îmi place în engleză, în româneşte neavând un corespondent exact. tichet de dus? tichet de neîntoarcere? nu merge!
ca să-l mulţumim pe andu, la "din câte uşi" s-ar putea folosi prepozitia la, dar s-ar repeta începutul strofei a treia cu a doua, deci din, fără dintre, mi se pare ok. autorul are aici libertatea să se exprime cum vrea. cenuşă = cenuşe, mda.
Intr-un fel de incheiere a acestei mini-dezbateri si pentru ca nu pot sa nu zic la ce zice Dorin "nimic din ceea ce e gratis nu mi-e strain" este vorba originala a ghici ciuperca ce-i cui. Cine stie altfel sa aunce primul piatra. P.S. Mi-au placut haiku-urile Orianei
Aș fi preferat ca la sfîrșit să curgă cerneală. „Venele fricii” este o construcție metaforică de cu totul altă factură decît restul textului. Părerea mea de doi lei grei.
imperativul din titlu nu se adresa neaparat cititorului, domnule Ghimpu. :)
multumesc de feed-back.
e bine ca ati gasit-o, uneori se ascunde unde te-astepti mai putin...
Mulțumesc, Alma, da, sunt spații întrepătrunse, e o rugă. Despre inimile îngropate în lacrimi poate s-a mai scris, așa am simțit eu, așa cred că aș scrie și peste o mie de ani, pe acest pământ, de aș mai fi copilul Terrei. Lumină Sfântă, ție.
Ela, comparația ta îmi face cinste, dar eu mă descurc deocamdată doar pe mici dimensiuni, nu știu dacă aș rezista la tensiune atât de multă acumulată pe distanțe mai mari. Dar și încurajarea ta e bine primită, mai ales că, repet, nu s-a vrut decât un exercițiu al unei proze pe care mi-am refuzat-o în ultimul timp. Și da, între două tăieturi, it's all about being alive.
aveți dreptate oameni dragi. vă mulțumesc pentru cuvintele sensibile și frumoase care vă definesc! poemul este încă în lucru. voi lua în considerare sugestia ta Viorel, pentru care îți mulțumesc frumos!
gânduri bune vouă!
Trebuie sa apara in text explicit "Dumnezeu" sau poate sa fie referitor la religie ? In fine, cum tot vei lipsi, o sa las unul, o sa fie fun... Te gandesti tu daca e valid sau nu. Ieri mâinile… Ieri mâinile tușeau zâmbete-deget Și lumea rătăcea pe chipul-palmă Ca un ciclon cu o privire calmă Cuprins de furie în trupu-i veget. În dezbinarea palmelor o clipă Supune rătăciți într-o catismă Zăpezile din pumni ce-apun în schismă S-ar aduna în noi făcând risipă… Un anotimp supus dogmatic… pică Tradiția nu îi măsoară pașii, Iar câteodată au onoare lașii Trăind la unison aceeași frică. Ialin
Apoi, vreau să te felicit pentru că scrii poezii. În era luminii şi-a vitezei, din ce în ce mai puţin copii aleg această artă. Este un tărâm frumos, care te va ajuta să te afli aşa cum eşti tu, care îţi va da posibilitatea să fii aşa cum simţi. Dar este, totodată, şi un drum anevoios, care, uneori, ţi se va părea atât de abrupt, încât vei crede că nu-l poţi urca. Dar, în cele din urmă, cu multă muncă şi încredere, vei reuşi.
Câteva sfaturi:
când editezi un text,
* foloseşte diacritice (virgulită sun "t", "s" (ţ, ş), căciuliţe pentru "a" (ă/â)
* lasă spaţiu după fiecare semn de punctuaţie
* nu scrie nici cuvinte, nici propoziţii folosind doar litere mari.
când scrii o poezie,
*evită repetiţiile nefolositoare ("un strigat,un urlet,") - lasă doar o variantă
*evită explicaţiile în plus (nopţi albe, nedormite) - se înţelege că sunt nedormite, deoarece, ai spus mai înainte, sunt albe)
Pentru a putea scrie bine, trebuie neapărat să citeşti mult, mult, din toţi autorii importanţi, clasici şi actuali. Ai timp berechet pentru asta. Trebuie să scrii mult, mult, mult, să tai foarte mult, şi să postezi numai şi numai ce crezi tu că este mai bun. Şi nu trebuie să te supere critica negativă. Ea ajută infinit mai mult decât orice laudă! Aaa, nu ar fi rău să scrii, măcar din exerciţiu, poezie cu rimă. Ai să înţelegi mai târziu de ce. Şi da, scrie despre nebunia vârstei tale, nu încerca să fii om mare; pentru asta, vei avea timp mai târziu. Şi nu e aşa amuzant cum se spune.
Deocamdată, am să trimit textul tău la "şantier literar". Te rog frumos să-l corectezi (pune diacritice şi scrie cu literă mică tot ce e scris acum cu majusculă), apoi apasă butonul "atenţie editor", pentru că poezia ta să apară pe prima pagină.
Cam atât, deocamdată. Mult, mult succes îţi doresc, Smărăndiţo!
Imi cer scuze, dar eu nu sesizez legatura directa dintre analfabetism(sau poate doar incultura) si patriotism. Asa ca textul asta imi pare ca vine mai mult din frustrare. Apoi... ideea de patriotism este mult prea expirata, si iese foarte puitn la iveala in momente ca acesta. Daca cineva reproseaza asa ceva... trebuie sa aiba argumente foarte bune. Mie imi e destul de clar ca nu un loc sau o vorba te fac patriotic ci o atitudine sprijinita de niste actiuni. IN momentul asta nu cunosc nici un roman care poate da dovada de patriotism, asa ca textul asta nu-si are rostul. Daca vreti sa ne semnalati incultura si cotele ingrijoratoare pe care le atinge...desigur ca putem spune ceva cu adevarat si putem da multe exemple, altfel ... Ialin
Hei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
Un text bun neașteptat, poate mai elaborat stilistic cu pasaje deosebite ca de exemplu: "nu-i vina mea că azi nu mai știu cui și de ce mă închin, viața și moartea își schimbă mereu între ele fustele crețe, verbe febrile au înălțat, dinspre mine spre mâine, bariere așteptând trecerea unui personal deraiat" Finalul mi se pare reușit (de multe ori sunt tentată să decupez anumite fragmente dintr-un text, convinsă fiind că acolo este cheia muzicală a întregului sistem - un sistem cu mai multe necunoscute, în care matematica și muzica se identifică): "acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte, în amonte s-au prăbușit îngenunchiați căpriori - mai bine iartă-mă și risipește-mă într-o conjugare perpetuă la condițional optativ." [...Poate aș mai reveni după o vreme pentru a elimina anumite sincope dar nu de idei, ci de respirație poetică, să spun așa.] Privesc textul ca pe un un fel/modalitate/fenomen de a te apropia de Lumina-care-te-cunoaște-pe-nume.
Emil, nici mie nu-mi place acea cicatrice...aseara am tot cautat o alta formulare, mi-am tot implorat muza, am ispisit-o, m-am suparat, am tipat la ea...dar degeaba! pana la urma, mi-am adus aminte de-o zicala a berberilor: "doar Allah face lucruri perfecte" si am postat textul, constienta fiind de acel cliseu. Voi schimba acolo...oricum, textul mai are mult pana la perfectiune, asa ca nu o sa cad in pacat. :) multumesc de comm.
să știi că mi-aș fi exprimat o părere, chiar dacă te-ai fi supărat...dacă aș fi avut una, conturată. dar n-am înțeles nimic de aici...și, în afara ironiei de la început , din: "îmi miros mîinile a căpșuni și gîndesc rar și tare dar mai ales modern vîntul îmi bate cuie prin suflet" n-am găsit nimic de care să mă agăț.
orice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim
Ei, cred că mai bine ar fi fost dacă Lucian se făcea mai bine înțeles, în locul răspunsului în doi peri dat. Uite doar un link - a se căuta în indice de subiecte - cacofonie 1 (nu sunt fan pruteanu, dar are și el dreptate, așa am învățat și eu pentru facultate...). Problema care se pune, Lucian, este că poezia nu este un examen de limba română. Ea chiar trebuie să sune bine. Dacă vom accepta "cacealma" drept cuvânt care face parte din vocabular, tare greu însă ne vom împăca să vedem scris "ca ceasul" în titlul unei poezii. Mai contează oare că strict vorbind nu este o cacofonie? Atâta vreme cât sună urât (și sună, asta este, la fel ca și cacealma, after all, numai muzical nu sună), eu m-aș feri să folosesc o astfel de alăturare. Așadar, ai dreptate Lucian, nu este o cacofonie (iar tu știai asta și nu era nevoie să arunci capcane - "dacă este, de ce este"), dar și ceilalți cred că au dreptate, care îți spun că nu tot ceea ce este permis este și de bun augur în poezie.
Metaforizarea – vălul transparent; dincolo de el – procesul simbolizării: degetul care arată. Cine privește la deget, e treaba lui. Ca atunci când, după ce ai traversat, cu o barcă, un râu, continui drumul cărând barca în spinare. Cine privește spre ceea ce se arată (și lasă barca în plata Domnului), câștigă. Ni se întâmplă o mulțime de lucruri pentru prima dată: să ne naștem, să scoatem primul strigăt, să iubim (pur, precum copii – rămâne, din asta „un pantof de copil”) etc.; dar, tot pentru prima dată (în viață) se întâmplă să și… murim (secera). De ce să nu privim dincolo de ce indică astfel de «simboluri»? Remarcabilă concizia textului. Nu poți nici să scoți și nici să adaugi ceva.
Ştefan, dacă îmi permiţi o mică observaţie: "pentru îndrăgostiţii ce-şi plimbă câinii lupi/pentru că doar ei ştiu exact ora/când porţile oraşului sunt închise/
de baudelaire" fără de baudelaire l-aş vedea.
ochiul meu verde visează albastru în jurul lui atîtea măști o mască pentru fiecare chip am adunat o mie îmi lipsește doar una ochiul albastru visează verde lichide o mie de cristale quanticul țipăt de pescăruș pe cerul primăverii o singură stea o așteptam în fiecare dimineață an după an clipă însîngerînd muchii tăioase de prismă am măști pentru fiecare chip pentru răsărit am numai una tengo el designio -de parar el curso de la barbarie del diario sacrificio contarle contarle al sultan un cuanto apasionante
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul mi se pare o tentativa de epatare, care, ca cele mai multe astfel de tentative, pica in capcana ermeticului.
"Ce i se perfira secular în barba
Oxigenată în fiecare secundă
Din celestul lui ceas"
pompos si inutil...
ialin
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deîmi place în engleză, în româneşte neavând un corespondent exact. tichet de dus? tichet de neîntoarcere? nu merge!
ca să-l mulţumim pe andu, la "din câte uşi" s-ar putea folosi prepozitia la, dar s-ar repeta începutul strofei a treia cu a doua, deci din, fără dintre, mi se pare ok. autorul are aici libertatea să se exprime cum vrea. cenuşă = cenuşe, mda.
îmi place poemul, asta este.
pentru textul : one way ticket deda,..., și vechi, desigur!:) mulțumesc, Adrian!
pentru textul : acolo unde rămân avalanșele dePersonal, n-am inteles. E in aromana?
pentru textul : fantezie deIntr-un fel de incheiere a acestei mini-dezbateri si pentru ca nu pot sa nu zic la ce zice Dorin "nimic din ceea ce e gratis nu mi-e strain" este vorba originala a ghici ciuperca ce-i cui. Cine stie altfel sa aunce primul piatra. P.S. Mi-au placut haiku-urile Orianei
pentru textul : Lunatice deAș fi preferat ca la sfîrșit să curgă cerneală. „Venele fricii” este o construcție metaforică de cu totul altă factură decît restul textului. Părerea mea de doi lei grei.
pentru textul : Eșafod deimperativul din titlu nu se adresa neaparat cititorului, domnule Ghimpu. :)
pentru textul : nu căuta aici poezie demultumesc de feed-back.
e bine ca ati gasit-o, uneori se ascunde unde te-astepti mai putin...
Mulțumesc, Alma, da, sunt spații întrepătrunse, e o rugă. Despre inimile îngropate în lacrimi poate s-a mai scris, așa am simțit eu, așa cred că aș scrie și peste o mie de ani, pe acest pământ, de aș mai fi copilul Terrei. Lumină Sfântă, ție.
pentru textul : infans dee chiar frumos scris.
pentru textul : policrom dedar... elemente precum "căci voi ști că" sau "ce le tot" suna cam nepoetic, dupa parerea mea
Ela, comparația ta îmi face cinste, dar eu mă descurc deocamdată doar pe mici dimensiuni, nu știu dacă aș rezista la tensiune atât de multă acumulată pe distanțe mai mari. Dar și încurajarea ta e bine primită, mai ales că, repet, nu s-a vrut decât un exercițiu al unei proze pe care mi-am refuzat-o în ultimul timp. Și da, între două tăieturi, it's all about being alive.
pentru textul : Respiro deTest.
pentru textul : sonet cu noi deaveți dreptate oameni dragi. vă mulțumesc pentru cuvintele sensibile și frumoase care vă definesc! poemul este încă în lucru. voi lua în considerare sugestia ta Viorel, pentru care îți mulțumesc frumos!
pentru textul : ultimele zile degânduri bune vouă!
:) care-i om si care-i caine?... ai dreptate, dupa atata istorie e lesne de facut diferenta. Numa' de bine!
pentru textul : până târziu câinele meu deTrebuie sa apara in text explicit "Dumnezeu" sau poate sa fie referitor la religie ? In fine, cum tot vei lipsi, o sa las unul, o sa fie fun... Te gandesti tu daca e valid sau nu. Ieri mâinile… Ieri mâinile tușeau zâmbete-deget Și lumea rătăcea pe chipul-palmă Ca un ciclon cu o privire calmă Cuprins de furie în trupu-i veget. În dezbinarea palmelor o clipă Supune rătăciți într-o catismă Zăpezile din pumni ce-apun în schismă S-ar aduna în noi făcând risipă… Un anotimp supus dogmatic… pică Tradiția nu îi măsoară pașii, Iar câteodată au onoare lașii Trăind la unison aceeași frică. Ialin
pentru textul : Dumnezeu deBună, Smărăndiţa!
În primul rând, am să te rog mult de tot să citeşti, când ai tu timp şi chef, acest text: http://www.hermeneia.com/content/raspunsuri_la_intrebari_frecvente_pentr...
Apoi, vreau să te felicit pentru că scrii poezii. În era luminii şi-a vitezei, din ce în ce mai puţin copii aleg această artă. Este un tărâm frumos, care te va ajuta să te afli aşa cum eşti tu, care îţi va da posibilitatea să fii aşa cum simţi. Dar este, totodată, şi un drum anevoios, care, uneori, ţi se va părea atât de abrupt, încât vei crede că nu-l poţi urca. Dar, în cele din urmă, cu multă muncă şi încredere, vei reuşi.
Câteva sfaturi:
când editezi un text,
* foloseşte diacritice (virgulită sun "t", "s" (ţ, ş), căciuliţe pentru "a" (ă/â)
* lasă spaţiu după fiecare semn de punctuaţie
* nu scrie nici cuvinte, nici propoziţii folosind doar litere mari.
când scrii o poezie,
*evită repetiţiile nefolositoare ("un strigat,un urlet,") - lasă doar o variantă
*evită explicaţiile în plus (nopţi albe, nedormite) - se înţelege că sunt nedormite, deoarece, ai spus mai înainte, sunt albe)
Pentru a putea scrie bine, trebuie neapărat să citeşti mult, mult, din toţi autorii importanţi, clasici şi actuali. Ai timp berechet pentru asta. Trebuie să scrii mult, mult, mult, să tai foarte mult, şi să postezi numai şi numai ce crezi tu că este mai bun. Şi nu trebuie să te supere critica negativă. Ea ajută infinit mai mult decât orice laudă! Aaa, nu ar fi rău să scrii, măcar din exerciţiu, poezie cu rimă. Ai să înţelegi mai târziu de ce. Şi da, scrie despre nebunia vârstei tale, nu încerca să fii om mare; pentru asta, vei avea timp mai târziu. Şi nu e aşa amuzant cum se spune.
Deocamdată, am să trimit textul tău la "şantier literar". Te rog frumos să-l corectezi (pune diacritice şi scrie cu literă mică tot ce e scris acum cu majusculă), apoi apasă butonul "atenţie editor", pentru că poezia ta să apară pe prima pagină.
Cam atât, deocamdată. Mult, mult succes îţi doresc, Smărăndiţo!
pentru textul : Nopti albe deImi cer scuze, dar eu nu sesizez legatura directa dintre analfabetism(sau poate doar incultura) si patriotism. Asa ca textul asta imi pare ca vine mai mult din frustrare. Apoi... ideea de patriotism este mult prea expirata, si iese foarte puitn la iveala in momente ca acesta. Daca cineva reproseaza asa ceva... trebuie sa aiba argumente foarte bune. Mie imi e destul de clar ca nu un loc sau o vorba te fac patriotic ci o atitudine sprijinita de niste actiuni. IN momentul asta nu cunosc nici un roman care poate da dovada de patriotism, asa ca textul asta nu-si are rostul. Daca vreti sa ne semnalati incultura si cotele ingrijoratoare pe care le atinge...desigur ca putem spune ceva cu adevarat si putem da multe exemple, altfel ... Ialin
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I dePrea multe construcţii genitivale.
pentru textul : sabat de ciulini deHei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
pentru textul : ce am scris "atunci" deparcă numeri oile...
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară demultumesc:D, arata mai bine acum:)
pentru textul : requiem deUn text bun neașteptat, poate mai elaborat stilistic cu pasaje deosebite ca de exemplu: "nu-i vina mea că azi nu mai știu cui și de ce mă închin, viața și moartea își schimbă mereu între ele fustele crețe, verbe febrile au înălțat, dinspre mine spre mâine, bariere așteptând trecerea unui personal deraiat" Finalul mi se pare reușit (de multe ori sunt tentată să decupez anumite fragmente dintr-un text, convinsă fiind că acolo este cheia muzicală a întregului sistem - un sistem cu mai multe necunoscute, în care matematica și muzica se identifică): "acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte, în amonte s-au prăbușit îngenunchiați căpriori - mai bine iartă-mă și risipește-mă într-o conjugare perpetuă la condițional optativ." [...Poate aș mai reveni după o vreme pentru a elimina anumite sincope dar nu de idei, ci de respirație poetică, să spun așa.] Privesc textul ca pe un un fel/modalitate/fenomen de a te apropia de Lumina-care-te-cunoaște-pe-nume.
pentru textul : Poem care s-ar fi scris altfel deEmil, nici mie nu-mi place acea cicatrice...aseara am tot cautat o alta formulare, mi-am tot implorat muza, am ispisit-o, m-am suparat, am tipat la ea...dar degeaba! pana la urma, mi-am adus aminte de-o zicala a berberilor: "doar Allah face lucruri perfecte" si am postat textul, constienta fiind de acel cliseu. Voi schimba acolo...oricum, textul mai are mult pana la perfectiune, asa ca nu o sa cad in pacat. :) multumesc de comm.
pentru textul : Un altfel de prag desă știi că mi-aș fi exprimat o părere, chiar dacă te-ai fi supărat...dacă aș fi avut una, conturată. dar n-am înțeles nimic de aici...și, în afara ironiei de la început , din: "îmi miros mîinile a căpșuni și gîndesc rar și tare dar mai ales modern vîntul îmi bate cuie prin suflet" n-am găsit nimic de care să mă agăț.
pentru textul : în celălalt vis deorice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim
pentru textul : nici măcar elena deEi, cred că mai bine ar fi fost dacă Lucian se făcea mai bine înțeles, în locul răspunsului în doi peri dat. Uite doar un link - a se căuta în indice de subiecte - cacofonie 1 (nu sunt fan pruteanu, dar are și el dreptate, așa am învățat și eu pentru facultate...). Problema care se pune, Lucian, este că poezia nu este un examen de limba română. Ea chiar trebuie să sune bine. Dacă vom accepta "cacealma" drept cuvânt care face parte din vocabular, tare greu însă ne vom împăca să vedem scris "ca ceasul" în titlul unei poezii. Mai contează oare că strict vorbind nu este o cacofonie? Atâta vreme cât sună urât (și sună, asta este, la fel ca și cacealma, after all, numai muzical nu sună), eu m-aș feri să folosesc o astfel de alăturare. Așadar, ai dreptate Lucian, nu este o cacofonie (iar tu știai asta și nu era nevoie să arunci capcane - "dacă este, de ce este"), dar și ceilalți cred că au dreptate, care îți spun că nu tot ceea ce este permis este și de bun augur în poezie.
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deElena, pentru această apropiere.
toate cele bune în prag de sărbători!
pentru textul : aspacardin sau nopţi nedormite deMetaforizarea – vălul transparent; dincolo de el – procesul simbolizării: degetul care arată. Cine privește la deget, e treaba lui. Ca atunci când, după ce ai traversat, cu o barcă, un râu, continui drumul cărând barca în spinare. Cine privește spre ceea ce se arată (și lasă barca în plata Domnului), câștigă. Ni se întâmplă o mulțime de lucruri pentru prima dată: să ne naștem, să scoatem primul strigăt, să iubim (pur, precum copii – rămâne, din asta „un pantof de copil”) etc.; dar, tot pentru prima dată (în viață) se întâmplă să și… murim (secera). De ce să nu privim dincolo de ce indică astfel de «simboluri»? Remarcabilă concizia textului. Nu poți nici să scoți și nici să adaugi ceva.
pentru textul : năvod deMai trăieşte Labiş? să zică acum:
"Pornim amândoi vânătoarea de tigri,
vânătoarea vanităţii din Munţii Carpaţi"
Pe noi toate ne prind nepregătiţi: şi iarna, şi vara, şi evadarea tigrilor!
pentru textul : Fiara deŞtefan, dacă îmi permiţi o mică observaţie: "pentru îndrăgostiţii ce-şi plimbă câinii lupi/pentru că doar ei ştiu exact ora/când porţile oraşului sunt închise/
de baudelaire" fără de baudelaire l-aş vedea.
În rest, mi-a plăcut.
s.b.
pentru textul : unde îmi pare că exist deochiul meu verde visează albastru în jurul lui atîtea măști o mască pentru fiecare chip am adunat o mie îmi lipsește doar una ochiul albastru visează verde lichide o mie de cristale quanticul țipăt de pescăruș pe cerul primăverii o singură stea o așteptam în fiecare dimineață an după an clipă însîngerînd muchii tăioase de prismă am măști pentru fiecare chip pentru răsărit am numai una tengo el designio -de parar el curso de la barbarie del diario sacrificio contarle contarle al sultan un cuanto apasionante
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 dePagini