există locul
și timpul în care înțelegi
că ea nu mai este
cedezi atunci ca un războinic
îngreuiat de fiarele platoșei
sau poate de răni
nemărturisite încă
imperceptibil te îndoi
dar nu a plecăciune galantă
ca odinioară
ci accepți resemnat doar
ceea ce ai interzis fără milă
tuturor soldaților tăi
închizi ochii
descoperi rușinat
trădarea
nu este neaparat dureroasă
lumina aceea albă
ca un lapte ocrotitor
te hrănește devorîndu-te
întrebîndu-te
dacă
poți fi mai mult de atît
sau poate dacă poți
suferi destrămarea de tine
pînă dincolo de adînc
acolo unde izvoarele
nu se văd
nu se aud
ci doar se nasc
fără să o fi cunoscut
vreodată