parca sunt doua poezii, separate prin tonalitate. prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act. "septembrie calci apăsat pe alee simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări" mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi. "te întrebai de ce te doare umărul stîng acum știi de ce ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit așa inocent în cuibul îngerilor " penita. bravo.
textul mi se pare o amestecătură de idei în care găsesc destul de multă umplutură dar și crochiuri care probabil ar fi devenit (dacă ar fi fost dezvoltate) bune texte de sine stătătoare. pe alături mai apar și chestii kitsch sau unele „strigături” care am observat că mai scapă pe la unii care confundă poezia cu hora. părerea mea de doi lei grei.
prea de departe privesti totul; intra in jocul secund...imi plac textele tale anterioare. aici nu esti tu la inaltimea ta, cel putin asa simt si nu vreau sa privesc comentariile, mai mult sau mai putin subiective. in plus, "frumusețea se jupește ca o membrană de pe toate femeile" suna aiurea desi a vrut sa fie "tare". nu m-a impresionat. ce pot face in afara sa iti spun ceea ce cred?
un răspuns? o parere? o stare de incertitudine?... sau o tentativa literara pe tema canina? ceea ce imi este neclar, e titlul care nu ajuta in niciun sens.
să dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
ce am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
probabil ca ar fi mers un titlu de genul "ochiul aproape închis" mai degraba. atmosfera sugerata de text e reusita. un text care trebuie citit de mai multe ori
Ioana, nu stiu eu absolut perfect ce e un jam session in jazz dar as vrea sa te intreb, crezi ca e potrivita folosirea termenului aici? si daca da, de ce? parca stiam ca in jam session exista doar un singur participant principal nu doi. gresesc eu? iarta-mi ignoranta
eram sigur, de aceea te-am și întrebat. am dorit ”versurile asimptomatice” să curgă oarecum inegal. adică în afară de prima și ultim strofă unde 1-2, versul 3-liber, versul 4 e împerecheat cu adjectivul care precede ( subit/ înmiit), sau, în strofa 4 cu adverbul precedent: sus/...versus.
în rest, așa cum ai remarcat, rimele sunt la locul lor. deci tehnic, am lămurit-o, cred.
în ceea ce privește talentul, dă-mi voie să am o reținere față de aprecierea/aprecierile tale pentru că din ceea ce am citit nu sunt încă pe deplin convins că te dă afară din casă, ca să fiu elegant.
îți mulțumesc însă pentru faptul că te-ai oprit să citești, timpul e prețios.
Din respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
Nu vreau să sune prea emfatic, dar dacă nu îl aveam pe Homer omenirea pierdea războiul Troiei. Iată de ce orice martor al orișicărui război este un martor esențial pentru noi. Și cu atât mai mult când acesta ne este redat cu grație și într-o vocabulă de zile mari, chiar demnă de marele William.
Apoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
proiecții și apercepții, transcrise elegant, metaforele deschid câmpuri semnatice luminoase, pictograme de spirit și suflet. am intrat deplin în atmosfera fluidă a acestei poezii, chiar și în "amintirile goale", chiar și în acest "no man's land" dinăuntru, în care pășim fiecare uneori fără să știm unde ne aflăm. să nu mai afli porțile, nici grădina oranj, să nu mai afli decât frigul, cu marea lui deschidere spre neant, e înspăimântător pentru majoritatea. aici însă, în acest poem, nu se resimte spaima, ci "compasiunea, pumnul și palma". deosebită poezie, așa o văd eu astăzi, cu totul. nu selectez ce mi-a plăcut mai mult, fiindcă mi-a rămas, incredibil, întreagă, am memorat-o doar citind-o agale. ceea ce mi se întâmplă extrem de rar.
mulţămesc ţie pentru popas şi ăle cuvinte de să le pui la rană! păi de! ce să spui, că sunt nume din viaţa de toate zilele. iar faptele s-au întâmplat... ceva vreme să fie. un singur lucru mi-e foarte clar: mi-e dor de viaţa la ţară (cu sau fără insinuare...)!
Păi, tocmai ceai de salvie consumam în acel moment și mai știu că nu-i nimic întîmplător, toate acele coincidențe al căror autor țină să rămînă anonim.
îmi place tonul ludic al tău, Vlad. îmi amintesște de un prieten care obișnuia să țină un jurnal de bord într-o revistă de cultură. și prin aceste rânduri prind momente frumoase, care rămân. în tine, în Alina, în mulți. în noi cei care citim. atât de frumos în intimitate...
Radu Luca Dupeș, mulțumesc pentru citire și pentru cuvintele calde.
Vlad, măiastrule, ție… ce pot să-ți spun, decât încă o dată „La MulȚi Ani!!” ?
Să ți se împlinească toate dorințele!
(ba nu, retrag ultima urare… fiindcă e un cuțit cu două tăișuri.)
scuze. deci, "merci pentru articol. e intradevar foarte trist"
si nu stiam ca leo butnaru s-o ocupat de avangarda ucraineana separat de cea rusa (aia rusa o aparut in doua volume la noi). o s-o caut, oricum
Caline, hai sa iti spun una de o sa fiu acuzat de sexism. zici ca a zis de sonoritati, cantabilitate, etc.. nu inteleg de ce nu pricepi tu ca asa sint femeile, mai sensibile la sunete, la nuante, la poezie... uneori vulnerabilitatea asta le ajuta sa faca critica buna, alteori nu. dar de acum am intrat in alt subiect si nu vreau sa il dezvoltam aici. daca doreste sa dezvolte cineva paralela barbat/ femeie in critica literara sa inceapa un text nou si sa o faca acolo. am zis
pe vremea când mă inițiam în ale publicității, într-o carte scrisă de un copywriter vestit scria cam așa: un bun copywriter nu este poet, ci ar trebui să aibă în vedere niște obiective practice. mă întreb acum dacă mai este valabilă ideea având în vedere că textul de mai sus e la granița dintre poezie și reclamă. am preluat mesajul din versurile "prin care li se văd oamenilor / viermii și sămânța" și deja simt cum ceva începe să viermuiască în mine și să-mi crape o sămânță. și pentru că li poate fi și Li, aș încerca o citire cu verbul "se arată" în loc de "se văd". "te iubeck's"-ul tău mi-a amintit de directorul firmei producatoare de bere beck's (de unul dintre ei, nu dau nume), orfan de tată, care, la un moment dat în carieră, a ajuns la un interviu cu managementul străin și a spus ceva de genul "am muncit ca un câine". "cum, ceilalți nu munceau?" a venit răspunsul-întrebare, nefiind impresionați de mărturisire. bun venit pe aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
parca sunt doua poezii, separate prin tonalitate. prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act. "septembrie calci apăsat pe alee simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări" mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi. "te întrebai de ce te doare umărul stîng acum știi de ce ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit așa inocent în cuibul îngerilor " penita. bravo.
pentru textul : rem detextul mi se pare o amestecătură de idei în care găsesc destul de multă umplutură dar și crochiuri care probabil ar fi devenit (dacă ar fi fost dezvoltate) bune texte de sine stătătoare. pe alături mai apar și chestii kitsch sau unele „strigături” care am observat că mai scapă pe la unii care confundă poezia cu hora. părerea mea de doi lei grei.
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deprea de departe privesti totul; intra in jocul secund...imi plac textele tale anterioare. aici nu esti tu la inaltimea ta, cel putin asa simt si nu vreau sa privesc comentariile, mai mult sau mai putin subiective. in plus, "frumusețea se jupește ca o membrană de pe toate femeile" suna aiurea desi a vrut sa fie "tare". nu m-a impresionat. ce pot face in afara sa iti spun ceea ce cred?
pentru textul : pasagera deun răspuns? o parere? o stare de incertitudine?... sau o tentativa literara pe tema canina? ceea ce imi este neclar, e titlul care nu ajuta in niciun sens.
pentru textul : eroare. pentru desă dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
pentru textul : Nu înțeleg nimic dece am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
Las un semn ca sa stii ca mi-a placut poemul tau in ciuda faptului ca e lung. Curge firesc, l-am citit dintr-o suflare.
pentru textul : zbor de"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei demulţumesc de trecere şi semn.
pentru textul : Fata cu poveştile pe buze deprobabil ca ar fi mers un titlu de genul "ochiul aproape închis" mai degraba. atmosfera sugerata de text e reusita. un text care trebuie citit de mai multe ori
pentru textul : Ochiul închis deIoana, nu stiu eu absolut perfect ce e un jam session in jazz dar as vrea sa te intreb, crezi ca e potrivita folosirea termenului aici? si daca da, de ce? parca stiam ca in jam session exista doar un singur participant principal nu doi. gresesc eu? iarta-mi ignoranta
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului deeram sigur, de aceea te-am și întrebat. am dorit ”versurile asimptomatice” să curgă oarecum inegal. adică în afară de prima și ultim strofă unde 1-2, versul 3-liber, versul 4 e împerecheat cu adjectivul care precede ( subit/ înmiit), sau, în strofa 4 cu adverbul precedent: sus/...versus.
în rest, așa cum ai remarcat, rimele sunt la locul lor. deci tehnic, am lămurit-o, cred.
în ceea ce privește talentul, dă-mi voie să am o reținere față de aprecierea/aprecierile tale pentru că din ceea ce am citit nu sunt încă pe deplin convins că te dă afară din casă, ca să fiu elegant.
pentru textul : versurile sunt asimptomatice deîți mulțumesc însă pentru faptul că te-ai oprit să citești, timpul e prețios.
Strofa a treia e o imagine pregătită pentru un alt poem. Dar am trântit-o aici :)
pentru textul : azi sar schije deDin respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deNu vreau să sune prea emfatic, dar dacă nu îl aveam pe Homer omenirea pierdea războiul Troiei. Iată de ce orice martor al orișicărui război este un martor esențial pentru noi. Și cu atât mai mult când acesta ne este redat cu grație și într-o vocabulă de zile mari, chiar demnă de marele William.
pentru textul : there is a war ▒ deApoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
pentru textul : defectul simplu V demerçi. it's only my song about it.
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deproiecții și apercepții, transcrise elegant, metaforele deschid câmpuri semnatice luminoase, pictograme de spirit și suflet. am intrat deplin în atmosfera fluidă a acestei poezii, chiar și în "amintirile goale", chiar și în acest "no man's land" dinăuntru, în care pășim fiecare uneori fără să știm unde ne aflăm. să nu mai afli porțile, nici grădina oranj, să nu mai afli decât frigul, cu marea lui deschidere spre neant, e înspăimântător pentru majoritatea. aici însă, în acest poem, nu se resimte spaima, ci "compasiunea, pumnul și palma". deosebită poezie, așa o văd eu astăzi, cu totul. nu selectez ce mi-a plăcut mai mult, fiindcă mi-a rămas, incredibil, întreagă, am memorat-o doar citind-o agale. ceea ce mi se întâmplă extrem de rar.
pentru textul : compendiu despre grădini decuvinte
pentru textul : niciploaia depoemul* merită
tu *înţelegi
îmi cer scuze, am scris dintr-o bucată, repede şi de-abia acum am văzut greşelile de scriere...
pentru textul : p.s demulţămesc ţie pentru popas şi ăle cuvinte de să le pui la rană! păi de! ce să spui, că sunt nume din viaţa de toate zilele. iar faptele s-au întâmplat... ceva vreme să fie. un singur lucru mi-e foarte clar: mi-e dor de viaţa la ţară (cu sau fără insinuare...)!
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie deNicidecum Virgil pentru mine "de atmosfera" este ceva superior (asa, ca insasi atmosfera :-), ceva in genul muzicii lui Barry White de exemplu. Andu
pentru textul : mate blues dePăi, tocmai ceai de salvie consumam în acel moment și mai știu că nu-i nimic întîmplător, toate acele coincidențe al căror autor țină să rămînă anonim.
pentru textul : june deoglindă, please :))
pentru textul : ieşirea din iarnă deîmi place tonul ludic al tău, Vlad. îmi amintesște de un prieten care obișnuia să țină un jurnal de bord într-o revistă de cultură. și prin aceste rânduri prind momente frumoase, care rămân. în tine, în Alina, în mulți. în noi cei care citim. atât de frumos în intimitate...
pentru textul : jurnal de front. virtualia deimi place cum ai schimbat. multumesc pentru incredere:)
pentru textul : românia lui virgil t -V- deVirgil, mă bucur să ai văzut… ce era de văzut.
Radu Luca Dupeș, mulțumesc pentru citire și pentru cuvintele calde.
Vlad, măiastrule, ție… ce pot să-ți spun, decât încă o dată „La MulȚi Ani!!” ?
pentru textul : postludiu deSă ți se împlinească toate dorințele!
(ba nu, retrag ultima urare… fiindcă e un cuțit cu două tăișuri.)
err: "poezie", desigur.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea descuze. deci, "merci pentru articol. e intradevar foarte trist"
pentru textul : Renașterea împușcata desi nu stiam ca leo butnaru s-o ocupat de avangarda ucraineana separat de cea rusa (aia rusa o aparut in doua volume la noi). o s-o caut, oricum
Caline, hai sa iti spun una de o sa fiu acuzat de sexism. zici ca a zis de sonoritati, cantabilitate, etc.. nu inteleg de ce nu pricepi tu ca asa sint femeile, mai sensibile la sunete, la nuante, la poezie... uneori vulnerabilitatea asta le ajuta sa faca critica buna, alteori nu. dar de acum am intrat in alt subiect si nu vreau sa il dezvoltam aici. daca doreste sa dezvolte cineva paralela barbat/ femeie in critica literara sa inceapa un text nou si sa o faca acolo. am zis
pentru textul : Cel mai, Cea mai depe vremea când mă inițiam în ale publicității, într-o carte scrisă de un copywriter vestit scria cam așa: un bun copywriter nu este poet, ci ar trebui să aibă în vedere niște obiective practice. mă întreb acum dacă mai este valabilă ideea având în vedere că textul de mai sus e la granița dintre poezie și reclamă. am preluat mesajul din versurile "prin care li se văd oamenilor / viermii și sămânța" și deja simt cum ceva începe să viermuiască în mine și să-mi crape o sămânță. și pentru că li poate fi și Li, aș încerca o citire cu verbul "se arată" în loc de "se văd". "te iubeck's"-ul tău mi-a amintit de directorul firmei producatoare de bere beck's (de unul dintre ei, nu dau nume), orfan de tată, care, la un moment dat în carieră, a ajuns la un interviu cu managementul străin și a spus ceva de genul "am muncit ca un câine". "cum, ceilalți nu munceau?" a venit răspunsul-întrebare, nefiind impresionați de mărturisire. bun venit pe aici.
pentru textul : te iu-BECK'S dePagini