Sesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.
"împăiate/noapte" este o rimă fonetică. Dacă mai punem şi faptul că ultimele 2 versuri sunt într-un perfect ritm amfibrahic, dpvd formal, avem o incheiere clasică. Personal, nu mă deranjează. O spun în caz că deranjează autorul ori că n-a observat.
Erika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
si, poate, de aceea, pare agolomerat. nu m-a deranjat "aglomerarea". am vazut tot, epoca si atmosfera ei, tumultul varstelor, trecerile si transformarile, in secvente de calitate, insirate intr-o logica poetica armonioasa. unui astfel de poem, abundent, i se iarta mici scapari, de aceea il si impenitez.:)
anyway, poate completezi, totusi, in prima strofa: "la barbut eram echivalentul lui bobby/ fischer [...]" la... (ce?). se intelege ce vrei sa spui, dar trebuie completat pentru a legitima comparatia. eu, de ex, nu stiu ca cei amintiti de tine sa fi jucat barbut, so... cam asa se intelege. la metafore castigatoare, chiar daca imi plac multe, eu o prefer pe cea scoasa din text (fiecare cuvânt pe care-l scriam era o sinucidere) si, fara sa vreau sa fiu lector dificil, cea amintita de toti, chiar daca, in fanal, desluseste o imagine frumoasa, are un vag aer pleonastic (cel putin pentru urechea mea). felicitari, Nicholas!
Este din ce in ce mai interesant. Imprevizibil.
Personajul care nu e deloc un superficial, nauc, cum ar fi fost daca era al meu, vede cata nevoie este de repere. Nu se gandeste la nebunie, nu se arunca in sentimente aiurea, cum al meu ar fi facut, pur si simplu cauta un fir care sa duca la adevar. Dar aici in acest spatiu chinuitor nimic nu e permanent.
Astept continuarea. Vreau sa stiu cum e condus personajul, catre ce, cu ce se alege de aici...
Francisc, A discuta despre calitatea darurilor –și aceasta în public- pe care musafirii ți le aduc în semn de prețuire, ține de o anumită atitudine; din delicatețe față de gazdă, nu vreau să o definesc. În continuare, fac un scurt istoric și din gentilețe ocolesc comparația între cina oferită de autor și cadoul primit de la comentator. Așadar, ne încearcă melancolia vremurilor cînd făceam eforturi pentru a genera imagini prin înșiruirea unor fonturi, dar aveam o nouă jucărie, goblenul electronic. În perioada unor interfețe facile și a shell-urilor bazate pe caractere, a fost inventat ceea ce este cunoscut sub denumirea de artă –cu rezerve- ASCII. Astăzi, o simplă trasare a unei căi și comanda Fit Text To Path aplicată unui text banal ne dă iluzia că putem sugera trăiri adînci. Și totuși, creionarea de grafică din litere, este încă un lucru distractiv și atît. Dacă experimentul nu este susținut de elemente care să aibă și însușiri cu adevărat artistice, el rămîne doar o nostalgie a împătimiților de tușe în zig-zag. Autorul are libertatea de a alege calea. Eu aștept să văd soarele răsărind în reluare.
Am folosit termenul obrinti pentru a descrie starea drumului respectiv - o rană într-adevăr, plină de bube, acoperită cu o pojghiță de zgură sau ce-o mai fi fost aceea, menită mai mult să inducă în eroare publicul neștiutor - într-un mod cît mai personal, cît mai uman cu putință. Durerea, infecția, pericolul pe care îl reprezintă un astfel de drum, aceasta am vrut să invoc. Este o figură de stil, forțată, pentru a atrage atenția. Textul se vrea mai amplu. Am ezitat să-l dezvolt date fiind particularitățile unei publicații pe site, unde cititorul, grăbit de obicei, se presupune că nu ar avea răbdarea de a citi un text prea lung. Și apoi, un fel de experiment acesta, am vrut să las cititorul să facă propriile conexiuni, să-și manifeste propria imaginație. Dar, poate voi reveni asupra formei, publicând fragmente, deși mă tem că astfel s-ar pierde din substanța lirică. Jurnal literar, un fel de cronică modernă a momentului, a locului, a faptelor și obiceiurilor, a credințelor tălmăcite, răstălmăcite, un melanaj de culori, de sentimente extrase din adîncuri ce țin de subconștientul personal și/ sau colectiv, într-o altă formă de agregare. Încerc o abordare nouă a acestui gen literar. Poatecă ar fi fost mai corectă încadrarea ca experiment... Vă mulțumesc pentru observațiile atente. Opinia Dvs. contează mult pentru mine, știu că timpul Dvs. este f. prețios. O primesc ca un fel de încurajare de a merge mai departe.
alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
ultima toamna a fost pentru mine intre calatorii...ca o emigrare din mine insami...ma fascineaza tinutul norilor unde mi se surpa de-a binelea sufletul la propriu si la figurat... "ma-ntunec" poate se gaseste pe la Constanta Buzea dar si in atitea alte locuri iti dau exemple daca vrei:"Imi ascund zambind a mea rabdare , peste orizont trece grabit un convoi , ma - ntunec in durere si plang in visare"(Noroi-Constantin Rusu); "Tu chiar nu vezi cum ma - ntunec , cum ma racesc ? ! In pielea mea gri s - au cascat toti porii intr - un urlet mut dupa semintele de soare " (din strafunduri -Adriana Popp) etc cred ca era si o piesa disco cintata de Margareta Pislaru... "ma dori" la fel, cred ca gasesti pe la Anca Anghel Novac samd nu am pretins ca sint imagini noi, au fost doar exprimate altfel, in felul meu. in afara de asta e alta toamna. apreciez franchetea.
Textul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.
Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.
Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.
Slăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
eu sint acel ageamiu supravietuitor al crizei. de ce nu mi-o spui in fata bobadil? de ce esti laș? ai probleme cu testosteronul sau altceva? deci eu sint acel ageamiu supravietuitor al crizei care a scris aceasta versiune a site-ului. si tot ca un ageamiu mă abțin, tot dintr-un fel de deontologie ageamie, să mă pronunț cu privire la lithera. bineînțeles în primul rînd pentru că lithera mi se pare o scamă prea minusculă ca să îmi pierd vremea cu ea. dar și din bun simț. sînt convins că noțiunea ți-e străină. mi-ai dovedit-o de prea multe ori. încearcă să pretinzi că nu ți-e străină și păstrează-ți părerile de genul acesta pentru tine și lithera. iar dacă ai întrebări sau observații cu privire la funcționarea hermeneia există căi pentru a-mi adresa aceste întrebări într-un mod civilizat. asta în cazul în care în cei șapte ani pe care i-ai petrecut cu părinții te-au învățat conceptul de civilizat.
Incepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.
pentru textul : uneori fac pe prostul dear trebui sa pui o noua sectiune de incadrare... poem in proza
pentru textul : pescarii din nashville deÎncă un lucru: iubiri împăiate/
trofee de noapte
"împăiate/noapte" este o rimă fonetică. Dacă mai punem şi faptul că ultimele 2 versuri sunt într-un perfect ritm amfibrahic, dpvd formal, avem o incheiere clasică. Personal, nu mă deranjează. O spun în caz că deranjează autorul ori că n-a observat.
pentru textul : vinovați desau mi se pare mie?
"și pacientul scuipa în gând
ghemuit pe scaun ca un păun
avea părul
când țâșni în ultima întrebare"
chiar nu prind firul dintre intrebare si parul pacientului ghemuit...
scuze, n-am avut de ales, a trebuit sa citesc din moment ce apare in doua coloane, chiar, pe prima pagina. :)
pentru textul : oamenii îl strigau azur demultumesc:D, arata mai bine acum:)
pentru textul : requiem deErika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
pentru textul : Herme de gânduri deSi daca Dumnezeu e femeie?
pentru textul : ortholost desi, poate, de aceea, pare agolomerat. nu m-a deranjat "aglomerarea". am vazut tot, epoca si atmosfera ei, tumultul varstelor, trecerile si transformarile, in secvente de calitate, insirate intr-o logica poetica armonioasa. unui astfel de poem, abundent, i se iarta mici scapari, de aceea il si impenitez.:)
pentru textul : inventar deanyway, poate completezi, totusi, in prima strofa: "la barbut eram echivalentul lui bobby/ fischer [...]" la... (ce?). se intelege ce vrei sa spui, dar trebuie completat pentru a legitima comparatia. eu, de ex, nu stiu ca cei amintiti de tine sa fi jucat barbut, so... cam asa se intelege. la metafore castigatoare, chiar daca imi plac multe, eu o prefer pe cea scoasa din text (fiecare cuvânt pe care-l scriam era o sinucidere) si, fara sa vreau sa fiu lector dificil, cea amintita de toti, chiar daca, in fanal, desluseste o imagine frumoasa, are un vag aer pleonastic (cel putin pentru urechea mea). felicitari, Nicholas!
Este din ce in ce mai interesant. Imprevizibil.
pentru textul : cercul - episodul 2 dePersonajul care nu e deloc un superficial, nauc, cum ar fi fost daca era al meu, vede cata nevoie este de repere. Nu se gandeste la nebunie, nu se arunca in sentimente aiurea, cum al meu ar fi facut, pur si simplu cauta un fir care sa duca la adevar. Dar aici in acest spatiu chinuitor nimic nu e permanent.
Astept continuarea. Vreau sa stiu cum e condus personajul, catre ce, cu ce se alege de aici...
Raul, multumesc, ma bucura semnul :)
pentru textul : nu căuta aici poezie deFrancisc, A discuta despre calitatea darurilor –și aceasta în public- pe care musafirii ți le aduc în semn de prețuire, ține de o anumită atitudine; din delicatețe față de gazdă, nu vreau să o definesc. În continuare, fac un scurt istoric și din gentilețe ocolesc comparația între cina oferită de autor și cadoul primit de la comentator. Așadar, ne încearcă melancolia vremurilor cînd făceam eforturi pentru a genera imagini prin înșiruirea unor fonturi, dar aveam o nouă jucărie, goblenul electronic. În perioada unor interfețe facile și a shell-urilor bazate pe caractere, a fost inventat ceea ce este cunoscut sub denumirea de artă –cu rezerve- ASCII. Astăzi, o simplă trasare a unei căi și comanda Fit Text To Path aplicată unui text banal ne dă iluzia că putem sugera trăiri adînci. Și totuși, creionarea de grafică din litere, este încă un lucru distractiv și atît. Dacă experimentul nu este susținut de elemente care să aibă și însușiri cu adevărat artistice, el rămîne doar o nostalgie a împătimiților de tușe în zig-zag. Autorul are libertatea de a alege calea. Eu aștept să văd soarele răsărind în reluare.
pentru textul : linia deAm folosit termenul obrinti pentru a descrie starea drumului respectiv - o rană într-adevăr, plină de bube, acoperită cu o pojghiță de zgură sau ce-o mai fi fost aceea, menită mai mult să inducă în eroare publicul neștiutor - într-un mod cît mai personal, cît mai uman cu putință. Durerea, infecția, pericolul pe care îl reprezintă un astfel de drum, aceasta am vrut să invoc. Este o figură de stil, forțată, pentru a atrage atenția. Textul se vrea mai amplu. Am ezitat să-l dezvolt date fiind particularitățile unei publicații pe site, unde cititorul, grăbit de obicei, se presupune că nu ar avea răbdarea de a citi un text prea lung. Și apoi, un fel de experiment acesta, am vrut să las cititorul să facă propriile conexiuni, să-și manifeste propria imaginație. Dar, poate voi reveni asupra formei, publicând fragmente, deși mă tem că astfel s-ar pierde din substanța lirică. Jurnal literar, un fel de cronică modernă a momentului, a locului, a faptelor și obiceiurilor, a credințelor tălmăcite, răstălmăcite, un melanaj de culori, de sentimente extrase din adîncuri ce țin de subconștientul personal și/ sau colectiv, într-o altă formă de agregare. Încerc o abordare nouă a acestui gen literar. Poatecă ar fi fost mai corectă încadrarea ca experiment... Vă mulțumesc pentru observațiile atente. Opinia Dvs. contează mult pentru mine, știu că timpul Dvs. este f. prețios. O primesc ca un fel de încurajare de a merge mai departe.
pentru textul : Drumul care nu există deeu personal nu vad nimic vulcanic aici, sau poate nu ma pricep
pentru textul : I live in a yellow water-lily deMulţumesc, Eugen.
pentru textul : tangent la soare deasta a mai fost *(la gauguin) ..ar trebui sa o tai si pe cealalalta...asa ca mai bine ramai la varianta de acum.
pentru textul : Partaj dealma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
pentru textul : candelabrele deeu am fost sincer, tu esti ironica. nimic mai simplu în a demostra (desi n-ar fi nevoie) paralelismul incompatibilitatii. o zi frumoasa, totusi.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deMi se pare ca ai fortat prea mult nota in penultima strofa. Eu as schimba-o cu totul.
pentru textul : Text cu reşou şi plastilină deultima toamna a fost pentru mine intre calatorii...ca o emigrare din mine insami...ma fascineaza tinutul norilor unde mi se surpa de-a binelea sufletul la propriu si la figurat... "ma-ntunec" poate se gaseste pe la Constanta Buzea dar si in atitea alte locuri iti dau exemple daca vrei:"Imi ascund zambind a mea rabdare , peste orizont trece grabit un convoi , ma - ntunec in durere si plang in visare"(Noroi-Constantin Rusu); "Tu chiar nu vezi cum ma - ntunec , cum ma racesc ? ! In pielea mea gri s - au cascat toti porii intr - un urlet mut dupa semintele de soare " (din strafunduri -Adriana Popp) etc cred ca era si o piesa disco cintata de Margareta Pislaru... "ma dori" la fel, cred ca gasesti pe la Anca Anghel Novac samd nu am pretins ca sint imagini noi, au fost doar exprimate altfel, in felul meu. in afara de asta e alta toamna. apreciez franchetea.
pentru textul : de-a valma-i toamna... deMulţumesc, Paul. Am făcut unele modificări.
pentru textul : Perpetuu deCu stimă, Petru
Mă bucur că aţi găsit ceva pe aici şi vă mulţumesc pentru citire.
pentru textul : cântec negru deTextul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.
Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.
Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.
pentru textul : Rânduri fumegânde deSlăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
pentru textul : Fără perdea deP.S. Mai era un poem dar l-ați șters...
pentru textul : Doar un nebun frumos deîmi place mult acest poem, Daniela, în special prima strofă.
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină degânduri bune!
eu sint acel ageamiu supravietuitor al crizei. de ce nu mi-o spui in fata bobadil? de ce esti laș? ai probleme cu testosteronul sau altceva? deci eu sint acel ageamiu supravietuitor al crizei care a scris aceasta versiune a site-ului. si tot ca un ageamiu mă abțin, tot dintr-un fel de deontologie ageamie, să mă pronunț cu privire la lithera. bineînțeles în primul rînd pentru că lithera mi se pare o scamă prea minusculă ca să îmi pierd vremea cu ea. dar și din bun simț. sînt convins că noțiunea ți-e străină. mi-ai dovedit-o de prea multe ori. încearcă să pretinzi că nu ți-e străină și păstrează-ți părerile de genul acesta pentru tine și lithera. iar dacă ai întrebări sau observații cu privire la funcționarea hermeneia există căi pentru a-mi adresa aceste întrebări într-un mod civilizat. asta în cazul în care în cei șapte ani pe care i-ai petrecut cu părinții te-au învățat conceptul de civilizat.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deText înecacios, apoas, care nu spune mare lucru.
pentru textul : interludiu|mîinile deMerci, Emilian. Intr-adevar, asta caut. Sa "spun" fara cuvinte "mari" ori constructii "savante" :)
pentru textul : Aici începe totul deremarc o aceeași lungime de undă. Un motiv suplimentar să fiu încântat de vizita ta. Un plus de optimism că nu sunt chiar atât de confuz.
pentru textul : Despre trădare deCu drag,
Incepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) dePagini