cred ca daca citeam doar ultimele doua versuri imi dadeam seama ca e scrisul tau:) fain, parca te-ai pregatit cu grija 20 de versuri ca sa poti "lansa" partea aia faina. spor!
pentru ca nu simt nevoia :) sunt fotopoeme pentru ca e un accent mare pus pe imagine. Cred ca fiecare cititor ar trebui sa o vizualizeze in felul lui, cu marea lui, cu scoica lui si cu trupul lui de alge. Imaginea se naste in mintea fiecaruia si aceea este cea mai buna ilustrare. Oricum, in prezent am demarat un proiect cu un fotograf care va face poze in functie de texte. Sa vedem ce o sa iasa :D
simt influente medeene in poezia ta de azi..nu stiu daca e bine sau rau... sunt o multime de imagini superbe amestecate in acele leit/motive , apoi ostinato/ul liric...repetitiile... sunt cantece de dragoste, o dragoste stranie ca o camera verde, poate camera verde a lui eliade ..o posibila antecamera a mortii... si culorile, si dispunerea poemelor... desi in tine se contureaza tot mai clar glasul poetic simt o vesnica emotie a inceputului, de parca maestrul nu picteaza direct cu culoare pe panza ci ia foaia si timid insira carbunele, apoi schiteaza pe panza si vine generos cu rogvaiv... amestec de copilarozitate cu tuse groase sau subtiri dar sigure ... nu e dali, e eminemi...
Virgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
chestiunea cu “botezul virtual” ar fi fost de-ajuns pentru marga ca să înţeleagă mesajul acestui gest colegial, în joacă “produs” de vlad. îmi amintesc, deşi e personal ce voi spune acum, că botezul acesta literar încropit de vlad mi-a amintit de tata care îmi povestea cum se face botezul în larg, pe mare, cu ce fast, cum marinarul trebuie sa bea apă de mare, cum unul este îmbrăcat în Afrodita, cum altul în Neptun, cum se joacă o piesă pe un vapor, acolo unde, evident există meseria lor, cu riscurile ei. Aparent o joacă între bărbaţi, în realitate o viaţă mai mult singuri...
Şi atunci, eu mă întreb, acel om botezat pe mare de comandant, cel care va fi supus acelui botez, nu însemnează în fapt că a devenit membru de echipaj, demn de echipaj? Una peste alta, îmi este greu să cred că marga este o persoană lipsită de anumite calităţi şi clar nu este. Cum îmi place să cred că nimic nu este întâmplător şi cum eu cred că marga are un cuvânt de spus încă pe Hermeneia, eu cred că tot ce s-a petrecut aici, în comentarii, este ceva trecător, specific unei stări şi de ce nu o frustrare de care nu ar trebui să ne ruşinăm. Cred că a fi frustrat din când în când arată o realitate a faptului că suntem oameni şi nu altceva şi că a fi uneori, slab, este un merit al nostru. Eu, personal, m-am regăsit de multe ori în această ipostază şi pe Hermeneia şi în altă parte dar am învăţat în timp nişte lucruri. încă învăţ.
prin urmare, deşi, off topic, am să zic aşa: adevărul este undeva la mijloc.
Penița este pentru strofa a treia ce repreyint[ o poezie în sine si pentru care ai toată admirația mea: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe, uneori vedem că e gol și nu mai atingem pamantul riscant - până la rai e purgatoriul fricii de tine și-atunci culegem oameni îi aruncam de-a valma în coș "
Ma bucur să te găsesc aici, Loredana. Părerea ta mă interesează mult pentru că și tu scrii proză, și poate vezi mai bine culisele unei scrieri. Hm, mă voi gândi bine ce și dacă scot de pe undeva ideea ceasului. Când am scris textul nu am reluat ideea în final pentru impact, ci ca o concluzie, ca o sentință. Dar dacă se poate crea un impact-sentință, de ce nu? Mă mai gândesc. Te mai aștept, și-ți mulțumesc pentru aprecieri.
Mi-a placut povestirea ta plina de sinceritate si naturalete, de inocenta si dezinvoltura cu care ai "pierdut in carnea lui un arhanghel", ....cu toate ca si Lucifer a fost tot inger. Cred ca merita continuata pe viu si pe "hartie" si nu-ti pot oferi decat o penita grosolana, de novice. O seara inspirata si sper sa am ocazia sa te citesc cat mai des.
cred ca intre noi singura cunoscatoare de manele esti dumneata, cat despre text eu am o alta perspectiva asupra lui incearca sa lasi egoismul deoparte si sa vb de text si nu de mine si sa vb de text per ansamblu si nu de ceea ce intelegi dumneata din el
Felicitările mele câştigătorilor, iată un premiu pe măsură...traducerea şi publicarea într-o revistă spaniolă, invitaţia la cenaclu..superb. Am rămas fără cuvinte câteva clipe...ce să spun, bravo organizatorilor şi învingătorilor iar celor care n-au câştigat, nu e timpul pierdut...la mai mare!
sinceritatea unui poem are în opinia mea un soi de dualitate...cel care scrie e așezat la un capăt al poemului și cel care citește la celălalt capăt...între ei se țese sfoara asta, sinucigașă uneori, numită sinceritate cu recunoștință, domnului ionuț caragea
vad acest text ca pe un semnal de alarma. inclusiv inlegatura cu masivele defrisari din Bucovina din ultimii ani, care duc la inundatii in aproape fiecare anotimp apoi, e o ironie fina si venita extrem de prompt! marian, om de munte, stie sa bata fierul cat e cald ;) textul nu e nicidecum o gluma si va putea fi citit cu aceeasi placere si in viitor si inalt context, cred
Un singur fragment nu se referă la copilărie, la amintiri, acela care începe cu "Omul acesta mă caută". Și mă întreb de ce autoarea a ales să fie așa. Probabil că ar merge și un alt final decât cel cu imaginile în oglindă.
Astăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
Nu am zis că ai dat "chix", ci doar am enumerat și sugerat ce mai e de lucru (mi-am permis asta în cadrul unui comentariu critic). Acum am văzut cele 5 personaje, fiecare strofă e un fel de monolog și un povestitor care spune "nu voi mai scrie niciodată", ca un fel de leitmotiv. Și mă întreb (și te întreb) oare de ce nu am văzut asta de la prima citire? (Fereastra e una virtuală.) Poezia nu trebuie să aibă o anume conduită, din contra, autorul trebuie să încerce să fie original. Ce am spus nu ține de poezie, ci de psihologie (de perceperea subconștientă a cuvintelor).
domnule manolescu, ce e de neinteles aici? nu fluturii schelalaie se rotesc balesc. :) etc. ma rog, este opinia dumneavoastra, dar cred ca v-ati grabit in receptare.
mi-a placut. o reordonare a valorilor, o repozitionare a omului prins in menghina...de el insusi creata, la urma urmei.
si presimt ca vom intalni tot mai multe scrieri de factura aceasta.
si mi-ar fi placut si mai multa daca s-ar fi terminat la:
"cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre."
Alma, daca ai citit tot ce-am postat pe agonia.ro, ai vazut ca pana acum pe Hermeneia doar am repostat. Asta pentru ca sunt de 5 zile pe site, si-am vrut pareri la ceea ce credeam eu ca am scris mai bine. Azi postez un text nou. Te astept sa revii cu o continuare a primului comentariu, dar am simtit nevoia sa clarific situatia. Sappfire, nu stiu daca e vorba de balante. Strategia mea, ca individ pe site, este un echilibru de bun-simt, intre a posta texte vechi si noi si a comenta, pentru ca scopul este calitatea. Personal, nu ma intereseaza nici cat de vechi e un text, de unde e si ce-a facut el inainte, ma intereseaza sa fie bun si ma intereseaza o critica pertimenta: atat sa critic (pe cat ma tin cunostiintele si neuronii), cat si sa fiu criticata. Astfel evoluez si eu si site-ul. Sper ca raspunsul meu te satisface. :-) In text am incercat sa expun problema privind-o din cate unghiuri am fost in stare, pentru ca e o problema care ne priveste pe toti. Si mai sunt unghiuri, dupa cum se vede clar in comentarii.
dată fiind structurarea, concizia, efectul maxim pe care dorești - și reușești, după părerea mea - să îl obții astfel, găsesc dăunătoare sau cel puțin inutile ultimele două versuri ale primei strofe. explicitarea nu merge, nici ca un contrapunct, nici ca trambulină, nici ca popas. nu merge, pur și simplu. poate, dar e doar poate, versul 4 (eliberat de trena următoarelor) era mai potrivit să schimbe locul cu versul 2. eu aș fi spus dramatism, iar asta chiar după primul vers. mi-a plăcut poezia.
paul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
orgoliul de care dai dovada te împiedică să te înalţi sufleteşte şi spiritual în sfera superioară a sensibilităţii umane care să permită o "descărcare" poetică memorabilă. În astfel de situaţie, după părearea mea, nici o creaţie nu va dăinui.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred ca daca citeam doar ultimele doua versuri imi dadeam seama ca e scrisul tau:) fain, parca te-ai pregatit cu grija 20 de versuri ca sa poti "lansa" partea aia faina. spor!
pentru textul : cafeaua de la ora 3 AM depentru ca nu simt nevoia :) sunt fotopoeme pentru ca e un accent mare pus pe imagine. Cred ca fiecare cititor ar trebui sa o vizualizeze in felul lui, cu marea lui, cu scoica lui si cu trupul lui de alge. Imaginea se naste in mintea fiecaruia si aceea este cea mai buna ilustrare. Oricum, in prezent am demarat un proiect cu un fotograf care va face poze in functie de texte. Sa vedem ce o sa iasa :D
pentru textul : Inspirație erotică cu o morgană desimt influente medeene in poezia ta de azi..nu stiu daca e bine sau rau... sunt o multime de imagini superbe amestecate in acele leit/motive , apoi ostinato/ul liric...repetitiile... sunt cantece de dragoste, o dragoste stranie ca o camera verde, poate camera verde a lui eliade ..o posibila antecamera a mortii... si culorile, si dispunerea poemelor... desi in tine se contureaza tot mai clar glasul poetic simt o vesnica emotie a inceputului, de parca maestrul nu picteaza direct cu culoare pe panza ci ia foaia si timid insira carbunele, apoi schiteaza pe panza si vine generos cu rogvaiv... amestec de copilarozitate cu tuse groase sau subtiri dar sigure ... nu e dali, e eminemi...
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste deVirgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dechestiunea cu “botezul virtual” ar fi fost de-ajuns pentru marga ca să înţeleagă mesajul acestui gest colegial, în joacă “produs” de vlad. îmi amintesc, deşi e personal ce voi spune acum, că botezul acesta literar încropit de vlad mi-a amintit de tata care îmi povestea cum se face botezul în larg, pe mare, cu ce fast, cum marinarul trebuie sa bea apă de mare, cum unul este îmbrăcat în Afrodita, cum altul în Neptun, cum se joacă o piesă pe un vapor, acolo unde, evident există meseria lor, cu riscurile ei. Aparent o joacă între bărbaţi, în realitate o viaţă mai mult singuri...
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deŞi atunci, eu mă întreb, acel om botezat pe mare de comandant, cel care va fi supus acelui botez, nu însemnează în fapt că a devenit membru de echipaj, demn de echipaj? Una peste alta, îmi este greu să cred că marga este o persoană lipsită de anumite calităţi şi clar nu este. Cum îmi place să cred că nimic nu este întâmplător şi cum eu cred că marga are un cuvânt de spus încă pe Hermeneia, eu cred că tot ce s-a petrecut aici, în comentarii, este ceva trecător, specific unei stări şi de ce nu o frustrare de care nu ar trebui să ne ruşinăm. Cred că a fi frustrat din când în când arată o realitate a faptului că suntem oameni şi nu altceva şi că a fi uneori, slab, este un merit al nostru. Eu, personal, m-am regăsit de multe ori în această ipostază şi pe Hermeneia şi în altă parte dar am învăţat în timp nişte lucruri. încă învăţ.
prin urmare, deşi, off topic, am să zic aşa: adevărul este undeva la mijloc.
Penița este pentru strofa a treia ce repreyint[ o poezie în sine si pentru care ai toată admirația mea: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe, uneori vedem că e gol și nu mai atingem pamantul riscant - până la rai e purgatoriul fricii de tine și-atunci culegem oameni îi aruncam de-a valma în coș "
pentru textul : fals jurnal de duminică deGeorge, cât îmi dai pe I-ul lipsă? ooof... :))
pentru textul : Groapa Himalayelor deMa bucur să te găsesc aici, Loredana. Părerea ta mă interesează mult pentru că și tu scrii proză, și poate vezi mai bine culisele unei scrieri. Hm, mă voi gândi bine ce și dacă scot de pe undeva ideea ceasului. Când am scris textul nu am reluat ideea în final pentru impact, ci ca o concluzie, ca o sentință. Dar dacă se poate crea un impact-sentință, de ce nu? Mă mai gândesc. Te mai aștept, și-ți mulțumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Anywhere but here deMi-a placut povestirea ta plina de sinceritate si naturalete, de inocenta si dezinvoltura cu care ai "pierdut in carnea lui un arhanghel", ....cu toate ca si Lucifer a fost tot inger. Cred ca merita continuata pe viu si pe "hartie" si nu-ti pot oferi decat o penita grosolana, de novice. O seara inspirata si sper sa am ocazia sa te citesc cat mai des.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți debine descrisă tortura ploii.
mi-a plăcut: " Totul se mişcă precum într-o fotografie mişcată."
sfârşitul e abrupt, desigur n-avem experienţa şi revelaţia completă asupra cerului.
pentru textul : taverna deun poem foarte bun şi din punctul meu de vedere. aerisit, cast, cu vers bine format ca dicţie.
pentru textul : așadar este mâine dete felicit. îmi este drag să te privesc.
silvia
Mulțumesc pentru cuvinte prietenoase, Marina. Îmi place că experimentăm împreună și că avem și răgazul să ne apreciem.
pentru textul : Față/verso desi o intrebare: Nicoleta, de ce ai incadrat textul la "experiment vizual"?
pentru textul : iubire în stil modern decred ca intre noi singura cunoscatoare de manele esti dumneata, cat despre text eu am o alta perspectiva asupra lui incearca sa lasi egoismul deoparte si sa vb de text si nu de mine si sa vb de text per ansamblu si nu de ceea ce intelegi dumneata din el
pentru textul : reborn deFelicitările mele câştigătorilor, iată un premiu pe măsură...traducerea şi publicarea într-o revistă spaniolă, invitaţia la cenaclu..superb. Am rămas fără cuvinte câteva clipe...ce să spun, bravo organizatorilor şi învingătorilor iar celor care n-au câştigat, nu e timpul pierdut...la mai mare!
pentru textul : Premiile "RefleXos" desinceritatea unui poem are în opinia mea un soi de dualitate...cel care scrie e așezat la un capăt al poemului și cel care citește la celălalt capăt...între ei se țese sfoara asta, sinucigașă uneori, numită sinceritate cu recunoștință, domnului ionuț caragea
pentru textul : Cu recunoștință, unui pantof devad acest text ca pe un semnal de alarma. inclusiv inlegatura cu masivele defrisari din Bucovina din ultimii ani, care duc la inundatii in aproape fiecare anotimp apoi, e o ironie fina si venita extrem de prompt! marian, om de munte, stie sa bata fierul cat e cald ;) textul nu e nicidecum o gluma si va putea fi citit cu aceeasi placere si in viitor si inalt context, cred
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deUn singur fragment nu se referă la copilărie, la amintiri, acela care începe cu "Omul acesta mă caută". Și mă întreb de ce autoarea a ales să fie așa. Probabil că ar merge și un alt final decât cel cu imaginile în oglindă.
pentru textul : Pânză nețesută deAstăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
pentru textul : sîntem din lumi atît de diferite deNu am zis că ai dat "chix", ci doar am enumerat și sugerat ce mai e de lucru (mi-am permis asta în cadrul unui comentariu critic). Acum am văzut cele 5 personaje, fiecare strofă e un fel de monolog și un povestitor care spune "nu voi mai scrie niciodată", ca un fel de leitmotiv. Și mă întreb (și te întreb) oare de ce nu am văzut asta de la prima citire? (Fereastra e una virtuală.) Poezia nu trebuie să aibă o anume conduită, din contra, autorul trebuie să încerce să fie original. Ce am spus nu ține de poezie, ci de psihologie (de perceperea subconștientă a cuvintelor).
pentru textul : Cuvinte în repetiție dedomnule manolescu, ce e de neinteles aici? nu fluturii schelalaie se rotesc balesc. :) etc. ma rog, este opinia dumneavoastra, dar cred ca v-ati grabit in receptare.
pentru textul : strada cu fluturi demi-a placut. o reordonare a valorilor, o repozitionare a omului prins in menghina...de el insusi creata, la urma urmei.
si presimt ca vom intalni tot mai multe scrieri de factura aceasta.
si mi-ar fi placut si mai multa daca s-ar fi terminat la:
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni de"cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre."
impresionat si eu de "daltile ochilor tai" foarte reusit versul chiar de-ar fi fost doar atat.
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ deAlma, daca ai citit tot ce-am postat pe agonia.ro, ai vazut ca pana acum pe Hermeneia doar am repostat. Asta pentru ca sunt de 5 zile pe site, si-am vrut pareri la ceea ce credeam eu ca am scris mai bine. Azi postez un text nou. Te astept sa revii cu o continuare a primului comentariu, dar am simtit nevoia sa clarific situatia. Sappfire, nu stiu daca e vorba de balante. Strategia mea, ca individ pe site, este un echilibru de bun-simt, intre a posta texte vechi si noi si a comenta, pentru ca scopul este calitatea. Personal, nu ma intereseaza nici cat de vechi e un text, de unde e si ce-a facut el inainte, ma intereseaza sa fie bun si ma intereseaza o critica pertimenta: atat sa critic (pe cat ma tin cunostiintele si neuronii), cat si sa fiu criticata. Astfel evoluez si eu si site-ul. Sper ca raspunsul meu te satisface. :-) In text am incercat sa expun problema privind-o din cate unghiuri am fost in stare, pentru ca e o problema care ne priveste pe toti. Si mai sunt unghiuri, dupa cum se vede clar in comentarii.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deMarga, nu te mai da cu capul de pereți, draga mea. Îmi afectează anagrama!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dezii si matale "linia" ca nu-i frumos pt. o editoare
pentru textul : Zebre cu barză şi zimbru dePaul, Mariana,
stânjenit, vă mulţumesc!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci dedată fiind structurarea, concizia, efectul maxim pe care dorești - și reușești, după părerea mea - să îl obții astfel, găsesc dăunătoare sau cel puțin inutile ultimele două versuri ale primei strofe. explicitarea nu merge, nici ca un contrapunct, nici ca trambulină, nici ca popas. nu merge, pur și simplu. poate, dar e doar poate, versul 4 (eliberat de trena următoarelor) era mai potrivit să schimbe locul cu versul 2. eu aș fi spus dramatism, iar asta chiar după primul vers. mi-a plăcut poezia.
pentru textul : Recunosc & depaul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
pentru textul : lullaby deorgoliul de care dai dovada te împiedică să te înalţi sufleteşte şi spiritual în sfera superioară a sensibilităţii umane care să permită o "descărcare" poetică memorabilă. În astfel de situaţie, după părearea mea, nici o creaţie nu va dăinui.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III dePagini