Mariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
Dacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
Interesante imaginile si tehnica the realizare a poeziei, si acel vers final. Adevarat ca genitivele pot ingreuna, dar fara ele iar nu e bine. Greu de multumit toate gusturile. Mi-ar place sa stiu ce simbolistica te-a condus la "cățelul pământului/ uită labele în casa clopotarului"?
ai niste imagini de mare rafinament "desculță noaptea se scutură de tristețe" sau "veșmintele întunericului meu" de fapt fiecare rind e o bijuterie asa cum remarca si Cailean sint de acord cu el
Cristina, ti-am ramas datoare cu raspunsul, intru rar pe site-urile de poezie, sper sa am mai mult timp in viitorul apropiat, am nevoie sa ma regasesc scriind si comunicand in acest fel :) Multumesc mult pentru receptare si pentru penita.
Petru, sper ca te referi la mesajul poemului, ca, stii, eu is paranoica de fel. Multumesc pentru semn.
dorin, prima strofa voiam sa faca doar o introducere intr-un ireversibil "tarziu", eu mizam de fapt pe unele imagini din urmatoarele strofe: imaginea "cuielor in pragul de apa" sau "pantofii care uita pragul unui dormitor ... " incercam sa redau o stare vecina cu o geografie a neputintei si a acceptarii in acelasi timp, dar daca tu crezi ca ea "parca" spune mai mult decat celelalte, e poate doar semn ca pe aici pe la mine inca mai bantuie fantomele unui curent vetust, de care crede-ma tot incerc sa fug :) ma bucur ca treci si-mi spui parerea ta, iti multumesc!
Pui diacritice in titlu sau nu? In teorie fizica, nu inteleg de ce sa fie uimit Einstein cum se curbeaza lumina - cum sau de ce? :) Altfel, un poem interesant, cu aceleasi elemente de cand lumea: Dumnezeu, pacea, razboiul si vesnicia. Cam ceea ce ne asteapta.
O poezie, foarte bine spus, in trei "cioburi".Gasesc interesant versul "dandu-mi suturi" care ne-ar putea dezvalui oglinda ce ne arata spatele si praful unui mers.Atat am avut de "adaugat", celelalte comentarii fiind foarte bune.MI-a placut! Cu respect, Sebastian
Frumoasă poezia, iar finalul e genial. În el e condensată toată iubirea de oameni (ipocrită) a majorității semenilor noștri pământeni. Felicitări, Adelina!
Un poem cu sensuri ascunse, dar cu o cheie expusă vizibil pentru un ochi format (dar nu în datul în google). Titlul lasă loc pentru o continuare a percepțiilor sau a prezentării altor "spații". Poate cândva voi scrie o replică. Nu sună tocmai bine "spectre tangențial", iar "plutind printre cuvinte" sună obișnuit (schimbă verbul).
dragoste absoluta, cea care iarta greselile indragostitilor. un poem in care autoarea se schiteaza in primele strofe pe sine, apoi ceva despre marea iubire. se pierde, se imprastie ideile, se amesteca aici pana la confuzie mesajul. clara ramana iubirea, atat cat poate fi intr/un desen rapid in cuvinte.
raul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
Laic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
Virgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
Dincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
... poemul acesta este cam pretenţios şi cam lipsit de strălucire. Din prima încerc să mă întreb cui se adresează, de fapt, lui Hilaire botanistul? Atunci de ce yerba mate şi nu "ilex paraguarensis", oricum, cititorul de limbă română nu înţelege ideea, poate dacă stă o vreme în Guadalajara!
Tema profetului, identificarea dumneavoastră cu acesta, este cam desuetă, sire. Şi răsuflă. Poate găsiţi ceva mai nou.
Mie mi-a placut textul chiar daca uneori are asa un iz, camuflat, ce-i drept, foarte bine, de patetism. Nu pot sa nu remarc faptul ca textele tale au devenit mai bune, utilizezi cu succes intertextualitatea si dincolo de cuvinte se observa destula eruditie si talent in a poetiza. Aici... "ultimile file"... daca nu e vorba despre o licenta poetica s-ar putea sa fie o greseala.
in primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
sa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Intr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
intilnire placuta :D pe viitor poate ma invita si pe mine. vin, zau, numa sa mi se deconteze drumu. si afisu ii ok. decit afisele alea cu eminescu facut din capaci, flori, chestii... :))
un poem corect (poate chiar prea corect) scris cu multa precizie (parca autorul ar fi un matematician care si-a calculat la zecimale cuvintele), asa il percep eu. Dar ăsta nu-i un lucru rău :)finalul neașteptat și puțin ironic mi-a plăcut.
un poem textualist care se autodepășește vizualo-postmodernist, o revelație faină ca experiment și originalitate...:) acel "imaginează-ți" ca indicație regizorală din debutul textului devine retoric la un moment dat sau chiar redundant, textul ar respira foarte bine și fără explicațiile lui...cred eu. în-locuirea-cu-sine din final e memorabilă, per ansamblu un poem de recitire pentru care (re)încurajez autoarea cu o distincție...:) mai vrem, Claudia...mai vrem !
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deDacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
Interesante imaginile si tehnica the realizare a poeziei, si acel vers final. Adevarat ca genitivele pot ingreuna, dar fara ele iar nu e bine. Greu de multumit toate gusturile. Mi-ar place sa stiu ce simbolistica te-a condus la "cățelul pământului/ uită labele în casa clopotarului"?
pentru textul : Redundanță deexista sectiunea Espanol - Rumano
pentru textul : Sonet I de Pablo Neruda deai niste imagini de mare rafinament "desculță noaptea se scutură de tristețe" sau "veșmintele întunericului meu" de fapt fiecare rind e o bijuterie asa cum remarca si Cailean sint de acord cu el
pentru textul : numai mâinile tale deCristina, ti-am ramas datoare cu raspunsul, intru rar pe site-urile de poezie, sper sa am mai mult timp in viitorul apropiat, am nevoie sa ma regasesc scriind si comunicand in acest fel :) Multumesc mult pentru receptare si pentru penita.
Petru, sper ca te referi la mesajul poemului, ca, stii, eu is paranoica de fel. Multumesc pentru semn.
pentru textul : Likes deCe sa zic? Doar felicitari. Esti unul dintre autorii pe care-i urmaresc cu placere.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 dedorin, prima strofa voiam sa faca doar o introducere intr-un ireversibil "tarziu", eu mizam de fapt pe unele imagini din urmatoarele strofe: imaginea "cuielor in pragul de apa" sau "pantofii care uita pragul unui dormitor ... " incercam sa redau o stare vecina cu o geografie a neputintei si a acceptarii in acelasi timp, dar daca tu crezi ca ea "parca" spune mai mult decat celelalte, e poate doar semn ca pe aici pe la mine inca mai bantuie fantomele unui curent vetust, de care crede-ma tot incerc sa fug :) ma bucur ca treci si-mi spui parerea ta, iti multumesc!
pentru textul : în umbra părului tău dePui diacritice in titlu sau nu? In teorie fizica, nu inteleg de ce sa fie uimit Einstein cum se curbeaza lumina - cum sau de ce? :) Altfel, un poem interesant, cu aceleasi elemente de cand lumea: Dumnezeu, pacea, razboiul si vesnicia. Cam ceea ce ne asteapta.
pentru textul : blind cu einstein deajuta/ma sa/ti inteleg textul!
pentru textul : îl iubesc pe grigore deO poezie, foarte bine spus, in trei "cioburi".Gasesc interesant versul "dandu-mi suturi" care ne-ar putea dezvalui oglinda ce ne arata spatele si praful unui mers.Atat am avut de "adaugat", celelalte comentarii fiind foarte bune.MI-a placut! Cu respect, Sebastian
pentru textul : Oglinda deFrumoasă poezia, iar finalul e genial. În el e condensată toată iubirea de oameni (ipocrită) a majorității semenilor noștri pământeni. Felicitări, Adelina!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deSapphire, mulțumesc de urare! Am modificat câte ceva și parcă sună mai bine!
pentru textul : În tranzit deUn poem cu sensuri ascunse, dar cu o cheie expusă vizibil pentru un ochi format (dar nu în datul în google). Titlul lasă loc pentru o continuare a percepțiilor sau a prezentării altor "spații". Poate cândva voi scrie o replică. Nu sună tocmai bine "spectre tangențial", iar "plutind printre cuvinte" sună obișnuit (schimbă verbul).
pentru textul : a space between perceptions dedragoste absoluta, cea care iarta greselile indragostitilor. un poem in care autoarea se schiteaza in primele strofe pe sine, apoi ceva despre marea iubire. se pierde, se imprastie ideile, se amesteca aici pana la confuzie mesajul. clara ramana iubirea, atat cat poate fi intr/un desen rapid in cuvinte.
pentru textul : crochiu în oglindă deraul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deaceleasi rezerve , mai ales într-un articol serios si foarte bun. sau , poate, am "încremenit" noi în limba de dinaintea "marii noastre migratii".
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" deLaic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
pentru textul : îndreptarul după Simion deam modificat titlul "Blanca" in "Cassa-Blanca", e mai sugestiv, multumesc Almei pentru idee
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deVirgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
pentru textul : Noaptea de martie deDincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
... poemul acesta este cam pretenţios şi cam lipsit de strălucire. Din prima încerc să mă întreb cui se adresează, de fapt, lui Hilaire botanistul? Atunci de ce yerba mate şi nu "ilex paraguarensis", oricum, cititorul de limbă română nu înţelege ideea, poate dacă stă o vreme în Guadalajara!
pentru textul : ym deTema profetului, identificarea dumneavoastră cu acesta, este cam desuetă, sire. Şi răsuflă. Poate găsiţi ceva mai nou.
de unde țâșnesc și după cât timp crâmpieile care ajung în stadiul conștient sub mantia generoasă a poeziei.
pentru textul : dezmierdare deDoina, îți mulțumesc de cuvânt!
Raul structura o gândisem astfel ca să pun în evidenţă latura narativă. Dar dacă voi credeţi că este mai bine aşa, voi modifica.
Anna, absurdul este la îndemâna noastră...Nu trebuie decât să trăim şi avem parte de el.
Mulţumesc deopotrivă pentru observaţii şi aprecieri.
pentru textul : calea de mijloc deMie mi-a placut textul chiar daca uneori are asa un iz, camuflat, ce-i drept, foarte bine, de patetism. Nu pot sa nu remarc faptul ca textele tale au devenit mai bune, utilizezi cu succes intertextualitatea si dincolo de cuvinte se observa destula eruditie si talent in a poetiza. Aici... "ultimile file"... daca nu e vorba despre o licenta poetica s-ar putea sa fie o greseala.
pentru textul : arabescurile dorului dein primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
pentru textul : Şarpele de aramă (XX) desa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Intr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
pentru textul : Draperii roșii deintilnire placuta :D pe viitor poate ma invita si pe mine. vin, zau, numa sa mi se deconteze drumu. si afisu ii ok. decit afisele alea cu eminescu facut din capaci, flori, chestii... :))
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deE ok, Virgil!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deîmi era amar de dulcele fals
al cucoanelor
restul imi pare alergare pe banda rulanta
pentru textul : meditaţie deun poem corect (poate chiar prea corect) scris cu multa precizie (parca autorul ar fi un matematician care si-a calculat la zecimale cuvintele), asa il percep eu. Dar ăsta nu-i un lucru rău :)finalul neașteptat și puțin ironic mi-a plăcut.
pentru textul : interludiu|mîinile deun poem textualist care se autodepășește vizualo-postmodernist, o revelație faină ca experiment și originalitate...:) acel "imaginează-ți" ca indicație regizorală din debutul textului devine retoric la un moment dat sau chiar redundant, textul ar respira foarte bine și fără explicațiile lui...cred eu. în-locuirea-cu-sine din final e memorabilă, per ansamblu un poem de recitire pentru care (re)încurajez autoarea cu o distincție...:) mai vrem, Claudia...mai vrem !
pentru textul : clean dePagini