Andule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
Foarte multe felicitări tuturor. În revista Madrid en Marco am primit recent vestea de la directorul publicaţiei că voi fi şi eu publicat, în urma grupajului de poeme trimise pe email.
Adriana, pentru nelămuriri de sintagme, dă un search pe google, pentru alte curiozităţi ajută şi introspecţia.
Virgil, ai în mare parte dreptate, mai ales spre final. Dar resemnarea (mioritică) este pasivă, speranţa denotă ceva activ. Însă, nu cred că nu ai votat aceeaşi persoană (cu toate acestea) de două ori.
Şi acum, alegeri electorale nu e pleonasm.
1. electoral provine din subst. electorat şi este adj. pentru subst. alegere
2. sunt alegeri prezidenţiale, alegeri conjuncturale ş.a.m.d.
însă îţi mulţumesc pentru sesizare.
ce mă intrigă pe mine e că speranţele se bazează pe promisiuni, în general. şi vine întrebarea: cum poţi fi sigur pe o promisiune? cum ar trebui să fie demonstrată credibilitatea uneia?
actaeon, m-am gandit ce sa fac cu finalul dupa modificari, l-as vrea acolo, dar totodata nu, sau cel putin sa il sugerez cumva. nu stiu inca.. in legatura cu versul acela doresc sa il pastrez asa, sa creez senzatia de zgarietura a dintilor de la chei si apoi incursiunea in senzatia de film. multumesc de trecerea placuta.
Vă mulțumesc pentru răbdare și încurarajare. Cat despre "persoana care nu este bărbată" aici recunosc deschis ca încă nu pot să arunc toate cele douăzeci de cuțite încadrând trupul partenerei. (încă îmi e frică de o eroare fatală).
Adrian, regulamentul trebuie să fie valabil pentru toți. N-ar trebui să existe discriminare. În fața lui toți au „drepturi” egale, indiferent de statutul membrului Hermeneii. Ceea ce realizez însă, cu dezamăgire, e faptul că devii părtinitor și lași să se plimbe „prostiile” cuiva pe prima pagina și te faci că nu le vezi. Pe când aici, te răfuiești „eroic” cu un text care nu are pretenția de a fi o „ars poetica”, dar nici la gunoi nu e de aruncat.
În altă ordine de idei, didacticismele tale mă amuză. Eu cred că te iai prea în serios, editore, pe bune ...
Te întrebi cine este nebunul: cel căruia nu-i pasă ce face cu mîinile, lăsîndu-se condus de instinctul pe care i l-a dăruit natura odată cu darul neprețuit al vieții sau pădurarul fălos înaintea trecătorilor ? Un posibil răspuns ni-l dau cei vechi: "Cînd omul va tăia și ultimul copac, atunci va înțelege că banii nu se mănîncă"
construești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
luminita, este autobiografic, daca mi se permite termenul. povestea incepu de acum 3 ani, cu tavalitul in omat. era 233 februarie, dar nu soldatii ii plingeam, ci prostile din capul meu, si, fireste, tradarile. m-am apucat sa scriu acum un roman autobiografic. sper sa iasa. ma bucur mult ca te ai oprit aici. stiu ca e acelasi lucru. dar nu sunt hotarita inca sa schimb. multumesc, ec
Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. aceasta este definiția pentru titlul tău care încoronează un poem ce, deși este sensibil lipsit de measj, se potrivește titlului ales.
Hm, când să trag ușa, văd șase creioane colorate. Supeeerb scris, frumos cum sensul cel de adânc al lucrurilor se ascunde în micile lucruri de suprafață. Minunate găselnițe accentuatoare de text, nu mai stăm să le enumerăm, le găsiți și singuri. Apoi privirile acelea atente de copil, apoi degetul cel topitor și desenator. "Nicolici, poți tu, poți Nicolici?" O desfătare de citit și de înțeles. Creioanele! Peniță. Să încheiem frumos. Vine un timp pentru toate.
Cristina, îţi preţuiesc mult aprecierile, mărturisesc că şi eu îţi lecturez creaţiile în mod constant, şi cuvintele tale mă bucură. mi s-a spus, în trecut, că ar deranja repetarea anumitor structuri poetice în cadrul unui text, mă bucur că tu, dimpotrivă, ai apreciat această tehnică literară. îmi place uneori să insist asupra unor idei cheie şi e important pentru mine să ştiu că primesc şi un feedback pozitiv legat de ceea ce cred eu că ar conta cu adevărat cu privire la text.
cât despre observaţii, o să le abordez punctual. aşadar, după cum se ştie, măsura celor 1000 de ani se regăseşte în multe sisteme mitologice, şi, oarecum, ţinând cont de simbolistica ei şi de însemnătatea pe care eu o atribui acestei măsuri, am folosit-o şi eu în poemul de mai sus. aici vorbim de o poezie cu un pronunţat iz supranatural, unul fantastic, aşadar poema trebuie decriptată ţinând cont de acest lucru, şi nu d.p.d.v. al datelor istorice. cât despre a doua observaţie, desigur, adjectivul cu pricina este folosit cu sens figurat, aceasta era intenţia poetică. ar fi aşadar de la sine înţeles ca acel calin, aici cu referire la ninsoare, s-ar traduce prin blând, domol, moale, este un epitet pe care eu îl folosesc adesea. dar poate ai dreptate, ar fi mers mai bine altceva, mă voi mai gândi acolo.
dragă Cristina,
te aştept oricând sa revii cu sugestii şi păreri, îţi mulţumesc pentru lectura atentă.
subiectiv precum veșnic, mă bucur și iar mă bucur că ți-a plăcut poema asta a mea. eu o consider mai mult un experiment. Mă tot joc de- a poezia de o vreme...fac tot felul de încercări cu ideile și cu răbdătoarele cuvinte ale limbii nostre române. Te aștept- spre binele meu- mai critic data viitoare. cu drag de tine, maria
Andu iti accept scuzele de mai sus ( ca sa nu le numesc lamentatii) si iti multumesc inca odata ca ti a placut mult textul si mai putin inregistrarea.
Pentru conflict resolution intre utilizatorul Andu Moldovan si Corina Gina Papouis propun urmatoarele clauze:
1. Next time there will not be a next time…altfel.
2. Cind ataci neprovaocat sa nu te mire intrarea in defensiva. Atitudinea de bully in orice departament (chiar si cel cel pe care il conduc) primeste 0 points si are consecinte.
3. La urmatoarele mele postari audio pur si simplu evita butonul play! – in cazul in care ai tras concluziile de mai sus singur si neajutat de nimeni.
4. Self control! - Referintele cu tangenta personala (cine esti, unde lucrez, cit bei, ce maninc dimineata) ar trebui evitate – deci stop googling me!
Cu acestea fiind spuse un weekend frumos si ai grija de tine!
Aş tăia "paralziat", vinde cumva redundant după "hipnotizat". Şi la comparaţia "marmură vie" aş mai umbla - nu ştiu cum (la nivel de comparaţie, evident) ar mai putea ieşi "marmura" de sub aura eminesciană.
Ai un ritm interior uşor, iar ideatica îl susţine. Un soi de vis conştient, textul tău.
Ecaterina, ma vad nevoita sa-ti amintesc ca, in intervalul asta de doua saptamani, limba romana a ramas aceeasi. adica: nu se scrie ptr ci pentru nu rsp ci raspund nu comu ci comentariul...etc. este un site de literatura, nu unul de stenograme.
35 de ani ca 3 minute...si doar un vers...ca atat pare viata intre copilarie si maturitate. Exceptional redata trecerea rapida a vremii. Ai inaripat poezia din cenusa...
Efemeritatea si un pic de tristete legitima se asaza peste poem ca un voal de nunta. La final se descopera chipul si cateva versuri ma ingenucheaza si literar si ca la o ruga pe inserat:
,,mă întreb dacă mă înțelegi
dacă mă vezi aici oprit la jumătatea drumului ca să pot îngheța
între schiță și capodoperă".
Paul, multumesc pentru acest poem! Plec privind in urma si gandindu-ma ca undeva, in cer, Dumnezeu scrie un poem de raspuns.
Luv și Ela Luv, există o explicație statistică a acestui fenomen. O voi oferi într-un anunț. Evident, probabil că scriptul care folosește algoritmul ales de mine mai poate fi îmbunătățit. Mulțumesc pentru observație. Ela, da, există. Și în general a fost respectată. Au fost scăpări, inclusiv un text de al lui Adrian Munteanu, dar se datorează în principal mie. Am uitat să îi precizez asta în mod personal. Adevărul este că nu mă așteptam ca site-ul să ia amploare atît de repede și cu atîția membri. Asta afacut ca o parte din activitatea de înscriere să o fac manual și destul de ad-hoc. Sper ca fenomenul să nu se mai repete și te rog să îmi atragi atenția dacă îl mai observi. Mulțumesc.
Acum, ce sa zic? Genul acesta (astropoezie) are in exprimare o anumita desuetitudine (imaginati-va cat de desueta este aceasta imagine: cineva in ziua de azi cand Microsoft se screme sa cumpere Yahoo fie si pe bucati, sta asa ca un nebun si beleste ochii pe cer) si nu este foarte popular. Exista insa cativa exponenti moderni marcanti ai genului printre care ar fi Dan Mitrut (o figura destul de cunoscuta unora de pe aici). Insa, recunosc, nu poate placea oricui si deaceea am ales ca acest gen de poezie (care, trebuie sa marturisesc, pe mine ma fascineaza, din motive 100% personale) sa il incadrez ca experiment mereu. Multumesc, Andu
Emilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
pentru textul : la marginea ochiului care visează deda, de multa vreme n-am mai citit asa ceva, un oniric in aquarela.
pentru textul : Experimental deAdriana, eu nu ti-am inteles iesirea. Adica nu am dreptul la o parere? Asa cum tie ti-a placut, am dreptul sa imi displaca.
pentru textul : rem deerr: mult/idei
pentru textul : poem elizabethan deFoarte multe felicitări tuturor. În revista Madrid en Marco am primit recent vestea de la directorul publicaţiei că voi fi şi eu publicat, în urma grupajului de poeme trimise pe email.
pentru textul : Premiile "RefleXos" dee ok Virgil. știu ce înseamnă să fii solicitat.
pentru textul : icoană hoinară deAdriana, pentru nelămuriri de sintagme, dă un search pe google, pentru alte curiozităţi ajută şi introspecţia.
Virgil, ai în mare parte dreptate, mai ales spre final. Dar resemnarea (mioritică) este pasivă, speranţa denotă ceva activ. Însă, nu cred că nu ai votat aceeaşi persoană (cu toate acestea) de două ori.
Şi acum, alegeri electorale nu e pleonasm.
1. electoral provine din subst. electorat şi este adj. pentru subst. alegere
2. sunt alegeri prezidenţiale, alegeri conjuncturale ş.a.m.d.
însă îţi mulţumesc pentru sesizare.
ce mă intrigă pe mine e că speranţele se bazează pe promisiuni, în general. şi vine întrebarea: cum poţi fi sigur pe o promisiune? cum ar trebui să fie demonstrată credibilitatea uneia?
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deactaeon, m-am gandit ce sa fac cu finalul dupa modificari, l-as vrea acolo, dar totodata nu, sau cel putin sa il sugerez cumva. nu stiu inca.. in legatura cu versul acela doresc sa il pastrez asa, sa creez senzatia de zgarietura a dintilor de la chei si apoi incursiunea in senzatia de film. multumesc de trecerea placuta.
pentru textul : fixație deVă mulțumesc pentru răbdare și încurarajare. Cat despre "persoana care nu este bărbată" aici recunosc deschis ca încă nu pot să arunc toate cele douăzeci de cuțite încadrând trupul partenerei. (încă îmi e frică de o eroare fatală).
pentru textul : Nu plânge Moira deAdrian, regulamentul trebuie să fie valabil pentru toți. N-ar trebui să existe discriminare. În fața lui toți au „drepturi” egale, indiferent de statutul membrului Hermeneii. Ceea ce realizez însă, cu dezamăgire, e faptul că devii părtinitor și lași să se plimbe „prostiile” cuiva pe prima pagina și te faci că nu le vezi. Pe când aici, te răfuiești „eroic” cu un text care nu are pretenția de a fi o „ars poetica”, dar nici la gunoi nu e de aruncat.
În altă ordine de idei, didacticismele tale mă amuză. Eu cred că te iai prea în serios, editore, pe bune ...
Spor la scris
pentru textul : Fostei mele șótii deși multă inspirație
Eugen.
Te întrebi cine este nebunul: cel căruia nu-i pasă ce face cu mîinile, lăsîndu-se condus de instinctul pe care i l-a dăruit natura odată cu darul neprețuit al vieții sau pădurarul fălos înaintea trecătorilor ? Un posibil răspuns ni-l dau cei vechi: "Cînd omul va tăia și ultimul copac, atunci va înțelege că banii nu se mănîncă"
pentru textul : facere fără a fi deText înecacios, apoas, care nu spune mare lucru.
pentru textul : interludiu|mîinile deA fost sesizată eroarea încă de la apariția ei. Se va remedia în curând.
Andrei, cred că va trebui să revii cu un cometariu și cu o evidențiere a textului care să îți aparțină.
Adriana, mă bucură mult revenirea ta cu poeme de înalță ținută lirică. Mulțumiri și felicitări!
pentru textul : de-a-ndăratelea deconstruești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
pentru textul : rădăcini de mangrove deluminita, este autobiografic, daca mi se permite termenul. povestea incepu de acum 3 ani, cu tavalitul in omat. era 233 februarie, dar nu soldatii ii plingeam, ci prostile din capul meu, si, fireste, tradarile. m-am apucat sa scriu acum un roman autobiografic. sper sa iasa. ma bucur mult ca te ai oprit aici. stiu ca e acelasi lucru. dar nu sunt hotarita inca sa schimb. multumesc, ec
pentru textul : o singură cameră fără ferestre de...aproape să mă împiedic, gracias.
pentru textul : landscape in pink denu stiu daca meterez ci poate o limita de hotar. thanks a lot for your interest on this text.
pentru textul : Survivivore deMultumesc de trecere si pt. cuvintele scrise aici.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deCu respect,
Iuri.
Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. aceasta este definiția pentru titlul tău care încoronează un poem ce, deși este sensibil lipsit de measj, se potrivește titlului ales.
pentru textul : Reificare deHm, când să trag ușa, văd șase creioane colorate. Supeeerb scris, frumos cum sensul cel de adânc al lucrurilor se ascunde în micile lucruri de suprafață. Minunate găselnițe accentuatoare de text, nu mai stăm să le enumerăm, le găsiți și singuri. Apoi privirile acelea atente de copil, apoi degetul cel topitor și desenator. "Nicolici, poți tu, poți Nicolici?" O desfătare de citit și de înțeles. Creioanele! Peniță. Să încheiem frumos. Vine un timp pentru toate.
pentru textul : șase creioane deCristina, îţi preţuiesc mult aprecierile, mărturisesc că şi eu îţi lecturez creaţiile în mod constant, şi cuvintele tale mă bucură. mi s-a spus, în trecut, că ar deranja repetarea anumitor structuri poetice în cadrul unui text, mă bucur că tu, dimpotrivă, ai apreciat această tehnică literară. îmi place uneori să insist asupra unor idei cheie şi e important pentru mine să ştiu că primesc şi un feedback pozitiv legat de ceea ce cred eu că ar conta cu adevărat cu privire la text.
cât despre observaţii, o să le abordez punctual. aşadar, după cum se ştie, măsura celor 1000 de ani se regăseşte în multe sisteme mitologice, şi, oarecum, ţinând cont de simbolistica ei şi de însemnătatea pe care eu o atribui acestei măsuri, am folosit-o şi eu în poemul de mai sus. aici vorbim de o poezie cu un pronunţat iz supranatural, unul fantastic, aşadar poema trebuie decriptată ţinând cont de acest lucru, şi nu d.p.d.v. al datelor istorice. cât despre a doua observaţie, desigur, adjectivul cu pricina este folosit cu sens figurat, aceasta era intenţia poetică. ar fi aşadar de la sine înţeles ca acel calin, aici cu referire la ninsoare, s-ar traduce prin blând, domol, moale, este un epitet pe care eu îl folosesc adesea. dar poate ai dreptate, ar fi mers mai bine altceva, mă voi mai gândi acolo.
dragă Cristina,
pentru textul : refrene ciclice dete aştept oricând sa revii cu sugestii şi păreri, îţi mulţumesc pentru lectura atentă.
subiectiv precum veșnic, mă bucur și iar mă bucur că ți-a plăcut poema asta a mea. eu o consider mai mult un experiment. Mă tot joc de- a poezia de o vreme...fac tot felul de încercări cu ideile și cu răbdătoarele cuvinte ale limbii nostre române. Te aștept- spre binele meu- mai critic data viitoare. cu drag de tine, maria
pentru textul : Poem în două acte deAndu iti accept scuzele de mai sus ( ca sa nu le numesc lamentatii) si iti multumesc inca odata ca ti a placut mult textul si mai putin inregistrarea.
Pentru conflict resolution intre utilizatorul Andu Moldovan si Corina Gina Papouis propun urmatoarele clauze:
1. Next time there will not be a next time…altfel.
2. Cind ataci neprovaocat sa nu te mire intrarea in defensiva. Atitudinea de bully in orice departament (chiar si cel cel pe care il conduc) primeste 0 points si are consecinte.
3. La urmatoarele mele postari audio pur si simplu evita butonul play! – in cazul in care ai tras concluziile de mai sus singur si neajutat de nimeni.
4. Self control! - Referintele cu tangenta personala (cine esti, unde lucrez, cit bei, ce maninc dimineata) ar trebui evitate – deci stop googling me!
Cu acestea fiind spuse un weekend frumos si ai grija de tine!
pentru textul : Carpe Diem deAş tăia "paralziat", vinde cumva redundant după "hipnotizat". Şi la comparaţia "marmură vie" aş mai umbla - nu ştiu cum (la nivel de comparaţie, evident) ar mai putea ieşi "marmura" de sub aura eminesciană.
Ai un ritm interior uşor, iar ideatica îl susţine. Un soi de vis conştient, textul tău.
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deceva nipon, ceva... mistic, ceva care ma cheama inapoi de cate ori o iau inainte, prea inainte... multam! prea multi i, nu am atatia pe tastatura:)
pentru textul : ultima cină deEcaterina, ma vad nevoita sa-ti amintesc ca, in intervalul asta de doua saptamani, limba romana a ramas aceeasi. adica: nu se scrie ptr ci pentru nu rsp ci raspund nu comu ci comentariul...etc. este un site de literatura, nu unul de stenograme.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă de35 de ani ca 3 minute...si doar un vers...ca atat pare viata intre copilarie si maturitate. Exceptional redata trecerea rapida a vremii. Ai inaripat poezia din cenusa...
Efemeritatea si un pic de tristete legitima se asaza peste poem ca un voal de nunta. La final se descopera chipul si cateva versuri ma ingenucheaza si literar si ca la o ruga pe inserat:
,,mă întreb dacă mă înțelegi
dacă mă vezi aici oprit la jumătatea drumului ca să pot îngheța
între schiță și capodoperă".
Paul, multumesc pentru acest poem! Plec privind in urma si gandindu-ma ca undeva, in cer, Dumnezeu scrie un poem de raspuns.
pentru textul : mai simplu decât un pai deLuv și Ela Luv, există o explicație statistică a acestui fenomen. O voi oferi într-un anunț. Evident, probabil că scriptul care folosește algoritmul ales de mine mai poate fi îmbunătățit. Mulțumesc pentru observație. Ela, da, există. Și în general a fost respectată. Au fost scăpări, inclusiv un text de al lui Adrian Munteanu, dar se datorează în principal mie. Am uitat să îi precizez asta în mod personal. Adevărul este că nu mă așteptam ca site-ul să ia amploare atît de repede și cu atîția membri. Asta afacut ca o parte din activitatea de înscriere să o fac manual și destul de ad-hoc. Sper ca fenomenul să nu se mai repete și te rog să îmi atragi atenția dacă îl mai observi. Mulțumesc.
pentru textul : ultimele modificări pe site deAcum, ce sa zic? Genul acesta (astropoezie) are in exprimare o anumita desuetitudine (imaginati-va cat de desueta este aceasta imagine: cineva in ziua de azi cand Microsoft se screme sa cumpere Yahoo fie si pe bucati, sta asa ca un nebun si beleste ochii pe cer) si nu este foarte popular. Exista insa cativa exponenti moderni marcanti ai genului printre care ar fi Dan Mitrut (o figura destul de cunoscuta unora de pe aici). Insa, recunosc, nu poate placea oricui si deaceea am ales ca acest gen de poezie (care, trebuie sa marturisesc, pe mine ma fascineaza, din motive 100% personale) sa il incadrez ca experiment mereu. Multumesc, Andu
pentru textul : mount palomar deEmilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
pentru textul : the kill dePagini