sunt o vrabie urbană

imaginea utilizatorului kalipeto

fiindcă hrana nu se suprapune perfect peste foame
fiindcă rămâne loc suficient unui ulcer fierbinte
veți da morții vrabia urbană
ca pe-un grăunte roz abia ieșit din moalele planetei
să fie ciugulită până dimineață
până răsare soarele
atunci voi începe să râd
de ereții muritori de foame
de pâinea fărâmițată uscată pe tăblia pervazului
atunci veți închide boxele și veți asculta
mărturisirea singurului vostru vecin
băiat tânăr cu familie așezat la casa lui
am vrut să urăsc și-am reușit
am vrut să iubesc și s-a făcut iarăși noapte
dați drumul vrabiei
deci
să se bucure ereții

Comentarii

nu da vrabia

din mână...!
dar să ştii, Siviu, că atunci când dai drumul unui text, "ereţii" îi dau târcoale.
există foame şi foame şi nu trece musai prin stomac!...

aham

aham, scriu de ceva vreme pe site-uri d-astea... "eretice":) chiar daca nu satura, exista poemul faramitura, bun si el pentru o anume foame. Numa' de bine!