia.com/users/bobadil.
Și da, nu voi fi în stare să scriu niciodată un text ca acesta... doar suntem unici, nu? :)
iarasi?!
"aşa l-am prins pe el mai bun"
"avuseseră loc crime colrctive"
ma-ntreb...oare voi apuca ziua in care tu vei scrie un text fara greseli de tastare? macar atat...
eu, cu mintea mea putina de "sluga", nu pricep: daca tu, autorul, nu ai bunavointa sa recitesti ce scrii inainte de a apasa "salveaza", daca tie chiar nu-ti pasa de soarta textelor tale, de ce ne faci pe noi raspunzatori?
"labirintul din fund"...tu-ti dai seama cum suna asta?!
Interesant este poate un alt fenomen, pe care eu l-am perceput de pe "nivelul doi al lecturii" si anume ca, odata rostite, cuvintele nu mai pot fi uitate niciodata. Fie ca devin blestem, fie mantuire, ele sunt sortite neuitarii... la fel ca si mortii nostri. Un poem trist, un typo acolo la "zdente", dar in general o incursiune pe taramul unei "fiinte minerale" cum este poezia a Profetului, pe care o salut asa, de la o mare de kilometri si fuse orare, cu o penita. Sa mai scrii Virgile! Andu
Și culmea, mie mi se parea chiar invers, adica banal pana la randul patru; o să încerc să mai revin cândva asupra acestei idei în speranța că o să iasă ceva mai bine. Mi-e destul de greu să las cuvintele să curgă libere, incă mă simt constrânsă de reguli.
Şi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
O frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
Domnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.
Un poem complex care face un arc peste timp, peste spaţii şi peste civilizaţii, in special tehnologice. Predomină imaginile dinamice, susţinute de verbe, într-o succesiune ca sub reflecorul unei camere de luat vederi pornind de la pământ şi canale şi ajungând în mall, pe şezlong. Poemul e oarecum rotund: începe cu o linişte şi se încheie cu o alta. Am remarcat imaginile: ,,mai mult schelete
decît oameni"
,,își scuturau moartea de pe haine"
,,priveau în gol
ca și cum ar fi fost
fericiți" Vă felicit!
Foarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
Acest text are si versuri reusite, si mai putin reusite.
remarc: orașul se desfășoară-n voie
un evantai care ne-ascunde viața
si
în stația ta unde nimeni
nimeni nu mai citește ziarul (chair daca face o usoara trimitere la dinescu)
si inceputul strofei a doua, cu mareea, este destul de reusit
mi-ar placea sa vad mai putin ludic, o mai mare doza de seriozitate in rest, mai multa naturalete, dar asta, probabil ca tine de gustul meu personal. in orice caz, este loc de mai bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu rezonez cu 'zilele se cuibareau in nopti' - este emolientizata in exces.
dar poemul este unul fain. plin de nostalgia unor ani care sunt memorabili. imi place foarte mult imaginea celor doi tolaniti cu capul in jos pe canapea. povestind ... este frumoasa si imaginea apusului ... bref, m-a cucerit poemul.
ai un typo : neologisme
pentru textul : marile vacanțe deIon, doi abia alcatuiesc un duet...deci as zice ca acel cor are rostul lui. Ma mai gandesc la ce-ai spus despre aglomeratia strofei a doua (sau mai astept opinii ) insa pe "noi" il scot acum. Multumesc.
pentru textul : primăvară sub clopot deDomnule Gorun, penita asta ar trebui sa o rup pe din doua...:)
pentru textul : ascunzişul din urmă dejumatate va apartine. multumesc.
toată încărcătura, toate enumerările apasă greu peste atmosfera poemului și cu greu îl tîrăsc spre finalul care e o eliberare binemeritată. se simte cum crește tensiunea pînă la acel simplu și cuceritor „tu unde pleci?”. deasemenea, unele imagini ți se întipăresc pur și simplu.
pentru textul : Mor pomii Tel Avivului deSubscriu la propunerea lui Acteon, doar că mi se pare mult 5 persoane, cred că 3 e de ajuns, dar Virgil hotărăște. Această echipă să propună "topurile" pentru luna în curs, iar criteriile să fie flexibile și chiar diferite de la o lună la alta (nu în totalitate).
pentru textul : Cel mai, Cea mai deCu drag. De obicei, autorul decide când și unde să pună virgulele, însă există unele reguli care nu suportă încălcare, cum ar fi virgula între subiect și predicat, construcțiile incidente încadrate de virgule, vocativele etc.
pentru textul : Petru pământesc.. deAm uitat de corectura "nicio politică" (după DOOM2). Scuze.
Se acceptă pers a II-a singular și apelativul "Mariana". Chiar te rog :)
e pe masa de lucru, thx!:)
pentru textul : eu spre deosebire de mine deAndule, pe vremuri erai amuzant.
acum incepi sa plictisesti. si e trist...
pentru textul : fotografia de lângă icoană deRar mi se intampla sa fiu de acord cu Boba. Scces pe "Marea de Mijoc". Si atentie la meforizare, nu la "metafotizare" in sine ci la cea care apare cand trairea slabeste pentru a o suplini prin, sa zicem, "mestesug".
Toate cele bune.
pentru textul : Uneori... deYounger Sister: Poemul descarcă incărcătura emotională pe pragul usii-nici afară, nici inăuntru. Dacă vrei, mesajul porneste in ambele sensuri.Oleacă satiră, asa cum a sesizat Aranca.Sunt de acord cu tine să nu mai privim inapoi numai in situatia când evenimente independente de noi ne prind in plasă si ne trag la fund. In rest ne rămâne lupta. Optimism si sănătate iti doresc.
pentru textul : în anul fiarelor deÎnteresante cele două planuri în care este construit poemul cu o spectaculoasă rupere de ritm, cănd ai revelaţia că "albastru abisului trece o clipă prin tine". Şi nu mai poţi fi cel de la început, chiar dacă rămân întrebările cu răspunsuri incluse în conţinut. Citind poemul am avut sentimentul de trecere ireversibilă a timpului fizic şi începutul unui alt timp cu o curgere interioară, ce aparţine doar poeziei. E doar o interpretare.
pentru textul : în căutarea pietrei albe II deAlexandru, mi se pare mie sau chiar am mai intalnit elemente specifice din universul tau si pe la alti autori?! le dai cu imprumut sau e un fel de jam session? poate ma insel:)
pentru textul : cu maya depoemul e bun si curat. imi aminteste tare de perioada "ghetarii labradorului" si de varstele acelui timp. iti multumesc pentru asta.
dar tie de ce iti apar textele mai tarziu decat sunt postate? pentru filmulete, copy/paste embed-ul de la tubes.
"The Quantum Theory I have already seen my dream you saw the other day. Suddenly, the sky has been covered with stars. Torrential rain has filled with life the arid deep wounds of the desert. Rivers and falls? Blue heavy drops. Giggling. Wet yellowish rocks breathing in their calcareous nests. And stars, jealous of the transparent rainbow, aligned in concentric circles around King Solomon, blowing diamond dust over our sweaty bodies. One song. No mouths, no faces, no cries, no tears. Enormous opened windows, marvelous hollow mirrors watching the flow of water. The day I discovered that mirrors were made of silver." Stimată Doamnă, Altă dată m-ai invitat, în altă parte decât aici, să te comentez la obiect. Iată-mă acum, aici. Atunci, referindu-mă la un text al dumitale care nu spunea nimic (dacă nimic înseamnă că un clown care e suficient de lucid să-și dea seama că este clown, lucru pe care alții îl spuseseră mult mai bine) cred că am avut dreptate. În schimb, mărturisesc că "Mălai"-ul (e vorba de poezia postată pe acest sit) dumitale mi-a rămas extrem de pregnant în minte (ca imagine). Dar să revin la chestiune. O sugestie: încearcă să pătrunzi dincolo de "quantic". Acolo de unde "spațiul" și "timpul" vin sub formă de quante "spațiu-timp". Și ai să "vezi" cum prin acea " Enormous opened windows" se vede…Ei, dacă vei putea spune (sau sugera) ce se vede, îmi voi scoate pălăria și-ți voi săruta mâna. Iar în ceea ce privește încheierea prezentului text: "The day I discovered that mirrors were made of silver" nu cred că e prea fericită.
pentru textul : Solomon Science deîntrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim
pentru textul : Ruines de Rome deAndu, :)
pentru textul : Săpînţa, mon amour deSilviu, tocmai ce am trecut prin Sebes. acum la Rasinari. alte glasuri, alte incaperi. asa e. voi incerca sa mai aduc cate ceva de pe la cimitir.
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
pentru textul : Irina dedragă Iulia, îţi doresc din miezul inimii mele să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. Poate că unora le este necesară ambiţia de a se cizela şi perfecţiona pentru a fi acceptaţi sau mai mult decât atât, pentru a fi împăcaţi cu ei înşişi. Şi acesta e un modus vivendi sau o nevoie de autorealizare cum spun psihologii. Eu sunt altfel. Am trăit pur şi simplu. Am fost mereu un om calm şi relaxat în forul lăuntric şi faţă de cei cunoscuţi. Nu pot vedea viaţa ca pe o luptă de nici un fel, nici cu sine însuşi nici cu alţii. Nici legată la ochi. Când alţii m-au respins sau m-au lovit eu nu am simţit decât tristeţe pentru inutilitatea violenţei şi m-am retras în tăcere cu delicateţe. Eşecurile nu m-au stimulat niciodată. Eu am fost prea constantă de felul meu, genul care nu renunţă la o prietenie sau care are duşmani trainici pentru că nu se schimbă defel şi nu uită nimic. În ce priveşte poezia, a fost un mod liniştit al meu de a trăi integral pe pagina caietului sau pe ecran. Mulţumesc mult pentru scrisoarea atât de limpede şi liniştită.
pentru textul : rupestră/ rupestrian dedorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului demai puțin finalul care mie mi se pare „elaborat” în contrast cu naturalețea textului. de ce oare le place oamenilor să termine totul cu BANG...
pentru textul : Dum vita est deRepet: textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală (când ești logat). Se mai poate verifica accesând antepenultimul comentariu al lui Andu de aici http://hermeneia.com/users/bobadil.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deȘi da, nu voi fi în stare să scriu niciodată un text ca acesta... doar suntem unici, nu? :)
iarasi?!
"aşa l-am prins pe el mai bun"
"avuseseră loc crime colrctive"
ma-ntreb...oare voi apuca ziua in care tu vei scrie un text fara greseli de tastare? macar atat...
eu, cu mintea mea putina de "sluga", nu pricep: daca tu, autorul, nu ai bunavointa sa recitesti ce scrii inainte de a apasa "salveaza", daca tie chiar nu-ti pasa de soarta textelor tale, de ce ne faci pe noi raspunzatori?
"labirintul din fund"...tu-ti dai seama cum suna asta?!
pentru textul : labirintul deInteresant este poate un alt fenomen, pe care eu l-am perceput de pe "nivelul doi al lecturii" si anume ca, odata rostite, cuvintele nu mai pot fi uitate niciodata. Fie ca devin blestem, fie mantuire, ele sunt sortite neuitarii... la fel ca si mortii nostri. Un poem trist, un typo acolo la "zdente", dar in general o incursiune pe taramul unei "fiinte minerale" cum este poezia a Profetului, pe care o salut asa, de la o mare de kilometri si fuse orare, cu o penita. Sa mai scrii Virgile! Andu
pentru textul : cuvintele sînt deȘi culmea, mie mi se parea chiar invers, adica banal pana la randul patru; o să încerc să mai revin cândva asupra acestei idei în speranța că o să iasă ceva mai bine. Mi-e destul de greu să las cuvintele să curgă libere, incă mă simt constrânsă de reguli.
pentru textul : nihil sine deo deŞi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deîmi place prima strofa, dar mai ales primele patru versuri:
"bună
mă cheamă oana
îmi place ploaia
și felul în care se lipește nisipul de tine"
da, te cunosc demult ,oana, stii bine, desi...:))
acest început poate sta fara probleme ca un mic poem , o picatura foarte concentrata de frumusete. cele bune.
pentru textul : Hi! deO frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deDomnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deUn poem complex care face un arc peste timp, peste spaţii şi peste civilizaţii, in special tehnologice. Predomină imaginile dinamice, susţinute de verbe, într-o succesiune ca sub reflecorul unei camere de luat vederi pornind de la pământ şi canale şi ajungând în mall, pe şezlong. Poemul e oarecum rotund: începe cu o linişte şi se încheie cu o alta. Am remarcat imaginile: ,,mai mult schelete
pentru textul : dupamiaza eroilor dedecît oameni"
,,își scuturau moartea de pe haine"
,,priveau în gol
ca și cum ar fi fost
fericiți" Vă felicit!
Foarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
pentru textul : chipul demultului deAcest text are si versuri reusite, si mai putin reusite.
remarc: orașul se desfășoară-n voie
un evantai care ne-ascunde viața
si
în stația ta unde nimeni
nimeni nu mai citește ziarul (chair daca face o usoara trimitere la dinescu)
si inceputul strofei a doua, cu mareea, este destul de reusit
mi-ar placea sa vad mai putin ludic, o mai mare doza de seriozitate in rest, mai multa naturalete, dar asta, probabil ca tine de gustul meu personal. in orice caz, este loc de mai bine.
pentru textul : marabu dePagini