suntem noi poeti, da nici chiar asa! eu, unu, am gusturi mai...ciudate. de ex, mi ar placea (mi ar placea) ca iubita sa mi dea in cap cu florile si apoi sa ma calce cu talpile. si altele...
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
Costel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.
creezi o atmosfera plina de farmec si naturalete ...
daca toate astea se intampla "inainte de tacere", tacerea nu poate fi decat un "sine" exterior ce vrea sa respire intre limitele unui prezent cu mireasma de tei.
cuvantul "miasma" imi sun putin cam arhaic, zic
primul vers nu vrea nicicum sa se lase postat...:))
in adaug, pt. ca e important: "Distinge formă de substanţă, aşa cum diferit e leul de deşert,/Ori cum e sunetul vorbirii de gândul care-l mână;..." samd.
zambesc, nu ma supar.
un comentariu simiral am primit si pe Agonia. aceeasi plasare a textului de aici "sub nivelul meu". numai ca acest nivel nu e masurabil, precum cel al marii. si, in al doilea rand, dar nu mai putin important, eu nu sunt in competitie cu nimeni, cu atat mai putin cu mine insami. stiu, educatia americana, educatia moderna in sensul larg al cuvantului sustine ca TREBUIE sa fii...sa "te autodepasesti", "sa progresezi"...etc. Eu ma simt bine in lumea mea, una care, fara a refuza "valorile noi", prefera sa nu le forteze.
revenind la text: fireste ca il puteam face agreabil, ca il puteam imbogati, inlori... nimic mai usor. dar aceste artificii ar fi fost la antipodul ideii pe care el, asa modest cum este, incearca sa o aduca in atentia cititorului. si-atunci, la ce bun?
trebuie sa recunosc ca textul are valente scenografice. ca text poetic insa par ca ar mai merita lucrat. iti lasa insa sentimentul acela inefabil pe care il naste poezia
abureala de satin sint acuzatiile jalnice cum ca n-as avea eu alta treaba decit sa iti numar tie numarul de vizionari care observ ca te pasioneaza cu atita infierbintare. si sint convins de ce am afirmat (daca tot intrebi) si dupa parerea mea este de prost gust sa insiri asa o placinta pe pagina. dar evident, fiecare cu gusturile lui. eu mi-am expus opinia cu privire la forma unui text si nu cu privire la tine ca autor asa ca te rog frumos sa respecti regulamentul si bunul simt si sa incetezi cu acuzatii si aluzii din astea primitive. nu toata lumea care iti atrage atentia cu privire la ce ai facut prost aici este neaparat invidioasa sau geloasa pe tine. este un gest de om mic sa raspunzi cu asa ceva la o critica pertinenta si, din nou, vorbeste despre capacitatea ta de a accepta critica adresata unui text. nu inteleg de ce trebuie sa "lasam pe altii". care e problema? am cumva un handicap de nu am dreptul sa ma exprim si eu? pina una alta sint si cititor si proprietar al siteului si banuiesc ca lucrurile astea imi ofera suficient drept ca sa ma exprim cu privire la ce se intimpla pe aici. si, repet, nu m-am referit la persoana ta asa cum, fara delicatete, ai facut tu referindu-te la persoana mea. deci deocamdata cred ca tu ar cam trebui sa iti ajustezi reactiile.
Andule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
Andu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
Rara avis in terris. Altayr mă duce cu gândul la steaua alfa din contelația Vulturul (Aquila) supranumită "Regele păsărilor", printre altele. Superbă imagine, bună pentru copertă de carte, nu neapărat SF. Are tonurile de culori care îmi plac foarte mult. Aș îndrăzni să sper mai mult, că va fi coperta viitorului meu volum de poezii?... Cu drag, /O\
nu e proza, e poem.. rearanjeaza-l ....ce spui? in alta ordine de idei e minunat sa duci un omagiu lui pavarotti..inca nu pot vorbi despre el si nici nu pot scrie asa ca sper sa intelegi de ce nu-ti comentez textul ... e inca atat de cald, de viu chiar acolo in noapte... astept pe trepte la scara artistilor sa apara cu zambetul lui larg ca dupa un spectacol...
Am avut curiozitatea să citesc comentariile şi astfel am ajuns la "Psalm". Mie mi-a plăcut, şi nu o spun complezent. De la "...licorile/ picurate să tulbure" - subtilă trimitere la Habacuc, la "năvodul de vene rubinii" - poate cel mai frumos vers. Remarc construcţia (aparent simplă) şi profunzimea textului, care, cu toată încărcătura de simboluri biblice şi de trimiteri, îşi păstrează limpezimea. Cei care au citit Geneza ştiu de ce "neîngerii" este cel mai potrivit cuvânt în acest text. Foarte frumoasă este şi definirea femeii - "nălucă ascunsă între coaste" - din finalul poemului. Pentru toate acestea am să acord o peniţă de aur, chiar dacă o fac cu o foarte mare întârziere, faţă de data publicării.
Inconștientul privește seducția ce nu se poate opri în fața timpului de care aparține și de care nimeni, dar nimeni, nu se poate feri, și care ascunde în inima sa o perlă trecătoare precum orele ceasului vechi victorian. El o privește în ochi, ea îi susține privirea, știind că lui îi place să privească și să fie privit. un dans, o apropiere, ei nu îi pasă, că oricum totul e trecător și oricum viața îi desparte. oricum mâna lor iubește, oricum glasul e acolo, lângă ei, mereu. Un pact de iubire e un tango în noapte, pe caldarâmul șinelor de tramvai purtătoare de priviri, pe unde trec pașii....
Vezuviu se scrie corect in limba romana, iar la cele doua bombardamente se putea spune simplu - a primului bombardament atomic. Mai ai cateva elemente de umplutura care pot fi scoase cu eleganta:
(faptul ca) stau asteptandu-te (precum un) sfinx uitat pe o noptiera
(mi se pare o - mai ales ca repeti moartea imi pare) stranie aberație în țesătura lucrurilor
acum nu poți fi decît tu (cu toate că nici pe departe)nu îmi imaginez
este mai bine așa (de vreme ce) alternativa nu ar fi decît o iubire împărtășită...
In concluzie, textul este frumos, iti dau o penita, dar te rog sa renunti la limbazul prozaic, descriptiv, explicativ, si incearca sa fii mai concentrat in exprimare.
m-am oprit la jocuri. stiam eu ca, da' nu stiam cum! acuma stiu:) ieri m-am ciondanit cu un oarecare pentru aseaza/asaza, eu sustinand ca asaza. azi am scris aseaza... nu stiu ce sa ma mai fac cu mine:) in ce priveste timpurile am verificat. prea mult de lucru:) multam!
mai Vacarasule, trec peste magariile pe care iti permiti sa le emiti aici. evident dintr-o trista lipsa de bun simt. habar nu am cine esti si ce fel de filolog esti dar ca om te comporti abject. eu, cit sint eu de "parasitor de tara", dictator si mai cum vrei sa ma definesti tu, si totusi nu mi-as permite sa emit astfel de judecati despre cineva pe care nu il cunosc. pur si simplu, repet, eu numesc asta o masura de buna crestere. mai ales ca am intrat in "casa altora". deci pe de o parte atitudinea ta ma intristeaza. pe de alta parte ma amuza indirjirea cu care te manifesti. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici altcineva de aici nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale. iti doresc o zi buna si incearca sa iesi putin la aer curat ca sa te mai racoresti.
interesant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
mi-au plăcut mult comparația din a treia strofă și mai ales întrebarea... hm... eu n-aș ști ce răspuns să dau... :)
în întregime, textul vorbește (sau tu, în acest text...) despre dificultatea oglindirii în celălalt, despre căutare, renunțare, dezolare, dar o face cu seninătate și autocontrol -
la mine așa a ajuns. :)
...ultimul cuvânt nu ar trebui să fie „inexistente” (țări... inexistente)?
aaa... am uitat să spun că titlul m-a tras de mânecă până aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vă mulţumesc pentru comentarii şi încurajări.
pentru textul : Renaştere desuntem noi poeti, da nici chiar asa! eu, unu, am gusturi mai...ciudate. de ex, mi ar placea (mi ar placea) ca iubita sa mi dea in cap cu florile si apoi sa ma calce cu talpile. si altele...
pentru textul : Nu-mi aduc aminte depoemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
pentru textul : memoria imediatã deCostel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.
pentru textul : Exponat deun titlu „ametitor” de frumos ca si intreg poemul de altfel, cuvintele tale sunt lucrate cu migala unui mester aurar . bun venit pe site!
pentru textul : Undeva amețitor de aproape decreezi o atmosfera plina de farmec si naturalete ...
pentru textul : înainte de tăcere dedaca toate astea se intampla "inainte de tacere", tacerea nu poate fi decat un "sine" exterior ce vrea sa respire intre limitele unui prezent cu mireasma de tei.
cuvantul "miasma" imi sun putin cam arhaic, zic
mi-au placut picioarele tale, ariel...
pentru textul : somn deprimul vers nu vrea nicicum sa se lase postat...:))
in adaug, pt. ca e important: "Distinge formă de substanţă, aşa cum diferit e leul de deşert,/Ori cum e sunetul vorbirii de gândul care-l mână;..." samd.
scuze.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut descuze prelinge
pentru textul : prea scurt jurnal dezambesc, nu ma supar.
pentru textul : amărui deun comentariu simiral am primit si pe Agonia. aceeasi plasare a textului de aici "sub nivelul meu". numai ca acest nivel nu e masurabil, precum cel al marii. si, in al doilea rand, dar nu mai putin important, eu nu sunt in competitie cu nimeni, cu atat mai putin cu mine insami. stiu, educatia americana, educatia moderna in sensul larg al cuvantului sustine ca TREBUIE sa fii...sa "te autodepasesti", "sa progresezi"...etc. Eu ma simt bine in lumea mea, una care, fara a refuza "valorile noi", prefera sa nu le forteze.
revenind la text: fireste ca il puteam face agreabil, ca il puteam imbogati, inlori... nimic mai usor. dar aceste artificii ar fi fost la antipodul ideii pe care el, asa modest cum este, incearca sa o aduca in atentia cititorului. si-atunci, la ce bun?
trebuie sa recunosc ca textul are valente scenografice. ca text poetic insa par ca ar mai merita lucrat. iti lasa insa sentimentul acela inefabil pe care il naste poezia
pentru textul : Matase 100% deabureala de satin sint acuzatiile jalnice cum ca n-as avea eu alta treaba decit sa iti numar tie numarul de vizionari care observ ca te pasioneaza cu atita infierbintare. si sint convins de ce am afirmat (daca tot intrebi) si dupa parerea mea este de prost gust sa insiri asa o placinta pe pagina. dar evident, fiecare cu gusturile lui. eu mi-am expus opinia cu privire la forma unui text si nu cu privire la tine ca autor asa ca te rog frumos sa respecti regulamentul si bunul simt si sa incetezi cu acuzatii si aluzii din astea primitive. nu toata lumea care iti atrage atentia cu privire la ce ai facut prost aici este neaparat invidioasa sau geloasa pe tine. este un gest de om mic sa raspunzi cu asa ceva la o critica pertinenta si, din nou, vorbeste despre capacitatea ta de a accepta critica adresata unui text. nu inteleg de ce trebuie sa "lasam pe altii". care e problema? am cumva un handicap de nu am dreptul sa ma exprim si eu? pina una alta sint si cititor si proprietar al siteului si banuiesc ca lucrurile astea imi ofera suficient drept ca sa ma exprim cu privire la ce se intimpla pe aici. si, repet, nu m-am referit la persoana ta asa cum, fara delicatete, ai facut tu referindu-te la persoana mea. deci deocamdata cred ca tu ar cam trebui sa iti ajustezi reactiile.
pentru textul : solia unei stele de mare decred ca textul putea fi mai degraba incadrat la proza/note sau proza/jurnal
pentru textul : spovedanie deAndule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
pentru textul : la marginea ochiului care visează degeorge, mi a placut numai prima strofa, restul seamana a discurs bobadilic
pentru textul : Groapa Himalayelor deAndu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
pentru textul : Anamnesis destrudo deRara avis in terris. Altayr mă duce cu gândul la steaua alfa din contelația Vulturul (Aquila) supranumită "Regele păsărilor", printre altele. Superbă imagine, bună pentru copertă de carte, nu neapărat SF. Are tonurile de culori care îmi plac foarte mult. Aș îndrăzni să sper mai mult, că va fi coperta viitorului meu volum de poezii?... Cu drag, /O\
pentru textul : Lemuria deMă bucură mult vestea aceasta! Toate cele bune, Alina!
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV denu e proza, e poem.. rearanjeaza-l ....ce spui? in alta ordine de idei e minunat sa duci un omagiu lui pavarotti..inca nu pot vorbi despre el si nici nu pot scrie asa ca sper sa intelegi de ce nu-ti comentez textul ... e inca atat de cald, de viu chiar acolo in noapte... astept pe trepte la scara artistilor sa apara cu zambetul lui larg ca dupa un spectacol...
pentru textul : Luciano Pavarotti dede doua ori: in primul rand pt. ca am uitat "Penita" si, in al doilea rand, pt. ca am postat com-ul de doua ori dand de lucru editorilor.
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă deAm avut curiozitatea să citesc comentariile şi astfel am ajuns la "Psalm". Mie mi-a plăcut, şi nu o spun complezent. De la "...licorile/ picurate să tulbure" - subtilă trimitere la Habacuc, la "năvodul de vene rubinii" - poate cel mai frumos vers. Remarc construcţia (aparent simplă) şi profunzimea textului, care, cu toată încărcătura de simboluri biblice şi de trimiteri, îşi păstrează limpezimea. Cei care au citit Geneza ştiu de ce "neîngerii" este cel mai potrivit cuvânt în acest text. Foarte frumoasă este şi definirea femeii - "nălucă ascunsă între coaste" - din finalul poemului. Pentru toate acestea am să acord o peniţă de aur, chiar dacă o fac cu o foarte mare întârziere, faţă de data publicării.
Ioan J
pentru textul : psalm dePai, atunci sa punem punct. :-)
pentru textul : Dependențe de sânge deLa sugestia lui Dorin, schimbăm ora, spre după-amiază. Aştept propuneri.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deInconștientul privește seducția ce nu se poate opri în fața timpului de care aparține și de care nimeni, dar nimeni, nu se poate feri, și care ascunde în inima sa o perlă trecătoare precum orele ceasului vechi victorian. El o privește în ochi, ea îi susține privirea, știind că lui îi place să privească și să fie privit. un dans, o apropiere, ei nu îi pasă, că oricum totul e trecător și oricum viața îi desparte. oricum mâna lor iubește, oricum glasul e acolo, lângă ei, mereu. Un pact de iubire e un tango în noapte, pe caldarâmul șinelor de tramvai purtătoare de priviri, pe unde trec pașii....
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deVezuviu se scrie corect in limba romana, iar la cele doua bombardamente se putea spune simplu - a primului bombardament atomic. Mai ai cateva elemente de umplutura care pot fi scoase cu eleganta:
(faptul ca) stau asteptandu-te (precum un) sfinx uitat pe o noptiera
(mi se pare o - mai ales ca repeti moartea imi pare) stranie aberație în țesătura lucrurilor
acum nu poți fi decît tu (cu toate că nici pe departe)nu îmi imaginez
este mai bine așa (de vreme ce) alternativa nu ar fi decît o iubire împărtășită...
In concluzie, textul este frumos, iti dau o penita, dar te rog sa renunti la limbazul prozaic, descriptiv, explicativ, si incearca sa fii mai concentrat in exprimare.
pentru textul : scrisori imaginare dem-am oprit la jocuri. stiam eu ca, da' nu stiam cum! acuma stiu:) ieri m-am ciondanit cu un oarecare pentru aseaza/asaza, eu sustinand ca asaza. azi am scris aseaza... nu stiu ce sa ma mai fac cu mine:) in ce priveste timpurile am verificat. prea mult de lucru:) multam!
pentru textul : Jocuri și jucători demai Vacarasule, trec peste magariile pe care iti permiti sa le emiti aici. evident dintr-o trista lipsa de bun simt. habar nu am cine esti si ce fel de filolog esti dar ca om te comporti abject. eu, cit sint eu de "parasitor de tara", dictator si mai cum vrei sa ma definesti tu, si totusi nu mi-as permite sa emit astfel de judecati despre cineva pe care nu il cunosc. pur si simplu, repet, eu numesc asta o masura de buna crestere. mai ales ca am intrat in "casa altora". deci pe de o parte atitudinea ta ma intristeaza. pe de alta parte ma amuza indirjirea cu care te manifesti. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici altcineva de aici nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale. iti doresc o zi buna si incearca sa iesi putin la aer curat ca sa te mai racoresti.
pentru textul : poetul III deE simpatic, dar "amuşină" e pretenţie.
pentru textul : vânătoare deinteresant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
pentru textul : (1) Mic și-o inimă de plumb / (2) Lebăda supărată demi-au plăcut mult comparația din a treia strofă și mai ales întrebarea... hm... eu n-aș ști ce răspuns să dau... :)
în întregime, textul vorbește (sau tu, în acest text...) despre dificultatea oglindirii în celălalt, despre căutare, renunțare, dezolare, dar o face cu seninătate și autocontrol -
la mine așa a ajuns. :)
...ultimul cuvânt nu ar trebui să fie „inexistente” (țări... inexistente)?
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deaaa... am uitat să spun că titlul m-a tras de mânecă până aici.
Pagini