de ce am în mine doi nori bursieri
ciudata durere a cană golită
plecaseși o ploaie rotundă-n păreri
azi stau la fereastră stingher ca o mită
mai mânc pe ziare din resturi de rai
căci poate-am greșit cu amprente de fluturi
aleea e lungă iar părul bălai
ca praful de lună spre mine îl scuturi
strănut aplecat într-o lume bizară
rănesc o hârtie cu sânge-n creion
e foarte demult și ești foarte afară
rămân la fereastră al nopții baron
iar dacă întârzii sau poate e glumă
las ușa deschisă și râd până mor
vezi clipa ce arde așa mă consumă
departe de tine e ostenitor